ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1069/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1069/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

la 16 august 2006 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

reclamanta SC S.C. SRL cu sediul în București a chemat-o în judecată pe pârâta

S.C.C. MĂGURELE, cu sediul în corn. Măgurele, Județ Ilfov, solicitând ca

instanța să o oblige pe pârâtă la plată sumelor 99.990,43 lei cu titlu de

contravaloare lucrări de construcții și reparații, sumă actualizată cu dobânda

legală până la achitarea integrală a debitului și de 29.354,65 lei cu titlu de

dobândă legală aferentă sumei datorate, calculată pentru perioada aprilie 2004

- iulie 2006. A solicitat cheltuieli de judecată.

2.

La 5 octombrie 2006, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a S.A. Ilfov,

a Cabinetului Stomatologic Dr. F.D. și a C.N.P.R. SA - prin D.R. București,

solicitând ca, în cazul admiterii cererii reclamantei, chemații în garanție să

achite contravaloarea lucrărilor de construcții și reparații aferente locurilor

unde își desfășoară activitatea.

Prin

sentința comercială nr. 7738 din 7 iunie 2007, Tribunalul București, secția a

VI-a comercială, a admis în parte acțiunea precizată și a obligat-o pe pârâta

la plata sumei de 140.697.353 lei cu titlu de contravaloarea lucrări și

dobândă, ca și la plata sumei de 6.046 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A anulat cererea de chemare în garanție ca netimbrată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut din raportul de expertiză tehnică

efectuată în dosar că C. a preluat în 1974 cu plată C.C. Măgurele, de la aceea

dată spațiile fiind ocupate de poștă, de S.A.F.C.M. A reținut că pârâta a

încheiat cu chematele în garanție contracte de închiriere care prevedeau

drepturi și obligații reciproce, că urmare a sistării furnizării agentului

termic în toamna anului 2003 și la intervenția C.J. Ilfov, reclamanta a

efectuat lucrări pentru asigurarea căldurii și reparații necesare întreținerii

și funcționării eficiente a elementelor de construcție, a căror durată de

serviciu expirase, astfel cum a subliniat expertul tehnic.

Din

același raport de expertiză, prima instanță a reținut că s-au creat confuzii în

privința plății pentru lucrările efectuate, deoarece P. Măgurele înscrisese din

anul 2002 clădirea în anexa nr. 27 a H.G. nr. 930 privind atestarea domeniului

public, fără a se mai depune dovezi ulterioare privind preluarea acesteia.

A

reținut și că lucrările au fost efectuate fără existența vreunui contract, dar

că expertul a atestat faptul că lucrările au fost urmărite atât de conducerea

Cooperativei, cât și de reprezentantul C.J. Ilfov, construcția fiind dată în

folosință chiriașilor prin procesul-verbal nr. 103 /2004. A reținut apărările

pârâtei despre inexistența unor raporturi juridice contractuale, dar și

atitudinea pârâtei care nu a dispus oprirea respectivelor lucrări și nici nu a

contestat efectuarea lor sau contravaloarea.

Prima

instanță a reținut, de asemenea, că sunt îndeplinite toate condițiile materiale

și juridice pentru a se aprecia asupra existenței îmbogățirii fără justă cauză,

admițând acțiunea în conformitate cu dispozițiile art. 493, 484, 992, 1073 și

1486 C. civ.

Față

de lipsa taxei de timbru aferente cererii de chemare în garanție a dispus

anularea acestei cereri ca netimbrată.

Prin decizia nr. 124

din 6 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis

apelul formulat de apelanta pârâtă S.C.C. MĂGURELE, împotriva sentinței

comerciale nr. 7738 din 07 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția

a VI-a comerciala, în dosarul nr. 27954/3/2006, în contradictoriu cu intimata

reclamantă SC S.C. SRL și intimata chemată în garanție S.A. ILFOV; a schimbat

în parte hotărârea atacată, în sensul că a respins cererea principală, ca

neîntemeiată; a înlăturat obligația pârâtei de plată a cheltuielilor de

judecată în fond; a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate și a

obligat pe intimata

reclamantă să plătească apelantei pârâte 8.537,7 lei cheltuieli de judecată în

apel.

Având

în vedere că apelanta-pârâtă și-a completat în două rânduri motivele de apel,

prin invocarea a două motive de ordine publică relative la inadmisibilitatea

acțiunii și la lipsa calității procesuale, Curtea apreciază că se impune

tratarea logică a criticilor, în ordinea stabilită de dispozițiile articolului

137 alin. (1) C. proc. civ., respectiv excepția de procedură și mai apoi

excepția de fond.

