ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1499/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1 Excepția de nelegalitate

La data de 28.01.2016 în dosarul nr. x al Judecătoriei Sibiu reclamantul A., în temeiul disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004 a invocat excepția de nelegalitate a actului administrativ - Certificat de Atestare a Dreptului de Proprietate seria x nr. x emis la data de 16 noiembrie 2000 de către Consiliul Județean Sibiu.

În motivarea excepției, reclamantul a susținut că între fondul cauzei, ce formează obiectul dosarului nr. x și excepția de nelegalitate, există o legătura indisolubilă, întrucât societatea pârâtă s-a prevalat în obținerea certificatului, ce a stat la baza intabularii, de abuzuri, falsuri, măsluiri de acte, ignorând dispozițiile H.G. nr. 834/1991, a Legii nr. 15/1990 și a altor acte normative cu înrâurire directa asupra cauzei.

Și în momentul intabularii acestui certificat (care constituie un titlu de proprietate), societatea a recurs, în același sens, la falsuri, încălcarea normelor Legii nr. 7/1996, prevalându-se de relațiile pe care le deținea cu conducătorul de Carte Funciara B.

Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate este un act administrativ emis de către o autoritate publica - Consiliul Județean - iar, potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea acestuia poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, la cererea părții interesate.

1.2. Sentința Tribunalului Sibiu

Prin sentința nr. 432 din 25 aprilie 2016, Tribunalul Sibiu a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Consiliul Județean Sibiu.

A admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Sibiu și S.C. C. S.R.L. Sibiu (fosta S.C. D. S.A., fosta S.C. E. SA).

S-a constatat nelegalitatea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/16.11.2000 emis de Consiliul Județean Sibiu în favoarea fostei S.C. E. S.A., respectiv doar în ceea ce privește terenul situat în Sibiu, Str. x (actuala Str. x) nr. 48.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:

Excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Consiliul Județean Sibiu este neîntemeiată, deoarece Dosarul nr. x al Judecătoriei Sibiu în care s-a invocat excepția de nelegalitate ce face obiectul prezentului dosar, a fost înregistrat la data de 28.05.2012, astfel că potrivit principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, este aplicabilă Legea nr. 554/2004 varianta în vigoare la acea dată.

Potrivit dispozițiile art. 4 alin. (2) teza a 2 a din Legea nr. 554/2004 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007: (2) În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

Prin Decizia nr. 425/10.04.2008 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a textului de lege mai sus menționat, jurisprudența Î.C.C.J. și a celorlalte instanțe de contencios administrativ fiind constantă în sensul admisibilității invocării excepției de nelegalitate cu privire la acte administrative emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.

Inadmisibilitatea excepției de nelegalitate în raport cu acțiunea de fond ce face obiectul dosarului nr. x al Judecătoriei Sibiu, este de asemenea nefondată, deoarece prin acea acțiune se solicită stabilirea liniei de graniță în ceea ce privește imobilul teren situat în Sibiu, Str. x (fostă a x) nr. 48 iar nelegalitatea Certificatului de atestare a dreptului de proprietatea vizează de asemenea terenul atribuit pârâtei S.C. D. S.A. (fosta S.C. E. SA) situat la aceeași adresă.

În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 826/25.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosar nr. x, invocată din oficiu, Tribunalul Sibiu a avut în vedere jurisprudența Î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal care, prin Decizia nr. 1401/22.02.2013 a statuat că deși excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare, chiar și în cazul acesteia poate fi analizată autoritatea de lucru judecat în situația în care există litigii având ca obiect excepția de nelegalitate a aceluiași act administrativ, între aceleași părți și fiind invocate aceleași motive de nelegalitate deoarece în virtutea autorității de lucru judecat, chestiunea tranșată de către instanță nu mai poate fi repusă în discuție într-un alt litigiu, asigurându-se astfel stabilitatea și securitatea raporturilor juridice.

A apreciat Tribunalul Sibiu că, în speță, sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat, respectiv efectul pozitiv al acesteia sub forma prezumției care vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.

