Decizia nr. 793/2019 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 672 a Tribunalului Constanța

Cererea de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată sub nr. x/2009, la data de 29 iulie 2009, pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, reclamanții A. și B. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale, pronunțarea unei hotărâri prin care să se stabilească despăgubirea ce li se cuvine pentru exproprierea suprafeței de 2.074 mp, identificată în extravilanul comunei Cumpăna, județul Constanța, parcela A420/4/1, la un preț real de 100 euro/1 mp, plătibil în RON la data plății.

Hotărârea atacată și soluția pronunțată Prin Sentința civilă nr. 672/9 februarie 2011, Tribunalul Constanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să le plătească reclamanților suma de 198.537 euro, în echivalent RON la cursul BNR din ziua plății, și suma de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele: În raport de dispozițiile art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 198/2004 și cele ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, prima instanță a reținut că valoarea despăgubirii acordate pentru expropriere se compune din valoarea reala a imobilului, care este valoare cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea teritorială respectivă, precum și din prejudiciul cauzat proprietarului, luându-se în considerare dovezile prezentate de acesta. Tribunalul a reținut că raportul de expertiză efectuat în cauză, prin raportarea la standardele de evaluare internaționale, determină valoarea de piață a parcelei indicate de către reclamanți la suma de 40 euro/mp. Din cuprinsul lucrării rezultă că valoarea a fost determinată ținându-se seama de valoarea cu care se vând imobilele în zonă, experții făcând în mod expres trimitere la valori culese de pe piața liberă. Tribunalul a concluzionat că cererea reclamanților privind valoarea terenului stabilita prin hotărârea de expropriere este întemeiată, având în vedere că expropriatorul a stabilit o despăgubire echivalenta la 10 euro/mp., inferioară celei determinate prin lucrarea de expertiza efectuată în cauză. În ceea ce privește prejudiciul încercat de către reclamanți prin daunele produse ca urmare a exproprierii, tribunalul a constatat că experții au stabilit valoarea prejudiciului de 198.537 euro, în funcție de mai multe criterii, respectiv: schimbarea destinației terenului, într-o perspectivă apropiată, din teren ce putea fi utilizat pentru dezvoltări imobiliare, în teren cu destinație agricolă; diminuarea valorii de circulație a terenului, prin trecerea sa de la categoria de teren intravilan pentru construcții rezidențiale la o categorie de teren extravilan cu destinație agricolă; instituirea restricției guvernamentale privind dreptul de dispoziție asupra terenului de 5.000 mp, ca efect al dezmembrării dreptului de proprietate; lipsa posibilităților de a folosi imobilul în garantarea unui credit bancar necesar pentru realizarea unor construcții unifamiliale; stabilirea de către Statul Român a unei valori subestimate privind contravaloarea terenului expropriat. În acest context, prima instanță a apreciat că nivelul prejudiciului cauzat reclamanților este reprezentat de diferența dintre valoarea totală de circulație a terenului aferent întregului imobil și valoarea de circulație a imobilului expropriat, la care se adaugă și valoarea de circulație a terenului rămas neexpropriat, adică suma totală de 198.537 euro (836.694,50 RON).

Cererea de apel Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâtul Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor - prin CNADNR, prin SC C. SA Craiova. Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. - Apelantul a învederat că instanța și-a însușit necritic expertiza de evaluare - propunerea celor doi experți, valoarea de circulație a terenului expropriat fiind stabilită în raport de o concluzie hazardată a experților și, respectiv, de faptul că localitatea Cumpăna va deveni o localitate modernă, cu foarte multe servicii de dezvoltare, cu o dezvoltare practic urbană, ce se va autogestiona prin fondurile europene, urmând să devină, în perspectiva anului 2027, o zonă comunitară urbană; pentru determinarea valorii terenului s-au analizat caracteristicile zonei de amplasament, cât și perspectiva de dezvoltare a comunei și s-a constatat că cea mai bună utilizare pentru amplasamentul imobilului expropriat este de a fi utilizat pentru dezvoltarea unor "Ansambluri de locuințe de tip rezidențial", prețul fiind stabilit în raport de această destinație. - Valoarea reală a terenului este cea stabilită de expertul D., care a avut în vedere amplasamentul concret al terenului, și anume în mijlocul unui teren agricol, la distanță de 3 km de Municipiul Constanța și de intravilanul Comunei Cumpăna, destinația acestuia la momentul exproprierii, anul 2009, de teren arabil, pretinsa dezvoltare a comunei Cumpăna la nivelul anului 2027, când se presupune că terenul va face parte din etapa III A, zonă metropolitană rezidențială a Constanței, neavând relevanță pentru stabilirea despăgubirii pentru terenul expropriat. - În ceea ce privește prejudiciul suferit de reclamanți ca urmare a exproprierii parțiale, acesta a fost în mod greșit evaluat de instanța de fond, în condițiile în care nu s-a făcut dovada producerii vreunui prejudiciu reclamanților prin exproprierea unui lot de teren agricol, situat în cadrul unei proprietăți mai mari, întregul teren având o destinație exclusiv agricolă. În aceste condiții, exproprierea unei suprafețe de teren de 2.027 mp din extravilanul localității Cumpăna nu constituie o piedică pentru reclamanți de a folosi restul proprietății lor, conform destinației pe care terenul a avut-o la momentul dobândirii, respectiv, la data exproprierii - destinație agricolă, teren de cultură; zona metropolitană de care fac vorbire cei doi experți în cadrul expertizei însușite de prima instanță constituie o perspectivă de dezvoltare pe termen lung, până în anul 2027, iar în legătură cu această perspectivă, reclamanții nu au prezentat vreun plan de dezvoltare sau vreo intenție de investiție, situație în care aprecierile experților sunt pur speculative, nesusținute probator în cauză. - În mod greșit, prima instanță a înlăturat opinia expertului D. cu privire la valoarea de circulație de 10 euro/mp, practicată pentru tranzacționarea terenurilor agricole învecinate cu proprietatea reclamantei și a fost însușită valoarea de 40 euro/mp, propusă de ceilalți doi experți, propunere ce nu a avut în vedere toate ofertele de vânzare, fiind eliminate propunerile de 5 euro/mp și avute în vedere numai ofertele de 40 euro/mp.

