ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3276/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3276/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 7 iulie 2014 sub

nr. 898/33/2014 a Curții de Apel Cluj, pârâtul apelant Statul Român, prin

CNADNR S.A., în contradictoriu cu reclamantele intimate C.S.M. și M.C.C. a

solicitat completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 562/A din 05  iunie

2014 a Curții de Apel Cluj pronunțată în Dosarul nr. 3612/117/2008**, în sensul

obligării reclamantelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată din apel, în

cuantum total de 6.820 lei (în speță și a sumei de 1.000 lei achitată cu O.P.

din 05  decembrie 2011) față de suma de 5.820 lei deja acordată, reprezentând

onorariile pentru expertiza efectuată în cauză, pe care pârâta le-a achitat în

apel, respectiv în Dosarul nr. 3612/117/2008* și Dosarul nr. 3612/117/2008**.

Pârâtul a învederat

faptul că a solicitat obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de

judecată, astfel cum reiese din cuprinsul actelor procedurale depuse la dosarul

cauzei.

În acest sens, prin

Decizia nr. 562/A din 05  iunie 2014 a Curții de Apel Cluj pronunțată în

Dosarul nr. 3612/117/2008**, instanța de rejudecare a obligat intimatele să

plătească apelantului suma de 5.820 lei, cheltuieli de judecată în apel,

respectiv în Dosarul nr. 3612/117/2008* și Dosarul nr. 3612/117/2008**.

Pârâtul a mai

susținut că instanța de rejudecare a omis să observe faptul că acesta a achitat

în Dosarul nr. 3612/117/2008* și suma de 1.000 lei, cu O.P. din 05  decembrie

2011, astfel încât suma totală, reprezentând cheltuieli de judecată în apel,

este de 6.820 lei, compusă și dovedită după cum urmează: 1.350 lei, achitați cu

O.P. din 28  aprilie 2014, anexat Notelor formulate pentru termenul din 08 mai

2014 - Dosar nr. 3612/117/2008**; 750 lei, achitați cu O.P. din 12  martie

2014, anexat Notelor formulate pentru termenul din 13 martie 2014 (și cel din

10 aprilie 2014) - Dosar nr. 3612/117/2008**; 3.720 lei, achitați cu O.P. din

07  martie 2012, anexat Notelor formulate pentru termenul din 15 martie 2012 -

Dosar nr. 3612/117/2008*; 1.000 lei, achitați cu O.P. din 05  decembrie 2011,

anexat Notelor depuse pentru termenul din 08 decembrie 2011 - Dosar nr. 3612/117/2008*.

În concluzie, în

raport de prevederile art. 274 și art. 281

2

C. proc. civ., pârâtul a

solicitat admiterea cererii privind completarea Deciziei civile nr. 562/A din

05  iunie 2014 a Curții de Apel Cluj pronunțată în Dosarul nr. 3612/117/2008**,

în sensul obligării reclamantelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată în

cuantum total de 6.820 lei, reprezentând onorariile de expertiză achitate de

pârât în apel, respectiv în Dosarul nr. 3612/117/2008* și în Dosarul nr.

3612/117/2008** a Curții de Apel Cluj.

Ca temei de drept al

cererii de completare a dispozitivului hotărârii, au fost invocate dispozițiile

art. 281

2

și art. 274 C. proc. civ.

La 20 august 2014

intimatele M.C.C. și C.S.M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat

respingerea cererii de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 562/A

din 05  iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, arătând că cererea formulată de către

CNADNR nu se încadrează în prevederile legale referitoare la completarea

dispozitivului hotărârii, având în vedere faptul că instanța s-a pronunțat

asupra capătului de cerere vizând obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Articolul 281

2

C. proc. civ. vizează situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra

unui capăt de cerere, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față, instanța

analizând petitul privind cheltuielile de judecată, prin urmare, se impune

respingerea ca inadmisibilă a cererii de completare a dispozitivului.

