ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2357/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2357/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Ședința publică de la 13 octombrie 2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul Z.G. a

chemat-o în judecată pe pârâta SC B.T.S. SA Cluj Napoca pentru ca prin

hotărârea pe care o va pronunța, instanța să constate că pârâta nu și-a

îndeplinit obligația contractuală privind închiderea forțată a pozițiilor la

constatarea apelului în marjă, obligație prevăzută și în angajamentul anexă la

contract prin care autorizează brokerul pârâtei să închidă pozițiile aflate în

situația de apel în marjă [art. 1 lit. n) din contract și angajamentul anexă]

să dispună rezilierea unilaterală a contractului din culpa exclusivă a

pârâtului și repunerea părților în situația anterioară a apelului în marjă,

respectiv la data de 7 noiembrie 2006 ora 16,00.

A arătat în

cererea sa că la data de 25 aprilie 2006 a încheiat un contract privind

servicii de brokeraj la B.M.F.M.S., potrivit căruia a investit financiar în

piața de capital, intermediarul broker (pârâtul din cauza de față) urmând să

supravegheze situația acțiunilor sale în piață și să ia decizii în funcție de

evoluția pieței ori la ordinul său, brokerul având două obligații principale:

să urmărească în permanență situația pieței de capital din prisma acțiunilor

reclamantului cumpărate pe această piață și să închidă forțat pozițiile

reclamantului în condițiile în care acesta intră în apel în marjă.

A mai arătat

reclamantul că în data de 7 noiembrie 2006 orele 16,00 reclamantul nu era în

localitate și locația unde se afla nu-i permitea să acceseze piața de capital

prin intermediul internetului, că în zilele de 8 – 12 noiembrie 2007 nu a știut

nimic despre acțiunile lui aflate pe piața de capital și că la 13 noiembrie

2007 când a revenit în localitate și-a verificat e-maiulul și a constatat că

avea un mesaj prin care i se aducea la cunoștință că se află în apel în marjă,

fiind invitat la sediul pârâtei pentru a lua o hotărâre cu privire la situata

sa financiară. Verificându-și portofoliul a constatat că a pierdut

2.546.000.000 lei și că figura în debit către pârâtă cu suma de 710 milioane

lei vechi astfel încât a pierdut toți banii investiți iar brokerul său în loc

să ia măsurile prevăzute de lege îl invita la discuții inutile, trebuind să mai

dea încă o sumă importantă de bani pentru lipsa de profesionalism a acestuia.

Procedând astfel

brokerul a încălcat dispozițiile contractuale care îl obligau ca în data de 8

noiembrie 2007, când s-a constatat apelul în marjă, să închidă toate pozițiile,

protejând astfel investiția rămasă după pierderile constatate de broker,

măsurile referindu-se la faptul că reclamantul trebuia să fie căutat și să fie

anunțat despre apelul în marjă până cel târziu a doua zi la orele 12,00 și în

situația în care nu l-ar fi găsit era obligat imperativ prin contract să

închidă forțat pozițiile pe piața de capital.

La

data de 7 august 2007 pârâta a formulat întâmpinare prin care a ridicat

excepția prematurității cererii de chemare în judecată excepția nelegalei

timbrări a cererii de chemare în judecare și excepția lipsei calității de

reprezentant a avocatului K.T. precum și cerere reconvențională, solicitând

obligarea reclamantului la plata sumei de 25.109 lei reprezentând pierdere

înregistrată ca urmare a scadenței contractelor cumpărate de reclamant, cu

cheltuieli de judecată, precizând că la data de 19 decembrie 2006 reclamantul a

achiziționat un număr de 651 contracte futures, contracte DETLV având scadența

în luna martie 2007 și că la data scadenței avea depusă în cont suma de

121.462,90 Ron, iar ca urmare a stingerii scadenței, contractele se închid

automat reclamantul înregistrând o pierdere de 151.427,80 lei, din care suma de

1.106,70 lei reprezentând comisioane de tranzacționare conform contractului de

intermediere. A menționat în continuare că suma inițială datorată de reclamant

a fost de 29.964,9 Ron însă ca urmare a transferării din contul de numerar în

contul de marjă a sumei de 4.855,53 Ron, debitul acestuia a fost diminuat cu

această sumă, rămânând de achitat 25.109 Ron.