Decizia Curții de Apel Constanța Prin Decizia civilă nr. 383 din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de pârât și a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată. Curtea a reținut, în esență, că valoarea de piață a imobilului expropriat trebuie determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia, destinația terenului la momentul evaluării, respectiv la momentul anului 2009 (teren agricol extravilan), iar nu în perspectiva anului 2027, dată la care se prezumă că terenul va fi inclus în etapa a III-a de realizare a Zonei metropolitane rezidențiale Constanța și, nu în ultimul rând, în raport de criteriul cerere-ofertă, la momentul expertizării. Curtea a reținut că prima instanță și-a însușit opinia exprimată de experții E. și F., în detrimentul opiniei expertului D., fără a observa însă că un rol decisiv în evaluarea realizată de primii doi experți l-a avut o situație ipotetică, ce privea includerea terenului expropriat în viitoarea Zonă metropolitană Constanța și în Strategia de dezvoltare pentru perioada 2007 - 2027 a comunei Cumpăna, strategie - realizabilă în contextul unor investiții cu fonduri ale Uniunii Europene, pur conjuncturală și lipsită (la momentul întocmirii, în prezent și în orice perspectivă viitoare) de orice certitudine și fundament . Curtea a apreciat profund subiectiv raportul întocmit de experții E. și F., reținând că valoarea de 40 euro/mp stabilită de cei doi experți F. și E., nu corespunde valorii reale de piață a terenului agricol expropriat, aspect ce rezultă și din "Raportul de evaluare globală" întocmit de Camera Notarilor Publici, pe baza tranzacțiilor încheiate pe perioada anilor 2008 și 2009, și în care terenurile arabile situate în Zona C a comunei Cumpăna, - Cartier Vile, lotizări după anul 2000 - au fost evaluate la 15 euro/mp. S-a apreciat că această valoare este mult mai apropiată de valoarea propusă de expertul D., - 10 Euro/mp, cu precizarea că terenul expropriat nu se situează nici măcar la limita Zonei C a comunei Cumpăna - teren agricol - cartier vile lotizări după anul 2000, ci se află la o distanță de 3 kilometri de intravilanul acestei localități, fiind lipsit de orice utilitate specifică unui cartier de vile (energie electrică, apă curentă etc.) Acesta a fost considerentul pentru care instanța de apel a apreciat că nu este necesară refacerea raportului de expertiză solicitată prin cererea de apel, fiind respinsă ca neconcludentă administrarea unei noi probe în acest sens. Curtea a reținut, în consecință, că valoarea stabilită de expertul D., de 16 euro/mp, care a fost avută în vedere de către Comisia de analiză la data stabilirii despăgubirii, este cea corectă, celelalte pretenții ale reclamanților fiind neîntemeiate, cât privește evaluarea proprietății expropriate. Curtea a apreciat că o reală valoare de piață a imobilului expropriat (și, pentru aceleași considerente, și a stabilirii prejudiciului cauzat proprietarului), pe lângă criteriile prevăzute de S.I.E., se poate determina (având în vedere că se pune problema despăgubirii pentru privarea de proprietate), și prin prisma noțiunii de "justă despăgubire", astfel cum reiese din practica CEDO referitoare la aplicarea art. 41, când se constată încălcarea art. 1 Protocolul 1. În raport de aceasta, Curtea a reținut că soluția primei instanțe este, în egală, măsură criticabilă și pentru stabilirea adițională a celei de-a doua componente a despăgubirii - prejudiciul cauzat proprietarului, definit, conform aceleiași opinii majoritare, ca echivalent cu "diferența dintre valoarea totală de circulație a terenului aferent întregului imobil și valoarea de circulație a imobilului expropriat, la care s-ar adăuga și valoarea de circulație a terenului rămas neexpropriat". În realitate, astfel cum s-a stabilit și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prejudiciul impus a fi acoperit în cazul unei exproprieri - pentru ca această sarcină să nu devină excesivă prin lipsa echilibrului între interesele generale ale comunității și cele private ale proprietarului deposedat - se referă la pierderea unor beneficii economice certe de care acesta nu se mai poate bucura, care au caracter previzibil și pot fi dovedite prin situații economico-financiare, fiscale concrete, anterioare. Or, prejudiciul produs intimaților a fost calculat ca o ecuație valorică între parcela expropriată și cea rămasă la dispoziția titularului dreptului, fără nici o legătură cu vreun beneficiu actual, previzibil a fi produs și în viitor și care ar justifica creșterea indemnizației pe criteriul imposibilității continuării, în condiții de rentabilitate, a activității pe suprafața de teren rămasă și pe rațiuni de pierdere a unor foloase economice . Din acest punct de vedere, astfel cum a statuat constant și Curtea Europeană, pretențiile de această natură, privite ca pierderi viitoare, îmbracă un caracter speculativ și incert, în măsura în care pot fi implicate în calcul mai multe variabile (cauza Buzescu contra României, cauza Isar contra României). De aceea, reținând că prejudiciul material se compune din pierderile efectiv suferite, ca urmare directă a aceluiași drept de proprietate (cauza Viașu contra României) și constatând că pentru restul terenului neexpropriat reclamanții au rămas proprietari deplini, fără a pierde nicio posibilitate de folosință sau posesiune (per a contrario cauza Loizidou contra Turciei, instanța de apel a apreciat că exproprierea pentru construcția șoselei de centură nu produce niciun prejudiciu suplimentar proprietarului pentru terenul rămas care poate fi utilizat, în continuare drept teren agricol de cultură.

