ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2364/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2364/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Ședința publică de la 13 octombrie 2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 19 august 1999 reclamantul O.I. a chemat-o în judecată pe

pârâta RA A.Z.L. Brăila pentru ca instanța prin hotărârea pe care o va pronunța

să constate că executarea contractului de management nr. 2940/AN/1995,

modificat prin actul adițional nr. 2538/AN/ 1996 înregistrat la Oficiul

Registrului Comerțului sub nr. 3284/1995, a fost întreruptă la data de 7

ianuarie 1997 de către numiții C.C. și D.D.; să constate că acest contract de

management a încetat la data de 1 iunie 1999 la expirarea termenului pentru care

a fost încheiat și s-o oblige pe pârâtă la plata despăgubirilor în sumă de

38.500.000 lei majorate prin negocierea salariului, sporul de inflație și

sporul de vechime, rezultate ca urmare a împiedicării reclamantului de a

exercita funcția de manager general, conform contractului de management până la

expirarea mandatului.

A arătat în cererea sa că a ocupat funcția de manager general la RA

A.Z.L. Brăila ca urmare a organizării unui concurs în urma căruia s-a încheiat

contractul de management nr. 2940/AN/1995, modificat prin actul adițional nr. 2538/AN/1996

înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. 3284/1995, durata

contractului de management fiind 1 iunie 1995 – 1 iunie 1999.

A mai arătat că și-a îndeplinit toate sarcinile prevăzute în contract și

cu toate acestea ceilalți doi manageri respectiv C.C. și D.D., care erau în

echipa managerială au început să disponibilizeze personal și pentru că

reclamantul nu a fost de acord, aceștia au cerut ministrului încetarea

contractului de management, încetare care nu-i este opozabilă, fiind contrară

art. X. pct. 1 lit. d) din contract.

Prin ordinul nr. 2 din 6 ianuarie 1997 a fost numit director general cu

delegație în Zona Liberă, numitul I.V., această numire fiind interpretată ca o

revocare a reclamantului din funcția de manager general, conform art. 1555 C.

civ.

A mai arătat că pârâta a emis decizia nr. 1 din 14 ianuarie 1996 care se

referea la pensionarea pentru limită de vârstă, începând cu 15 ianuarie 1997 și

încadrarea sa începând cu 7 ianuarie 1997 ca șef serviciu exploatare, decizia

mai sus menționată fiind desființată prin decizia Curții de Apel Galați nr. 433/R

din 14 aprilie 1998. În aceste condiții a arătat că a fost împiedicat să-și

exercite funcția de manager general conform contractului încheiat, fiindu-i

întreruptă executarea acestui contract din cauze străine de voința sa.

Prin sentința nr. 358 din 18 aprilie 2004 Tribunalul Brăila, secția comercială,

a constatat perimată cererea de chemare în judecată a reclamantului și a

respins cererea de suspendare formulată de către acesta în temeiul art. 244

pct. 1 C. proc. civ. Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost admis

de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ,

prin decizia civilă nr. 915/R din 14 decembrie 2004, în sensul că a fost casată

sentința atacată și trimisă cauza pentru continuarea judecății la aceeași

instanță.

Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins ca nefondate capetele de cerere referitoare la constatarea întreruperii

unilaterale a executării contractului de management nr. 2940/2005 modificat

prin actul adițional nr. 2358/AN/1996 și valabilității acestuia până la data de

1 iunie 1999. A admis excepția invocată de pârâta RA A.Z.L. Brăila și a respins

capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de drepturi pe perioada 6

ianuarie 1997 – 31 mai 1999, ca existând autoritate de lucru judecat a

sentinței civile nr. 2810 din 4 aprilie 2002, așa cum rezultă din sentința nr. 424/F.COM

din 7 noiembrie 2006.

Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a admis

apelul declarat împotriva sentinței mai sus menționate prin decizia nr. 24/A

din 6 martie 2007 potrivit căreia sentința apelată a fost desființată în

totalitate, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

Rejudecând cauza Tribunalul Brăila, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis acțiunea formulată de reclamant așa cum a fost majorată, a constatat că

executarea contractului de management nr. 2940/AN/1995, modificat prin actul

adițional nr. 2538/AN/ 1996 înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului sub

nr. 3284/1995 a încetat la data de 7 ianuarie 1997 fără acordul reclamantului

și din cauze străine de activitatea și responsabilitatea acestuia, că în

perioada 7 ianuarie 1997 – 1 iunie 1999 contractul de management a rămas

valabil în ceea ce-l privește pe reclamant și a obligat-o pe pârâtă să-i

plătească reclamantului suma de 106.947 lei reprezentând despăgubiri și 4.349

lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a reținut că prin cererea nr. 32/TB din 6 ianuarie 1997

ceilalți membri ai echipei manageriale au solicitat încetarea contractului de

management și că prin adresa 43 din 8 ianuarie 1997 Ministerul Transporturilor

a adus la cunoștința pârâtei că începând cu 7 ianuarie 1997 contractul de

management nr. 2940/AN din 1 august 1995 își încetează valabilitatea conform

art. X pct. 1 lit. d).

Prin ordinul nr. 2 din 6 ianuarie 1997 Ministerul Transporturilor l-a

numit pe I.V. director general cu delegație, iar prin decizia nr. 1 din 14

ianuarie 1997 s-a dispus ca pentru perioada 7 ianuarie 1997 – 15 ianuarie 1997

reclamantul să fie încadrat în funcția de șef serviciu exploatare și începând

cu data de 15 ianuarie 1997 este pensionat pentru limită de vârstă, decizie

care a fost anulată de Curtea de Apel Galați prin decizia nr. 433/R din 14

aprilie 1998 și ca urmare înscrierile din carnetul de muncă de la pozițiile 62

și 63 au rămas fără suport legal. De asemenea a reținut instanța de fond că

prin sentința civilă nr. 697 din 27 septembrie 2000 Tribunalul Brăila a dispus

radierea mențiunii de la poziția 66 din carnetul de muncă al reclamantului unde

se menționa revocarea din funcția de manager general.

A apreciat instanța de fond că având în vedere art. X pct. 1 lit. d) din

contractul de management, față de împrejurarea că reclamantul nu și-a exprimat

acordul de încetare a contractului de management, precum și împrejurările

menționate mai sus referitoare la radierea mențiunii privind revocarea

reclamantului din funcția de manager general, în ceea ce-l privește pe

reclamant contractul de manager a rămas valabil până la data de 1 iunie 1999,

data până la care contractul a fost încheiat. De asemenea a apreciat că

reclamantul a fost prejudiciat cu suma de 106.947 lei așa cum a stabilit

raportul de expertiză efectuat în cauză.

Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat apel, care a fost admis de

Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia

nr. 104/A din 13 noiembrie 2008 în sensul că a fost schimbată în tot sentința

atacată, fiind respinsă acțiunea ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că

mandatul comercial este un contract încheiat de părți

intuitu personae

având la bază recunoașterea reciprocă între părți, că lipsa concursului muncii

a fost cauza determinantă în încetarea mandatului comercial în discuție,

solicitată de doi dintre membrii echipei manageriale care constituie

majoritatea la care se referă art. 389 alin. (2) și (3) C. com., că în mod

corect a fost emis ordinul 2 din 6 ianuarie 1997 de către Ministerul

Transporturilor prin care a fost numit director general cu delegație numitul I.V.

și că ordinul 9 din 10 ianuarie 1997 emis de Ministerul Transporturilor în mod

legal a desemnat noul consiliu de administrație din care nu făcea parte și

reclamantul.

De asemenea instanța de apel a reținut că în absența culpei apelantei

pârâte aceasta nu poate fi obligată la plata de despăgubiri.