A mai arătat pârâta că în calitate de intermediar în

contractul privind servicii de brokeraj avea dreptul și nu obligația de a

închide pozițiile clientului care nu avea acoperită marja, această chestiune

fiind reglementată expres în contract, că i-a adus la cunoștință reclamantului

cele petrecute la data înregistrării apelului în marjă printr-o scrisoare

transmisă prin poșta electronică, dar, reclamantul neavând acces la internet și

nedorind să fie contactat pe nicio cale nu constituie un argument în

justificarea lipsei de diligență a pârâtei.

Excepțiile

invocate au fost respinse prin încheierea de 12 septembrie 2007, instanța

încuviințând reclamantului să achite eșalonat taxa judiciară de timbru și

apreciind că excepțiile lipsei calității de reprezentant și nelegala timbrare a

cererii au rămas fără obiect, iar excepția prematurității cererii de chemare în

judecată a fost respinsă.

La termenul de judecată din data de 15

august 2007 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că suma datorată de

pârâtă este de 170.000 Ron.

Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea precizată a reclamantului, a

reziliat contractul privind servicii de brokeraj la B.M.F.M.S. încheiat între

părți la 25 aprilie 2006, a dispus repunerea părților în situația anterioară

apelului în marjă din 7 noiembrie 2007, ora 16,00 în sensul că a obligat-o pe

pârâta SC B.T.S. SA Cluj Napoca la plata, în favoarea reclamantului a sumei de

17.0.000 lei prejudiciu, a respins cererea reconvențională ca neîntemeiată și a

obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 4.664,5 lei cheltuieli de judecată, așa

cum rezultă din sentința comercială nr. 5574/2007 din 5 decembrie 2007.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între părți a fost

încheiat un contract comercial de comision cu titlu oneros prin care părțile

s-au obligat, una să investească bani, cealaltă să folosească această sumă

pentru cumpărarea sau vânzarea de acțiuni, pârâta fiind un comisionar special

iar răspunderea sa este antrenată așa cum este specific mandatului oneros,

pentru culpa levis in abstracto, că pârâta nu a respectat obligația legală și

contractuală de a notifica reclamantul în perioada 7 noiembrie 2006 – 8

noiembrie 2006 cu privire la portofoliul său, de a marca pe piață și de a emite

apelul în marjă în data de 7 noiembrie 2006, de a se conforma la apelul în

marjă respectiv de a închide pozițiile reclamantului în data de 8 noiembrie

2006 și de a cere acordul reclamantului pentru o eventuală creditare a contului

său în 7 noiembrie 2006, aceasta procedând greșit când a acoperit marjele

contractelor încheiate pe cont propriu din fondurile clienților, motiv pentru

care instanța a apreciat că nerespectarea culpabilă a acestor obligații

contractuale îl îndreptățește pe reclamant să solicite, în temeiul art. 1073 C.

civ., rezilierea contractului de brokeraj și acoperirea prejudiciului astfel

suferit în valoare de 170.000 lei.

Cu

privire la cererea reconvențională instanța a reținut că neexistând acordul

reclamantului pentru creditarea contului acestuia, în mod nelegal pârâta a

creditat contul reclamantului astfel că în mod justificat acesta a invocat

excepția de neexecutare a contractului fiind întrunite toate condițiile pentru

ca o astfel de apărare să fie pertinentă: izvorul comun al obligațiilor,

existența unei neexecutări culpabile a obligațiilor din partea uneia dintre

părți care a dus la împiedicarea celeilalte de a-și executa obligația, culpa,

raportul de cauzalitate, convingerea instanței fiind aceea că pretențiile

pârâtei reconvenționale sunt neîntemeiate.

Împotriva sentinței instanței de fond pârâta SC B.T.S.