Pe fondul cauzei, au

învederat că în ceea ce privește cheltuielile de judecată aferente Dosarului

nr. 3612/117/2008*, prin încheierea din 10 noiembrie 2011 s-a stabilit un

onorariu provizoriu pentru experți, în cuantum de 500 lei pentru fiecare

expert, urmând ca reclamantele să achite onorariul pentru expertul M.D., iar

CNADNR să achite onorariul aferent expertului desemnat din partea instanței și

a celui propriu, deci în total suma de 1.000 lei.

Tot în cadrul

judecării aceluiași dosar, prin încheierea din 19 ianuarie 2012 s-a pus în

vedere reclamantelor să achite diferența de onorariu pentru expertul M.D., în

cuantum de 1.250 lei, precum și diferența de onorariu pentru suplimentul la

raportul de expertiză în cuantum de 400 lei.

Prin aceeași

încheiere, instanța a dispus citarea CNADNR cu mențiunea de a achita diferența

de onorariu pentru experții Ș.A. și L.S.N., în sumă de 1.260 lei, pentru

fiecare expert și diferența de onorariu expert pentru suplimentul la raportul

de expertiză, în cuantum de 400 lei, pentru fiecare.

În concluzie, arată

intimatele, cheltuielile suportate de CNADNR în Dosarul nr. 3612/117/2008*, în

faza apelului sunt în cuantum de 4.320 lei.

În ceea ce privește

cheltuielile de judecată aferente Dosarului nr. 3612/117/2008** prin încheierea

din 16 ianuarie 2014, instanța a stabilit un avans de 500 lei pentru fiecare

dintre cei trei experți, care urma a fi achitat astfel: pentru expertul P.O.,

avansul urma a fi plătit de pârâtul-apelant, respectiv CNADNR, pentru expertul

M.A.I., avansul urma a fi plătit de reclamantele-intimate, iar pentru expertul

C.R., avansul urma a fi plătit jumătate de către pârâtul-apelant și jumătate de

reclamantele-intimate.

În cadrul aceleiași

faze procesuale, prin încheierea din 13 martie 2014 s-au încuviințat onorariile

definitive propuse de experți, respectiv un onorariu de 1.400 lei pentru fiecare

dintre aceștia.

Astfel, restul de

onorariu, în cuantum de 900 lei urma a fi achitat de către reclamante în sumă

de 900 lei pentru expertul M.A. și de 450 lei pentru expertul C.R., iar CNADNR,

urma să achite suma de 900 lei pentru expertul P.O. și de 450 lei pentru

expertul C.R.

În concluzie, susțin

intimatele reclamante, cheltuielile suportate de către CNADNR în Dosarul nr.

3612/117/2008**, faza apelului, sunt în cuantum de 2.100 lei. După cum reiese

din prezentarea detaliată a cheltuielilor acordate de instanță, suma totală

suportată de către CNADNR în apel, în dosarele nr. 3612/117/2008* și nr.

3612/117/2008**, este de 6.420 lei.

Prin cererea de

completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 562/A din 05  iunie 2014 se

solicită acordarea de cheltuieli de judecată în cuantum de 6.820 lei. CNADNR a

ajuns la acest cuantum prin adunarea sumei de 1.350 lei aferentă O.P. din 28

aprilie 2014, anexat Notelor formulate pentru termenul din 08 mai 2014, a sumei

de 750 lei aferentă O.P. din 12  martie 2014 anexat Notelor formulate pentru

termenul din 13 martie 2014, a sumei de 3.720 lei aferentă O.P. din 07  martie

2012 anexat la Notele formulate pentru termenul din 15 martie 2012 și a sumei

de 1.000 lei aferentă nr. 703 din 05  decembrie 2011, anexat Notelor formulate

pentru termenul din 08 decembrie 2011.

În cuprinsul Notelor

formulate pentru termenul din 15 martie 2012 de către CNADNR se menționează că

O.P. din 07 martie 2012 dovedește achitarea următoarelor sume: 1.660 lei

reprezentând diferență onorariu și onorariu suplimentar pentru expertul Ș.A.,

1.660 lei reprezentând diferență onorariu și onorariu suplimentar pentru

expertul L.S.N. și 400 lei reprezentând onorariu suplimentar pentru expertul

M.D.

