ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1896/2014

Asupra conflictului de competență, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pătârlagele, la data de 9 septembrie

2013, sub nr. 2891/277/2013, reclamantul C.N. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtele O.G.E. și O.E., pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act

autentic pentru terenul în suprafață de 7.500 mp teren fâneață, situat pct.

F.P., înscris în titlul de proprietate din 2003 emis de Comisia județeană Buzău

pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ce a făcut

obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. 497

la data de 13 mai 2013 de B.N.P. F.N.

S-a invocat că pârâtele, în calitate de

prornitente-vânzătoare, au dobândit terenul prin moștenire, iar actul autentic

urma să fie perfectat până la data de 13 iunie 2013, termen până la care

acestea s-au obligat să întocmească documentația de carte funciară și să

plătească cheltuielile aferente, iar termenul stabilit pentru încheierea

actului autentic s-a împlinit, fără ca pârâtele să dea curs invitației

reclamantului de a se prezenta la notar în vederea încheierii actului în formă

autentică.

Prin sentința civilă nr. 1296 pronunțată ta data de 26

noiembrie 2013, Judecătoria Pătârlagele a admis excepția de necompetență

teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Instanța a reținut că, în speță, sunt incidente dispozițiile art.

107 C. proc. civ., acțiunea fiind una personală, cu caracter patrimonial, motiv

pentru care este competentă, sa judece pricina instanța de la domiciliul

pârâtelor, respectiv din municipiul Brașov.

S-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 113

alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., referitoare ia competența teritorială

alternativă, deoarece părțile nu au prevăzut în promisiunea bilaterală de

vânzare - cumpărare un anume birou notarial la care să se perfecteze vânzarea -

cumpărarea.

Investită prin declinare,

prin sentința civilă nr. 6740 din data de 27

mai 2014, Judecătoria

Brașov a admis, la rândul sau, excepția de necompetență teritorială, invocată

din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Pătârlagele. Constând ivit conflictul negativ de competență a

suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți în

vederea soluționării conflictului de competență.

Judecătoria Brașov a reținut că, deși potrivit dispozițiilor art.

131 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul învestit cu o cerere de chemare în

judecată are obligația de a stabili, din oficiu, competența instanței, fără

distincție, în funcție de caracterul normelor de competență, de ordine publică

sau de ordine privată, nu se poate reține că instanță poate invoca din oficiu

excepția de necompetență teritorială, întrucât ar echivala cu instituirea unui

caz de competență teritorială exclusivă în cazul cererilor având ca obiect

obligație de a face, iar o asemenea interpretare ar conduce la o adăugare la

lege, dincolo de ceea ce legiuitorul a prevăzut.

Judecătoria Brașov a reținut că prin normele de competență

teritorială sunt ocrotite interesele particulare, fiind de ordine privată,

motiv pentru care instanța nu poate invoca, din oficiu, excepția de

necompetentă teritorială, întrucât ar realiza o ingerință în drepturile

pârâtelor, dincolo manifestarea de voință pe care acestea, în speță, nu au

înțeles să o exercite .

Cum în toate cazurile de competență teritorială alternativă,

reclamantul este ce! care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă

competente, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ. și cum reclamantul a

optat pentru Judecătoria Pătârlagele, iar pârâtele nu au înțeles să invoce

excepția de necompetență teritorială, deși au fost citate, urmează ca această

instanță legal învestită să soluționeze litigiul.

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui

judecată a fost legat sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art 135 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, Ia data de 9 septembrie 2013, reclamantul a

sesizat Judecătoria Pătârlageîe cu o acțiune de pronunțare a unei hotărâri care

să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru un bun imobil,

susținând că a încheiat cu pârâtele un antecontract de vânzare-cumpărare, pe

care aceștia au refuzat să-l execute, neprezentându-se la notariat în

vederea perfectării actului de vânzare-cumpărare

în formă autentică.

Se reține, că, prin Decizia nr. 8 din data de 10 iunie 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitoare la caracterul acțiunii în

pronunțarea

unei hotărâri care să țină loc

de act de vânzare-cumpărare a unui imobil și

stabilirea competenței

teritoriale în judecarea acestei acțiuni, instanța superioară a admis recursul

în interesul legii și a stabilit că acțiunea prin care se solicită pronunțarea

unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de

vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale

imobiliare

În consecință, în cauza de față, instanța a fost investită cu

soluționarea unei acțiuni personale imobiliare, prin care reclamantul tinde la

valorificarea unui drept personal, dreptul de creanță corelativ obligației de a

face, urmare a antecontractului încheiat cu pârâții cu privire la un bun

imobil.

Înalta Curte reține că

norma înscrisă în art. 107 C. proc. civ., potrivit

căreia cererea de

chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul dacă legea nu

prevede

altfel, are caracter relativ, de ordine privată.

Astfel, față de prevederile art. 129 alin. (1) și alin.

(2) pct. 3

C. proc. civ. rezultă că numai în

cazurile prevăzute la art. 117-121 C. proc. civ.,

competența teritorială

este exclusivă, per a contrarîo, în alte cazuri competența teritorială fiind

relativă.

Cum, în speță, este vorba

despre o acțiune personală imobiliară, ce nu

se circumscrie cazurilor

expres prevăzute de dispozițiile art. 117-121

C.

proc. civ., norma de competență teritorială ce-i este aplicabilă are caracter

de

ordine privată.

Fiind vorba despre o normă de competență teritorială

relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență

numai de către pârât și numai în condițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. respectiv

doar prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai

târziu la primul termen de judecată ta care părțile sunt legal citate în fața

primei instanțe.

Prin urmare, nu are

nicio relevanță, în speță, că instanța sesizată de

reclamant cu cererea

de chemare în judecată, respectiv Judecătoria Pătârlagele, nu era cea de la

domiciliul pârâtelor, respectiv din municipiul Brașov, pentru că pârâtele nu au

invocat excepția necompetenței teritoriale în condițiile art 130 alin. (3) C.

proc. civ.

Astfel, pârâtele nu

au depus întâmpinare, iar la prima zi de înfățișare la

care au fost ilegal citate, respectiv la data de

26 noiembrie 2013, nu s-au

prezentat.

Pe cale de consecință, competența teritorială de

judecare a cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei Pătârlagele, ca

instanță inițial sesizată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Pătârlagele.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 iunie 2014.