Cererea de recurs Împotriva Deciziei civile nr. 383 din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța au declarat recurs reclamanții. Prin Decizia civilă nr. 7496 din 10 decembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia Curții de Apel Constanța și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel. Considerentele instanței de recurs s-au referit la următoarele: Instanța de apel trebuia să dispună refacerea raportului de expertiză în condițiile în care acesta nu respectă criteriile legale cât privește valoarea imobilului expropriat și a prejudiciului pretins de reclamanți, iar nu să își însușească punctul de vedere exprimat de expertul desemnat de expropriator care, la rândul său, nu a respectat, cel puțin referitor la prima dintre valori, criteriul reglementat de art. 26 din Legea nr. 33/1994, și anume "prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză". Aceasta cu atât mai mult cu cât apelantul-pârât însuși solicitase, prin cererea de apel, efectuarea unei noi expertize și, abia în subsidiar, reținerea valorii stabilite în opinia minoritară. Înalta Curte a mai reținut că valoarea terenului expropriat, de 16 euro/mp propusă de expertul D., a fost însușită în mod greșit de instanța de apel, deoarece stabilirea acesteia nu respectă criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că, deși trebuia avută în vedere valoarea terenului de la data întocmirii raportului de expertiză în instanță, respectiv decembrie 2010, expertul s-a raportat la valoarea terenului de la data întocmirii raportului de evaluare, respectiv, 17 iulie 2008. Mai mult decât atât, expertul nu a avut în vedere tranzacții perfectate cu privire la terenuri de același fel în unitatea administrativ-teritorială în care este situat și terenul în litigiu, ci doar oferte de vânzare, publicate în diferite ziare locale. S-a mai reținut că, în mod greșit, instanța de apel a avut în vedere, în confirmarea opiniei expertului desemnat de expropriator, D., evaluările imobiliare din raportul de evaluare globală al Camerei Notarilor Publici Constanța, deoarece acestea se referă la valori corespunzătoare anului 2009, iar nu la valori specifice anului 2010, respectiv, la data efectuării expertizei în dosarul primei instanțe. Prin urmare, instanța de recurs a concluzionat în sensul că, în mod greșit, instanța de apel și-a însușit valoarea terenului exprimată în opinia minoritară a expertului desemnat de pârât, astfel că, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 punctele 7 și 9 C. proc. civ., a admis recursul declarat de reclamanți și a casat decizia atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel, cu indicația de a se ordona efectuarea unei noi expertize, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, urmând ca, la stabilirea daunelor invocate de proprietar, ca urmare a exproprierii, să se aibă în vedere cerința unui prejudiciu cert, în sensul legii civile, fie că este vorba de un prejudiciu actual, fie despre un prejudiciu viitor. De asemenea, Înalta Curte a dispus ca instanța de apel, în rejudecare, să aprecieze și asupra necesității suplimentării probatoriului pentru dovedirea despăgubirilor pretinse. AL II-LEA CICLU PROCESUAL: În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, sub nr. x/2009*. În acord cu disp. art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și a deciziei de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Constanța a dispus administrarea probei cu înscrisuri, precum și efectuarea unei noi expertize. Astfel, s-a solicitat Primăriei comunei Cumpăna să comunice PUZ-ul și PUD-ul localității elaborate în vederea edificării de construcții, precum și un rezumat al Planului de dezvoltare a localității și de încadrare a parcelei 420/4 în acest plan de dezvoltare. De asemenea, s-a solicitat să se precizeze dacă există un plan urbanistic al localității care să includă și parcela mai sus menționată, dacă în zona respectivă există rețea de apă și de gaze și dacă, în prezent, zona este construită pe baza cererilor individuale. Cu adresa nr. x din 6 ianuarie 2014, Primăria Comunei Cumpăna a precizat că nu a fost aprobat un plan urbanistic general al localității în care să fie inclusă și parcela A420/4, aceasta fiind situată în extravilanul localității și, ca urmare a acestui fapt, în zona respectivă nu există acces la utilități și nici nu sunt edificate construcții. În aceste condiții, eventualele cereri de edificare de construcții pe această parcelă, ca, de altfel, pe orice parcelă inclusă în extravilanul comunei, se soluționează în baza Legii nr. 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, precum și a celorlalte acte normative în vigoare, incidente în materie. În ceea ce privește includerea parcelei A420/4 în planul de dezvoltare a localității, s-a precizat că aceasta se regăsește în Anexa 9, privind "Amenajarea teritoriului", din Strategia de dezvoltare a comunei Cumpăna, pentru perioada 2007 - 2027, aprobată prin HCL nr. 52 din 31 mai 2007, ce a fost depusă la dosar. La solicitarea instanței de apel, Primăria comunei Cumpăna a transmis la dosar și două contracte de vânzare-cumpărare, încheiate în perioada 2008 - 2009, cu privire la terenuri situate în aceeași zonă cu terenul în litigiu. Cu adresa din 20 februarie 2014, Primăria comunei Cumpăna a mai comunicat instanței că pentru terenul extravilan al comunei, nu există plan urbanistic general, că pentru parcela în cauză nu a fost întocmită nicio documentație aferentă planului urbanistic generală, că, anterior exproprierii, această parcelă avea deschidere la DN 39E, însă în prezent, ca urmare a realizării lucrării de utilitate publică "Varianta de ocolire a municipiului Constanța", nu mai există această vecinătate și că în zona de referință, există conducte funcționale de aducțiune apă, de aducțiune gaze naturale și de refulare canalizare, dar condițiile tehnice nu permit racordarea la aceste utilități. Curtea de Apel Constanța a dispus efectuarea unei noi expertize tehnice imobiliare având drept obiectiv: stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților ca urmare a exproprierii suprafeței de 2.074 mp teren, situat în parcela A420/4/1 a comunei Cumpăna, respectiv a valorii de circulație a terenului