Astfel, prin Decizia nr. 826/25.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosar nr. x a fost admisă excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/16.11.2000 emis de Consiliul Județean Sibiu în favoarea S.C. E. S.A. și s-a constatat nelegalitatea parțială a acestuia, cu privire la terenul situat în Sibiu, Str. x, nr. 48.

Excepția de nelegalitate ce face obiectul prezentului dosar vizează același certificat și aceeași parte din cuprinsul său, respectiv atestarea dreptului de proprietate asupra terenului situat în Sibiu, str. x nr. 48.

Efectul pozitiv al lucrului judecat prin Decizia nr. 826/25.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în ceea ce privește nelegalitatea actului administrativ în discuție, se impune în prezentul dosar, neputând fi contrazis.

Altfel spus, atâta timp cât printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat că un act administrativ este nelegal parțial pentru anumite motive, nicio altă instanță nu ar mai putea considera că același act administrativ și cu privire la aceeași parte din cuprinsul său, ar fi legal din orice indiferent alte motive.

Excepția de nelegalitate este opozabilă doar părților din dosarul în care a fost invocată și admisă. În cazul de față, chiar dacă excepția de nelegalitate privește același act și aceeași parte din cuprinsul său, a fost invocată într-un alt dosar, aflat pe rolul unei alte instanțe și care are alt obiect.

Având în vedere cele statuate de Curtea de Apel Brașov prin hotărâre definitivă, nu mai este necesară examinarea pe fond a excepției, impunându-se admiterea acesteia în considerarea celor reținute de prima instanță sesizată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S.C. C. S.R.L. Sibiu (fostă S.C. D. SA) solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, iar în subsidiar, a solicitat casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

1.3. Decizia Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal

Prin Decizia nr. 880 din 7 iunie 2016, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de S.C. "D."S.A., în prezent S.C. "C." S.R.L., împotriva sentinței administrative nr. 432/2016 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x.

A modificat în tot sentința atacată și în consecință:

A respins, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate invocată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Sibiu și S.C. C. S.R.L. având ca obiect nelegalitatea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x din 16.11.2000 emis de Consiliul Județean Sibiu.

A obligat intimatul A. să plătească recurentei - pârâte suma de 1000 RON, cheltuieli de judecată avansate la fond, precum și 1800 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba-Iulia a reținut următoarele:

Certificatul de atestare a dreptului de proprietate care face obiectul excepției de legalitate a fost emis de către Consiliul Județean Sibiu în favoarea S.C. "E." SA.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sibiu sub nr. x/2012, S.C. E. l-a chemat în judecată pe pârâtul A., cel care a invocat ulterior excepția de nelegalitate, solicitând stabilirea liniei de graniță între imobilele proprietatea părților, identificate în petitul cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de repunere pe rol înregistrată la dosarul de fond la data de 28.03.2014, fila 95, s-a arătat că S.C. D. S.A. este succesoarea în drepturi a reclamantei, în conformitate cu Hotărârea acționarilor nr. 2/22.05.2013 a S.C. D. S.A., prin care s-a dispus fuzionarea prin absorbție a acestei societăți cu S.C. E. S.A., hotărârea fiind confirmată prin sentința nr. 1282/2013 a Tribunalului Sibiu, fiind atașate la cerere acte justificative în acest sens.

Astfel cum rezultă din împuternicirea avocațială depusă de apărătorul ales al pârâtei la Tribunalul Sibiu, fila x și după cum se susține și în cererea de recurs, se constată că S.C. C. este continuatoarea S.C. D. S.R.L.

Cu privire la admisibilitatea excepției de nelegalitate:

Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data de 28.05.2012, data înregistrării acțiunii la Judecătoria Sibiu, prevede la art. 4 că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii lui, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate de instanța de contencios administrativ.

Această lege a intrat în vigoare la data de 07.01.2005, astfel încât dispozițiile sale nu pot fi aplicate decât actelor administrative unilaterale comunicate sau publicate după data intrării sale în vigoare.

Ca atare, cum Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/16.11.2000 este un act administrativ unilateral emis așadar de Consiliul Județean Sibiu anterior intrării în vigoare a legii nr. 554/2004, excepția de nelegalitate care face obiectul cauzei nu poate fi invocată în conformitate cu dispozițiile art. 4 din legea nr. 554/2004, întrucât legea civilă nu poate retroactiva potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României.

