ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 125/2014

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 69 din 16 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului N.I., pentru infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală. Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 27 ianuarie 2009, partea civilă D.G.F.P. Buzău a formulat plângere împotriva inculpatului N.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, constând în aceea că, în calitate de administrator al SC C.C.C.

SRL Cochirleanca, în perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2008, nu a înregistrat în evidența contabilă, facturile emise către mai mulți clienți, reprezentând venituri realizate, respectiv nu a calculat, înregistrat și declarat sumele reprezentând impozit pe profit și taxă pe valoare adăugată, situație ce a determinat sustragerea de la plata obligațiilor fiscale în sumă de 619.867 RON (357.970 RON TVA și 261.897 RON impozit pe profit). În urma cercetărilor efectuate a rezultat că persoana juridică a avut ca principal obiect de activitate, comerțul cu ridicata al cerealelor, semințelor și furajelor, iar în perioada supusă inspecției fiscale, activitatea de administrare a fost exercitată efectiv de inculpat.

Față de documentele anexate la plângerea formulată, s-a reținut că verificările fiscale au început la data de 16 decembrie 2008 și au vizat modul de calcul, evidențiere și virare către bugetul general consolidat al statului, a sumelor reprezentând: impozit pe profit și impozit pe dividende pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2008; TVA pentru perioada 1 mai 2005 - 31 octombrie 2008 și contribuțiile la asigurări sociale la termenul din 1 ianuarie 2008. Inspecția fiscală s-a efectuat în totalitate, pe baza documentelor puse la dispoziție de societate, prin reprezentantul său legal, inculpatul N.I., în calitate de administrator al acesteia. Prin raportul de inspecție fiscală, înregistrat la 20 ianuarie 2009, s-a stabilit că operațiunile comerciale aferente unui număr de 28 facturi, reprezentând livrări cereale și transport cereale către SC A. SA Buzău, în valoare totală 1.298.968 RON și o factură către SC A.C.

SA Buzău în sumă de 35.085 RON, nu se regăsesc ca fiind înregistrate în evidențele contabile. Inițial plângerea penală formulată s-a înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, sub nr. 622/P/2009, dosarul înaintându-se organelor de cercetare penală pentru efectuarea de cercetări și verificarea aspectelor sesizate. Cu ocazia audierii inculpatului N.I.

s-a stabilit că la data de 25 decembrie 2008 inspecția fiscală a fost suspendată urmând a fi reluată în data de 23 ianuarie 2009. Referitor la constatările reținute în raportul de inspecție fiscală, acesta a susținut că cele menționate nu sunt reale, întrucât la momentul controlului facturile în cauză se regăseau în contabilitatea societății, fiind înregistrate anterior momentului declanșării acestuia, respectiv în perioada septembrie - decembrie 2008. Cât privește celelalte documente cu regim special, despre care s-a reținut că nu le-a putut prezenta și justifica și pentru care s-au stabilit venituri prin estimarea bazei impozabile, inculpatul N.I.

a învederat că le deține fizic, dar întrucât în perioada 28 decembrie 2008 - 12 ianuarie 2009 a lipsit din țară, iar inspecția fiscală a fost reluată la 9 ianuarie 2009 și nu în data de 23 ianuarie 2009, cum se stabilise inițial, astfel că nu s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a îndeplini obligația legală, raportul de inspecție fiscală fiindu-i comunicat cu scrisoare recomandată la data de 29 ianuarie 2009. Raportat la apărările formulate, pentru clarificarea situației facturilor la care s-a făcut referire organele de cercetare penală au procedat la ridicarea documentelor de evidență contabilă, aferente perioadei pentru care s-a realizat inspecția fiscală. Din procesul-verbal întocmit de acestea la data de 5 mai 2009, a rezultat că toate facturile emise în perioada 2006 - 2008, reprezentând livrări de cereale și semințe către, beneficiarii SC A. SA și SC A.C.