expropriat și a eventualelor daune suferite de reclamanți ca urmare a exproprierii. S-a dispus ca evaluarea despăgubirilor să se facă în două variante, și anume data întocmirii raportului de evaluare de către expropriator, iulie 2008, și, respectiv, data întocmirii raportului de expertiză în primă instanță, decembrie 2010, având în vedere considerentele Deciziei de casare nr. 7496 din 10 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a dispus ca experții să aibă în vedere la efectuarea lucrării actele depuse de Primăria comunei Cumpăna la dosar, mai sus menționate. Ulterior, obiectivele expertizei au fost modificate, în sensul că s-a dispus ca evaluarea despăgubirilor să se facă în două variante, respectiv, la data hotărârii de expropriere, 4 iunie 2009 și la data întocmirii raportului de expertiză, 1 octombrie 2014. La data de 13 octombrie 2014, a fost depus la dosar raportul de expertiză dispus a fi efectuat în cauză, raport ce cuprinde o opinie majoritară, a expertului desemnat de instanță și a expertului desemnat la cererea pârâtului, și o opinie minoritară, a expertului desemnat la cererea reclamanților. În opinia majoritară, s-a reținut, în concluzie, că valoarea despăgubirilor aferente terenului expropriat și terenului afectat de expropriere, stabilită în funcție de înscrisurile de la Camera Notarilor Publici cu privire la prețurile practicate pentru terenuri similare celui în litigiu, este de 7.500 euro, pentru iunie 2009, respectiv, de 3.000 euro, pentru octombrie 2014. Având în vedere dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cu care "despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat, experții au stabilit că, raportat la valoarea oferită de expropriator, de 16 euro/mp, valoarea totală a despăgubirilor ce se cuvin reclamanților este de 80.000 euro (16 euro x 5.000 mp = 80.000 euro). În opinia minoritară, expertul desemnat la solicitarea reclamanților a stabilit valoarea despăgubirilor ce se cuvin acestora la suma de 198.537 euro. Reclamanții au contestat raportul de expertiză și au solicitat refacerea acestuia. Prin încheierea din data de 18 noiembrie 2014, Curtea a admis obiecțiunile formulate de reclamanți și a dispus ca experții să stabilească despăgubirile cuvenite reclamanților ca urmare a exproprierii suprafeței în litigiu, cu luarea în considerare, ca și comparabile, pentru prima variantă, data emiterii hotărârii de expropriere și, respectiv, a datelor rezultate din Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 5 decembrie 2008, precum și a celor din Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 11 martie 2009, existente la dosar. S-a mai dispus ca, pentru a doua variantă, la data efectuării expertizei, 2014, experții să stabilească despăgubirile în raport de Standardele internaționale de evaluare, cu luarea drept comparabile a ofertelor publice privind terenuri din extravilanul comunei Cumpăna. Prin încheierea din data de 15 decembrie 2014, Curtea de Apel Constanța a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului la Curtea de Apel Galați, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de reclamanți, soluție dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. 3884 din 04 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014. Pe rolul Curții de Apel Galați, dosarul a fost înregistrat la data de 5 ianuarie 2015 sub nr. x/2009*. Raportat la dispozițiile hotărârii prin care s-a dispus strămutarea, în sensul menținerii actelor procedurale efectuate în cauză până la momentul strămutării, Curtea de Apel Galați a constatat că procesul se află încă în faza administrării probatoriilor și, întrucât ultimul act procedural efectuat de Curtea de Apel Constanța a fost acela al admiterii obiecțiunilor formulate de reclamanți la raportul de expertiză efectuat în cauză, a revenit cu adresă către experți pentru ca aceștia să răspundă la obiecțiuni, așa cum s-a stabilit prin încheierea din 18 noiembrie 2014 a Curții de Apel Constanța. La data de 15 ianuarie 2015, Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 12/2015, prin care s-a constatat că prevederile art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004, privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008, pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză", cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt neconstituționale. Având în vedere această decizie, precum și împrejurarea că experții nu au răspuns obiecțiunilor admise de Curtea de Apel Constanța, reclamantul B. a solicitat la termenul din data de 6 mai 2015 efectuarea unei noi expertize tehnice, ale cărei obiective să corespundă celor statuate de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 12/2015, cât și îndrumărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare, îndrumări care, în opinia sa, nu au fost respectate de către instanța de rejudecare, respectiv Curtea de Apel Constanța. Prin încheierea din data de 6 mai 2015, Curtea a admis cererea și a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea despăgubirilor ce se cuvin reclamanților, respectiv valoarea suprafeței de 2.074 mp teren expropriat din parcela A420/4/1, situată în extravilanul comunei Cumpăna, precum și valoarea prejudiciului cauzat lotului rămas în proprietatea reclamanților din parcela inițială de 5.000 mp, la stabilirea acestor despăgubiri, urmând a se avea în vedere prețul cu care se vindeau în mod obișnuit terenuri de același fel în unitatea administrativ-teritorială respectivă, la momentul la care a avut loc transferul dreptului de proprietate, respectiv luna iunie 2009, așa cum s-a stabilit prin decizia Curții Constituționale nr. 12/2015. Respectând îndrumările obligatorii ale deciziei de casare, Curtea a dispus, totodată, ca la efectuarea expertizei să se aibă în vedere tranzacții perfectate cu privire la terenuri de același fel în unitatea administrativ-teritorială în care este situat terenul în litigiu, indicând în mod expres Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/05 decembrie 2008, contract ce a fost depus la dosar de către Primăria comunei Cumpăna, jud. Constanța, la solicitarea Curții de Apel Constanța, acceptat pentru a fi folosit drept element de comparație și de către reclamantul B..