Astfel,

Curtea apreciat critica relativă la nerespectarea dispozițiilor articolului

720t

C. proc. civ., ca neîntemeiată și a

înlăturat-o.

S-a

constatat că în convocarea la conciliere directă nu au fost menționate și

pretențiile relative la dobândă, însă dobânda este un accesoriu al debitului

principal, accesoriu care izvorăște ex lege și că pârâta nu poate să se apere

susținând că nu a cunoscut această pretenție încă din faza concilierii

prealabile, câtă vreme dispozițiile articolului 43 C. com., prevăd că datoriile

comerciale lichide și plătibile în bani produc de drept dobânda din ziua când

devin exigibile, fiind incident principiul de drept nemo censetur ignorare

legem.

Pentru

aceste considerente, Curtea a apreciat critica neîntemeiată, întrucât

cunoașterea pretenției principale implică de drept și cunoașterea accesoriului

datorat în condițiile art. 43 C. com.

Curtea

a mai reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost invocată de

apelanta - pârâtă în raport de H.G. nr. 930/2002, în anexă la care figurează

clădirile unde funcționează Oficiul P.T.T.R., dispensarul și farmacia la

pozițiile nr. 31 și 32. Conform acestui act normativ, aceste clădiri apar ca

aparținând domeniului public al comunei Măgurele, Județul Ilfov și nu apelantei

pârâte.

S-a

mai constatat că prima critică este neîntemeiată întrucât apelanta pârâtă nu a

indicat în concret care sunt formele de procedură încălcate de instanța de fond

și care atrag nulitatea relativă a hotărârii în condițiile art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Critica

relativă la respingerea probelor cu interogatoriu și cu martori și la

consecințele acestei măsuri în plan probator, deși strict formal întemeiată, a

rămas fără obiect întrucât în apel, dat fiind caracterul devolutiv al căii de

atac, au fost administrate probe în completare, printre care și proba cu

interogatoriu, Curtea reținând că asupra administrării probei cu martori

apelanta-pârâtă nu a insistat.

În

legătură cu criticile formulate la pct. 2-4, Curtea a apreciat că acestea sunt,

de fapt, argumente aduse unei critici unice, referitoare la greșita stabilire a

situației de fapt în raport de probele administrate și la greșita aplicare a

normelor legale incidente, motiv pentru care le-a grupat, răspunzând prin

considerente comune.

S-a

considerat că de fond a reținut în mod corect efectuarea lucrărilor de către

intimata - reclamantă, valoarea acestora conform expertizei și inexistența

oricărei convenții în acest sens între părțile litigante, numai că la

stabilirea condițiilor de admisibilitate a lui actio de in rem verso a apreciat

în mod eronat și în contradicție cu probele administrate că sunt întrunite

toate aceste condiții.

Privitor la condițiile materiale ale acțiunii

îmbogățirii fără just temei, respectiv mărirea unui patrimoniu, care are drept

urmare micșorarea altui patrimoniu, legătura dintre cele două fluctuații

valorice și existența unei cauze unice a acestei fluctuații, Curtea a apreciat

că acestea nu sunt îndeplinite. Astfel, deși instanța de fond a reținut textual

din constatările făcute în cuprinsul raportului de expertiză existența H.G. nr.

930/2002, în anexa căreia complexul comercial figurează ca aparținând

domeniului public al comunei Măgurele, a apreciat că prin efectuarea lucrărilor

la acest complex patrimonial apelanta - pârâtă a înregistrat un spor, ignorând

faptul că, cel puțin în raport de această hotărâre (care nu s-a dovedit nici

măcar a fi atacată în justiție) și în lipsa oricărui titlu, care să îi confere

apelantei - pârâte cel puțin calitatea de administrator al bunului, nu poate fi

reținută apartenența construcției la patrimoniul apelantei pârâte.

S-a

avut în vedere că în cadrul acțiunii de fată instanțele nu au a stabili

existenta și titularul dreptului de proprietate asupra complexului comercial la

care s-au efectuat lucrări, dar pe cale incidentală și în raport de

înscrisurile depuse trebuie determinat dacă acest complex este parte din

patrimoniul apelantei - pârâte, pentru că numai în acest fel poate fi antrenată

răspunderea titularului. Or, în cauză, pentru considerentele ce preced, H.G. nr.