Prin urmare, mai

susțin intimatele reclamante, din cele prezentate mai sus, reiese cu claritate

faptul că CNADNR a achitat suma de 400 lei, reprezentând onorariu suplimentar

pentru expertul M.D., fără însă a fi fost obligat la plata acestei sume.

Reclamantele aveau

această obligație, obligație pe care au îndeplinit-o prin achitarea sumei de

1,675,01 lei prin chitanța nr. 5095488/1.

În concluzie,

intimatele reclamante au arătat că nu pot fi obligate la plata unei sume de

bani plătită de CNADNR din eroare, fără să fi fost datorată de acesta, cu atât

mai mult cu cât reclamantele au achitat integral onorariul expertului M.D., în

conformitate cu prevederile instanței, la momentul stabilit de aceasta.

Prin Decizia civilă

nr. 675A din 4 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-a

respins cererea de completare a dispozitivului, reținându-se următoarele

considerente:

Prin Sentința civilă

nr. 759 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr.

3612/117/2008, a fost admisă cererea formulată de reclamantul C.A., împotriva

pârâtului Statul Român prin CNADNR SA București și, în consecință, au fost

stabilite despăgubirile aferente exproprierii terenului în suprafață de 1.500

mp, tarlaua X1/1, parcela 20, cu număr cadastral X2 din Titlul de proprietate

nr. 27.641/572 din 26  iunie 1997, eliberat de Comisia Județeană Cluj realizată

prin Hotărârea nr. 7 de stabilire a despăgubirii din 18 aprilie 2008, emisă de

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, la suma de 240.000 lei, în

favoarea reclamantului.

Pârâtul Statul Român

prin CNADNR SA a fost obligat să achite reclamantului suma menționată, precum

și suma de 5.180 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea nr. 7 din 18

aprilie 2008, emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul

local Gilău, s-a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat,

situat în comuna Gilău, în suprafață de 1.500 mp, făcând parte din tarlaua

X1/1, parcela 20, identificat sub număr cadastral X2, evidențiat în Titlul de

proprietate nr. 27641/572 din 26  iunie 1997, în cuantum de 68.355,63 lei,

reprezentând echivalentul sumei de 18.900 euro raportat la cursul de 1 euro =

3,6167 lei din data de 17 aprilie 2009.

Tribunalul în temeiul

dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 26, 27

din Legea nr. 33/1994 a dispus efectuarea unei expertize tehnice, privind

evaluarea terenului expropriat și a daunelor aduse reclamantului, ca urmare a

exproprierii.

Din raportul de

expertiză efectuat de o comisie formată din trei experți (B.G., M.A. și expert

V.D.), rezultă că valoarea de circulație a imobilului la momentul realizării

expertizei este de 240.000 lei, respectiv de 160 lei/mp., neexistând vreun

prejudiciu ca urmare a exproprierii.

Este de reținut că

terenul este situat în intravilanul comunei Gilău, zona Braniște, fiind un

teren plan, cu o formă geometrică regulată (dreptunghi), cu o lățime medie de

cca. 14 metri și o lungime de 107 metri, accesul realizându-se printr-un drum

de câmp, continuat cu strada Braniștei, utilitățile (curent, apă și gaz)

aflându-se la cca. 30 metri de la cea mai apropiată casă, recent construită.

În ședința publică

din 29 Septembrie 2009, tribunalul a respins cererea privind efectuarea unei

contraexpertize și cea de refacere a raportului de expertiză, pe considerentul

că experții numiți au avut în vedere valoarea de circulație a imobilului de la

momentul efectuării expertizei, respectiv martie 2009, conform dispozițiilor

art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, modificată de pct. 3 al art. IV din

O.U.G. nr. 228/2008, însă a încuviințat obiecțiunile formulate referitoare la

modalitatea de stabilire a valorii de circulație.

Comisia de experți

și-a menținut punctul de vedere, situație în care tribunalul a admis acțiunea

fiind obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 240.000 lei, cu titlu de

despăgubiri pentru terenul din litigiu.

