ÎCCJ, Decizia nr. 196/2017

Decizia civilă nr. 196/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din camera de consiliu de la 15 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016/a2, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a anulat, ca netimbrată, cererea formulată de petenta Asociația A. privind recuzarea magistratului-asistent în Dosarul nr. x/1/2016.

Împotriva încheierii menționate a declarat recurs Asociația A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2017.

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului și procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul nu este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 24 aprilie 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți.

III. Considerentele Înaltei Curți

Analizând cererea de recurs în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este admisibil pentru considerentele arătate în continuare.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva încheierii prin care o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție a anulat, ca netimbrată, o cerere de recuzare, fiind incidente, în privința căilor de atac, dispozițiile art. 53 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora:

„Art. 53 - (1) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri.”

În Dosarul nr. x/1/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a pronunțat încheierea din camera de consiliu de la 7 iunie 2016, prin care a anulat, ca netimbrată, cererea de strămutare ce forma obiectul cauzei, încheiere definitivă conform art. 144 alin. (2) C. proc. civ.

În aceste condiții, se ridică problema incidenței dispozițiilor art. 53 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., conform cărora Încheierea din camera de consiliu de la 15 februarie 2017 ar putea fi atacată cu recurs la instanța ierarhic superioară Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, care a pronunțat încheierea respectivă.

Potrivit sistemului actual de organizare judiciară, configurat de dispozițiile art. 126 alin. (1) din Constituție și art. 2 alin. (2) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, se constată că, în ierarhia instanțelor judecătorești, nu există o instanță ierarhic superioară Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. în ipoteza încheierii de respingere a cererii de recuzare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. A accepta o altă interpretare, ar însemna să fie conferită unei formațiuni de judecată - cum este în speță Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție - calificarea juridică de instanță ierarhic superioară instanței supreme, care este Înalta Curte de Casație și Justiție, prin secțiile sale.

În același sens, sunt avute în vedere, prin analogie, considerentele deciziei nr. 36 din 11 decembrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, conform cărora, „în raport de reglementările legale specifice organizării judiciare existente, nu pot fi supuse controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, pronunțate de ultima instanță în ierarhia instanțelor, cum ar fi, în materie penală, completul de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în celelalte materii, secțiile acestei instanțe”.

Conform art. 24 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Completele de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, în alte materii decât cea penală, nu au, în situația dată, nici competența nici atributul instanței ierarhic superioare, în sensul normei indicate, întrucât, atunci când legiuitorul a vrut să reglementeze competența Completului de 5 Judecători în materie civilă în soluționarea anumitor căi de atac, a făcut-o în mod expres și limitativ [spre exemplu, prin art. 136 alin. (3), art. 410, art. 421 alin. (2), art. 513 alin. (6) C. proc. civ.], ipoteza dedusă judecății nefiind însă reglementată.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Asociația A. împotriva încheierii din camera de consiliu de la 15 februarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/1/2016/a2.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2017.