ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2877/2009

Ședința publică de la 12 noiembrie 2009

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 5 iulie 2007 SC H. SRL Bacău a

formulat contestația în anulare a deciziei nr. 2103 din 31 mai 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție pe care a motivat-o la data de 28 noiembrie 2007,

precizând că temeiul de drept al contestației în anulare este art. 318 alin. (1)

teza 1 C. proc. civ. și a arătat că decizia contestată este rezultatul unei

greșeli materiale ce a constat în neobservarea de către instanța de recurs a

mențiunilor existente pe verso-ul „notei de negociere” încheiată la 3 mai 2004

conform cărora „în cazul nerespectării prezentei convenții, părțile acceptă ca

relațiile dintre ele fiind cele stabilite prin contractul nr. 541 din 26

februarie 2000”.

Din acest motiv, a arătat contestatoarea,

consecința a fost respingerea motivului de recurs prin care a criticat

obligarea sa la plata sumei de 280.251.540 lei cu titlu de chirie, această sumă

excedând perioadei contractuale și în  condițiile în care părțile nu au

respectat convenția din data de 26 februarie 2000 erau aplicabile clauzele

contractului 541/2000, nota de negociere neputând să-și producă efectele în

sensul recunoașterii de către contestatoare a sumei datorate pentru perioada

contractuală, respectiv 26 februarie 2003 – mai 2004.

Contestația în anulare este nefondată pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin sentința civilă nr. 25 din 20

ianuarie 2006 Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta SC A.T. SRL

Iași, a constatat încetat contractul nr. 541 din 26 februarie 2000, încheiat

între părți la 26 februarie 2003, a obligat-o pe pârâtă să restituie

reclamantei 21 de dozatoare de apă minerală și 131 bidoane de policarbonat, și

să-i plătească suma de 8.967,6540 Ron (2.971 dolari SUA – paritate 30.175 lei/1

dolari SUA) reprezentând chirie pentru dozatoare până la 31 ianuarie 2002,

actualizată conform cursului leu/dolari SUA la data plății efective, a respins

celelalte capete de cerere ca prematur introduse și a obligat-o pe reclamantă

să plătească pârâtei suma de 1.184,7 Ron diferență cheltuieli de judecată după

compensare.

Apelul declarat de reclamanta SC

A.T. SRL Iași împotriva acestei sentințe a fost admis de către Curtea de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, care prin decizia nr. 150

din 21 decembrie 2006 a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a

obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 28.025,1540 Ron în loc de

8.967,6540 Ron, reprezentând chirie, până la data de 30 iulie 2004, actualizată

la data plății efective și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie a fost respins

apelul declarat de pârâta SC H. SRL Bacău, fiind obligată aceasta din urmă să

plătească reclamantei suma de 18.120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

reprezentând taxă de timbru și onorariu de expert.

Împotriva acestei decizii pârâta SC

H. SRL Bacău a declarat recurs care a fost respins ca nefondat de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2103 din 31 mai

2007.

Art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc.

civ. reglementează contestația în anulare specială ca fiind o cale

extraordinară de atac de retractare ce se poate exercita atunci când prin

hotărârile instanțelor de recurs dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale.

Greșeala materială reglementată de art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc.

civ. se referă la o greșeală evidentă, involuntară realizată prin omiterea sau

confundarea unor elemente importate sau a unor date aflate la dosarul cauzei și

nu greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dezlegarea dată recursului,

astfel că această cale extraordinară de atac se înfățișează ca o cale de

retractare creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli materiale, iar nu

și pentru reformarea unor greșeli de fond, dispozițiile menționate având un

câmp limitat de aplicațiune urmând a fi interpretate în toate cazurile în mod

restrictiv, pentru a nu se deschide în ultimă instanță calea unui recurs la recurs.

În cauză contestatoarea a invocat ca greșeală materială neobservarea de

către instanță a unei mențiuni aflată pe verso-ul unei note de negociere

încheiată între părți la data de 20 mai 2004.

Este de observat că prin decizia atacată instanța de recurs a analizat

toate motivele invocate de recurenta SC H. SRL Bacău, contestatoare în cauza de

față, inclusiv motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

referitor la greșita apreciere a notei de negociere invocată și în contestația

în anulare, astfel că instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestei probleme

atunci când a analizat motivul de recurs menționat.

În acest context nu poate fi reținut motivul contestatoarei privind

neobservarea de către instanță a unei mențiuni de pe înscris, contestatoarea

tinzând prin această cale de atac specială spre reformarea unei greșeli de

fond, împrejurare față de care, Curtea constată nefondată contestația în

anulare, urmând a o respinge.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de SC H. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 2103 din 31 mai 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie

2009.