De menționat că, așa

cum s-a arătat anterior, s-a avut în vedere de către instanță valoarea de

circulație de la momentul expertizării întrucât, pe parcursul soluționării

cauzei art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, care prevedea că "la

calcularea cuantumului despăgubirii, experții și instanța de judecată se vor

raporta la momentul transferului dreptului de proprietate, în condițiile art.

15 din prezenta lege", a fost modificat de pct. 3 al art. IV din O.U.G.

nr. 228/2008, în sensul că "acțiunea formulată în conformitate cu

prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21

- 27 din Legea nr. 33/1994, (...) în ceea ce privește stabilirea

despăgubirii", art. 26 alin. (2) din acest act normativ statuând că

"la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța

vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de

expertiză".

În temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., fiind în culpă procesuală, pârâtul a fost

obligat să achite reclamanților suma de 5.180 lei, cheltuieli de judecată,

reprezentând 1.000 lei achitați pentru expert V.D., 800 lei achitați pentru

expert M.A., 1.000 lei achitați pentru expert B.G. și 2.380 lei, reprezentând

onorariu avocațial achitat conform chitanței din 20 august 2008, eliberat de

"R.A."

Împotriva acestei

sentințe, pârâtul statul Român prin CNADNR SA București a declarat apel.

Prin Decizia civilă

nr. 81/A/2010 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul

nr. 3612/117/2008, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta CNADNR

SA împotriva Sentinței civile nr. 759 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului

Cluj, pronunțată în Dosar nr. 3612/117/2008.

Ulterior, prin

încheierea din 26 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr.

3612/117/2008, din oficiu s-a dispus îndreptarea erorii materiale din cuprinsul

dispozitivului Deciziei civile nr. 81 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Cluj,

în sensul obligării apelantei CNADNR SA să plătească intimatului C.A. suma de

1785 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că, prin Decizia civilă nr. 81 din 19  martie 2010 a

Curții de Apel Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta CNADNR

SA, împotriva Sentinței civile nr. 759 din 24  noiembrie 2009 a Tribunalului

Cluj, că intimatul C.A. a solicitat și dovedit cheltuielile de judecată făcute

în apel în cuantum de 1785 lei, reprezentând onorariu de avocat, însă din

eroare acestea nu au fost acordate.

Această neacordare a

cheltuielilor de judecată constituind o omisiune vădită în condițiile prevăzute

de art. 281 C. proc. civ., a fost îndreptată în sensul obligării apelantei

CNADNR SA la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1785 lei, în favoarea

intimatului.

Împotriva acestei

decizii, pârâtul Statul Român, prin CNADNR SA București a declarat recurs, iar,

prin Decizia civilă nr. 3.257 din 07  aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală (Dosar nr.

3612/117/2008), a fost admis recursul, casată hotărârea cu trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare,

dosarul a fost înregistrat sub nr. 3612/117/23008*, la data de 18 mai 2011, pe

rolul Curții de Apel Cluj, iar, prin Decizia civilă nr. 60/A din 17  mai 2012 a

Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul mai sus arătat, a fost respins ca

nefondat apelul declarat de pârâta CNADNR SA împotriva Sentinței civile nr. 759

din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în Dosar nr.

3612/117/2008, care a fost menținută, iar apelantul a fost obligat să plătească

intimatelor C.S.M. și M.C.C., succesoarele defunctului C.A., suma de 7233 lei,

cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei

decizii, pârâtul Statul Român, prin CNADNR SA București a declarat recurs ce a

fost admis prin Decizia civilă nr. 1.092 din 04  martie 2013 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă, (Dosar nr. 3612/117/2008)*, hotărârea

atacată fiind casată, iar, cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași

instanțe.

În rejudecare,

dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr.

3612/117/2008**, la data de 24 octombrie 2013.

Prin Decizia civilă

nr. 562/A din 05  iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosar nr.

3612/117/2008**, a fost admis în parte apelul declarat de pârâtul Statul Român,

prin CNADNR SA București împotriva Sentinței civile nr. 759 din 24 noiembrie

2009 a Tribunalului Cluj, (Dosar nr. 3612/117/2008), ce a fost schimbată în

parte, cu privire la cuantumul despăgubirilor, ce au fost stabilite la suma de

136.240 lei, în loc de 240.000 lei, fiind menținute restul dispozițiilor

sentinței apelate.

