ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4134/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul R.G., cetățean moldovean, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea sa privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și, pe cale de consecință, să fie obligat pârâtul să-i primească cererea de redobândire într-un termen scurt, rezonabil, cu obligarea la plata de daune morale în cuantum de 1000 lei. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 13 octombrie 2008, a formulat prima cerere de redobândire a cetățeniei române conform art. 10 2 din Legea nr. 21/1991, pârâtul având, potrivit art. 12 din același act normativ, obligația să-i primească cererea și să o înainteze de îndată Comisiei pentru Cetățenie.

Reclamantul a apreciat că răspunsul primit; de la pârât la data de 22 octombrie 2008 reprezintă un refuz nejustificat de soluționare în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că nu i s-a comunicat data la care trebuie să se prezinte pentru înregistrarea cererii. A mai arătat reclamantul că la a doua cerere formulată la data de 29 decembrie 2008 nu a primit răspuns. În ședința publică din 15 aprilie 2009 reclamantul a precizat că înțelege să își restrângă acțiunea în sensul că nu mai solicită obligarea pârâtului la plata daunelor morale. Prin Sentința Civilă nr. 1653 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, adresa de răspuns din 22 octombrie 2008 emisă de pârât, nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, deoarece, pe de o parte, aceasta a fost trimisă în termen, iar, pe de altă parte, răspunsul nu reprezintă un exces de putere. A mai apreciat prima instanță că față de reclamant nu a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 10 din C.E.C. a C.E., în condițiile în care prima cerere a fost formulată la 10 octombrie 2008, reclamantul sesizând instanța de judecată la 09 februarie 2009. Pe de altă parte, răspunsul autorității pârâte este unul legal, neexistând justificare obiectivă pentru procesarea de către pârât a cererii reclamantului cu prioritate față, „peste rând”, față de celelalte cereri.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs R.G., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate prin prisma prevederii art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A arătat recurentul că s-a adresat în repetate rânduri S.C. din Chișinău, solicitând a fi programat la o anumită dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, cereri ce au rămas fără răspuns din partea autorităților care în mod nejustificat au precizat că, la data depunerii cererii, S.C. a A.R. din Chișinău se afla în etapa de procesare a cererilor depuse în anii anteriori. Recurentul a apreciat că situația în speță se încadrează în ipoteza nesoluționării în termenul legal al unei cereri, prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004, cererea sa fiind aceea de a se stabili o dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetățeniei române.

A mai susținut recurentul că prin trecerea unui termen de 4 luni de zile între momentul înregistrării cererii sale și cel al sesizării instanței, se află în imposibilitate de a-și valorifica drepturile prevăzute de Legea nr. 21/1991, cu atât mai mult cu cât aceasta este prima etapă, cererile urmând a fi trimise C.C. pentru a urma procedura prevăzută de lege. Totodată, nici după trecerea a peste 7 luni de la momentul înregistrării primei cererii de intenție nu i-a fost comunicată data pentru înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, iar în accepțiunea instanțelor, prin termen rezonabil de soluționare a cauzelor se înțelege un termen de maxim 6 luni de zile de la momentul formulării primei cereri.

S-a mai susținut că pârâta încalcă prevederile art. 6 paragraf 1 din C.E.A.D.O.L.F., întrucât soluționarea unor astfel de cereri într-un termen rezonabil presupune primirea prompta și necondiționată a acestora. Examinând cauza prin prisma criticilor enunțate mai înainte și din perspectiva normelor legale incidente în materia dedusă judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondat recursul declarat, pentru cele ce se vor puncta în continuare: Așa cum a reținut și instanța de fond, în luna octombrie 2008, reclamantul a adresat S.C. din cadrul A.R. la Chișinău scrisoare de intenție în vederea redobândirii cetățeniei române conform Legii nr. 21/1991, iar în lipsa unui răspuns - invitație din partea autorității administrative competente în vederea înregistrării cererii sale, la chemare în data de 9 februarie 2009 a formulat cerere de judecată a Ministerului Afacerilor Externe.

În apărare, pârâtul a motivat amânarea unei decizii în sensul solicitării făcute de reclamant prin împrejurările de ordin obiectiv constând în volumul extrem de mare al cererilor similare, prin condițiile concrete de care dispun autoritățile române pentru înregistrarea și procesarea cererilor. Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act normativ, iar potrivit art. 10 din C.E.C., adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Întrucât nici legiuitorul național și nici art. 6 din C.E.D.O. nu explicitează noțiunea de termen rezonabil, judecătorului îi revine sarcina de a aprecia, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc, se înregistrează sau se soluționează cererile de redobândire a cetățeniei române. Nu în ultimul rând, în această apreciere este utilă și raportarea la jurisprudența C.E.D.O., care a statuat că noțiunea de „termen rezonabil” nu este sinonimă celei de „termen scurt”, ci se raportează la toate circumstanțele, împrejurările concrete ale cazului. Este de notorietate că S.C. a A.R.

din Republica Moldova se confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei în discuție și că, din lipsa unui spațiu corespunzător, este nevoită să le proceseze în ordine cronologică, astfel că în mod obiectiv procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. În speță, intervalul de timp scurs între data depunerii scrisorilor de intenție și data sesizării instanței de judecată nu poate fi considerat ca având un caracter nerezonabil, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță. În aceste condiții, Înalta Curte retine că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 nefiind vorba de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, astfel încât Înalta Curte constată că sentința pronunțată este legală și temeinică, iar în temeiul art. 312 C. proc.

civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.G. împotriva Sentinței Civile nr. 1653 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2009.