930/2002 autorizează concluzia că respectiva clădire aparține domeniului public

al comunei Măgurele, Județul Ilfov, care este subiect de drept distinct de

apelanta - pârâtă.

Pe

de altă parte, Curtea a apreciat că nu este îndeplinită nici condiția de ordin

juridic referitoare la lipsa oricărui alt mijloc juridic de acoperire a pagubei

suferite de intimata - reclamantă.

Astfel,

s-a reținut că, este o împrejurare necontestată de nici una dintre părți și

care este prezentată ca o premisă a situației de fapt chiar de intimata - reclamantă

că a procedat la executarea lucrărilor ca urmare a solicitării verbale,

formulate de Președintele C.J. Ilfov. Instanța de fond era în drept să

aprecieze, în raport de aceste probe, că intimata reclamantă a executat

lucrările în cadru contractual, în condițiile art. 36 C. com., respectiv în

modalitatea comenzii urmate de executare imediată (care putea fi apreciată

chiar ca o stipulație pentru altul), iar pentru a-și acoperi prejudiciul avea

la îndemână în principal acțiunea ex contractu, împotriva cocontractantului și

numai în lipsa acesteia putea uza de actio de in rem verso.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta SC S.C. SRL BUCUREȘTI, care a invocat motivele de nelegalitate

reglementate de art. 304 alin. (6), (7) și (9) C. proc. civ., în dezvoltarea

cărora susține următoarele:

făcut o aplicare greșită a normei juridice la situația de fapt rezultată din

probe (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Recurenta susține că prima instanță a

stabilit în mod just, în baza probatoriului administrat în cauză, îmbogățirea

fără justă cauză a C.C. MĂGURELE, fiind întrunite în mod cumulativ condițiile

constând în mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile în

bani, micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi altuia, existența

unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, lipsa

unei clauze legitime și absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea

pierderii suferite.

Cu toate acestea, în

mod nelegal, consideră recurenta, instanța apelului a apreciat că una din

condițiile menționate nu este îndeplinită și anume, aceea a măririi unui patrimoniu

în detrimentul celuilalt, motivat de faptul că „nu se poate conchide ferm

asupra apartenenței bunului la patrimoniul apelantei – pârâte”.

Se susține că acest

aspect este contrazis de toate probele aflate în dosar și care nu au fost

analizate cu temeinicie (faptul că pârâta și-a arogat calitatea de proprietari

a construcției, de beneficiar al lucrărilor, documentația pusă la dispoziția

expertului tehnic în construcții și a celui contabil, faptul că este titulara

mai multor contracte de închiriere).

De asemenea,

recurenta consideră că H.G. nr. 930/2002 invocată de instanța de apel, în

motivarea deciziei, nu este însoțită de dovezi ulterioare, privind preluarea

cooperativei; din dovezi a rezultat că imobilul nu face parte din inventarul

aparținând P. sau C.L.O. Măgurele (probe neanalizate în cauză).

Susținând că nu au

fost avute în vedere toate mijloacele de apărare care erau esențiale pentru

dezlegarea pricinii, recurenta concluzionează că decizia este nelegală.

În fine, se apreciază

că dispozițiile art. 36 C. com., nu au incidență în cauză, neexistând între

părți un contract care să justifice o eventuală acțiune ex contractum.

instanței de apel conține motive contradictorii ori străine de natura pricinii

(art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), în condițiile în care se motivează că nu se

poate stabili cu precizie apartenența imobilului la patrimoniul C.C. Măgurele,

iar pe de altă parte consideră că pârâta nu are calitate procesuală pasivă

confirmând faptul că este titulara obligației ce formează conținutul raportul

juridic dedus judecății.

este nelegală întrucât s-a acordat mai mult decât s-a cerut s-au ceea ce nu s-a

cerut [(art. 304 alin. (6) C. proc. civ.)].

Recurenta susține că,

deși în apel nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, instanța a dispus

obligarea sa, încălcându-se principiul disponibilității și prevederile art. 129

alin. (6) C. proc. civ.

De asemenea, se

consideră că instanța de apel nu a dat eficiență dispozițiilor art. 129 alin.

(5) C. proc. civ., neexercitându-se rolul activ al instanței astfel încât,

pentru aflarea adevărului, trebuia să dispună suplimentarea probatoriilor.

La data de 4 mai

2009, recurenta a dispus o completare la recursul declarat prin care, în

subsidiar a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr. 930/2002 și a invocat,

suplimentar, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., considerând că instanța a ignorat faptul că pârâta s-a comportat în

permanență ca proprietar al imobilului și a achitat contravaloarea centralei

termice ceea ce i-a creat în permanență reprezentarea că intimata este

proprietara imobilului.