Au fost obligate

intimatele C.S.M. și M.C.C. să plătească apelantului suma de 5.820 lei,

cheltuieli de judecată în apel.

Astfel, instanța a

reținut că, prin Hotărârea nr. 7 din 18  aprilie 2008, emisă de Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul local Gilău, s-a aprobat acordarea de

despăgubiri pentru imobilul expropriat, situat în comuna Gilău, în suprafață de

1.500 mp, făcând parte din tarlaua X1/1, parcela 20, identificat sub număr

cadastral X2, evidențiat în Titlul de proprietate nr. 27641/572 din 26  iunie

1997, în cuantum de 68.355,63 lei, reprezentând echivalentul sumei de 18.900

euro raportat la cursul de 1 euro = 3,6167 lei din data de 17 aprilie 2009, în

favoarea reclamantului C.A., decedat pe parcursul soluționării litigiului.

Calitatea procesuală activă

a reclamantului a fost transmisă succesoarelor acestuia, C.S.M. și M.C.C.

Având în vedere

dispozițiile menționate în decizia de casare și prevederile art. 315 alin. (1)

C. proc. civ., instanța a apreciat că se impune efectuarea unei noi expertize

de evaluare a terenului expropriat, cu respectarea prevederilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe prețurile de vânzare efectiv practicate

în zona în care este situat terenul expropriat, de la momentul efectuării

expertizei.

Prin raportul de

expertiză tehnică judiciară întocmit de comisia de experți alcătuită din ing.

M.A., ing. C.R.D. și ing. P.O., s-a stabilit că terenul cu suprafața de 1.500

mp, tarla X1, parcela 20 cu nr. cadastral X2, cu destinația de intravilan

arabil, este amplasat în zona Braniște din com. Gilău, cu acces la un drum

secundar balastat, cu utilități stradale situate la cca. 40 m. Terenul este

amplasat lângă nodul de acces la autostradă și are o formă regulată, cu un

front la str. Braniște, de 14 m și cu o lungime de 107 m.

Evaluarea terenului

s-a făcut în condițiile prevăzute de art. 25 și art. 26 din Legea nr. 33/1994

cu privire la prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același

fel la data întocmirii raportului și daunele aduse proprietarului și în concordanță

cu prevederile Standardelor Internaționale de Evaluare, IVS - Cadrul general,

IVS 101 - Sfera misiunii de evaluare, IVS 102 - Implementare, IVS 230 -

Drepturi asupra proprietăți imobiliare și Standardele ANEVAR 2012.

La evaluare s-au

utilizat informațiile disponibile din piața imobiliară cu privire la tranzacții

autentice existente la dosarul cauzei pentru terenuri comparabile situate în

zone limitrofe, pentru aplicarea metodei comparațiilor de piață în conformitate

cu prevederile din standardele internaționale de evaluare.

Comisia de experți a

concluzionat că la data emiterii hotărârii de expropriere, 18 aprilie 2008,

valoarea terenului expropriat a fost de 77.370 euro sau 279.042 lei, respectiv

1.500 mp x 51,58 euro/mp., 1 euro = 3,6066 lei, iar, la data întocmirii

raportului de expertiză, 06 martie 2014, valoarea terenului este de 30.285 euro

sau 136.240 lei, respectiv 1.500 mp x 20,19 euro/mp., 1 euro = 4,4986 lei, în

baza contractelor de vânzare-cumpărare autentice depuse la dosar, pentru

terenuri situate în apropierea terenului expropriat.

La evaluarea

terenurilor s-a ținut seama și s-a aplicat metoda de evaluare prin extracție

recomandată de Standardele Internaționale de Evaluare pentru respectiva

categorie de teren, cu aplicarea corecțiilor făcute în cadrul grilei de calcul

în conformitate cu prevederile din Buletinul CETE 97/2006. Pârâtul apelant a

ignorat precizările din raportul de expertiză care au evidențiat faptul că

selectarea contractelor autentice pentru comparabile s-a făcut în funcție de

poziționarea terenurilor față de zona Braniște, în aproprierea terenului

expropriat, în baza prevederilor Standardelor Internaționale de Evaluare și în

baza informațiilor obținute de la Biroul agricol al com. Gilău, evaluând

situația faptică la fața locului.

