ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2877/2009

Ședința publică de la 12 noiembrie 2009 Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 5 iulie 2007 SC H. SRL Bacău a formulat contestația în anulare a deciziei nr. 2103 din 31 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe care a motivat-o la data de 28 noiembrie 2007, precizând că temeiul de drept al contestației în anulare este art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. și a arătat că decizia contestată este rezultatul unei greșeli materiale ce a constat în neobservarea de către instanța de recurs a mențiunilor existente pe verso-ul „notei de negociere” încheiată la 3 mai 2004 conform cărora „în cazul nerespectării prezentei convenții, părțile acceptă ca relațiile dintre ele fiind cele stabilite prin contractul nr. 541 din 26 februarie 2000”.

Din acest motiv, a arătat contestatoarea, consecința a fost respingerea motivului de recurs prin care a criticat obligarea sa la plata sumei de 280.251.540 lei cu titlu de chirie, această sumă excedând perioadei contractuale și în condițiile în care părțile nu au respectat convenția din data de 26 februarie 2000 erau aplicabile clauzele contractului 541/2000, nota de negociere neputând să-și producă efectele în sensul recunoașterii de către contestatoare a sumei datorate pentru perioada contractuală, respectiv 26 februarie 2003 – mai 2004. Contestația în anulare este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin sentința civilă nr. 25 din 20 ianuarie 2006 Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta SC A.T.

SRL Iași, a constatat încetat contractul nr. 541 din 26 februarie 2000, încheiat între părți la 26 februarie 2003, a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei 21 de dozatoare de apă minerală și 131 bidoane de policarbonat, și să-i plătească suma de 8.967,6540 Ron (2.971 dolari SUA – paritate 30.175 lei/1 dolari SUA) reprezentând chirie pentru dozatoare până la 31 ianuarie 2002, actualizată conform cursului leu/dolari SUA la data plății efective, a respins celelalte capete de cerere ca prematur introduse și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 1.184,7 Ron diferență cheltuieli de judecată după compensare. Apelul declarat de reclamanta SC A.T.

SRL Iași împotriva acestei sentințe a fost admis de către Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, care prin decizia nr. 150 din 21 decembrie 2006 a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 28.025,1540 Ron în loc de 8.967,6540 Ron, reprezentând chirie, până la data de 30 iulie 2004, actualizată la data plății efective și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Prin aceeași decizie a fost respins apelul declarat de pârâta SC H. SRL Bacău, fiind obligată aceasta din urmă să plătească reclamantei suma de 18.120 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorariu de expert.

Împotriva acestei decizii pârâta SC H. SRL Bacău a declarat recurs care a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2103 din 31 mai 2007. Art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială ca fiind o cale extraordinară de atac de retractare ce se poate exercita atunci când prin hotărârile instanțelor de recurs dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale. Greșeala materială reglementată de art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.

se referă la o greșeală evidentă, involuntară realizată prin omiterea sau confundarea unor elemente importate sau a unor date aflate la dosarul cauzei și nu greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dezlegarea dată recursului, astfel că această cale extraordinară de atac se înfățișează ca o cale de retractare creată de lege doar pentru remedierea unor greșeli materiale, iar nu și pentru reformarea unor greșeli de fond, dispozițiile menționate având un câmp limitat de aplicațiune urmând a fi interpretate în toate cazurile în mod restrictiv, pentru a nu se deschide în ultimă instanță calea unui recurs la recurs.

În cauză contestatoarea a invocat ca greșeală materială neobservarea de către instanță a unei mențiuni aflată pe verso-ul unei note de negociere încheiată între părți la data de 20 mai 2004. Este de observat că prin decizia atacată instanța de recurs a analizat toate motivele invocate de recurenta SC H. SRL Bacău, contestatoare în cauza de față, inclusiv motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. referitor la greșita apreciere a notei de negociere invocată și în contestația în anulare, astfel că instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestei probleme atunci când a analizat motivul de recurs menționat. În acest context nu poate fi reținut motivul contestatoarei privind neobservarea de către instanță a unei mențiuni de pe înscris, contestatoarea tinzând prin această cale de atac specială spre reformarea unei greșeli de fond, împrejurare față de care, Curtea constată nefondată contestația în anulare, urmând a o respinge.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de SC H. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 2103 din 31 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.