ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1458/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererile înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la data de 21 decembrie 2012 și, respectiv 27 decembrie 2012, în Dosarul nr. 2324/115/2009, formulate de intervenientii V.T.E. și M.G.P., s-a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 924 din 1 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă în Dosarul nr. 2324/115/2009, în sensul de a se menționa suma care se cuvine (cota parte) fiecăruia dintre reclamanți și intervenienți din totalul de 118.024 RON la care a fost obligat pârâtul Statul român cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul material și 10.000 RON cheltuieli de judecată parțiale.

Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin încheierea de ședință din 11 decembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 2324/115/2009, a respins cererile formulate de intervenientii V.T.E. și M.G.P. de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 924 din 1 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă. Prin decizia civilă nr. 924 din 1 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2324/115/2009, al cărei dispozitiv se cere a fi lămurit, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelurile declarate de pârâtul Statul român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Caraș-Severin și intervenienți M.G.P., M.E., T.D., B.I., B.T., V.T.E. și M.M.

împotriva sentinței civile nr. 205 din 16 februarie 2010 a Tribunalului Caraș-Severin, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins capetele de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral și a obligat pârâtul să plătească reclamanților și intervenienților suma de 118.024 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material și suma de 10.000 RON cheltuieli parțiale de judecată. A menținut restul dispozițiilor sentinței. În urma examinării cererii, în raport de dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., curtea a apreciat-o ca neîntemeiată, reținând că din lectura dispozitivului a cărui lămurire se cere, rezultă că acesta este clar din punct de vedere gramatical și logico-juridic și nu cuprinde dispoziții potrivnice, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 281 1 C. proc.

civ., cererile intervenienților având mai degrabă natura juridică a unor cereri de completare a hotărârii, care pe de o parte sunt tardive, iar pe de altă parte, sunt și neîntemeiate, întrucât, în realitate, din modul în care au fost formulate, reiese că au ca obiect o dezbatere succesorală, respectiv stabilirea cotei pentru fiecare dintre părțile în litigiu, după autorul comun, petit cu care nu a fost investit în primă instanță Tribunalul Caraș-Severin. Împotriva încheierii din 11 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. 2324/115/2009, a declarat recurs M.G.P., întemeiat pe art. 304 pct. 2-pct. 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea cererii în sensul de a stabili cotele ce revin celor 11 succesori din suma acordată de instanța de apel de 118.024 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material și suma de 10.000 RON cheltuieli parțiale de judecată.

Recurentul a susținut că suma acordată cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material nu poate fi împărțit în mod egal părților din litigiu, menționând gradele de rudenie după autorul lor comun, astfel că în raport de această situație se impune a fi stabilite cotele care se cuvin fiecăruia. În ceea ce privește cheltuielile de judecată în sumă de 10.000 RON, a cerut ca și acestea să fie stabilite în sarcina fiecăruia dintre succesori în funcție de cota ce revine fiecăruia din prejudiciu. Analizând încheierea din 11 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. 2324/115/2009, în raport de criticile formulate și temeiurile de drept arătate și ținând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat avându-se în vedere următoarele considerente: Recurentul a solicitat prin cererea formulată, în baza art. 281 1 alin. (1) C. proc.

civ. să se lămurească dispozitivul deciziei civile nr. 924 din 1 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă în sensul de a stabili cotele ce le revin celor 11 succesori din suma acordată de instanța de apel, de 118.024 RON cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul material și de 10.000 RON cheltuieli parțiale de judecată, avându-se în vedere că suma la care a fost obligat Statul român nu se cuvine în mod egal părților din litigiu, menționând gradele de rudenie după autorul lor comun, astfel că în raport de această situație se impune a fi stabilite cotele care se cuvin fiecăruia. Este adevărat că art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., prevede că în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.

Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul, ci se clarifică, se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. Această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesare atunci când, din culpa instanței dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți în executare. Din examinarea criticilor formulate de recurent, Înalta Curte a constatat că acestea se referă la fondul hotărârii, astfel că decizia nu poate fi reformată pe calea acestei proceduri, adică a unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., acest text nevizând contrarietatea dintre considerente și dispozitiv, întrucât ceea ce e susceptibil de lămurit, ca de altfel și de punere în executare, este numai dispozitivul hotărârii judecătorești.

Se constată astfel că, după modul în care au fost formulate criticile, recurentul dorește în realitate o dezbatere succesorală, respectiv stabilirea cotei pentru fiecare dintre părțile în litigiu, după autorul comun, petit cu care nu a fost investit în primă instanță Tribunalul Caraș-Severin. În consecință, cum criticile formulate exced cadrului procesual al reglementărilor cuprinse în dispozițiile art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., față de soluția pronunțată prin decizia ce se solicită a fi reformată, Înalta Curte apreciază că soluția instanței de apel este corectă. Pentru aceste motive, în baza art. 281 1 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că încheierea din 11 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. 2324/115/2009 este legală, urmând a respinge recursul declarat de M.G.P., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul M.G.P. împotriva încheierii din 11 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în Dosarul nr. 2324/115/2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2014.