Soluția instanței de apel în rejudecare Prin Decizia civilă nr. 99/A din 12 mai 2016 Curtea de Apel Galați a admis apelul declarat de către pârâtul Statul Român împotriva Sentinței civile nr. 672 din 9 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția civilă în Dosarul nr. x/2009, a schimbat în parte sentința apelată și l-a obligat pe pârât să plătească reclamanților suma de 47.020 Euro sau echivalentul în RON al acesteia, la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de despăgubiri pentru terenul în suprafață de 2.074 mp situate în extravilanul comunei Cumpăna, jud. Constanța, parcela A420/4/1, lot. 1 (în loc de 198.537 Euro cât s-a stabilit prin sentința atacată). Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate și a înlăturat din cuprinsul acesteia dispozițiile contrare deciziei de apel. Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente, în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului. Potrivit aliniatului 3 al aceluiași articol, acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii. Art. 26 din Legea nr. 33/1994 prevede că despăgubirea ce se cuvine pentru terenul expropriat se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Prin Decizia nr. 12/2015, Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008, raportate la sintagma "la data întocmirii raportului de expertiză" cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, sunt neconstituționale. Prin decizia menționată, instanța de control constituțional a statuat că stabilirea cuantumului despăgubirii este o măsură conexă și indisolubil legată de momentul transferului dreptului de proprietate, întrucât acest moment este cel determinant în raportul juridic ce se naște între expropriat și expropriator, iar nu de vreun alt moment ulterior stabilit aleatoriu. În consecință, în această privință, legiuitorul nu are nicio marjă de apreciere, valoarea bunului expropriat neputând fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului. În speță, reclamanților le-a fost expropriată o suprafață de 2.074 mp teren, ce face parte dintr-un lot mai mare, de 5.000 mp, acestora rămânându-le, așadar, în proprietate diferența de 2.926 mp. În lumina dispozițiilor legale mai sus citate, despăgubirea ce se cuvine reclamanților ca urmare a exproprierii se compune din valoarea reală a suprafeței de 2.074 mp, ce a fost trecută efectiv în proprietatea statului, precum și din valoarea prejudiciului cauzat lotului rămas în proprietatea acestora, de 2.926 mp, valori ce urmează a fi stabilite în raport de momentul la care a avut loc transferul dreptului de proprietate, respectiv iunie 2009, așa cum s-a stabilit prin decizia Curții Constituționale nr. 12/2015. Ultima expertiză efectuată în apel, expertiză ale cărei obiective au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile legale incidente în cauză, cu dispozițiile deciziei Curții Constituționale, dar și cu îndrumările deciziei de casare pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit că valoarea terenului expropriat, în suprafață de 2.074 mp, este de 34.760 euro. Evaluarea s-a făcut având ca moment de referință data de 4 iunie 2009, când a avut loc transferul dreptului de proprietate de la reclamanți la pârât, ținând cont de toate elementele de identificare a terenului, pe baza analizei pieței imobiliare și a standardelor de evaluare ANEVAR, prin metoda comparației directe, experții folosind trei modele comparabile, respectiv, oferta de terenuri din zona în care este situat imobilul în litigiu. A fost stabilită, astfel, o valoare medie de 16,76 euro/mp, foarte apropiată de cea oferită de pârât la momentul exproprierii, ceea ce a condus la o valoare de 34.760 euro pentru întreaga suprafață expropriată de 2.074 mp. În ceea ce privește cea de-a doua componentă a despăgubirii ce se cuvine reclamanților, respectiv prejudiciului cauzat lotului rămas în proprietatea acestora, ca urmare a exproprierii, expertiza a stabilit că valoarea acestuia este de 12.260 euro. Astfel, din suprafața inițială de 5.000 mp ce a aparținut reclamanților, teren care la data exproprierii avea destinație agricolă, fiind situat în extravilanul comunei Cumpăna, acestora le-a rămas în proprietate un lot de 2.926 mp. În opinia experților, exproprierea lotului nr. x, în suprafață de 2.074 mp, a avut drept consecință scăderea valorii lotului x, în suprafață de 2.926 mp, prin aceea că lotul rămas în proprietatea reclamanților nu mai are deschidere la DN 413, accesul făcându-se pe un drum de exploatare, și că lotul are forma unui trapez, ascuțit pe latura nordică, ceea ce îl face mai greu de exploatat ca teren agricol și de un interes diminuat pentru o eventuală înstrăinare. Experții au apreciat că, în aceste condiții, valoarea de piață a lotului rămas în proprietatea reclamanților s-a diminuat cu 25%, din calcule rezultând suma de 12.260 euro. S-a avut în vedere și în acest caz valoarea de 16,76 euro/mp. Curtea de Apel Galați a apreciat că expertiza efectuată în cauză a răspuns pe deplin obiectivelor stabilite de instanță, concluziile la care experții au ajuns, în opinia majoritară, fiind în concordanță cu situația reală a terenului, cu prețurile practicate și cu valoarea altor terenuri similare celui în litigiu de la data exproprierii. Este adevărat că, în cauză, expertul desemnat la solicitarea reclamanților a semnat raportul de expertiză "cu obiecțiuni". Cu toate acestea, expertul nu a înțeles să formuleze efectiv în scris obiecțiunile și nu le-a transmis nici ulterior la dosar, separat, deși instanța a acordat termen în acest sens. Curtea a apreciat, însă, că această împrejurare nu este de natură a altera concluziile expertizei efectuate