ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1896/2014

Asupra conflictului de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, la data de 9 septembrie 2013, sub nr. 2891/277/2013, reclamantul C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele O.G.E. și O.E., pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru terenul în suprafață de 7.500 mp teren fâneață, situat pct. F.P., înscris în titlul de proprietate din 2003 emis de Comisia județeană Buzău pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ce a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 497 la data de 13 mai 2013 de B.N.P. F.N.

S-a invocat că pârâtele, în calitate de prornitente-vânzătoare, au dobândit terenul prin moștenire, iar actul autentic urma să fie perfectat până la data de 13 iunie 2013, termen până la care acestea s-au obligat să întocmească documentația de carte funciară și să plătească cheltuielile aferente, iar termenul stabilit pentru încheierea actului autentic s-a împlinit, fără ca pârâtele să dea curs invitației reclamantului de a se prezenta la notar în vederea încheierii actului în formă autentică. Prin sentința civilă nr. 1296 pronunțată ta data de 26 noiembrie 2013, Judecătoria Pătârlagele a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Instanța a reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 107 C. proc. civ., acțiunea fiind una personală, cu caracter patrimonial, motiv pentru care este competentă, sa judece pricina instanța de la domiciliul pârâtelor, respectiv din municipiul Brașov. S-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., referitoare ia competența teritorială alternativă, deoarece părțile nu au prevăzut în promisiunea bilaterală de vânzare - cumpărare un anume birou notarial la care să se perfecteze vânzarea - cumpărarea. Investită prin declinare, prin sentința civilă nr. 6740 din data de 27 mai 2014, Judecătoria Brașov a admis, la rândul sau, excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele.

Constând ivit conflictul negativ de competență a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți în vederea soluționării conflictului de competență. Judecătoria Brașov a reținut că, deși potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul învestit cu o cerere de chemare în judecată are obligația de a stabili, din oficiu, competența instanței, fără distincție, în funcție de caracterul normelor de competență, de ordine publică sau de ordine privată, nu se poate reține că instanță poate invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială, întrucât ar echivala cu instituirea unui caz de competență teritorială exclusivă în cazul cererilor având ca obiect obligație de a face, iar o asemenea interpretare ar conduce la o adăugare la lege, dincolo de ceea ce legiuitorul a prevăzut.

Judecătoria Brașov a reținut că prin normele de competență teritorială sunt ocrotite interesele particulare, fiind de ordine privată, motiv pentru care instanța nu poate invoca, din oficiu, excepția de necompetentă teritorială, întrucât ar realiza o ingerință în drepturile pârâtelor, dincolo manifestarea de voință pe care acestea, în speță, nu au înțeles să o exercite . Cum în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este ce! care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. și cum reclamantul a optat pentru Judecătoria Pătârlagele, iar pârâtele nu au înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială, deși au fost citate, urmează ca această instanță legal învestită să soluționeze litigiul.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legat sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: În speță, Ia data de 9 septembrie 2013, reclamantul a sesizat Judecătoria Pătârlageîe cu o acțiune de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru un bun imobil, susținând că a încheiat cu pârâtele un antecontract de vânzare-cumpărare, pe care aceștia au refuzat să-l execute, neprezentându-se la notariat în vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Se reține, că, prin Decizia nr. 8 din data de 10 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitoare la caracterul acțiunii în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare a unui imobil și stabilirea competenței teritoriale în judecarea acestei acțiuni, instanța superioară a admis recursul în interesul legii și a stabilit că acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare În consecință, în cauza de față, instanța a fost investită cu soluționarea unei acțiuni personale imobiliare, prin care reclamantul tinde la valorificarea unui drept personal, dreptul de creanță corelativ obligației de a face, urmare a antecontractului încheiat cu pârâții cu privire la un bun imobil.

Înalta Curte reține că norma înscrisă în art. 107 C. proc. civ., potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel, are caracter relativ, de ordine privată. Astfel, față de prevederile art. 129 alin. (1) și alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. rezultă că numai în cazurile prevăzute la art. 117-121 C. proc. civ., competența teritorială este exclusivă, per a contrarîo, în alte cazuri competența teritorială fiind relativă. Cum, în speță, este vorba despre o acțiune personală imobiliară, ce nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispozițiile art. 117-121 C. proc. civ., norma de competență teritorială ce-i este aplicabilă are caracter de ordine privată.

Fiind vorba despre o normă de competență teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai de către pârât și numai în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. respectiv doar prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată ta care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Prin urmare, nu are nicio relevanță, în speță, că instanța sesizată de reclamant cu cererea de chemare în judecată, respectiv Judecătoria Pătârlagele, nu era cea de la domiciliul pârâtelor, respectiv din municipiul Brașov, pentru că pârâtele nu au invocat excepția necompetenței teritoriale în condițiile art 130 alin. (3) C. proc.

civ. Astfel, pârâtele nu au depus întâmpinare, iar la prima zi de înfățișare la care au fost ilegal citate, respectiv la data de 26 noiembrie 2013, nu s-au prezentat. Pe cale de consecință, competența teritorială de judecare a cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei Pătârlagele, ca instanță inițial sesizată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pătârlagele. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2014.