Reclamantul O.I. a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de apel

solicitând modificarea deciziei în sensul menținerii ca legală a sentinței

pronunțată de instanța de fond. A invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ. susținând că decizia atacată este lipsită de temei legal și cuprinde

motive contradictorii întrucât reține în considerente că postul de manager a

rămas vacant în data de 6 ianuarie 1997 când s-a emis ordinul 2 din 6 ianuarie

1997, anterior demisiei celor doi manageri din 7 ianuarie 1997 (art. 304 pct. 7

C. proc. civ.) instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, și

a schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia în sensul că deși

reclamantul a solicitat că instanța să constate că executarea contractului de

management a fost întreruptă în mod unilateral la data de 7 ianuarie 1997,

instanța a înțeles să judece valabilitatea continuării contractului de

management prin prisma art. 389 alin. (2) și (3) C. com. judecând astfel

efectul și nu cauza neîndeplinirii mandatului (art. 304 pct. 8 C. proc. civ.). A

mai invocat recurentul motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

referitor la modificarea hotărârii atacate când a fost dată cu aplicarea

greșită a legii arătând că deși instanța reține corect că acest contract este

un contract

intuitu personae

, motivarea soluției o face din perspectiva mandatului

colectiv, a echipei manageriale în sensul de persoană juridică încălcând

dispozițiile art. 3 lit. b) și art. 4 din Legea nr. 66/1993 valabilă la data

încheierii contractului de management și a aplicat în mod greșit art. 389 C.com.

Recursul este fondat.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată următoarele:

Între RA A.Z.L. Brăila, denumită regia autonomă pe de o parte și O.I., D.D.

și C.C. denumiți manageri, pe de altă parte s-a încheiat contractul nr.

2940/AN/1995 având ca obiect organizarea, conducerea și gestionarea activității

regiei de către manageri, pe baza obiectivelor și criteriilor de performanță în

schimbul unei plăți convenite. Durata contractului a fost stabilită de la 1

iunie 1995 la 1 iunie 1999, cu posibilitatea de prelungire.

Art. X alin. (1) din contractul menționat stabilește condițiile de

încetare a contractului astfel: a) expirarea perioadei pentru care a fost

încheiat; b) revocarea managerilor de către ministru în cazul neîndeplinirii

obligațiilor din contract; c) renunțarea managerului la mandatul încredințat;

d) acordul părților; e) intervenția unui caz de incompatibilitate; f) decesul.

Prin actul adițional nr. 2538/AN/1996 încheiat la contractul de

management nr. 2940/AN din 1 august 1995, între aceleași părți, respectiv regia

autonomă, pe de o parte și O.I. în calitate de manager general, C.C. în

calitate de manager și D.D. în calitate de manager, pe de altă parte, a fost

modificat art. IV alin. (1) pct. a din contract cu privire la plata salariilor.

La data de 7 ianuarie 1997 managerii C.C. și D.D. au solicitat

ministrului transporturilor încetarea contractului conform art. X pct. 1 lit. d)

din contract.

Prin adresa nr. 23/49 din 8 ianuarie 1997 directorul general al Direcției

Generale de Strategie, Management și Integrare Europeană din cadrul Ministerului

Transporturilor a comunicat pârâtei RA A.Z.L. Brăila că în conformitate cu

prevederile art. X pct. 1 lit. d) din contractul nr. 2940/AN din 1 august 1995,

acest contract își încetează valabilitatea începând cu data de 7 ianuarie 1997

și că încetarea valabilității a fost determinată de solicitarea managerilor C.C.

și D.D. membri ai echipei manageriale, solicitare care a fost aprobată de

Ministrul Transporturilor. Ca urmare prin decizia nr. 1 din 14 ianuarie 1997

directorul general al RA A.Z.L. Brăila a dispus pensionarea pentru limită de

vârstă managerului general O.I. începând cu data de 15 ianuarie 1997 cu

mențiunea că dosarul de pensionare va fi înaintat la D.P.M.S. Brăila, iar

pentru perioada 7 ianuarie 1997 – 15 ianuarie 1997 salariatul a fost încadrat

în funcția de șef serviciu exploatare având un salariu mult inferior celui de

manager general.

Prin decizia nr. 433/R din 14 aprilie 1998 irevocabilă Curtea de Apel Galați,

secția civilă, a anulat decizia nr. 1 din 14 ianuarie 1997 emisă de RA A.Z.L.

Brăila.