în cauză, concluzii care reflectă opinia majoritară a celorlalți doi experți care au alcătuit comisia, cu atât mai mult cu cât nici reclamanții nu au insistat în obținerea punctului de vedere al acestui expert, solicitând, în schimb, să se aibă în vedere opinia exprimată de expert în primă instanță. De altfel, pe parcursul soluționării cauzei în apel, după momentul la care s-a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Galați, reclamanții au avut o poziție oscilantă și schimbătoare de la un termen la altul, formulând cereri și exprimându-și opinii contradictorii în legătură cu expertizele efectuate în cauză, după cum rezultatul acestora le era sau nu favorabil. Așa cum s-a arătat deja, ultima expertiză efectuată în cauză a fost dispusă la solicitarea expresă a reclamanților și formulată la termenul din data de 16 mai 2015, aceștia susținând că niciuna dintre lucrările efectuate până la acel moment nu era corectă. După depunerea raportului de expertiză la dosar, însă, poziția reclamanților s-a schimbat în sensul că, fiind nemulțumiți de valoarea despăgubirilor stabilită de experți, au formulat cereri repetate de recuzare a expertului desemnat de instanță, de anulare a raportului de expertiză și de luare în considerare a primului raport de expertiză efectuat la fond. Solicitarea reclamanților de a se avea în vedere la soluționarea cauzei primul raport de expertiză nu a putut fi primită, motivat de faptul că, pe de o parte, la efectuarea acestuia nu a fost avută în vedere situația intervenită ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale, în sensul că evaluarea nu s-a făcut în raport de momentul exproprierii, iunie 2009, iar, pe de altă parte, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel a statuat cu caracter irevocabil, în sensul că expertiza respectivă este greșită și că instanța de apel trebuia să dispună refacerea lucrării, acesta fiind și motivul pentru care calea de atac a recursului a fost admisă, cu consecința mai sus menționată. Prin urmare, este evident că, în prezent, orice raportare la concluziile primei expertize efectuate în cauză ar fi greșită, nelegală și neprocedurală, solicitarea formulată de reclamanți în acest sens fiind vădit nefondată. Într-o altă luare de poziție, reclamanții au solicitat ca, la soluționarea cauzei, să fie avută în vedere măcar expertiza efectuată în apel la Curtea de Apel Constanța, expertiză în cuprinsul căreia, în opinia majoritară, experții au stabilit o valoare a despăgubirilor de 80.000 euro. S-a considerat că nici această cerere nu poate fi primită, întrucât expertiza respectivă nu a fost efectuată potrivit îndrumărilor date prin decizia de casare, în sensul că, la efectuarea acesteia, experții nu au avut în vedere tranzacții perfectate cu privire la terenuri de același fel în unitatea administrativ teritorială în care este situat și terenul în litigiu. Așa cum s-a arătat, abia după depunerea la dosar a acelui raport de expertiză, prin încheierea din data de 18 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanța a admis obiecțiunile formulate de reclamanți și a dispus ca experții să stabilească despăgubirile cuvenite acestora ca urmare a exproprierii suprafeței în litigiu, cu luarea în considerare, ca și comparabile, pentru prima variantă, respectiv, data emiterii hotărârii de expropriere, și a datelor rezultate din Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 5 decembrie 2008, precum și a celor din Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 11 martie 2009. Imediat după acest moment, dosarul a fost strămutat la Curtea de Apel Galați și, ca urmare a lipsei răspunsului la obiecțiuni, a publicării deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015 și a solicitării exprese a reclamanților formulate în fața instanței la data de 16 mai 2015, Curtea a dispus efectuarea noii expertize, cu obiective clar stabilite, de comun acord cu părțile și în concordanță cu dispozițiile deciziei de casare. Așadar, expertiza efectuată la Curtea de Apel Constanța nu poate fi luată în considerare, întrucât valoarea despăgubirilor nu a fost stabilită corect, prin metoda comparației cu alte tranzacții, așa cum s-a statuat prin decizia de casare, în timp ce ultima expertiză efectuată în cauză răspunde tuturor acestor exigențe. Sub un alt aspect, Curtea a apreciat că suma de 80.000 euro la care au ajuns experții este greșită, calculul făcut de aceștia fiind în contradicție cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994. Astfel, în concluzii, se arată că valoarea despăgubirilor pentru lotul nr. x și lotul nr. x, în iunie 2009, este de 7.500 euro, astfel că, raportat la dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, care prevăd că despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată, experții au considerat că trebuie avută în vedere valoarea oferită de expropriator, de 16 euro/mp, valoare pe care o raportează, însă, la întreaga suprafață de 5.000 mp, rezultând, în final, suma de 80.000 euro. Concluzia este eronată, întrucât reclamanților le-a fost expropriată doar suprafața de 2.074 mp, astfel că doar pentru această suprafață de teren sunt îndreptățiți la despăgubiri reprezentând contravaloarea sa reală, conform art. 26 alin. (1) teza 1 din Legea nr. 33/1994, pentru restul de teren de 2.926 mp, care le-a rămas în proprietate, reclamanții fiind îndreptățiți să primească, potrivit art. 26 alin. (1) teza 2 din Legea nr. 33/1994, doar contravaloarea prejudiciului cauzat acestui lot, ca urmare a exproprierii. Prin urmare, experții ar fi trebuit să stabilească, în primul rând, valoarea lotului expropriat și, în al doilea rând, dacă lotul ce le-a rămas reclamanților în proprietate a fost prejudiciat ca urmare a exproprierii, respectiv dacă acestuia i-a scăzut valoarea, situație în care reclamanții ar fi fost îndreptățiți să primească despăgubiri constând în această diferență de valoare. Or, stabilirea unei sume globale de 80.