AFFAIRE PINAR ȘENER c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

18.11.2008

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'article 6 - Droit à un procès équitable;Violation de l'article 13 - Droit à un recours effectif

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE PINAR ȘENER c. TURQUIE (CtEDO, 2008)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL PINAR ȘENER c. TURCIA Cerere nr. 17883/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 18 noiembrie 2008 DEFINITIVF 18/02/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza P Electroluxnar Șener c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președinte, Irene Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Iș La 19 aprilie 2004, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 2 iulie 2007, președinta celei de-a doua secțiuni a decis să comunice cererea guvernului. La 10 aprilie 2008, a decis să invite părțile să prezinte observații suplimentare cu privire la admisibilitate și la dreptul întemeiat al cererii. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, că aceasta se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului. ÎN FAVOAREA CIRCONSTANȚELOR DE LA luat în seamă, reclamanta s-a născut în 1975 și locuiește în Eskișehir. La 16 iulie 1995, reclamanta a fost victima unui accident de circulație în cursul căruia a fost grav rănită și a fost internată în neurochirurgie pentru traumatism cranian până la 15 septembrie 1995. La 16 aprilie 1996, directorul departamentului de neurochirurgie al spitalului în care recurenta fusese îngrijită a întocmit un raport conform căruia aceasta trebuia să beneficieze de asistență din partea unei terțe părți din cauza afecțiunilor legate de sindromul posttraumatic pe care aceasta îl prezenta. La 4 ianuarie 1996, mama reclamantei, acționând în numele și în numele fiicei sale, sesizează Tribunalul de Mare Instanță din Bilecik ( În perioada 18 aprilie 1996-9 noiembrie 1999, TGI a retrimis cauza în așteptarea concluziilor definitive ale procedurii penale pendinte privind aceleași fapte. În această perioadă, TGI a recurs la mai multe expertize medicale, precum și la expertiză pentru a stabili gradul de răspundere al fiecăruia în accidentul respectiv. La 9 noiembrie 1999, TGI a constatat că procedura penală a fost încheiată printr-o decizie definitivă și a inversat concluziile acestei proceduri în dosarul cauzei. 10. La 3 decembrie 2003, s-a întocmit un raport de expertiză medicală în temeiul căruia recurenta prezenta o pierdere de capacitate de muncă de 59 % și solicita asistență și asistență permanentă din partea unei terțe părți. 11. La 18 mai 2006, TGI a acceptat cererea de despăgubire a recurentei și i-a acordat acesteia 300 000 de cărți turcești noi (TRY) [1] pentru prejudiciul material și 750 TRY [2] pentru prejudiciul moral, sumă cu o rată a dobânzii curentă începând cu 16 iulie 1995. 12. La 12 iunie 2006, persoana condamnată la plata acestei indemnizații se asigură de casarea împotriva acestei decizii. 13. Potrivit elementelor dosarului, cauza ar rămâne în curs de desfășurare la data adoptării prezentei hotărâri. Curtea constată că, în observațiile sale privind fondul și satisfacția echitabilă din 11 februarie 2008, avocatul recurentei a invitat Curtea să examineze faptele în litigiu și din perspectiva articolelor 5 și 13 din Convenție, considerând că circumstanțele din speță constituie, de asemenea, o încălcare a dreptului clientului său la o cale de atac efectivă. Deși sunt invocate pentru prima dată în cadrul acestor observaii, Curtea constată că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea va examina acest aspect numai sub aspectul articolului 13 din Convenție. Excepții preliminare 16. Guvernul invită Curtea să respingă această cerere de nerespectare a termenului de șase luni. El susține că reclamanta ar fi trebuit să acționeze în termen de șase luni de la decizia instanței de primă instanță. Guvernul susține, de asemenea, că reclamanta a omis să epuizeze căile de atac interne. 17. recurenta contestă aceste afirmații. 18. Curtea respinge o excepție întemeiată pe nerespectarea termenului de șase luni, ținând cont de faptul că procedura în litigiu rămâne în continuare pe rol în fața instanțelor interne. 19. În ceea ce privește motivul întemeiat pe lipsa de echitate a procedurii, Curtea reiterează că aceasta rămâne în curs de desfășurare în fața instanțelor interne. Prin urmare, această parte a cererii este prematură și trebuie respinsă pentru a nu epuiza căile de atac interne în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. 20. În ceea ce privește restul cererii, Curtea consideră că excepția întemeiată pe neobosirea căilor de atac interne este strâns legată de substanța cauzei formulată de recurentă pe teren la art. 13 din convenție și decide să o atașeze la fond. 21. Curtea constată, de asemenea, că restul cererii nu este în mod vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție și că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. II. VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 22. Recurenta a declarat că nu a beneficiat de un proces într-un termen rezonabil În această privință, ea face referire la art. 6 alin. (1) din Convenție, astfel de cuvinte Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) și într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 23. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 4 ianuarie 1996 și nu a încetat încă la data adoptării prezentei hotărâri și, prin urmare, a durat deja 12 ani și nouă luni, cu două grade de jurisdicție 25. Guvernul susține că, având în vedere circumstanțele cauzei, durata procedurii nu poate fi considerată excesivă; în special instanțele civile au trebuit să aștepte rezultatul procedurii penale înainte de a se pronunța. 26, reclamanta contestă aceste afirmații. 27. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri s 30979/96, § 43, CEDO 2000 VII). 28. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare cu cele ale cazului în speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție (ibidem 29. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument convingător care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz. În această privință, Curtea consideră că trimiterea procedurii civile fondată în drept pe principiul conform căruia În sine, nu are un caracter arbitrar, trebuie să se constate în cazul în care se constată că, începând cu 9 noiembrie 1999, procedura penală era încheiată, iar documentele aferente au fost depuse la dosarul cauzei pendinte în fața TGI. Or, această instanță nu a ñ că, la 18 mai 2006, este mai mult de șase ani mai târziu. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței privind termenul rezonabil care decurge din aceasta, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEGATĂ DIN ARTICOLUL 13 DIN CONVENȚIA 30. De asemenea, recurenta se plânge de faptul că în Turcia nu există jurisdicție în care să se poată adresa instanța pentru a se plânge de durata excesivă a procedurii. Aceasta se referă la art. 13 din Convenție. 31. Guvernul contestă această teză. 32. Curtea amintește că art. 13 garantează o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale care permite să se plângă de o necunoaștere a obligaiei, impusă prin art. 6 Õ 1, de a auzi cauzele într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], n 30210/96, § 156, CEDH 2000 XI. Aceasta subliniază că excepțiile și argumentele invocate de guvern au fost deja respinse (a se vedea, printre altele, Tendik și alții c. Turcia, nr. 23188/02, § 36, 22 decembrie 2005 Ebru și Tayfun Engin etolak c. Turcia, nr. 60176/00, § 106, 30 mai 2006) și nu consideră că este necesar să se ajungă la o concluzie diferită în cazul de față. 33. Prin urmare, excepția de la neobosirea căilor de atac interne nu poate fi reținută și a avut loc o încălcare a articolului 13 din convenție din cauza lipsei în dreptul intern a unei căi de atac care ar fi permis recurentei să obțină sancțiunea dreptului său de a-și vedea cauza auzită într-un termen rezonabil, în sensul articolului 6 alineatul (1) din convenție. III. În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că sunt imprecise consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta solicită 25 000 EUR pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 36. Guvernul contestă aceste revendicări. 37. Statuând în echitate, Curtea consideră că este necesar să se acorde recurentei 8 400 EUR pentru pagubă morală. Costuri și cheltuieli de judecată 38. Recurenta solicită, de asemenea, 30 EUR pentru cheltuielile poștale, 151,46 EUR pentru costurile de traducere și 6 334 EUR în legătură cu onorariile de avocatură. Aceasta prezintă drept justificare facturi poștale, facturi pentru traducere și tabelul onorariilor de referință ale avocaților în barou dalju. 39. Guvernul contestă aceste pretenții. 40. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 000 EUR pentru procedura în fața Curții. Interese moratorii 41. Curtea consideră că este adecvat să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii dobânzii la facilitatea de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. cererea admisibilă în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe durata excesivă a procedurii și pe lipsa unei căi de atac efective și inadmisibilă pentru surplusul declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție Dicționar că a avut loc o încălcare a articolului 13 din Convenția Sintet în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, următoarele sume trebuie să fie convertite în lire turce la rata aplicabilă la data regulamentului i. 400 EUR (opt mii patru sute de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale (ii). 000 EUR (mii de euro), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către reclamantă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată decât de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată, aceste sume vor fi majorate de la dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabile în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale Respins cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 18 noiembrie 2008, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte [1] Aproximativ 161 463 EUR (EUR) [2] Aproximativ 406 EUR