ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 125/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 125/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 69 din 16 aprilie

2013 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire

la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului N.I., pentru

infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru a hotărî

astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea

situație de fapt:

La data de 27

ianuarie 2009, partea civilă D.G.F.P. Buzău a formulat plângere împotriva

inculpatului N.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală,

constând în aceea că, în calitate de administrator al SC C.C.C. SRL

Cochirleanca, în perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2008, nu a

înregistrat în evidența contabilă, facturile emise către mai mulți clienți,

reprezentând venituri realizate, respectiv nu a calculat, înregistrat și

declarat sumele reprezentând impozit pe profit și taxă pe valoare adăugată,

situație ce a determinat sustragerea de la plata obligațiilor fiscale în sumă

de 619.867 RON (357.970 RON TVA și 261.897 RON impozit pe profit).

În urma cercetărilor

efectuate a rezultat că persoana juridică a avut ca principal obiect de

activitate, comerțul cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor, iar în

perioada supusă inspecției fiscale, activitatea de administrare a fost

exercitată efectiv de inculpat.

Față de documentele

anexate la plângerea formulată, s-a reținut că verificările fiscale au început

la data de 16 decembrie 2008 și au vizat modul de calcul, evidențiere și virare

către bugetul general consolidat al statului, a sumelor reprezentând: impozit

pe profit și impozit pe dividende pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30

septembrie 2008; TVA pentru perioada 1 mai 2005 - 31 octombrie 2008 și

contribuțiile la asigurări sociale la termenul din 1 ianuarie 2008.

Inspecția fiscală s-a

efectuat în totalitate, pe baza documentelor puse la dispoziție de societate,

prin reprezentantul său legal, inculpatul N.I., în calitate de administrator al

acesteia.

Prin raportul de

inspecție fiscală, înregistrat la 20 ianuarie 2009, s-a stabilit că

operațiunile comerciale aferente unui număr de 28 facturi, reprezentând livrări

cereale și transport cereale către SC A. SA Buzău, în valoare totală 1.298.968

RON și o factură către SC A.C. SA Buzău în sumă de 35.085 RON, nu se regăsesc

ca fiind înregistrate în evidențele contabile.

Inițial plângerea

penală formulată s-a înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Buzău, sub nr. 622/P/2009, dosarul înaintându-se organelor de cercetare penală

pentru efectuarea de cercetări și verificarea aspectelor sesizate.

Cu ocazia audierii

inculpatului N.I. s-a stabilit că la data de 25 decembrie 2008 inspecția

fiscală a fost suspendată urmând a fi reluată în data de 23 ianuarie 2009.

Referitor la

constatările reținute în raportul de inspecție fiscală, acesta a susținut că

cele menționate nu sunt reale, întrucât la momentul controlului facturile în

cauză se regăseau în contabilitatea societății, fiind înregistrate anterior

momentului declanșării acestuia, respectiv în perioada septembrie - decembrie

2008.

Cât privește

celelalte documente cu regim special, despre care s-a reținut că nu le-a putut

prezenta și justifica și pentru care s-au stabilit venituri prin estimarea

bazei impozabile, inculpatul N.I. a învederat că le deține fizic, dar întrucât

în perioada 28 decembrie 2008 - 12 ianuarie 2009 a lipsit din țară, iar

inspecția fiscală a fost reluată la 9 ianuarie 2009 și nu în data de 23

ianuarie 2009, cum se stabilise inițial, astfel că nu s-a aflat în

imposibilitatea obiectivă de a îndeplini obligația legală, raportul de

inspecție fiscală fiindu-i comunicat cu scrisoare recomandată la data de 29

ianuarie 2009.

Raportat la apărările

formulate, pentru clarificarea situației facturilor la care s-a făcut referire

organele de cercetare penală au procedat la ridicarea documentelor de evidență

contabilă, aferente perioadei pentru care s-a realizat inspecția fiscală.

Din procesul-verbal

întocmit de acestea la data de 5 mai 2009, a rezultat că toate facturile emise

în perioada 2006 - 2008, reprezentând livrări de cereale și semințe către,

beneficiarii SC A. SA și SC A.C. SRL, despre care s-au reținut în raport că nu

se regăsesc înregistrate în contabilitatea agentului economic SC C.C. SRL, au

fost identificați ca fiind înregistrate în evidența contabilă, parte în luna

septembrie 2008, parte în luna decembrie 2008.

