ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2972/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 18 din 16 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău,

în temeiul art. 2 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului N.C. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 și în baza art. 18

1

rap. la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat acestuia sancțiunea administrativă a amenzii în valoare de 1.000 lei.

De asemenea, s-a constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu cea pentru care s-a dispus încetarea procesului penal prin sentința penală nr. 56/2011 a Judecătoriei Buzău și s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.559 lei, TVA către partea civilă D.G.F.P. Buzău.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, a reținut următoarele:

La data de 10 iunie 2011, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău plângerea formulată de petenta D.G.F.P. Buzău împotriva ordonanței nr. 1765/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, menținută prin ordonanța nr. 503/II/2/2011 de prim procurorul Parchetului, solicitându-se desființarea acestora întrucât soluțiile sunt nelegale și netemeinice.

Prin sentința penală nr. 635 din 01 septembrie 2011, Judecătoria Buzău a declinat competența în favoarea Tribunalului Buzău având în vedere modificările aduse art. 27 alin. (1) lit. e)

1

C. proc. pen., cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 6704/114/2011.

Tribunalul, prin încheierea din 21 noiembrie 2011, a admis plângerea persoanei vătămate D.G.F.P. Buzău, a desființat cele două ordonanțe emise de procurori și a reținut cauza spre judecare, dispunând o nouă repartizare a acesteia.

Examinând actele și lucrările cauzei, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 5 aprilie 2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului N.C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 și aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei, stabilind că acesta, în calitate de administrator al SC T.C. SRL Buzău, a efectuat la 12 februarie 2010 o achiziție intracomunitară de 20.500 kilograme portocale din Grecia, în numele unei societăți din Suceava, cantitate pe care a comercializat-o fără să evidențieze sumele încasate, sustrăgându-se de la plata unui impozit pe profit în cuantum de 6.891 lei și a unui T.V.A. de 8.138 lei.

În apărarea sa, învinuitul a arătat că a efectuat transportul pentru o firmă din Suceava, însă pentru faptul că aceștia nu i-au plătit contravaloarea, a depozitat marfa într-un depozit situat pe raza municipiului Rm. Sărat și pentru că, între timp, marfa s-a depreciat, a predat 15.220 kilograme la SC R.S.E. SRL Buzău, iar diferența de 5.280 kg a aruncat-o.

În cauză, s-a efectuat o expertiză contabilă, ocazie cu care s-a concluzionat că sumele datorate bugetului de stat sunt de 1.559 lei T.V.A. și 680 lei impozit pe profit, obligații determinate doar de lipsa cantității de 5.280 kilograme, cealaltă cantitate fiind depreciată, încadrându-se în categoria perisabilități.

Întrucât în cursul urmăririi a fost achitată suma de 680 lei, procurorul a apreciat că prejudiciul cauzat bugetului de stat este aproape neînsemnat, fapta neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.

S-a reținut că, într-adevăr, inculpatul a adus din Grecia o cantitate de 20.500 kilograme portocale, fapt ce rezultă din chiar nota de recepție din 17 februarie 2010 (C.M.R. nr. 00417 din 11 februarie 2010), iar prin neînregistrarea respectivei cantități în evidența contabilă, acesta a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 9 lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005.

De asemenea, s-a arătat că, în cauza de față, sub nici o formă, nu se justifică reținerea art. 18

1

C. pen. întrucât inculpatul nu este la prima încălcare a Legii nr. 241/2005, din comunicarea existentă la fila 39 d.u.p rezultând că, în Dosarul nr. 10450/200/2010, Judecătoria Buzău i-a aplicat inculpatului N.C. o amendă de 500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reținând achitarea prejudiciului către stat.

S-a constatat că acesta achiziționase 8 tone de roșii din Grecia și nu înregistrase această cantitate în evidența sa contabilă, motivând faptul că vânzătorul nu i-a eliberat factură.

Prin urmare, s-a reținut că procurorul trebuia să aibă în vedere că învinuitul din acest dosar nu se află la prima încălcare a legii penale, că a săvârșit fapta în același mod în care a săvârșit și infracțiunea din dosarul anterior, că scopul urmărit a fost același (de a prejudicia bugetul de stat). Mai mult, în acest dosar învinuitul nu a depus eforturi în vederea achitării întregului prejudiciu, deși suma rămasă de plată nu este mare.

S-a apreciat că nu este de neglijat nici împrejurarea că împotriva sa a fost pusă în mișcare și acțiunea penală pentru art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2001, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar de la fila 38.

Cauza a fost reînregistrată sub nr. 7017/114/2011.

Procedând la analizarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut, în fapt, că inculpatul, în calitate de administrator al SC T.C. SRL Buzău, a achiziționat cantitatea de 20.500 kg. portocale din Grecia, în numele unei societăți comerciale din Suceava, din care 15.220 kg. au fost predate la SC R.S.E. SRL Buzău, deoarece marfa s-a depreciat, existând dovezi scrise în acest sens.

S-a mai reținut că inculpatul a achitat impozitul pe profit pentru marfa rămasă în sumă de 680 lei, rămânând de achitat suma de 1.559 lei T.V.A.

