ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 742/2018

Ședința publică din data de 7 martie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4553 din 28 aprilie 2016, pronunțată de Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 38867/16.12.2015, privind recuperarea sumelor reprezentând contribuție neachitată la achiziționare bilet tratament. S-a dispus suspendarea executării deciziei nr. 38867/16.12.2015. A fost respinsă contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII ILFOV, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 440/2017 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins apelul formulat de apelantul A., împotriva sentinței civile nr. 4553 din 28 aprilie 2016.

Reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 440/2017 din 30 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea de la 18 octombrie 2017, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părțile au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia nr. 440/2017 din 30 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 din noul C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Potrivit dipozițiilor art. 153 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind "contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi", iar art. 155 din același act normativ stabilește că împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen, fiind definitive.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, decizia recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva deciziei nr. 440/2017 din 30 ianuarie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2018.