ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 255/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 17 mai 2012, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Iași a dispus suspendarea judecății cererii formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu Statul Român ș.a., pe temeiul dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ., motivat de faptul că cel în cauză nu a indicat actele administrative a căror anulare se solicită sau hotărârile a căror desființare se cere.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 16 mai 2013, reclamantul a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei; cerere ce a fost respinsă prin încheierea din 30 mai 2013, pe motiv că reclamantul nu a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță, în sarcina sa, în ședința publică din 5 aprilie 2012.

Împotriva acestei din urmă încheieri a declarat recurs reclamantul A.

Prin încheierea de ședința din 14 octombrie 2013, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății recursului, pentru ca recurentul să indice moștenitorii defunctului intimat B., care a exercitat funcția de executor judecătoresc, dispoziție căreia nu i s-a dat curs.

Cauza a fost repusă pe rol și la data de 23 februarie 2015 recurentul-reclamant A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 C. proc. civ., a art. 244 alin. (1) C. proc. civ., a art. 167, 168 și 169 C. proc. civ., a art. 305 C. proc. civ., a art. 138 C. proc. civ., a art. 312 C. proc. civ., a art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, a art. 111 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, a art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, și a art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006.

Prin încheierea pronunțată în data de 16 martie 2015, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, art. 183 C. proc. civ., a art. 244 alin. (1) C. proc. civ., a art. 167, 168 și 169 C. proc. civ., a art. 305 C. proc. civ., a art. 138 C. proc. civ., a art. 312 C. proc. civ., a art. 50 alin. (2) din Legea nr. 230/2007, a art. 111 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, a art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995, și a art. I pct. 13 din Legea nr. 459/20069, formulată de recurentul A.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentul-reclamant A., acesta solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și sesizarea Curții Constituționale.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2011/a1.

Prin încheierea din 22 noiembrie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2011, judecarea recursului a fost suspendată, în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., având în vedere că la data de 16 mai 2016 a decedat recurentul-reclamant A.

Pe baza referatului întocmit la data de 09 ianuarie 2018, instanța a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol, în temeiul art. 252 din C. proc. civ., în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 1 an."

Constată că ultimul act de procedură în cauză a fost îndeplinit la data de 22 noiembrie 2016, când prin încheierea de la acel termen de judecată, instanța, în temeiul art. 252 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei.

Întrucât în cazul de față, măsura suspendării cauzei a fost dispusă de către instanță ca urmare a decesului recurentului-reclamant, Înalta Curte fiind așadar în prezența unui caz prevăzut de art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 250 alin. (2) C. proc. civ.:

"În cazurile de suspendare prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare."

Având în vedere că recurentul-reclamant A. a decedat la data de 16 mai 2016, iar moștenitorii săi nu au depus la dosar cerere prin care să solicite continuarea judecății și reținând că, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată în materie civilă se perimă de drept, chiar și în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de 1 an, Înalta Curte văzând dispozițiile art. 250 și art. 252 C. proc. civ., potrivit cărora perimarea se constata și din oficiu, urmează să admită excepția invocată și să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 16 martie 2015 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2018.