Cu aceeași ocazie au

fost identificate faptic și facturile fiscale necompletate, despre care s-a

reținut în același raport de inspecție fiscală că nu pot fi prezentate de

agentul economic verificat și pentru care s-a estimat baza impozabilă.

Întrucât la

procesul-verbal menționat s-au anexat balanța de verificare și jurnalul de

vânzări, aferente lunii decembrie 2008, s-a considerat că aceste documente

contabile dovedesc faptul că la momentul efectuării inspecției fiscale în

discuție se regăseau înregistrate în contabilitatea agentului economic.

În aceeași fază

procesuală, în apărare, inculpatul N.I. a depus la dosarul cauzei și

contestația formulată împotriva deciziei de impunere privind obligațiile

fiscale suplimentare stabilite ca urmare a aceleiași inspecții fiscale,

înregistrată la D.G.F.P. Buzău la data de 26 februarie 2009, solicitând

reverificarea acesteia, motivat de faptul că inspectorii fiscali nu au avut la

dispoziție toate documentele și elementele contabile astfel încât baza

impozabilă și obligațiile fiscale stabilite nu corespund realității.

Față de probatoriul

administrat, confirmând propunerea organelor de cercetare penală, prin

rezoluția din data de 2 decembrie 2010, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art.

10 lit. a) C. proc. pen. procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi

penale, împotriva inculpatului N.I., apreciindu-se că fapta de evaziune fiscală

sesizată, nu există.

Admițându-se

plângerea formulată conform art. 278

1

C. proc. pen., de D.G.F.P.

Buzău, prin Sentința nr. 65/2001 a Tribunalului Buzău, secția penală, s-a

dispus desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la Parchetul

de pe lângă Tribunalul Buzău pentru începerea urmăririi penale față de

inculpatul N.I., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În aceste condiții,

conform dispoziției instanței de judecată, la data de 16 mai 2011 s-a început

urmărirea penală în cauză și continuându-se cercetările s-a dispus efectuarea

unei expertize contabile în cauză, aducându-se la cunoștința inculpatului N.I.

obligația de a pune la dispoziția expertului desemnat, toate documentele

contabile aparținând SC C.C. SRL.

Prin declarația din

16 august 2011, acesta a susținut că se află în imposibilitatea prezentării

acestora, deoarece urmare a contractului de cesiune părți sociale încheiat la

data de 21 iunie 2011, părțile sociale deținute la SC C.C. SRL au fost cedate

martorei M.C. din București, care pe aceeași dată, conform procesului-verbal de

predare-primire, a primit și toate documentele de evidență contabilă din

perioada 2003 - 31 mai 2011.

Deși a semnat

respectivul proces-verbal, martora a contestat predarea acestora, condiții în

care constând că se află în imposibilitatea identificării documentelor de

evidență contabilă aparținând SC C.C. SRL, organele de cercetare penală au

solicitat informații de la D.G.F.P. Buzău, cu privire la activitatea economică

desfășurată și declarată de agentul economic în perioada de referință.

Pe baza documentelor

primite de la organul fiscal coroborate cu documentele din evidență contabilă

existente la dosarul cauzei, la data de 7 martie 2012 s-a dispus efectuarea

unei expertize contabile, având ca obiectiv verificarea situației înregistrării

în contabilitate a facturilor în litigiu, calcularea și înregistrarea

obligațiilor fiscale aferente acestor operațiuni economice, dacă au fost avute

în vedere și cheltuielile determinate de achiziția de cereale, etc.

În urma analizei

corelațiilor dintre rulajele curente ale conturilor în care se înregistrează

achizițiile, respectiv lucrările de mărfuri, potrivit balanței de verificare

contabilă pe luna decembrie 2008, prin raportul de expertiză efectuat în cauză

s-a constatat că există corelații la nivel de balanță sintetică pentru

operațiunile neînregistrate în perioada supusă inspecției fiscale 1 ianuarie

2005 - 31 octombrie 2008.