Prin întâmpinare,

intimata a invocat nulitatea recursului în raport de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând decizia

atacată în raport de criticile invocate de recurentă, Înalta Curte Constată că

recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se

impune a se arăta că instanța de recurs va lua în examinare numai criticile ce

vizează strict criticile de nelegalitate, fără a fi luate în considerare acele

critici ce se referă la probele administrate în cauză ori la aprecierea dată

valorii acestora.

Așa fiind, se

constată că instanța de apel a statuat în mod corect asupra neîndeplinrii

cumulative a condițiilor materiale și juridice ale „actio de in rem verso”,

astfel încât să se poată dispună restituirea contravalorii lucrărilor efectuate

la C.S. Măgurele.

Astfel, pentru a fi

admisibil demersul judiciar al reclamantei, întemeiat pe principiul îmbogățirii

fără justă cauză, se impunea ca mărirea să se producă în patrimoniul pârâtei,

astfel spus ca imobilul căruia i s-au adus o serie de îmbunătățiri (prin

lucrări de construcții, reparații, etc.), să facă parte din patrimoniul

acesteia.

Ori, în cauză s-a

statuat că imobilul în discuție nu face parte din patrimoniul pârâtei, în

contextul în care prin H.G. nr. 930/2002, emisă baza Legii nr. 213/1998,

privind proprietatea publică s-a atestat apartenența acestuia la domeniul

public al comunei Măgurele, Județul Ilfov, neavând relevanță faptul că nu s-a

produs o predare, preluare efectivă sau că bunul nu figurează, încă în

inventarul acesteia.

Mai mult, prin actele

noi depuse în baza art. 305 C. proc. civ., nu s-a reușit a se contracara cele

reținute de instanța anterioară cu privire la îndeplinirea condiției măririi

patrimoniului pârâtei ca o consecință a micșorării patrimoniului reclamantei,

respectiv lămurirea apartenenței bunului în patrimoniul pârâtei.

De asemenea, este

nefondată și critica potrivit cu care ar fi îndeplinită una din principalele

condiții juridice ale acțiunii îmbogățirea fără just temei, aceea a absenței

oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite.

În contextul în care

reclamanta nu a contestat faptul că a procedat la executarea lucrărilor ca

urmare a unei solicitări verbale din partea Președintelui C.J. Ilfov, pe bună

dreptate instanța a dat eficiență prevederilor art. 36 C. com., constatând că

lucrările s-au efectuat în cadru contractual.

În atare situație,

recurenta avea la îndemână, în principal, o acțiune ex contractu pentru a-și

recupera contravaloarea lucrărilor (construcții, reparații, etc.)

cuprinde motive contradictorii și nici străine de natura pricinii, nefiind

fondat motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În considerentele

deciziei instanța a explicitat în mod amplu motivele pentru care a considerat

că pârâta are calitate procesuală pasivă, într-o înlănțuire logică ce nu lasă

loc de interpretări, motiv pentru care concluzia recurentei nu poate fi

reținută.

recurs reglementat de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nu poate fi primit, în

condițiile în care partea introductivă a încheierii din 13 februarie 2009, în

care au fost consemnate dezbaterile, s-a consemnat cererea apelantei –

reclamante prin care a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, inclusiv

a onorariului de expert.

invocat, în termen, printr-o cerere de completare, motivul de nelegalitate

reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că argumentele aduse

în dezvoltarea acestuia privesc de fapt, aspecte ce țin de o eventuală

netemeinicie a deciziei motiv pentru care, în raport de prevederile art. 304 C.

proc. civ., nu pot face obiectul analizei instanței de recurs.

În privința pretinsei

încălcări a dispozițiilor art. 129 alin. (5) și 6 C. proc. civ., se constată că

instanța de apel a dat eficiență atât principiului disponibilității părții față

de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată și, totodată, a manifestat

rol activ pe tot parcursul procesului, administrând probatoriile pe care le-a

considerat necesare și utile cauzei.

Cu privire la

solicitarea subsidiară, aceea de nelegalitate a H.G. nr. 930/2002, cum

recurenta nu a mai susținut-o nici cu prilejul dezbaterilor și nici prin

concluziile scrise, instanța nu are a se mai pronunța.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL București împotriva deciziei

comerciale nr. 124 din 6 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 martie 2010