SA Cluj Napoca a formulat apel, care a fost soluționat de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 133/2008

din 18 iunie 2008 în sensul că a fost admis apelul, fiind obligată pârâta să

plătească reclamantului Z.G. suma de 170.000 lei cu titlu de daune interese, a

fost admisă cererea reconvențională și în consecință a fost obligat reclamantul

să plătească pârâtei suma de 25.109 lei, s-a dispus compensarea judiciară a

sumelor datorate până la concurența sumei de 25.109 lei, rămânând în sarcina

pârâtei obligația plății cuantumului de 144.891 lei, fiind menținute celelalte

dispoziții ale sentinței atacate și obligată pârâta să plătească reclamantului

suma de 2.446,5 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel și-a însușit motivarea instanței de

fond în ceea ce privește poziția exprimată de către aceasta conform căreia

există o obligație, iar nu un drept al pârâtei de a înscrie în raportul zilnic

apelul în marjă și de a anunța clientul și în situația în care acesta nu putea

fi contactat de a proceda la închiderea pozițiilor acestuia, că reclamantul a

autorizat brokerul să lichideze forțat pozițiile deținute de acesta în cazul în

care nu răspunde apelului în marjă, că în mod pertinent instanța de fond a

înlăturat susținerile pârâtei conform cărora aceasta ar fi procedat la

informarea reclamantului și că deoarece la sfârșitul zilei de 8 noiembrie 2007

reclamantul nu a depus suma necesară acoperirii apelului în marjă, pârâta avea

obligația de a sesiza C.R.C. SA Sibiu și la ordinul acesteia de a închide

pozițiile clientului în încercarea de a a-i diminua reclamantului pierderile,

că optând acoperirea apelului în marjă din surse proprii pârâta a greșit

deoarece nu a existat o astfel de convenție între părți, că în mod corect a

reținut instanța de fond că nerespectarea culpabilă a tuturor obligațiilor

contractuale menționate îl îndreptățește pe reclamant să solicite, în baza art.

1020 - 1021 C. civ. rezilierea contractului de brokeraj și acoperirea

prejudiciului astfel suferit conform art. 1073 și urm. C. civ. în valoare de

170.000 lei și că instanța de fond a redactat defectuos dispozitivul dispunând

repunerea părților în situația anterioară, ceea ce nu este posibil în cazul

contractelor cu executare succesivă, rezilierea operând numai pentru viitor,

iar suma de 170.000 lei urmează a fi acordată cu titlu de daune interese.

În ceea ce privește cererea reconvențională instanța

de apel a reținut că în mod greșit a fost soluționată aceasta de către instanța

de fond deoarece existând un angajament prin care reclamantul își asumă

pierderea ce depășește suma disponibilă la scadența contractelor, neexistând

niciun temei legal pentru respingerea cererii reconvenționale, reclamantul

urmând a fi obligat să plătească pârâtei 25.109 Ron. Instanța de apel a reținut

că declarația reclamantului Z.G. aflată la fila 54 din dosar se referă strict

la cele 651 de contracte cu scadența în martie 2007, ce fac obiectul cererii

reconvenționale, la momentul la care reclamantul a semnat declarația, având în

cont o sumă disponibilă de 121.462 Ron și că s-a angajat să achite imediat și

fără altă somație orice pierdere care excede acestui cuantum, astfel că nu

poate fi reținută apărarea acestuia cum că a fost indus în eroare de către

reprezentanții pârâtei și oricum, chiar dacă ar fi așa, în lipsa unei acțiuni

prin care să se fi cerut nulitatea angajamentului, astfel de împrejurări nu pot

fi analizate pe cale incidentală, angajamentul fiind o convenție de

neresposabilitatea debitorului, un acord prin care părțile au modificat

consecințele neexecutării obligației de către pârâtă, intervenit înainte de

ocazionarea prejudiciului pentru reclamant.

Reclamanta SC B.T.S. SA Cluj Napoca a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel prin care a solicitat, în temeiul art. 299,

art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., admiterea

recursului, modificarea parțială a hotărârii recurate în sensul respingerii

acțiunii comerciale a reclamantului, cu menținerea deciziei comerciale în ceea

ce privește admiterea cererii reconvenționale a pârâtei reclamante și obligarea

intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată în toate fazele

procesuale.

A invocat nelegalitatea deciziei apelate apreciind că

au fost ignorate dispozițiile legale în materia pieței de capital, dispozițiile

codului civil, dispozițiile referitoare la contractul de mandat și ale

contractului de comision, respectiv Legea nr. 297/2004 și Regulamentul C.N.V.M.