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru întreaga suprafață de 5.000 mp, în condițiile în care reclamanților le-a fost expropriat doar un lot de 2.074 mp, rămânându-le în proprietate restul de 2926 mp, este fundamental greșită, întrucât, în acest mod, reclamanții sunt despăgubiți ca și cum întreg terenul le-a fost luat, și nu doar o parte, aceștia rămânând și cu terenul de 2.926 mp, dar și cu contravaloarea lui stabilită la 16 euro/mp, ceea ce, în mod evident, nu poate fi acceptat. Nici solicitarea reclamanților de a se avea în vedere, la soluționarea cauzei, punctul de vedere exprimat de expertul F. la fond nu a fost primită, întrucât expertiza efectuată în primă instanță a fost înlăturată cu caracter irevocabil prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, decizie obligatorie pentru instanța de rejudecare, dispoziția expresă a instanței de control judiciar fiind aceea a refacerii expertizei. În consecință, reținând că ultima expertiză efectuată în cauză se înscrie pe coordonatele trasate de Înalta Curte de Casație și Justiție și respectă, în același timp, dispozițiile legale în materie de expropriere, precum și cele statuate de Curtea Constituțională, Curtea, constatând că reclamanții sunt îndreptățiți la repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat prin expropriere, a dispus despăgubirea acestora cu suma de 47.020 euro sau echivalentul în RON al acesteia, la cursul BNR din ziua plății. Suma se compune, așa cum în mod expres prevede art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, din valoarea reală a lotului expropriat în suprafață de 2.074 mp, respectiv suma de 34.760 euro, și din valoarea prejudiciului cauzat lotului nr. x, în suprafață de 2.926 mp, rămas în proprietatea reclamanților din suprafața de 5000 mp, respectiv suma de 12.260 euro. Prejudiciul este, în opinia Curții, cert, existența și întinderea lui fiind sigure, demonstrate și evaluate de către experți, astfel că se impune a fi reparat. La acordarea sumei de 47.020 euro, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî, despăgubirea acordată de către instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată. Cum, în cauză, reclamanților le-a fost oferită de către expropriator suma de 33.184 euro, iar expertiza efectuată a stabilit o valoare mai mare a despăgubirilor, respectiv de 47.020 euro, Curtea, în conformitate cu dispozițiile legale citate, a avut în vedere această din urmă sumă. 6. Cererea de recurs Împotriva Deciziei civile nr. 99/A din 12 mai 2016 a Curții de Apel Galați, au formulat recurs atât reclamanții-intimați, cât și pârâtul-apelant, criticând soluția instanței de apel, prin prisma dispozițiilor art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului ca nefondat sau, în subsidiar, dacă se consideră expertiza a III-a fi legală, modificarea deciziei, în sensul stabilirii despăgubirii la nivelul datelor combinatorii certe, rezultate din cele trei rapoarte de expertiză, respectiv reținerea comparabilei nr. 1 din expertiza III, aplicată la întregul lot, minus valoarea lotului x din expertiza I, în total 480.375 RON, cu dobândă și inflație, sau casarea cu trimitere, spre rejudecare. Astfel, au arătat că instanța de apel nu a constatat, în considerente, că utilizarea comparabilei 3 reprezintă o încălcare în fapt a dreptului de contestare a despăgubirilor în materia exproprierilor, prevăzut de art. 9 - 10 din Legea nr. 198/2004 și art. 23 și 26 din Legea nr. 33/1994. De asemenea, au susținut că instanța de apel a încălcat rolul său activ, recunoscut de prevederile art. 129 C. proc. civ., întrucât aceasta nu a analizat raportul de expertiză și a respins obiecțiunile, după ce anterior a respins și solicitarea privind obligarea expertului de a se înfățișa în instanță pentru a da unele lămuriri. Recurenții-reclamanți au invocat încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituția României, republicată, care garantează proprietatea privată, precum și pe cele ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căruia orice persoană are dreptul la protecția proprietății și la respectarea bunurilor sale. Totodată, au menționat că hotărârea încalcă formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității relative de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., avându-se în vedere că, în apel, Curtea de Apel Galați a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, desemnând alți experți. În opinia recurenților-reclamanți, raportul de expertiză este lovit de nulitate, conform art. 208 și art. 210 C. proc. civ., și pentru că aceștia au fost citați la Palatul de Justiție din Galați în loc de "la fața locului", dar și pentru necuprinderea părerii celui de-al treilea expert. Or, când sunt mai mulți experți cu păreri deosebite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia. În speță, la termenul de judecată din 27 aprilie 2016, următor comunicării raportului, prin obiecțiunile depuse la dosar, deși au arătat faptul că nu au fost citați legal, prin carte poștală, pentru data când s-a efectuat expertiza, instanța a respins această apărare. Or, neregularitatea nu se acoperă prin prezența formală a expertului ales, întrucât acesta are calitatea de membru al comisiei de experți, conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, iar nu de expert parte în condițiile art. 18 din O.G. nr. 2/2000. Recurenții-reclamanți au mai susținut că prejudiciul pe care l-au suferit constă în faptul că nu au putut discuta comparabilele luate în calcul, nu au avut posibilitatea să-i predea expertului din Galați alte comparabile și să depună înscrisul emis de SC C. SA, din care rezultă că lotul rămas este înfundat, deoarece exproprierea a 125 mp, aferentă drumului de acces, s-a produs mult mai târziu, respectiv în 2013. Prin urmare, este necesară efectuarea unei noi expertize în cauză.