Așa cum rezultă din poziția 65 din carnetul de muncă al reclamantului,

pârâta a anulat în carnetul de muncă al acestuia decizia nr. 1 din 14 ianuarie

1997 emisă de RA A.Z.L. Brăila și pozițiile 62 și 63 cu privire la schimbarea

funcției și salariului acestuia iar la poziția 66 din carnetul de muncă l-au

revocat din funcția de manager general, temeiul de drept fiind ordinul

Ministrului Transporturilor nr. 2 din 6 ianuarie 1997 coroborat cu art. 1555 C.

civ.

Prin decizia civilă nr. 697 din 27 septembrie 2000 irevocabilă, Tribunal

Brăila, secția civilă, a dispus radierea mențiunii de la poziția 66 din

carnetul de muncă al reclamantului reținând că mențiunea respectivă nu s-a

făcut în temeiul legii, neavând suport legal.

În acest context Curtea constată că în mod corect instanța de fond a

constatat valabilitatea contractului de management întrucât nu a intervenit

acordul reclamantului privind încetarea contractului de management așa cum

prevede art. X pct. 1 lit. d) din contractul de management, iar dispozițiile

potrivit cărora reclamantului i s-a schimbat funcția, a fost pensionat și

revocat din funcție, au fost anulate prin hotărâri judecătorești irevocabile.

Se constată deci că în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

instanța de apel a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a art. 389 alin. (2) și (3)

C. com. conform căruia dacă prin act se declară că mandatarii trebuie să

lucreze împreună și mandatul nu este primit de toți acei ce acceptă se socotesc

autorizați a-l îndeplini când ar forma majoritatea celor mulți și că

comandatarii „sunt responsabili solidar”.

În cauză sunt aplicabile dispozițiile contractului de management care a

fost încheiat în temeiul Legii nr. 66/1993 privind contractul de management care

fiind o lege specială se aplică cu prioritate. Art. X pct. 1 lit. d) prevede că

încetarea contractului de management se face cu acordul părților și nu cu

acordul majorității managerilor, astfel încât aplicând dispozițiile acestui

contract se constată că reclamantul nu și-a exprimat acordul de încetare a

contractului de management, împrejurare față de care contractul și-a produs

efectele față de reclamant până la data de 1 iunie 1999, cum corect a constatat

și instanța de fond.

Prin modul ilegal în care a fost îndepărtat de la conducerea regiei

autonome, fapt constatat și prin hotărârile judecătorești menționate, respectiv

decizia nr. 433/R din 14 aprilie 1998 a Curții de Apel Galați, secția civilă, irevocabilă

și decizia civilă nr. 697 din 27 septembrie 2000 a Tribunalului Brăila, secția civilă,

irevocabilă, reclamantul a fost prejudiciat, așa cum s-a constatat și prin

raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, reclamantul fiind lipsit de

drepturi bănești actualizate cu rata inflației în valoare de 106.947 ron.

Se constată astfel că susținerea instanței de apel cum că pârâta nu a

avut culpă în executarea contractului de management este nefondată, culpa

acesteia fiind pe deplin dovedită așa cum s-a arătat mai sus, motiv pentru care

reclamantul este îndreptățit la despăgubirile calculate conform raportului de

expertiză în sumă de 106.947 lei, instanța de fond în mod justificat obligând-o

pe pârâtă la plata lor precum și a cheltuielilor de judecată.

În acest context potrivit art. 312 C. proc. civ. coroborat cu art. 304

pct. 9 C. proc. civ. se va admite recursul, se va modifica decizia atacată în

sensul că se va respinge apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței nr. 277

din 8 iulie 2008 a Tribunalului Brăila, secția comercială și de contencios administrativ.

Conform art. 274 C. proc. civ. partea care cade în pretenții va fi

obligată, la cerere să plătească cheltuieli de judecată și cum reclamantul a

solicitat cheltuieli de judecată făcând dovada acestora, cererea urmează a fi

admisă cu obligarea pârâtei la plata sumei de 1.703 lei cu titlu de cheltuieli

de judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul O.I. împotriva deciziei nr. 104 A din 13 noiembrie 2008 a Curții de

Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, pe care o modifică în

sensul că respinge apelul declarat de pârâta RA A.Z.L. Brăila împotriva

sentinței nr. 277 din 9 iulie 2008 a Tribunalului Brăila.

Obligă intimata să plătească recurentei

suma de 1.703 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.