și al C.R.C., art. 969 și art. 1532 C. civ., art. 405 și urm. C. com. și

Contractul privind servicii de brokeraj la Bursa Monetar Financiară și de

Mărfuri Sibiu.

Astfel a arătat că la art. 3 lit. A) pct. 3 din

contract s-a prevăzut în mod expres dreptul SC B.T.S. SA Cluj Napoca de a

închide forțat pozițiile clientului în cazul unui apel în marjă, neexistând un

text legal imperativ care să prevadă obligația recurentei de a închide forțat

pozițiile în cazul intrării în apel în marjă și că există două raporturi

juridice în care apelul în marjă poate surveni, însă cu un tratament legal

distinct: primul raport juridic se naște între recurentă în calitate de membru

compensator și Casa Română de Compensații, raport juridic căruia îi este

aplicabil art. 37 din Regulamentul nr. 1/2006, cel de-al doilea raport juridic

în care poate să apară apelul în marjă este cel între client și pârâtă în

calitate de intermediar, când nu se aplică art. 37 din Regulamentul nr. 1/2006.

A mai susținut că nu poate fi acceptat punctul de

vedere al instanței cum că pârâta avea obligația de a închide forțat pozițiile

reclamantului deoarece natura juridică a contractului încheiat între părțile în

litigiu este cea a unui contract de comision în care comisionarul are obligația

de executa mandatul încredințat de către comitent, că pârâta a executat

întocmai ordinele de tranzacționare trimise de către acesta, neexistând

identitate între obligația de a executa mandatul încredințat de către comitent

și dreptul de a închide pozițiile acestuia de către S.S.I.F. astfel că

recurenta pârâtă nu avea obligația de a închide forțat pozițiile intimatului în

caz de intrare în apel în marjă, instanța de apel greșind atunci când a dat o

astfel de interpretare deoarece atâta timp când este în vigoare clauza

contractuală aceasta își produce efecte juridice care nu pot fi înlăturate prin

interpretare, instanța nefiind investită cu constatarea nulității absolute

parțiale a contractului așa încât nesocotirea art. 969 C. civ. a determinat

pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea legii, intrând sub incidența art. 304 C.

proc. civ.

Intimatul Z.G.G. a formulat întâmpinare la recursul

declarat de pârâtă și a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de

judecată.

Recursul este nefondat.

Conform art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. hotărârea atacată se poate modifica dacă este lipsită de temei legal ori a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Art. 969 C. civ. reglementează

faptul că au putere de lege între părțile contractante convențiile legal făcute

și că ele se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de

lege.

Analizând motivele de recurs din perspectiva

articolelor mai sus menționate se constată că la data de 25 aprilie 2006, între

SC B.T.S. SA Cluj Napoca denumită intermediar și persoana fizică Z.G.G. în

calitate de client, a fost încheiat Contractul privind servicii de brokeraj la

B.M.F.M.S., obiectul contractului fiind reglementarea raporturilor juridice

care apar între părțile contractante în legătură cu executarea tranzacțiilor

futures și cu opțiuni la Bursa Monetar-Financiară și de Mărfuri Sibiu și că

acest contract a stat la baza analizei și judecării prezentului litigiu,

clauzele contractului raportate la situația de fapt prezentată de reclamant,

fiind analizate în lumina normelor imperative de reglementare a serviciilor de

brokeraj la B.M.F.M.S.

Motivul referitor la invocarea nelegalității deciziei atacate prin

încălcarea art. 969 C. civ. nu poate fi primit deoarece ambele instanțe au avut

în vedere, la judecata pricinii, acordul părților exprimat prin Contractul

privind serviciile de brokeraj la B.M.F.S. încheiat între reclamant în calitate

de client și pârâtă în calitate de intermediar, instanța nepunând în discuție

legalitatea acestui contract sau forța lui probantă, cu atât mai mult cu cât

soluția ambelor instanțe este determinată de aplicarea prevederilor din

contract inserate la art. 3 lit. A) pct. 3, art. 3 lit. B) pct. 6, articole

interpretate și aplicate corect de către aceasta.