SRL, despre care s-au reținut în raport că nu se regăsesc înregistrate în contabilitatea agentului economic SC C.C. SRL, au fost identificați ca fiind înregistrate în evidența contabilă, parte în luna septembrie 2008, parte în luna decembrie 2008. Cu aceeași ocazie au fost identificate faptic și facturile fiscale necompletate, despre care s-a reținut în același raport de inspecție fiscală că nu pot fi prezentate de agentul economic verificat și pentru care s-a estimat baza impozabilă. Întrucât la procesul-verbal menționat s-au anexat balanța de verificare și jurnalul de vânzări, aferente lunii decembrie 2008, s-a considerat că aceste documente contabile dovedesc faptul că la momentul efectuării inspecției fiscale în discuție se regăseau înregistrate în contabilitatea agentului economic.

În aceeași fază procesuală, în apărare, inculpatul N.I. a depus la dosarul cauzei și contestația formulată împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite ca urmare a aceleiași inspecții fiscale, înregistrată la D.G.F.P. Buzău la data de 26 februarie 2009, solicitând reverificarea acesteia, motivat de faptul că inspectorii fiscali nu au avut la dispoziție toate documentele și elementele contabile astfel încât baza impozabilă și obligațiile fiscale stabilite nu corespund realității. Față de probatoriul administrat, confirmând propunerea organelor de cercetare penală, prin rezoluția din data de 2 decembrie 2010, în baza art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. procurorul de caz a dispus neînceperea urmăririi penale, împotriva inculpatului N.I., apreciindu-se că fapta de evaziune fiscală sesizată, nu există. Admițându-se plângerea formulată conform art. 278 1 C. proc. pen., de D.G.F.P. Buzău, prin Sentința nr. 65/2001 a Tribunalului Buzău, secția penală, s-a dispus desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău pentru începerea urmăririi penale față de inculpatul N.I., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. În aceste condiții, conform dispoziției instanței de judecată, la data de 16 mai 2011 s-a început urmărirea penală în cauză și continuându-se cercetările s-a dispus efectuarea unei expertize contabile în cauză, aducându-se la cunoștința inculpatului N.I.

obligația de a pune la dispoziția expertului desemnat, toate documentele contabile aparținând SC C.C. SRL. Prin declarația din 16 august 2011, acesta a susținut că se află în imposibilitatea prezentării acestora, deoarece urmare a contractului de cesiune părți sociale încheiat la data de 21 iunie 2011, părțile sociale deținute la SC C.C. SRL au fost cedate martorei M.C. din București, care pe aceeași dată, conform procesului-verbal de predare-primire, a primit și toate documentele de evidență contabilă din perioada 2003 - 31 mai 2011. Deși a semnat respectivul proces-verbal, martora a contestat predarea acestora, condiții în care constând că se află în imposibilitatea identificării documentelor de evidență contabilă aparținând SC C.C.

SRL, organele de cercetare penală au solicitat informații de la D.G.F.P. Buzău, cu privire la activitatea economică desfășurată și declarată de agentul economic în perioada de referință.

Pe baza documentelor primite de la organul fiscal coroborate cu documentele din evidență contabilă existente la dosarul cauzei, la data de 7 martie 2012 s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, având ca obiectiv verificarea situației înregistrării în contabilitate a facturilor în litigiu, calcularea și înregistrarea obligațiilor fiscale aferente acestor operațiuni economice, dacă au fost avute în vedere și cheltuielile determinate de achiziția de cereale, etc. În urma analizei corelațiilor dintre rulajele curente ale conturilor în care se înregistrează achizițiile, respectiv lucrările de mărfuri, potrivit balanței de verificare contabilă pe luna decembrie 2008, prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a constatat că există corelații la nivel de balanță sintetică pentru operațiunile neînregistrate în perioada supusă inspecției fiscale 1 ianuarie 2005 - 31 octombrie 2008. S-a stabilit de asemenea, că obligațiile fiscale rezultate din operațiunile economice aferente anului 2005 - 2008 au fost înregistrate în contabilitatea agentului economic în balanța contabilă din luna decembrie 2008 și în bilanțul contabil la 31 decembrie 2008, dar nu au fost declarate organelor fiscale.