Aceasta este de altfel și practica ICCJ, care, în mod constant a stabilit în jurisprudența sa, că excepția de nelegalitate este admisibilă numai pentru actele emise sau adoptate după intrarea în vigoare a legii nr. 554/2004, din considerente rezultate din aplicarea principiului stabilității raporturilor juridice și din interpretarea sistematică și istorico-teleologică a legii. În motivarea acestei linii jurisprudențiale, s-a susținut că, prin consecințele juridice pe care le produce admiterea unei excepții de nelegalitate asupra litigiului în cadrul căruia a fost invocată și, mai cu seamă, prin posibilitatea invocării ei fără limită în timp, chiar cu privire la acte administrative unilaterale individuale emise anterior intrării în vigoare a legii nr. 554/2004, art. 4 intră în coliziune cu principiul securității raporturilor juridice, element fundamental al preeminenței dreptului, enunțat în preambulul Convenției ca o componentă a patrimoniului comun al statelor părți și în lumina căreia trebuie interpretat dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești (cauza Brumărescu c. României, cauza Prodan c. României, cauza Sovtransavto Holding c. Ucrainei).

În consecință, prin Decizia nr. 3298/2009 pronunțată de ICCJ, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a statuat că în această situație se impune aplicarea cu prioritate a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, întrucât cenzurarea fără limită în timp a unui act administrativ individual care dă naștere unui drept de proprietate, pe calea incidentă a excepției de nelegalitate, ar rupe echilibrul procesual, pentru că în dreptul administrativ nu există distincție de regim juridic între nulitatea absolută și nulitatea relativă, corespunzător regimului nulităților din dreptul civil.

Cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 425/2008, reținută de prima instanță și invocată de reclamant, în considerentele deciziei arătate, ICCJ a stabilit că este adevărat că prin Decizia nr. 874/2008 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a art. 4 alin. (1) și (2) din legea nr. 554/2004 făcând trimitere la mai multe decizii anterioare cu nr. 404, 425 și 354/2008, prin care a reținut că textele criticate sunt în acord cu principiul stabilității raporturilor juridice și cu principiul neretroactivității legii, însă fără a nega sau ignora consistența argumentelor reținute de contenciosul constituțional, Înalta Curte a arătat că nu se poate omite împrejurarea că judecătorul național este chemat în mod direct și nemijlocit să facă efective drepturile și libertățile consacrate de Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale .

În același sens, sub aspectul inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor administrative cu caracter individual emise anterior intrării în vigoare a legii nr. 554/2004, s-a pronunțat ICCJ și prin deciziile nr. 548/15.02.2006, nr. 567/2006, 568/2006, nr. 2786/2008.

1.4. Cererea de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 880 din 7 iunie 2016 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x a formulat cerere de revizuire revizuentul A., întemeiată pe art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., solicitând anularea acesteia.

Susține revizuentul că decizia a cărei revizuire se solicită este contrară deciziei civile nr. 826/R/CA/2009 - fisc pronunțată în dosar nr. x /2009 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia civilă nr. 826/R/CA/2009 a fost admisă excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/16.11.2000 emis de Consiliul Județean Sibiu în favoarea S.C. E. S.A. și s-a constatat nelegalitatea parțială a acestuia, cu privire la terenul situat în Sibiu, Str. x, nr. 48.

Excepția de nelegalitate ce face obiectul prezentului dosar vizează același certificat și aceeași parte din cuprinsul său, respectiv atestarea dreptului de proprietate asupra terenului situat în Sibiu, str. x nr. 48, obiectul acțiunilor de fond fiind diferit.

Susține revizuentul că, în mod nelegal, Curtea de Apel Alba-Iulia a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, în condițiile în care art. 4 din Legea nr. 554/2004 prevede că legalitatea unui act administrativ, indiferent de data emiterii poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție.

Efectul pozitiv al lucrului judecat prin Decizia nr. 826/25.11.2009 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în ceea ce privește nelegalitatea actului administrativ în discuție, se impune în prezentul dosar, neputând fi contrazis.