Sub aspectul legalității acesteia în

contextul în care art. 3 lit. A) pct. 3 precum și art. 3 lit. B) pct. 6 din

Contractul privind servicii de brokeraj la B.M.F.M.S. încheiat la 25 aprilie

2006 între părțile în litigiu Curtea constată că a fost interpretat și aplicat

corect de către cele două instanțe, contractul stipulând prin aceste clauze

obligația recurentei de a face apelul în marjă și de a închide forțat pozițiile

deschise care nu au acoperit marja la ordinul C.R.C.

Aceste clauze se coroborează cu

declarația reclamantului, dată în executarea contractului mai sus menționat

(aflată la fila 8 dosar fond) conform căreia brokerul SC B.T.S. SA Cluj Napoca

a fost autorizat, ca în situația în care clientul nu răspunde apelului în

marjă, să lichideze forțat pozițiile deschise pe care le deține.

Interpretarea dată de pârâtă, membru

compensator, în sensul că închiderea forțată a pozițiilor deschise este doar un

drept izvorât din contract, este neconformă nu numai cu dispozițiile

contractuale și regulamentele C.N.V.M. și C.R.C. dar și cu scopul pentru care a

fost încheiat contractul – acela ca o firmă specializată să urmărească piața de

capital, dar și de a închide forțat pozițiile în condițiile legii, în situația

intrării în apel în marjă, brokerul fiind un agent pentru servicii de

investiții financiare care negociază cereri și oferte și încheie tranzacții

exclusiv în numele unui intermediar, reclamantul încheind contractul nu cu

nespecialist – ca intermediar – , ci, cu un membru compensator (intermediar

înscris în registrul public al C.N.V.M. care îndeplinește cerințele de admitere

stabilite de Casa Română de Compensații și care a încheiat un contract de

compensare – decontare cu aceasta), autorizat de Casa Română de Compensații,

membru care „trebuie”, conform dispozițiilor art. 37 din Regulamentul nr. 1/2006

al Casei Române de Compensații SA, să precizeze în raportul zilnic apelul în

marjă și care „trebuie” să se conformeze acestuia până la ora 14,00 a sesiunii

următoare printr-o variantă de acțiune: completarea sumei în cont sau

închiderea pozițiilor deschise care să asigure prin scăderea riscului

acoperirea marjei.

Pe de altă parte art. 212 alin. (3)

din Regulamentul nr. 32/2006 al C.N.V.M. prevede că în cazul în care deficitul

nu a fost acoperit în termenul prevăzut în contract, S.S.I.F. este autorizată

să închidă pozițiile deținute de client până la acoperirea necesarului de

marjă.

Potrivit art. 3 din contract intermediarul

are obligația de a închide forțat la ordinul Casei Române de Compensații,

pozițiile deschise ale clienților săi care nu a acoperit marja iar în temeiul

autorizării date de client în executarea contractului, membrul compensator are

obligația de a închide pozițiile deținute de client până la acoperirea

necesarului de marjă.

Conform dispozițiilor legale

menționate precum și contractului încheiat între cele două părți pârâta avea

obligația de a marca pe piață și de a emite apelul în marjă, obligație pe care

nu și-au îndeplinit-o deoarece la 7 noiembrie 2007 și 8 noiembrie 2007 nu

figurează cu apel în marjă în evidențele C.R.C. SA Sibiu și nu figurează cu

apel în marjă deoarece pârâta în mod ilegal a procedat la creditarea contului

reclamantului cu suma necesară acoperirii apelului în marjă pentru a evita

includerea în raportul din 7 noiembrie 2006 a situației portofoliului

reclamantului, contractul neprevăzând însă dreptul membrului compensator de a

credita contul clientului cu suma necesară acoperirii apelului în marjă, drept

pe care SC B.T.S. SA Cluj Napoca și l-a asumat peste prevederile contractului,

această procedură fiind ilegală. În acest sens art. 54 din Regulamentul nr. 1/2006

al C.R.C. SA prevede că este interzis membrului compensator să-și acopere

marjele contractelor încheiate pe cont propriu din fondurile clienților, fiind

permisă însă acoperirea marjelor clienților din disponibilul propriu pe bază

contractuală. Sub acest aspect pârâta a încălcat dispozițiile legale și

contractuale cum bine au sesizat cele două instanțe.