Totodată s-a constatat că, la stabilirea valorii obligațiilor fiscale sustrase de la plată, conform raportului de inspecție fiscal, nu s-au avut în vedere cheltuielile cu aprovizionarea de mărfuri în scop de revânzare și obținere de profit, iar obligațiile fiscale corespunzătoare acestor operațiuni economice sunt impozit pe profit de plată 6.047 RON și TVA de recuperat 53.152 RON. Față de aceste concluzii, la data de 17 iulie 2012 inculpatul N.I. a procedat la achitarea impozitului pe profit în sumă de 6.064 RON, conform chitanței din 17 iulie 2012 emisă de A.F.P. Râmnicu Sărat.

S-a constatat și faptul că inspecția fiscală a fost suspendată la data de 24 decembrie 2008, pentru prezentarea de către agentul economic a documentelor cu regim special, urmând a fi reluată la data de 23 ianuarie 2009, însă din motive pe care organul fiscal nu le-a explicat, aceasta fost reluată la data de 12 ianuarie 2009, astfel încât apărarea inculpatului privind imposibilitatea prezentării documentelor cu regim special solicitate, respectiv nedepunerea declarațiilor fiscale aferente operațiunilor comerciale în cauză, este credibilă.

În consecință, față de probele menționate, organele de urmărire penală au reținut că facturile fiscale aferente operațiunilor comerciale ce fac obiectul prezentei cauze, chiar dacă au fost emise cu 2 - 3 ani în urmă, întrucât la momentul demarării inspecției fiscale se regăseau în contabilitatea agentului, nedepunerea declarațiilor fiscale nu constituie infracțiune în sensul Legii nr. 241/2005, ci contravenția prevăzută de art. 219 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind C. proc. fisc. Raportat la argumentele de fapt și de drept anterior menționate, unite cu faptul că deși a avut cunoștință de efectuarea raportului de expertiză, care i-a fost comunicat, partea civilă D.G.F.P.

Buzău nu a formulat obiecțiuni, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen., prima instanță a dispus achitarea inculpatului N.I. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, apreciind că fapta sesizată nu este prevăzută de legea penală. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel partea civilă D.G.F.P. a Județului Buzău, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică. Deși legal citată, persoana juridică apelantă nu a motivat în scris calea de atac exercitată și nici nu a fost reprezentată în ședință publică pentru a susține oral aspectele de fapt și de drept pretins a afecta soluția adoptată la primul grad de jurisdicție.

Verificând din oficiu, legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, pe baza actelor și materialului din dosarul cauzei, dar în limitele prev. de art. 371 alin. (2) rap. la art. 372 alin. (1) C. proc. pen., instanța de apel a reținut că starea de fapt s-a stabilit corect, iar soluția de achitare a inculpatului N.I., conform art. 11 pct. 2 lit. a) comb. cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., în raport de infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, sesizată de partea civilă D.G.F.P. a Județului Buzău, este pe deplin justificată, corespunzând probelor pertinente și concludente administrate în cauză. S-au avut astfel în vedere concluziile raportului de inspecție fiscală încheiat de reprezentanții apelantei parte civilă la data de 19 ianuarie 2009, coroborate cu documentele de evidență contabilă privind activitatea agentului economic SC C.C.

SRL Cochirleanca, relațiile comunicate de D.G.F.P. Buzău, procesul-verbal din 5 mai 2009 încheiat de organele de cercetare penală, raportul de expertiză contabilă efectuat de expert A.A.A., declarațiile martorilor M.C. și P.N., precum și declarațiile inculpatului N.I. Analiza sistematică a acestor dispoziții legale determină concluzia că sub raport obiectiv și subiectiv conținutul legal este realizat atunci când se face dovada că în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului și în calitate de reprezentant sau administrator al unei persoane juridice, cu intenție, inculpatul a omis, în tot sau în parte, evidențierea, în actele contabile ori alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau veniturilor realizate, pe perioada supusă controlului inspecției fiscale.