Altfel spus, atâta timp cât printr-o hotărâre judecătorească definitivă s-a constatat că un act administrativ este nelegal parțial pentru anumite motive, nicio altă instanță nu ar mai putea considera că același act administrativ și cu privire la aceeași parte din cuprinsul său, ar fi legal din orice indiferent alte motive.

În ultima parte a cererii de revizuire, revizuentul reiterează argumente legate de temeinicia excepției de nelegalitate.

1.5. Apărările formulate de intimați

Intimații S.C. "C." S.R.L. și Consiliul Județean Sibiu au invocat prin întâmpinările formulate, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., în sensul că în cazul hotărârilor vizând soluționarea unei excepții de nelegalitate nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat.

Se mai arată că, și dacă s-ar trece peste aceste aspect de inadmisibilitate, nu este întrunită condiția ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, chiar dacă s-a invocat, să nu se fi discutat.

Or, susțin intimații, atât în fața primei instanțe, cât și cu ocazia soluționării recursului, autoritatea de lucru judecat, în raport de decizia nr. 826/2009 a Curții de Apel Brașov, a fost invocată de revizuent, ambele instanțe pronunțându-se asupra acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Analizând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 326, raportate la dispozițiile art. 322 punctul 7 din C. proc. civ., aplicate la situația de fapt dedusă judecății, precum și la dispozițiile hotărârilor judecătorești invocate ca fiind potrivnice, Înalta Curte constată că nu este întrunită ipoteza textului procedural menționat pentru considerentele expuse în continuare.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: există hotărâri definitive contradictorii, hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, hotărârile să fie date în dosare diferite, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei, să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care încalcă autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzută de textul menționat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare, în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă, întrucât fiecare parte se prevalează de hotărârea ce îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Analizând cele două hotărâri judecătorești invocate ca fiind contrare, din perspectiva existenței autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu este admisibilă.

În primul rând, prin cele două hotărâri judecătorești invocate ca fiind potrivnice s-a soluționat o excepție de nelegalitate ridicată asupra aceluiași act administrativ, în dosare a căror obiect pe fond este întemeiat pe cauze juridice diferite.

În al doilea rând, excepția de nelegalitate, fiind un mijloc de apărare, trebuie cercetată în mod concret în fiecare caz în parte, în raport de obiectul acțiunii de fond, astfel că, în situația existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile pronunțate anterior în soluționarea excepției de nelegalitate, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 163 alin. (1) din C. proc. civ.

În contextul concret al prezentei spețe, Înalta Curte constată că pretențiile deduse judecății în cele două dosare, sunt diferite atât ca temei de fapt, cât și de drept, iar soluționarea excepției de nelegalitate nu echivalează cu dezlegarea pe fond a pricinii în cadrul căreia s-a invocat.

Pe de altă parte, excepția de nelegalitate este opozabilă doar părților din dosarul în care a fost invocată și admisă și are drept consecință înlăturarea actului administrativ respectiv, doar cu ocazia judecării acelei cauze. Constatarea nelegalității actului administrativ pe calea excepției de nelegalitate nu are ca efect nici anularea acelui act, soluție care ar putea să se bucure de autoritatea lucrului judecat în eventualitatea unui alt litigiu.

Înalta Curte mai constată și situația că prin decizia civilă nr. 880/07.06.2016, a cărei revizuire se solicită, Curtea de Apel Alba-Iulia nici nu a procedat la analiza pe fond a excepției de nelegalitate, ci a respins-o ca inadmisibilă.

De asemenea, în speță nu este întrunită nici condiția referitoare la neinvocarea sau neanalizarea de către instanță a excepției autorității lucrului judecat, având în vedere că acest aspect a fost verificat și înlăturat de instanța de recurs, care oricum s-a pronunțat în sensul inadmisibilității excepției și nu asupra fondului acesteia.

Având în vedere considerentele expuse, cu referire la îndeplinirea condițiilor impuse de art. 322 alin. (1) punctul 7 din C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 326 din același cod, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 880 din 07 iunie 2016 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x, ca inadmisibilă.