ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 924/2018

Asupra contestației de față, În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 259/F din data de 22 noiembrie 2018 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004 a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Municipală din Sibenik, cu privire la persoana solicitată A. și predarea acesteia, cu respectarea regulii specialității și cu îndeplinirea condiției ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei și predarea acesteia, cu respectarea regulii specialității și cu îndeplinirea condiției ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei.

S-a dispus arestarea acesteia pe o durată de 30 de zile, cu începere de la 22 noiembrie 2018 la 21 decembrie 2018 inclusiv. S-a constatat că aceasta a fost reținut și arestat de la 12 noiembrie 2018 la zi. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. civ.pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 400 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea formulată de autoritățile judiciare din Croația, comunicată prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București cu adresa nr. x/II-5/2018 din 12 noiembrie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu disp.

art. 103 din Legea nr. 302/2004,republicată, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare croate față de numitul A. În cuprinsul sesizării s-a aratat că autoritățile judiciare croate au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de 25.09. 2018, pentru comiterea infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. croat, iar ca urmare a sesizării Biroului Național Interpol împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 de ore.

În procedura în regim de urgență desfășurată pe baza semnalării transmise de SIRENE, au fost atașate formularele aferente semnalizării în limba engleză și traducerea în limba română, sesizarea Biroului Național Interpol din România, ordonanța de reținere, procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului de a fi asistat de apărător, procesul-verbal de depistare al acestuia. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat instanței arestarea preventivă a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, până la transmiterea mandatului european de arestare. În fapt, s-a reținut că susnumitul, împreună cu alte persoane, în data de 15.07.2013, a sustras mai multe bijuterii din aur dintr-un magazin, prejudiciul cauzat fiind de aproximativ 650 euro.

Având în vedere exigențele Legii nr. 302/2004, dar și temerea că persoana solicitată se poate sustrage solicitărilor organelor judiciare abilitate, în baza art. 101 alin. (5) din Legea 302/2004 judecătorul a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, și a dispus arestarea provizorie în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare a persoanei solicitate. A fixat termen la 22 noiembrie 2018 pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limbă română. La termenul fixat, s-a constatat depunerea mandatului european, însoțit de traducerea în limba română și, audiată fiind persoana solicitată, aceasta și-a menținut poziția inițială, declarând că nu este de acord cu predarea către autoritățile judiciare croate, cu respectarea regulii specialității.

Examinând actele dosarului, în raport, cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 și de poziția procesuală a persoanei solicitate, Curtea a reținut următoarele:Prin adresa nr. x/II-5/2018 din 12 noiembrie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat instanța în conformitate cu disp. art. 103 din Legea nr. 302/2004, republicată, pentru desfășurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare croate față de numitul A. În cuprinsul sesizării s-a aratat că autoritățile judiciare croate au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de 25.09. 2018, pentru comiterea infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen.

croat, iar ca urmare a sesizării Biroului Național Interpol împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, ulterior fiind arestat provizoriu pe o perioadă de 15 zile, respectiv până la data de 26 noiembrie 2018 inclusiv. Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă cerute de legea internă relativă la procedura de de punere în executare a mandatului european de arestare, respectiv Legea 302/2004. Astfel, s-a constatat întrunirea exigențelor art. 85-86 din Legea nr. 302/2004,referitoare la autoritățile judiciare competente în procedură, dar și la forma și conținutul mandatului european de arestare.

De asemenea, s-a reținut că în cauză sunt îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 privind dubla incriminare a faptelor și limitele pedepselor în legislația statelor implicate în procedură și nu există niciun motiv de refuz al executării, dintre cele enumerate în art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată, împrejurări, în raport, cu care, în baza art. 107 din Legea nr. 302/2004, Curtea a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, astfel cum s-a enunțat anterior. Împotriva sentinței penale nr. 259/F din data de 22 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație persoana solicitată A., care a solicitat înlocuirea măsurii arestării cu măsura arestului la domiciliu.

Analizând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prioritar, Înalta Curte notează că, potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Totodată, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. În raport cu dispozițiile legale precizate, executarea de către autoritățile române a unui mandat de european de arestare presupune verificarea unor condiții formale, strict prevăzute de lege, astfel că instanța română nu poate cenzura chestiuni privind temeinicia emiterii mandatului și, cu atât mai puțin, vinovăția sau nevinovăția persoanei solicitate de autoritățile străine. În acest context, susținerile persoanei solicitate legate de starea de sănătate precară nu pot face obiectul procedurii pendinte, aspect reținut, de asemenea și în considerentele sentinței penale contestate.

Pe de altă parte, în mod corect, instanța de fond a constatat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către autoritățile croate pe numele persoanei solicitate, în condițiile în care infracțiunile reținute în sarcina acesteia sunt prevăzute în art. 96 alin. (1) pct. 18 din Legea nr. 302/2004 privind dubla incriminare a faptelor și limitele pedepselor în legislația statelor implicate în procedură, iar, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de refuz ale executării mandatului european de arestare prevăzute în art. 98 din aceeași lege. De altfel, persoana solicitată nu a invocat, cu ocazia audierii sau ulterior, vreo împrejurare care să se circumscrie vreunui motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european de arestare.

În ceea ce privește motivul de contestație invocat de persoana solicitată, Înalta Curte apreciază că este nefondat. Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 98, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 107, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate, în speța de față cu respectarea regulii specialității și cu îndeplinirea condiției ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru continuarea executării pedepsei.

De asemenea, potrivit art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care, față de persoana solicitată, nu s-a luat măsută arestării, ci o altă măsură preventivă, iar, ulterior, instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă. Nu în ultimul rând, în conformitate cu prevederile art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, după întocmirea sentinței prevăzute la art. 107, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Din dispozițiile legale precizate, dar și din economia prevederilor legale incidente în procedura punerii în executare a unui mandat european de arestare rezultă că este de natura mandatului european de arestare ca predarea să se facă în stare de arest preventiv, astfel încât nu este posibilă luarea unei alte măsuri preventive.

Pentru considerentele expuse, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței nr. 259/F din data de 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, nefiind fondată, în baza art. 425 1 alin. (7) pc. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respinsă. Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 259/F din data de 22 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29.11.2018.