În speță, prin plângerea înregistrată la data de 27 ianuarie 2009, apelanta D.G.F.P. Buzău a sesizat organele de urmărire penală, solicitând efectuarea de cercetări penale față de intimatul N.I. sub aspectul comiterii infracțiunii de evaziune fiscală, incriminată în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, susținându-se că la finalizarea controlului fiscal efectuat asupra activității SC C.C. SRL Cochirleanca, a rezultat că în perioada 1 ianuarie 2005 - 30 septembrie 2008, nu au fost înregistrate în evidențele contabile facturile emise către mai mulți beneficiari, între care și SC A. S.A. și SC A.C. SRL. Ca urmare, față de veniturile realizate nu s-a calculat, înregistrat și declarat sumele reprezentând impozit pe profit și taxă pe valoare adăugat, situație ce a determinat sustragerea agentului economic de la plata impozitului pe profit în sumă de 261.897 RON și a TVA în sumă de 357.970 RON.

Din actele procedurale efectuate de Parchetele de pe lângă Judecătoria Buzău și respectiv Tribunalul Buzău (sesizate succesiv, consecință a desființării Rezoluției nr. 622/P/2009, respectiv nr. 456/P/2011, privind neînceperea urmăririi penale față de inculpatul N.I., conform Sentinței penale nr. 65 din 5 mai 2011 a Tribunalului Buzău și încheierii de ședință din 4 decembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 6566/114/2012 al aceleiași instanțe), rezultă cu certitudine că inspecția fiscală finalizată prin raportul încheiat la data de 19 ianuarie 2009, ce a stat la baza sesizării penale obiect al prezentei cauze, s-a desfășurat în perioada 16 decembrie 2008 - 24 decembrie 2008, respectiv 12 ianuarie 2009 - 19 ianuarie 2009. Pe de altă parte, din expertiza contabilă efectuată de expertul A.A.A., pe baza documentelor de evidență contabilă ridicate prin procesul-verbal întocmit de organele de cercetare penală la data de 5 mai 2009 (conținând facturi emise în perioada 2006 - 2008 reprezentând livrări de cereale și semințe către SC A. SA și SC A.C.

SRL, menționate de organul fiscal ca neregăsindu-se la data controlului în contabilitatea SC C.C.) precum și a informațiilor transmise de D.G.F.P.

Buzău cu privire la activitatea economică desfășurată de agentul economic în perioada 2005 - 2008, s-au confirmat apărările invocate în mod constant de inculpatul N.I., stabilindu-se că: - în urma analizei corelațiilor dintre rulajele curente ale conturilor în care se înregistrează achizițiile și livrările de mărfuri, potrivit balanței de verificare contabilă pe luna decembrie 2008, există corelații la nivel de balanță sintetică pentru operațiunile economice înregistrate în perioada supusă inspecției fiscale, respectiv 1 ianuarie 2005 - 31 octombrie 2008; - obligațiile fiscale rezultate din operațiuni economice aferente perioadei 2005 - 2008 au fost înregistrate în contabilitatea agentului economic în balanța contabilă din luna decembrie 2008 (un număr de patru facturi la data de 1 septembrie 2008, celelalte facturi la datele de 1, 2, 3 și 4 decembrie 2008), deci anterior datei de 16 decembrie 2008, când a început efectuarea inspecției fiscale de către partea civilă apelantă, precum și în bilanțul contabil întocmit la data de 31decembrie 2008, însă nu au fost declarate organelor fiscale astfel cum impun dispozițiile legale; - în raportul de inspecție fiscală,

