ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2425/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin Decizia nr. 219 din 19 februarie 2018, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1817 din 20 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul - pârât Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A. Investită cu soluționarea căii extraordinare de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 17 aprilie 2018, ia întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la 19 aprilie 2018, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod și a acordat termen la 13 iunie 2018, în camera de consiliu, fără citare părți, în vederea soluționării căii de atac. Nu s-au depus puncte de vedere la raport. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed: în fapt, prin cererea introductivă de instanță, A. a chemat In judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru a se constata că a fost privat nelegal de libertate în perioada 21 octombrie 2016 - 2 noiembrie 2016 (13 zile) și, pe cale de consecință, pentru a fi obligat pârâtul la plata sumei de 50.000 RON reprezentând repararea pagubei produsă reclamantului în acest mod.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 539 alin. (1) C. proc. pen. Tribunalul Neamț, secția I civilă, prin sentința nr. 1817/C din 20 septembrie 2017, a respins, ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect reparare prejudiciu moral pentru privare nelegală de libertate. Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin Decizia nr. 219 din 19 februarie 2018, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civila și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv, De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Or, litigiul inițiat de reclamant are ca obiect reparare prejudiciu cauzat prin erori judiciare, prin cererea de chemare în judecată, întemeiată pe art. 539 alin. (1) C. proc. pen., solicitându-se obligarea statului la plata unei sume de bani pentru privarea nelegală de libertate pentru o perioadă de 13 zile. Se reține totodată că prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la legalitatea căii de atac, legiuitorul a statuat în sensul că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele prevăzute de aceasta. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României. Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 219 din 19 februarie 2018 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.06.2018.