ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4134/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamantul R.G., cetățean moldovean, a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, constatarea refuzului

nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea sa privind stabilirea datei

pentru primirea actelor necesare redobândirii cetățeniei române și, pe cale de

consecință, să fie obligat pârâtul să-i primească cererea de redobândire

într-un termen scurt, rezonabil, cu obligarea la plata de daune morale în

cuantum de 1000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că, la data de 13 octombrie 2008, a formulat prima cerere de redobândire a

cetățeniei române conform art. 10

2

din Legea nr. 21/1991, pârâtul

având, potrivit art. 12 din același act normativ, obligația să-i primească

cererea și să o înainteze de îndată Comisiei pentru Cetățenie.

Reclamantul a apreciat că răspunsul primit;

de la pârât la data de 22 octombrie 2008 reprezintă un refuz nejustificat de soluționare

în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, dat

fiind faptul că nu i s-a comunicat data la care trebuie să se prezinte pentru

înregistrarea cererii.

A mai arătat reclamantul că la a doua cerere

formulată la data de 29 decembrie 2008 nu a primit răspuns.

În ședința publică din 15 aprilie 2009

reclamantul a precizat că înțelege să își restrângă acțiunea în sensul că nu

mai solicită obligarea pârâtului la plata daunelor morale.

Prin Sentința Civilă nr. 1653 din 15 aprilie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

acțiunea formulată a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că, adresa de răspuns din 22 octombrie 2008 emisă de pârât,

nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit.

i) din Legea nr. 554/2004, deoarece, pe de o parte, aceasta a fost trimisă în

termen, iar, pe de altă parte, răspunsul nu reprezintă un exces de putere.

A mai apreciat prima instanță că față de

reclamant nu a fost depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 10 din C.E.C. a

C.E., în condițiile în care prima cerere a fost formulată la 10 octombrie 2008,

reclamantul sesizând instanța de judecată la 09 februarie 2009.

Pe de altă parte, răspunsul autorității

pârâte este unul legal, neexistând justificare obiectivă pentru procesarea de

către pârât a cererii reclamantului cu prioritate față, „peste rând”, față de

celelalte cereri.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs

R.G., criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate prin

prisma prevederii art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

A arătat recurentul că s-a adresat în

repetate rânduri S.C. din Chișinău, solicitând a fi programat la o anumită dată

pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetățeniei române, cereri ce au

rămas fără răspuns din partea autorităților care în mod nejustificat au

precizat că, la data depunerii cererii, S.C. a A.R. din Chișinău se afla în

etapa de procesare a cererilor depuse în anii anteriori.

Recurentul a apreciat că situația în speță se

încadrează în ipoteza nesoluționării în termenul legal al unei cereri,

prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004, cererea sa fiind aceea de a se

stabili o dată pentru depunerea actelor necesare redobândirii cetățeniei

române.

A mai susținut recurentul că prin trecerea

unui termen de 4 luni de zile între momentul înregistrării cererii sale și cel

al sesizării instanței, se află în imposibilitate de a-și valorifica drepturile

prevăzute de Legea nr. 21/1991, cu atât mai mult cu cât aceasta este prima

etapă, cererile urmând a fi trimise C.C. pentru a urma procedura prevăzută de

lege.

Totodată, nici după trecerea a peste 7 luni

de la momentul înregistrării primei cererii de intenție nu i-a fost comunicată

data pentru înregistrarea cererii de redobândire a cetățeniei române, iar în

accepțiunea instanțelor, prin termen rezonabil de soluționare a cauzelor se

înțelege un termen de maxim 6 luni de zile de la momentul formulării primei

cereri.

S-a mai susținut că pârâta încalcă

prevederile art. 6 paragraf 1 din C.E.A.D.O.L.F., întrucât soluționarea unor

astfel de cereri într-un termen rezonabil presupune primirea prompta și

necondiționată a acestora.

Examinând cauza prin prisma criticilor

enunțate mai înainte și din perspectiva normelor legale incidente în materia

dedusă judecății, Înalta Curte de Casație și Justiție constată nefondat

recursul declarat, pentru cele ce se vor puncta în continuare:

Așa cum a reținut și instanța de fond, în

luna octombrie 2008, reclamantul a adresat S.C. din cadrul A.R. la Chișinău

scrisoare de intenție în vederea redobândirii cetățeniei române conform Legii nr.

21/1991, iar în lipsa unui răspuns - invitație din partea autorității

administrative competente în vederea înregistrării cererii sale, la chemare în data

de 9 februarie 2009 a formulat cerere de judecată a Ministerului Afacerilor

Externe.

În apărare, pârâtul a motivat amânarea unei

decizii în sensul solicitării făcute de reclamant prin împrejurările de ordin

obiectiv constând în volumul extrem de mare al cererilor similare, prin

condițiile concrete de care dispun autoritățile române pentru înregistrarea și

procesarea cererilor.

Legea nr. 21/1991 privind cetățenia română nu

prevede un termen pentru rezolvarea cererilor întemeiate pe acest act normativ,

iar potrivit art. 10 din C.E.C., adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și

ratificată de  România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă

astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea,

păstrarea, pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui

atestat de cetățenie.

Întrucât nici legiuitorul național și nici art.

6 din C.E.D.O. nu explicitează noțiunea de termen rezonabil, judecătorului îi

revine sarcina de a aprecia, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui

caz în parte, asupra caracterului rezonabil al termenului în care se primesc,

se înregistrează sau se soluționează cererile de redobândire a cetățeniei

române.

Nu în ultimul rând, în această apreciere este

utilă și raportarea la jurisprudența C.E.D.O., care a statuat că noțiunea de

„termen rezonabil” nu este sinonimă celei de „termen scurt”, ci se raportează

la toate circumstanțele, împrejurările concrete ale cazului.

Este de notorietate că S.C. a A.R. din

Republica Moldova se confruntă cu un număr foarte mare de cereri de genul celei

în discuție și că, din lipsa unui spațiu corespunzător, este nevoită să le

proceseze în ordine cronologică, astfel că în mod obiectiv procedura nu poate

fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 (1) lit. h) din Legea nr.

554/2004.

În speță, intervalul de timp scurs între data

depunerii scrisorilor de intenție și data sesizării instanței de judecată nu

poate fi considerat ca având un caracter nerezonabil, așa cum în mod corect a

reținut și prima instanță.

În aceste condiții, Înalta Curte retine că nu

sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004

nefiind vorba de un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, astfel

încât Înalta Curte constată că sentința pronunțată este legală și temeinică,

iar în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.G. împotriva

Sentinței Civile nr. 1653 din 15 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția

a VlII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7

octombrie 2009.