Reținând că fapta inculpatului se înscrie în disp. art. 9 lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 și că este concurentă cu cea pentru care s-a dispus încetarea procesului penal prin sentința penală nr. 56/2011 a Judecătoriei Buzău, că în această situație a operat o cauză de nepedepsire reglementată prin art. 10 alin. (1) lit. i)

1

C. proc. pen. cu referire la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, că fapta pentru care a fost ulterior anchetat inculpatul este de altă natură, suma rămasă de acoperit este redusă, a avut o poziție sinceră și nu are antecedente penale, prima instanță a apreciat că se impune achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen.

S-a reținut astfel că fapta, în condițiile concrete în care a fost comisă, nu întrunește pericolul social al unei infracțiuni și, în baza art. 18

1

rap. la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.

Totodată, s-a dispus obligarea inculpatului la plata despăgubirilor către partea civilă, în sumă de 1.559 lei, reprezentând T.V.A.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea civilă D.G.F.P Buzău,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că instanța de fond a soluționat în mod eronat latura civilă a cauzei, reținând că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de numai 1.559 lei întrucât prezenta acțiune civilă este concurentă cu cea pentru care s-a dispus încetarea procesului penal prin sentința penală nr. 56/2011 a Judecătoriei Buzău.

A învederat apelanta că N.C. a fost inculpat în Dosarul nr. 10450/200/2010 al Judecătoriei Buzău pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 întrucât, în cursul anului 2007, a achiziționat de la o societate din Grecia cantitatea de 8.000 kg tomate, pe care le-a comercializat ulterior și a obținut un venit estimat de 16.000 lei, operațiuni comerciale pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, sustrăgându-se de la plata impozitelor pe venit și a T.V.A.

S-a arătat că, în prezenta cauză, inculpatul s-a sustras de la plata către bugetul consolidat al statului a unor obligații fiscale, impozitul pe profit și TVA, prin aceeași modalitate, neînregistrând în evidența contabilă o cantitate de 20.500 kg portocale.

În aceste condiții, a solicitat apelanta desființarea sentinței pronunțate de prima instanță și obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu, așa cum acesta a fost precizat în adresa din 09 iunie 2011, pe care a emis-o apelanta.

Prin Decizia penală nr. 58 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Buzău împotriva sentinței penale nr. 18 din 16 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Buzău, privind pe inculpatul N.C.

A fost obligat apelantul la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariu apărător desemnat din oficiu pentru inculpat, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Curtea de apel, examinând hotărârea apelată, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, în limitele motivelor prevăzute de art. 371 alin. (2), art. 372 și art. 373 C. proc. pen., a apreciat că apelul este nefondat.

S-a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect și complet situația de fapt și a realizat o justă interpretare și apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, fiind avute astfel în vedere: plângerea formulată de Garda Financiară Buzău și declarațiile anexate, raportul de inspecție fiscală, declarațiile inculpatului, expertiza tehnică contabilă, chitanța de achitare obligații fiscale, facturi fiscale și acte de însoțire a mărfurilor.

S-a reținut că, pe baza acestor mijloace de probă, în mod corect s-a constatat că inculpatul N.C., în calitate de administrator al SC T.C. SRL Buzău, a achiziționat cantitatea de 20.500 kg portocale din Grecia, în numele unei societăți comerciale din Suceava, fără a înregistra operația în contabilitatea societății comerciale, din care 15.220 kg au fost predate la SC R.S.E. SRL Buzău, deoarece marfa s-a depreciat. Inculpatul a achitat în cursul. urmăririi penale impozitul pe profit pentru marfa rămasă în sumă de 680 lei, rămânând de achitat suma de 1.559 lei T.V.A., toate aceste obligații fiscale fiind aferente cantității de 5.280 kg portocale, cantitatea de produse predată societății de servicii ecologice încadrându-se în categoria perisabilității, deprecieri peste limitele legale, urmând ca aceste cheltuieli să fie încadrate în categoria pierderilor cu consecințe asupra profitului societății.

Pe cale de consecință, s-a constatat că atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului, au fost în mod judicios reținute, inculpatul neînregistrând în evidențele contabile ale societății comerciale al cărei administrator este această operațiune comercială.

În condițiile atingerii minime aduse bugetului de stat și având în vedere, pe de o parte, conduita sinceră a inculpatului în fața organelor și judiciare, iar pe de altă parte, stăruința acestuia în acoperirea prejudiciului, concretizată în achitarea integrală a impozitului pe profit, s-a constatat că instanța de fond în mod just a apreciat că fapta inculpatului nu întrunește gradul de pericol social al infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost cercetat, fiind aplicabile prevederile art. 18

1

C. pen. și, ca atare, a dispus în conformitate cu prevederile art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. achitarea acestuia și aplicarea, în conformitate cu prevederile art. 91 lit. c) C. pen., a unei amenzi administrative.