la stabilirea valorii obligațiilor fiscale sustrase de la plată nu s-au avut în vedere cheltuielile cu aprovizionarea de mărfuri în scop de revânzare și obținere de profit aferente facturilor de livrări de mărfuri neînregistrate în contabilitatea agentului economic privind achizițiile din perioada 1 iunie 2005 - 31 octombrie 2005, acestea fiind înregistrate în balanța de verificare pentru luna decembrie 2008; - obligațiile fiscale înregistrate de agentul economic SC C.C. SRL, administrat de inculpatul N.I. pe perioada 2005 - 2008, conform balanței de verificare, (inclusiv operațiunile economice derulate prin facturile întocmite în urmă cu 2 - 3 ani și neînregistrate până în luna septembrie, respectiv decembrie 2008), constau în impozit pe profit de plată în sumă de 647.000 RON și TVA de recuperat în sumă 53.152 RON.

Față de aceste concluzii, susținute prin documentația financiar contabilă și relațiile obținute de către poliția judiciară după reluarea urmăririi penale conform art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., la exercitarea controlului jurisdicțional s-a constatat că, în mod justificat, prin hotărârea adoptată tribunalul a stabilit că facturile fiscale aferente operațiunilor comerciale, obiect al sesizării penale formulate de apelanta D.G.F.P. Buzău la data de 27 ianuarie 2009, chiar dacă au fost emise cu 2 - 3 ani în urmă, la momentul demarării inspecției fiscale se regăseau în contabilitatea persoanei juridice, iar culpa inculpatului N.I. constă în neîndeplinirea obligației de a depune obligațiile fiscale, în termenele și condițiile prevăzute de legislația specială în materie.

În mod corect s-a reținut și faptul că neprezentarea documentelor cu regim fiscal solicitată anterior datei de 24 decembrie 2008, de către corpul de control fiscal, până la finalizarea acestuia, nu poate atrage răspunderea penală a inculpatului în sensul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 241/2005, atâta timp cât organul fiscal nu a fost în măsură să dea explicații privind reluarea verificărilor la 12 ianuarie 2009, dată la care acesta nu se afla în țară, deși se stabilise inițial continuarea acestora începând cu data de 23 ianuarie 2009. Rezultând așadar, că în calitate de administrator al agentului economic SC C.C. SRL, în perioada 2005 - 2008, inculpatul N.I. nu a respectat dispozițiile legale privind depunerea declarațiilor fiscale privind toate facturile fiscale aferente operațiilor comerciale derulate, faptele acestuia constituie contravenția prevăzută de art. 219 alin. (1) lit. b) din O.G.

nr. 92/2003, republicată - C. proc. fisc. iar achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, este legală. Pentru considerentele expuse, prin Decizia penală nr. 125 din 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins apelul declarat de partea civilă D.G.F.P. Buzău, ca nefondat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău, acesta fiind motivat în scris la data de 14 ianuarie 2014, cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 385 10 C. proc. pen. În motivele scrise de recurs, recurenta parte civilă nu a invocat niciunul din temeiurile de casare prevăzute de lege.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare. C. proc. pen. al României a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., lege care a fost publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013. Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de legalitate, nu și de temeinicie. Verificând îndeplinirea condițiilor legale impuse de textul de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. de lege, instanța constată că recursul a fost motivat tardiv, recurenta parte civilă încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Raportat la tardivitatea motivării recursului declarat, în conformitate cu prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., instanța de recurs poate avea în vedere doar cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu. Analizând motivele de recurs invocate de partea civilă, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul din cazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, iar criticile scrise nu pot fi valorificate, întrucât se referă la aspecte ce țin de netemeinicia hotărârii, iar nu de nelegalitatea acesteia. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F.

- D.G.F.P. Buzău împotriva Deciziei penale nr. 125 din 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat N.I. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău împotriva Deciziei penale nr. 125 din 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat N.I. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat N.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2014. Procesat de GGC - AS