S-a stabilit de

asemenea, că obligațiile fiscale rezultate din operațiunile economice aferente

anului 2005 - 2008 au fost înregistrate în contabilitatea agentului economic în

balanța contabilă din luna decembrie 2008 și în bilanțul contabil la 31

decembrie 2008, dar nu au fost declarate organelor fiscale.

Totodată s-a

constatat că, la stabilirea valorii obligațiilor fiscale sustrase de la plată,

conform raportului de inspecție fiscal, nu s-au avut în vedere cheltuielile cu

aprovizionarea de mărfuri în scop de revânzare și obținere de profit, iar

obligațiile fiscale corespunzătoare acestor operațiuni economice sunt impozit

pe profit de plată 6.047 RON și TVA de recuperat 53.152 RON.

Față de aceste

concluzii, la data de 17 iulie 2012 inculpatul N.I. a procedat la achitarea

impozitului pe profit în sumă de 6.064 RON, conform chitanței din 17 iulie 2012

emisă de A.F.P. Râmnicu Sărat.

S-a constatat și

faptul că inspecția fiscală a fost suspendată la data de 24 decembrie 2008,

pentru prezentarea de către agentul economic a documentelor cu regim special,

urmând a fi reluată la data de 23 ianuarie 2009, însă din motive pe care

organul fiscal nu le-a explicat, aceasta fost reluată la data de 12 ianuarie

2009, astfel încât apărarea inculpatului privind imposibilitatea prezentării

documentelor cu regim special solicitate, respectiv nedepunerea declarațiilor

fiscale aferente operațiunilor comerciale în cauză, este credibilă.

În consecință, față

de probele menționate, organele de urmărire penală au reținut că facturile

fiscale aferente operațiunilor comerciale ce fac obiectul prezentei cauze,

chiar dacă au fost emise cu 2 - 3 ani în urmă, întrucât la momentul demarării

inspecției fiscale se regăseau în contabilitatea agentului, nedepunerea

declarațiilor fiscale nu constituie infracțiune în sensul Legii nr. 241/2005,

ci contravenția prevăzută de art. 219 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003,

republicată, privind C. proc. fisc.

Raportat la

argumentele de fapt și de drept anterior menționate, unite cu faptul că deși a

avut cunoștință de efectuarea raportului de expertiză, care i-a fost comunicat,

partea civilă D.G.F.P. Buzău nu a formulat obiecțiuni, în baza art. 11 pct. 2

lit. a) cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., prima instanță a dispus

achitarea inculpatului N.I. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, apreciind că fapta sesizată

nu este prevăzută de legea penală.

Împotriva acestei

sentințe, în termenul legal, a declarat apel partea civilă D.G.F.P. a Județului

Buzău, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Deși legal citată,

persoana juridică apelantă nu a motivat în scris calea de atac exercitată și

nici nu a fost reprezentată în ședință publică pentru a susține oral aspectele

de fapt și de drept pretins a afecta soluția adoptată la primul grad de jurisdicție.

Verificând din

oficiu, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, pe baza actelor și

materialului din dosarul cauzei, dar în limitele prev. de art. 371 alin. (2)

rap. la art. 372 alin. (1) C. proc. pen., instanța de apel a reținut că starea

de fapt s-a stabilit corect, iar soluția de achitare a inculpatului N.I.,

conform art. 11 pct. 2 lit. a) comb. cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., în

raport de infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea

nr. 241/2005, sesizată de partea civilă D.G.F.P. a Județului Buzău, este pe

deplin justificată, corespunzând probelor pertinente și concludente

administrate în cauză.

S-au avut astfel în

vedere concluziile raportului de inspecție fiscală încheiat de reprezentanții

apelantei parte civilă la data de 19 ianuarie 2009, coroborate cu documentele

de evidență contabilă privind activitatea agentului economic SC C.C. SRL

Cochirleanca, relațiile comunicate de D.G.F.P. Buzău, procesul-verbal din 5 mai

2009 încheiat de organele de cercetare penală, raportul de expertiză contabilă

efectuat de expert A.A.A., declarațiile martorilor M.C. și P.N., precum și

declarațiile inculpatului N.I.