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin Decizia civilă nr. 2092 din 28 octombrie 2016 a fost admis recursul, s-a casat decizia de apel a Curții de Apel Galați și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță Cu titlu prealabil, instanța de recurs a constatat că, în cercetarea criticilor cu care a fost sesizată, trebuie a se avea în vedere, cu prioritate, dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care s-au invocat situații concrete de nelegalitate referitoare la limitele rejudecării apelului, determinat de dispozițiile deciziei de casare anterioare, care sunt obligatorii, precum și aspecte ce vizează aplicarea greșită a normelor de drept incidente în cauză. În speță, prin decizia de casare pronunțată anterior Deciziei nr. 12/2015 a Curții Constituționale, Înalta Curte a dat îndrumări instanței de apel, în sensul de a efectua un nou raport de expertiză, cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, prin care să fie stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat în raport de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, precum și de a administra dovezi care să probeze tranzacțiile efectuate în aceste condiții și probe necesare pentru dovedirea prejudiciului pretins de reclamanți pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite. În rejudecare, inițial, Curtea de Apel Constanța a dispus, prin încheierea din 2 decembrie 2013, efectuarea unei noi expertize și a constatat necesară emiterea unor adrese către Primăria comunei Cumpăna, pentru a se obține relații în ceea ce privește regimul juridic al imobilului expropriat. De asemenea, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv contracte privind vânzarea de terenuri de aceeași categorie în comuna Cumpăna, autorizând pe reclamanți "să facă diligențe la notari publici". La dosar au fost înaintate două contracte de vânzare-cumpărare tranzacționate în perioada decembrie 2008, respectiv martie 2009, pentru parcela A 420 și parcelele limitrofe. La întocmirea expertizei, experții G. și H. s-au raportat, pentru stabilirea despăgubirilor aferente anilor 2009 și, respectiv, 2014, la valorile înscrise în Ghidul valorilor orientative ale proprietăților imobiliare din jud. Constanța. La rândul său, expertul F. a opinat că valoarea reală a imobilului expropriat trebuie determinată conform Standardelor de evaluare ANEVAR, iar nu prin prisma aplicării unor valori din Ghidul valorilor orientative ale proprietăților imobiliare din jud. Constanța 2009, elaborat pentru uzul Camerei Notarilor Publici. Acest expert a stabilit valoarea despăgubirilor solicitate, luând în calcul oferte de tranzacționare, iar nu tranzacții perfectate cu privire la terenuri de același fel din unitatea administrativ-teritorială în care este situat și terenul în litigiu. Ulterior depunerii la dosar a acestui raport de expertiză, prin încheierea din data de 18 noiembrie 2014, Curtea de Apel Constanța a admis obiecțiunile formulate de reclamanți și a dispus ca experții să stabilească despăgubirile cuvenite acestora, urmare exproprierii suprafeței în litigiu, cu luarea în considerare, ca și comparabile, pentru prima variantă, data emiterii hotărârii de expropriere, a datelor rezultate din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/05 decembrie 2008, precum și a celor din Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 11 martie 2009, existente la dosar. După acest moment, dosarul a fost strămutat la Curtea de Apel Galați și, urmare lipsei repetate a răspunsului la obiecțiuni, publicării deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015 și solicitării exprese a reclamanților, formulată prin petiție la data de 23 martie 2015 și, în fața instanței, la data de 16 mai 2015, instanța de apel a dispus efectuarea unei noi expertize, cu obiective clar stabilite de comun acord cu părțile și în concordanță cu dispozițiile deciziei de casare. Noul raport de expertiză, cel omologat de instanța de apel, a fost întocmit de expert I., desemnat de instanță, de expert F., desemnat de reclamanți, și de expert H., desemnat de pârât, și a fost depus la dosar la data de 16 martie 2016. Reclamanții au fost convocați în fața Palatului de Justiție din Galați pentru data de 1 martie 2016, respectiv la sediul primăriei comunei Cumpăna, jud. Constanța, pentru data de 11 martie 2016, pentru a participa la efectuarea expertizei, prin scrisori recomandate cu confirmare de primire. Conform înscrisurilor atașate la raportul de expertiză, pentru prima convocare, reclamanții au fost citați la adresa din B-dul x, nr. 84, jud. Constanța, indicată de aceștia în cererea de chemare în judecată. Potrivit mențiunilor efectuate de experți, confirmarea de primire pentru a doua convocare adresată reclamanților nu a fost returnată până la data depunerii expertizei. În speță, prin acest ultim raport de expertiză, evaluarea experților I. și H. a avut ca moment de referință data de 4 iunie 2009, când a avut loc transferul dreptului de proprietate, ținându-se cont de elementele de identificare ale terenului, pe baza analizei pieței imobiliare și a standardelor de evaluare ANEVAR. Experții au folosit trei modele comparabile, respectiv oferta de terenuri din zona î