În urma informațiilor

obținute de la Primăria Gilău, contractele privind terenurile invocate de pârât

se găsesc departe de zona Braniște, fără accese directe la drumuri publice și

fără posibilități de racordare la utilități, astfel încât acestea nu au fost

luate în considerare în calculele efectuate.

Având în vedere că

valoarea despăgubirii propusă la data întocmirii noii expertize este de 136.240

lei, mai mică decât cea stabilită la fondul cauzei de 240.000 lei, pentru

considerentele de fapt și de drept sus expuse, Curtea de Apel Cluj a admis în

parte apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin CNADNR SA București

împotriva Sentinței civile nr. 759 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj,

pronunțată în Dosarul nr. 3612/117/2008, pe care a schimbat-o în parte, cu

privire la cuantumul despăgubirilor, ce au fost stabilite la suma de 136.240

lei, în loc de 240.000 lei, menținând restul dispozițiilor din sentința

apelată.

În conformitate cu

prevederile art. 298 coroborat cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ. au fost

obligate intimatele C.S.M. și M.C.C. să plătească apelantului suma de 5.820

lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu experților dovedit

prin ordinele de plată anexate la Dosarul nr. 3612/117/2008* și dosarul

instanței de apel.

Potrivit art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se

pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același

termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei

hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond, după casarea cu reținere, în

termen de 15 zile de la pronunțare.

Din interpretarea

acestui text legal rezultă că, încuviințarea unei cereri de completare a unei

hotărâri judecătorești este admisibilă exclusiv atunci când instanța a omis a

se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra

unei cereri conexe sau incidentale. Per a contrario, nu s-ar putea uza de procedura

completării hotărârii atunci când instanța a soluționat un capăt de cerere, ori

o cerere conexă sau incidentală, acordând autorului cererii o sumă mai mică

decât cea pretinsă ori, în general, mai puțin decât s-a a cerut.

În speță, s-a

constatat că instanța s-a pronunțat asupra cererii accesorii formulată de

pârâtul apelant, având ca obiect obligarea reclamantelor la plata sumei de

5.820 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu experților

dovedit prin ordinele de plată anexate la Dosarul nr. 3612/117/2008*, astfel

încât nu se poate susține că instanța de apel a omis a se pronunța asupra

acestuia, motiv pentru care instanța a reținut că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 281

2

alin. (1) C. proc. civ., situație în care

cererea de completare a hotărârii judecătorești, a fost apreciată ca fiind

inadmisibilă.

Instanța a mai

reținut că în această situație, calea procedurală recunoscută părții pentru a

pune în discuție legalitatea ori temeinicia admiterii doar în parte a

pretențiilor sale, nu este aceea a completării hotărârii, în condițiile art.

281

2

C. proc. civ., ci a exercitării căilor de atac recunoscute de

lege, respectiv recursul.

Pentru aceste

considerente de fapt și de drept, instanța în temeiul art. 298 coroborat cu

art. 281

2

C. proc. civ. a respins cererea de completare a

dispozitivului Deciziei civile nr. 562/A din 05  iunie 2014 a Curții de Apel

Cluj pronunțată în Dosarul nr. 3612/117/2008**.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta CNADNR SA, solicitând modificarea ei în sensul

admiterii cererii de completare a dispozitivului hotărârii, astfel cum a fost

formulată.

Criticile aduse

hotărârii recurate vizează nelegalitatea ei prin prisma dispozițiilor art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., sub următoarele aspecte:

Decizia civilă nr.

675/A din 04  septembrie 2014 a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea

greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 281

2

și art. 274

alin. (1) C. proc. civ.

Instanța de apel a

apreciat că o cerere de completare dispozitiv este admisibilă exclusiv în

situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere

principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, în

sensul că acesta a fost lăsat complet nesoluționat. Per a contrario, susține

instanța de apel, cererea de completare nu este admisibilă în cazul în care

capătul de cerere ori cererea conexă sau incidentală a fost soluționată în

sensul că s-a acordat o sumă mai mică decât cea pretinsă, caz în care calea

procesuală deschisă este cea a exercitării apelului sau recursului.