Analiza sistematică a

acestor dispoziții legale determină concluzia că sub raport obiectiv și

subiectiv conținutul legal este realizat atunci când se face dovada că în

scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale datorate bugetului

consolidat al statului și în calitate de reprezentant sau administrator al unei

persoane juridice, cu intenție, inculpatul a omis, în tot sau în parte,

evidențierea, în actele contabile ori alte documente legale, a operațiunilor

comerciale efectuate sau veniturilor realizate, pe perioada supusă controlului

inspecției fiscale.

În speță, prin

plângerea înregistrată la data de 27 ianuarie 2009, apelanta D.G.F.P. Buzău a

sesizat organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări penale

față de intimatul N.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală,

incriminată în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, susținându-se

că la finalizarea controlului fiscal efectuat asupra activității SC C.C. SRL

Cochirleanca, a rezultat că în perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2008,

nu au fost înregistrate în evidențele contabile facturile emise către mai mulți

beneficiari, între care și SC A. S.A. și SC A.C. SRL.

Ca urmare, față de

veniturile realizate nu s-a calculat, înregistrat și declarat sumele

reprezentând impozit pe profit și taxă pe valoare adăugat, situație ce a

determinat sustragerea agentului economic de la plata impozitului pe profit în

sumă de 261.897 RON și a TVA în sumă de 357.970 RON.

Din actele

procedurale efectuate de Parchetele de pe lângă Judecătoria Buzău și respectiv

Tribunalul Buzău (sesizate succesiv, consecință a desființării Rezoluției nr.

622/P/2009, respectiv nr. 456/P/2011, privind neînceperea urmăririi penale față

de inculpatul N.I., conform Sentinței penale nr. 65 din 5 mai 2011 a

Tribunalului Buzău și încheierii de ședință din 4 decembrie 2012 pronunțată în

Dosarul nr. 6566/114/2012 al aceleiași instanțe), rezultă cu certitudine că

inspecția fiscală finalizată prin raportul încheiat la data de 19 ianuarie

2009, ce a stat la baza sesizării penale obiect al prezentei cauze, s-a

desfășurat în perioada 16 decembrie 2008 - 24 decembrie 2008, respectiv 12

ianuarie 2009 - 19 ianuarie 2009.

Pe de altă parte, din

expertiza contabilă efectuată de expertul A.A.A., pe baza documentelor de

evidență contabilă ridicate prin procesul-verbal întocmit de organele de

cercetare penală la data de 5 mai 2009 (conținând facturi emise în perioada

2006 - 2008 reprezentând livrări de cereale și semințe către SC A. SA și SC

A.C. SRL, menționate de organul fiscal ca neregăsindu-se la data controlului în

contabilitatea SC C.C.) precum și a informațiilor transmise de D.G.F.P. Buzău

cu privire la activitatea economică desfășurată de agentul economic în perioada

2005 - 2008, s-au confirmat apărările invocate în mod constant de inculpatul

N.I., stabilindu-se că:

- în urma analizei

corelațiilor dintre rulajele curente ale conturilor în care se înregistrează

achizițiile și livrările de mărfuri, potrivit balanței de verificare contabilă

pe luna decembrie 2008, există corelații la nivel de balanță sintetică pentru

operațiunile economice înregistrate în perioada supusă inspecției fiscale,

respectiv 1 ianuarie 2005 - 31 octombrie 2008;

- obligațiile fiscale

rezultate din operațiuni economice aferente perioadei 2005 - 2008 au fost

înregistrate în contabilitatea agentului economic în balanța contabilă din luna

decembrie 2008 (un număr de patru facturi la data de 1 septembrie 2008,

celelalte facturi la datele de 1, 2, 3 și 4 decembrie 2008), deci anterior

datei de 16 decembrie 2008, când a început efectuarea inspecției fiscale de

către partea civilă apelantă, precum și în bilanțul contabil întocmit la data

de 31decembrie 2008, însă nu au fost declarate organelor fiscale astfel cum

impun dispozițiile legale;