S-a reținut că susținerile apelantei referitoare la cercetarea inculpatului pentru o altă infracțiune similară, au fost analizate de către prima instanță și, în condițiile în care aceasta a constatat că infracțiunea anterioară este concurentă cu cea care face obiectul prezentei cauze, iar în respectiva cauză s-a constatat intervenirea unei cauze de nepedepsire, respectiv cea prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, achitarea integrală a prejudiciului produs bugetului de stat, soluția din prezenta cauză apare ca fiind atât legală, cât și temeinică, conduita inculpatului fiind una constantă în sensul acoperirii prejudiciului cauzat bugetului de stat prin acțiunile sale.

în ceea ce privește criticile vizând greșita soluționare a laturii civile a cauzei, curtea de apel a constatat, de asemenea, că nu sunt fondate în raport de următoarele argumente:

Prima instanță a realizat o corectă aplicare a disp. art. 14 C. proc. pen., care reglementează obiectul acțiunii civile, stabilind în concret ca, potrivit art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., repararea pagubei să se facă prin plata unei despăgubiri bănești, dat fiind obiectul acțiunii penale și faptul că infracțiunea dedusă judecății este o infracțiune de rezultat.

Din acest punct de vedere s-a observat că în cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză contabilă de către un contabil autorizat, expertiză care a stabilit că prejudiciul cauzat prin acțiunile inculpatului bugetului consolidat al statului a fost de 1.559 lei, T.V.A. neachitat și 680 lei, impozit profit.

La stabilirea acestor sume expertul a avut în vedere înscrisurile neanalizate de către reprezentanții părții civile A.F.P. Buzău atunci când aceștia au întocmit R.I.F., respectiv factura prin care se dovedește predarea cantității de portocale depreciate calitativ la societatea comercială specializată în primirea acestor produse. în condițiile în care, din acest înscris, rezultă faptul că societatea administrată de către inculpat a predat cantitatea de 15.220 kg portocale depreciate către SC R.S.E. SRL Gălbinași, jud. Buzău, expertul a stabilit diminuarea obligațiilor fiscale aferente tranzacției realizate la sumele anterior menționate.

Susținerile apelantei în sensul că obligațiile fiscale datorate de societatea comercială administrată de inculpat sunt cele menționate în adresa 09 iunie 2011, respectiv plângerea formulată, în conformitate cu prevederile art. 278

1

C. proc. pen., împotriva soluției pronunțate inițial de către parchet, nu au putut fi primite, în aceste condiții, pe baza probelor

administrate în cauză în mod just prima instanță stabilind prejudiciul pe care, prin acțiunile sale, inculpatul la cauzat bugetului consolidat al statului, respectiv sumele menționate în raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, probă pe care apelanta nu a contestat-o în nici un mod.

În atare situație, instanța de apel a constatat că nu se poate antrena răspunderea civilă a inculpatului pentru sume superioare celor pentru care acesta a fost obligat de către prima instanță.

În raport de considerentele expuse, s-a constatat că prima instanță a dat o rezolvare justă acțiunii civile alăturate celei penale, stabilind în mod corect întinderea obligațiilor civile în sarcina de plată a inculpatului și a părții responsabile civilmente, așa încât criticile apelantei părți civile sub acest aspect au fost apreciate ca nefondate.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Buzău,

solicitând admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii atacate și obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu, care este mai mare decât cel reținut de organele judiciare, astfel cum rezultă din Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 28 iunie 2010.

Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă că inculpatul N.C., în calitate de administrator al SC T.C. SRL Buzău, a achiziționat cantitatea de 20.500 kg portocale din Grecia, în numele unei societăți comerciale din Suceava, fără a înregistra operația în contabilitatea societății comerciale, iar din respectiva cantitate, 15.220 kg au fost predate la SC R.S.E. SRL Buzău, deoarece marfa s-a depreciat.

Înalta Curte constată că în mod corect s-a apreciat în cauză, de către instanțele anterioare, că fapta inculpatului nu întrunește gradul de pericol social al infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005, pentru care a fost cercetat, fiind aplicabile prevederile art. 18

1

C. pen., soluția de

achitare a inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. și de aplicare a unei amenzi administrative, în conformitate cu prevederile art. 91 lit. c) C. pen., fiind temeinică și legală.

Pe de altă parte, se reține că și latura civilă a cauzei a fost corect soluționată, astfel că nu pot fi primite criticile formulate de partea civilă în calea de atac a recursului.

Astfel, se constată că, în cursul urmăririi penale, în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă, de către un contabil autorizat, stabilindu-se pe această cale că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului prin acțiunile inculpatului a fost de 1.559 lei, T.V.A. neachitat și 680 lei, impozit profit, or inculpatul a achitat în cursul urmăririi penale impozitul pe profit pentru marfa rămasă, în sumă de 680 lei, rămânând de achitat suma de 1.559 lei T.V.A., context în care nu există temei care să justifice obligarea inculpatului la o plata unei alte sume, mai mare decât cea la care acesta a fost obligat în prezenta cauză.

În lumina acestor considerații, criticile formulate de recurenta parte civilă apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Buzău împotriva Deciziei penale nr. 58 din 4 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat

N.C., în sumă de 200 lei,:Se .va plăti, din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2012.