Astfel, recurenta

arată că dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ. nu condiționează

formularea unei cereri de completare a hotărârii de omisiunea integrală a

instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere accesoriu.

Recurenta mai arată

că, așa cum a reținut și instanța de apel în cea de-a doua rejudecare a

apelului (Dosar nr. 3612/117/2008**), valoarea despăgubirii stabilite la data

întocmirii noii expertize este de 136.240 lei, fiind mai mică decât cea de

240.000 lei, stabilită la fondul cauzei. Pentru acest motiv a fost admis apelul

Statului Român prin CNADNR SA împotriva Sentinței civile nr. 759 din 24

noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 3612/117/2008,

care a fost schimbată în parte cu privire la cuantumul despăgubirilor, ce a

fost stabilit la suma de 136.240 lei, în loc de 240.000 lei.

Drept urmare, arată

aceeași recurentă, în baza art. 298 C. proc. civ. coroborat cu art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., instanța de apel a obligat intimatele la plata sumei de

5.820 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul experților, fiind

enumerate în acest sens filele din dosar la care se află ordinele de plată ce

însumează 5.820 lei (fără a face vreo referire și la suma 1.000 lei

neacordată).

În aceeași idee, recurenta

mai învederează că, din redactarea paragrafului referitor la acordarea

cheltuielilor de judecată, rezultă că instanța de apel a omis pur și simplu să

observe cuantumul integral al acestora, ca dovadă fiind tocmai faptul că

motivează în drept acordarea cheltuielilor prin trimiterea la prevederile art.

274 alin. (1) C. proc. civ. (partea care cade în pretenții plătește

cheltuielile), precum și faptul că nu precizează expres că nu acordă o anumită

sumă reprezentând cheltuieli de judecată (eventual cu precizarea filei la care

se află OP-ul care dovedește cheltuielile neacordate).

Or, susține aceeași

recurentă, era îndreptățită la recuperarea cheltuielilor de judecată ocazionate

de soluționarea apelului împotriva Sentinței civile nr. 759/2009, atât cele

efectuate în prima rejudecare (Dosar nr. 3612/117/2008*), cât și cele efectuate

în cea de-a doua rejudecare (Dosar nr. 3612/117/2008**). Prin urmare, instanța

de apel a omis să se pronunțe în integralitate asupra cererii accesorii vizând

acordarea cheltuielilor de judecată și motivează această omisiune în mod greșit

pe teza inadmisibilității cererii completatoare.

Intimatele M.C.C. și

C.S.M. prin întâmpinarea depusă la dosar, au solicitat respingerea recursului

ca nefondat.

Examinând hotărârea

recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de completare

a dispozitivului Deciziei civile nr. 562/A din 05  iunie 2014 a Curții de Apel

Cluj, pronunțată în Dosarul nr. 3612/117/2008**, a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ., în condițiile în care

recurenta a susținut că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de

acordare a cheltuielilor de judecată.

Este real că

dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ. reglementează instituția

completării dispozitivului unei hotărâri în situația în care instanța a omis să

se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra

unei cereri conexe sau incidentale, în același termen în care se poate declara,

după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri.

Pentru a fi incidente

însă dispozițiile art. 281

2

C. proc. civ. e necesar ca o condiție

"sine qua non", să existe omisiunea instanței în ce privește

nepronunțarea asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra

unei cereri conexe sau incidentale.

Ca atare,

dispozițiile legale sus evocate nu pot fi incidente în ipoteza în care instanța

s-a pronunțat asupra acestora, dar nu sub aspectul dorit de parte.

Din perspectiva celor

expuse, este de reținut că, prin Decizia civilă nr. 562/A din 05  iunie 2014 a

Curții de Apel Cluj pronunțată în Dosarul nr. 3612/117/2008**, ce face obiectul

cererii de completare a dispozitivului, instanța de apel în conformitate cu

dispozițiile art. 298 coroborat cu art. 274 alin. (1) C. proc. civ., s-a

pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de

CNADNR SA, sens în care a dispus obligarea intimatelor C.S.M. și M.C.C. la

plata sumei de 5.820 lei cheltuieli de judecată în apel.