- în raportul de

inspecție fiscală, la stabilirea valorii obligațiilor fiscale sustrase de la

plată nu s-au avut în vedere cheltuielile cu aprovizionarea de mărfuri în scop

de revânzare și obținere de profit aferente facturilor de livrări de mărfuri

neînregistrate în contabilitatea agentului economic privind achizițiile din

perioada 1 iunie 2005 - 31 octombrie 2005, acestea fiind înregistrate în

balanța de verificare pentru luna decembrie 2008;

- obligațiile fiscale

înregistrate de agentul economic SC C.C. SRL, administrat de inculpatul N.I. pe

perioada 2005 - 2008, conform balanței de verificare, (inclusiv operațiunile

economice derulate prin facturile întocmite în urmă cu 2 - 3 ani și

neînregistrate până în luna septembrie, respectiv decembrie 2008), constau în

impozit pe profit de plată în sumă de 647.000 RON și TVA de recuperat în sumă

53.152 RON.

Față de aceste

concluzii, susținute prin documentația financiar contabilă și relațiile

obținute de către poliția judiciară după reluarea urmăririi penale conform art.

278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen., la exercitarea controlului

jurisdicțional s-a constatat că, în mod justificat, prin hotărârea adoptată

tribunalul a stabilit că facturile fiscale aferente operațiunilor comerciale,

obiect al sesizării penale formulate de apelanta D.G.F.P. Buzău la data de 27

ianuarie 2009, chiar dacă au fost emise cu 2 - 3 ani în urmă, la momentul

demarării inspecției fiscale se regăseau în contabilitatea persoanei juridice,

iar culpa inculpatului N.I. constă în neîndeplinirea obligației de a depune

obligațiile fiscale, în termenele și condițiile prevăzute de legislația

specială în materie.

În mod corect s-a

reținut și faptul că neprezentarea documentelor cu regim fiscal solicitată

anterior datei de 24 decembrie 2008, de către corpul de control fiscal, până la

finalizarea acestuia, nu poate atrage răspunderea penală a inculpatului în

sensul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 241/2005, atâta timp cât organul

fiscal nu a fost în măsură să dea explicații privind reluarea verificărilor la

12 ianuarie 2009, dată la care acesta nu se afla în țară, deși se stabilise

inițial continuarea acestora începând cu data de 23 ianuarie 2009.

Rezultând așadar, că

în calitate de administrator al agentului economic SC C.C. SRL, în perioada

2005 - 2008, inculpatul N.I. nu a respectat dispozițiile legale privind

depunerea declarațiilor fiscale privind toate facturile fiscale aferente operațiilor

comerciale derulate, faptele acestuia constituie contravenția prevăzută de art.

219 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, republicată - C. proc. fisc. iar

achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, este legală.

Pentru considerentele

expuse, prin Decizia penală nr. 125 din 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost

respins apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Buzău, ca nefondat.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău, acesta fiind

motivat în scris la data de 14 ianuarie 2014, cu depășirea termenului legal

prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen.

În motivele scrise de

recurs, recurenta parte civilă nu a invocat niciunul din temeiurile de casare

prevăzute de lege.

Analizând recursul

formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat

este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

C. proc. pen. al

României a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată

în M. Of. nr. 89/12.02.2013.

Având în vedere data

pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile C.

proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013

s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele

cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial,

intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea

de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de legalitate,

nu și de temeinicie.

Verificând

îndeplinirea condițiilor legale impuse de textul de art. 385

10

alin.

(1) și (2) C. proc. pen. de lege, instanța constată că recursul a fost motivat

tardiv, recurenta parte civilă încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea

potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Raportat la

tardivitatea motivării recursului declarat, în conformitate cu prevederile art.

385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., precum și cu cele ale

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., instanța de recurs poate avea în

vedere doar cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu.

Analizând motivele de

recurs invocate de partea civilă, Înalta Curte constată că nu este incident

niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu,

iar criticile scrise nu pot fi valorificate, întrucât se referă la aspecte ce

țin de netemeinicia hotărârii, iar nu de nelegalitatea acesteia.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău împotriva Deciziei

penale nr. 125 din 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat

N.I.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău împotriva Deciziei

penale nr. 125 din 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat

N.I.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N.I., în sumă de 200

RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - AS