De asemenea pârâta a încălcat și

clauza contractuală privind notificarea clientului privind situația

portofoliului acestuia, scrisoarea electronică la care a făcut referire

aceasta, depășind termenul în interiorul căruia legea o autoriza a o emite.

Se constată deci că în mod corect

cele două instanțe au stabilit că pârâta nu a respectat clauzele contractuale

referitoare la notificarea reclamantului în data de 7 și 8 noiembrie 2006 cu

privire la situația portofoliului său, de a marca pe piață și de a emite apelul

în marjă la aceste date, de a se conforma apelului în marjă, respectiv de a

închide pozițiile reclamantului în data de 8 noiembrie 2006 și de a cere

reclamantului o eventuală creditare a contului său în data de 7 noiembrie 2006.

Ca urmare se constată că nu există

nicio neconcordanță între normele care reglementează serviciile de brokeraj la

B.M.F.M.S. și prevederile contractuale, iar interpretarea și aplicarea

dispozițiilor contractuale a fost făcută de către cele două instanțe în litera

și spiritul legii.

Cu privire la nelegalitatea deciziei

determinată de ignorarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1532 C.

civ. și urm. referitoare la natura mandatului, coroborate cu art. 405 și urm. C.

com., referitoare la comision având ca rezultat greșita aplicare a legii Curtea

constată că nici acest motiv nu poate fi încadrat în prevederile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. întrucât în mod corect instanța a apreciat contractul dintre

părți a fi un contract comercial de comision cu titlu oneros prin care acestea

se obligă, una să investească o sumă de bani, iar cealaltă să folosească

această sumă în sensul cumpărării sau vânzării de acțiuni, pârâta fiind un

comisionar special a cărei răspundere este antrenată, așa cum este specific

mandatului oneros, pentru culpa levis in abstracto, apreciere la care a

achiesat și instanța de apel care corect a reținut existența obligației pârâtei

și nu dreptul acesteia de a înscrie în raportul zilnic apelul în marjă și de a

anunța clientul asupra acestei situații, iar în cazul în care clientul nu putea

fi contactat de a proceda la închiderea poziției acestuia, nefiind încălcată

astfel nicio dispoziție a codului civil și nici cele ale codului comercial

referitoare la contractul de comision, neexistând nicio clauză contractuală

dintre cele la care s-a referit recurenta, care să contrazică normele

imperative ale legii și care să impună constatarea nulității absolute parțiale

a contractului.

Curtea constată că cele două

instanțe nu au înlăturat nicio clauză contractuală prin interpretare,

dimpotrivă au aplicat prevederile contractului corelate cu actele normative în

vigoare referitoare la serviciile de brokeraj la B.M.F.M.S., că nu există nicio

contradicție între clauzele contractuale invocate de către pârâtă și normele

imperative ale legii care să determine obligativitatea existenței unei hotărâri

prin care să se constate nulitatea absolută parțială a contractului încheiat de

părți.

Față de împrejurările menționate mai

sus, raportate la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., temeiul de drept

invocat de recurentă în susținerea recursului, Curtea constată că acestea nu

pot fi încadrate în motivele prevăzute de lege pentru modificarea hotărârii

atacate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge

recursul.

În concluziile scrise recurenta și-a

extins motivele de recurs criticând soluția și sub aspectul incompatibilității

rezilierii contractului cu repunerea părților în situația anterioară dar și a

motivării modificării deciziei atacate în temeiul pct. 7 și 8 ale art. 304 C.

proc. civ.

Aceste motive nu vor fi analizate

întrucât nu au făcut obiectul recursului declarat și motivat în interiorul

termenului de recurs, prin concluziile scrise părțile neavând dreptul să invoce

alte motive decât cele care au fost invocate prin cererea de recurs.

Potrivit art. 274 C. proc. civ. „partea care cade în pretenții va fi

obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.

Cum intimatul reclamant a solicitat

acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, depunând la

dosar nota de cheltuieli în sumă de 3.115 lei și actele doveditoare, se

constată că cererea formulată de acesta este fondată urmând a fi admisă și

obligată recurenta pârâtă să plătească 3.115 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC B.T.S. SA Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 133/2008 din 18 iunie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească

intimatului Z.G. suma de 3.115 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.