Or, față de această

situație, rezultă fără posibilitate de echivoc că nu suntem în prezența unei

omisiuni legate de nepronunțarea instanței asupra unui capăt de cerere

principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe, în condițiile în care

instanța a dispus obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată

într-un alt cuantum decât cel solicitat de apelantă, respectiv în sumă de 5.820

lei.

Nemulțumirea

recurentei legată de acordarea cheltuielilor de judecată doar în sumă de 5.820

lei și nu de 6.820 lei, cât a solicitat, nu poate forma obiectul unei cereri în

completarea dispozitivului hotărârii în condițiile în care instanța nu a omis a

se pronunța asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, ci

dimpotrivă a soluționat această cerere prin acordarea doar a sumei de 5.820

lei.

Din această

perspectivă este de reținut că nemulțumirea recurentei legată de cuantumul

cheltuielilor de judecată, poate constitui motiv pentru exercitarea căii de

atac a recursului împotriva Deciziei civile nr. 562/A din 05  iunie 2014 a

Curții de Apel Cluj, așa cum de altfel corect și legal a reținut și instanța

învestită cu soluționarea cererii întemeiată pe dispozițiile art. art. 281

2

C. proc. civ.

În ce privește

incidența dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., invocate de

recurenți, sunt de reținut următoarele aspecte:

Este real că potrivit

art. 304

1

C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri,

care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de

casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate

aspectele.

Numai că aceste

dispoziții vizează hotărârile judecătorești care, potrivit normelor Codului de

procedură civilă (art. 2821) ori dispozițiilor cuprinse în legi speciale, nu

pot fi atacate cu apel.

Astfel, textul legal

sus evocat vizează hotărârile în primă instanță în: cereri introduse pe cale

principală privind pensii de întreținere; litigii al căror obiect are o valoare

de până la 100.000 lei (RON) atât în materie civilă cât și în materie

comercială; acțiunile posesorii; acțiuni în materia înregistrărilor în

registrele de stare civilă; în materia luării măsurilor asigurătorii; acțiuni

în materia plângerilor împotriva hotărârilor autorităților administrației

publice cu activitate jurisdicțională și a altor organe cu astfel de

activitate, cu condiția ca legea specială care reglementează materia supusă

judecății să nu prevadă altfel, pentru că, în astfel de situație devine

prioritară aplicarea dispozițiilor legii speciale.

Sintagma "și în

alte cazuri speciale prevăzute de lege" folosită în cuprinsul alin. (1)

semnifică faptul că textul exceptează de la regula atacării cu apel a

hotărârilor pronunțate în primă instanță,orice hotărâri în privința cărora,

prin lege specială, se prevede numai posibilitatea atacării cu recurs.

Din perspectiva celor

expuse este de reținut că dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. nu

sunt incidente în cauză, având în vedere dispozițiile exprese și imperative

prevăzute de art. 281

3

C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea

pronunțată în temeiul art. 281

2

C. proc. civ., este supusă acelorași

căi de atac ca și hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea

dispozitivului.

Or, în condițiile în

care hotărârea a cărei completare s-a solicitat a fost pronunțată în apel,

rezultă fără posibilitate de echivoc că potrivit dispozițiilor art. 281

2

C. proc. civ., hotărârea dată în soluționarea cererii de completare a

dispozitivului, este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea în legătură

cu care s-a solicitat completarea dispozitivului, respectiv doar recursului,

motiv pentru care dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. nu-și găsesc

aplicabilitate în prezenta cauză.

Astfel, din

perspectiva celor expuse, cum în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 281

2

C. proc. civ., niciuna din criticile recurentei nu se circumscrie dispozițiilor

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul pârâtei CNADNR S.A,

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta CNADNR SA împotriva Deciziei nr. 675A din

4 septembrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 noiembrie 2014.

Procesat

de GGC - NN