ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 231/RC/2017

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din data de 12 martie 2015, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția penală, a dispus cu privire la inculpatul A.:

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 17 din Legea nr. 194/2011 în art. 16 alin. (1)/art. 16 alin. (2) din Legea nr. 194/2011.

În aplicarea art. 5 C. pen.; a constatat că legea nouă, respectiv Legea nr. 286/2009 privind C. pen. și Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a acestuia constituie legea penală mai favorabilă din prezenta cauză.

A reținut dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen. în loc de art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 privitoare la infracțiunea continuată, art. 38 alin. (1) C. pen. în loc de art. 33 C. pen. 1969 privitoare la concursul de infracțiuni și art. 41 alin. (1) C. pen. în loc de art. 37 lit. a) C. pen. 1969 privitoare la recidivă.

A constatat că infracțiunea prev. la art. 8 din Legea nr. 39/2003 se regăsește în incriminarea din art. 367 alin. (1) C. pen. (constituirea unui grup infracțional organizat) și în consecință a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. 1969 în art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., cu art. 5 C. pen.

A schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 17 din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969, cu art. 37 lit. a) C. pen. 1969 în art. 17 din Legea nr. 194/2011 rep., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., cu art. 5 C. pen.

În baza art. 17 din Legea nr. 194/2011 rep., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., cu art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A., la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare fără drept de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, pretinzând sau disimulând că aceste produse sunt autorizate potrivit legii sau a căror comercializare este permisă de lege, în formă continuată și în stare de recidivă.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), și g) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, a aplicat pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare la care a adaugat sporul de 1/3 din pedeapsa de 2 ani închisoare (8 luni închisoare), pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani și 2 luni închisoare.

A revocat suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 144 din 30 ianuarie 2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 258 din 06 aprilie 2007 a Tribunalului București.

În baza art. 41 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (1) și (2) C. pen. pedeapsa de 3 ani și 2 luni stabilită în prezenta cauză s-a adăugat la pedeapsa anterioară neexecutată de 3 ani închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 6 ani și 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 02.02.2013, ora 18.14, și în continuare, până la data punerii în libertate prin decizia penală nr. 38 din 04.04.2013 pronunțată de Tribunalul Vâlcea prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

A menținut măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpat prin încheierea penală din 28.02.2014.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 45 C. pen. a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prev.de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

Prin decizia penală nr. 4/A din 05 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus cu privire la inculpatul A.:

S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 76 din 12 martie 2015 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Împotriva deciziei penale nr. 4/A din 05 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs în casație inculpatul A.

Prin încheierea din 24 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 4/A din 05 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a trimis cauza la completul 3 în vederea soluționării și a acordat termen la data de 07 iunie 2017.

Înalta Curte a reținut că se impune admiterea recursului în casație în vederea decelării vederea modalității de contopire a pedepselor și implicit a impactului legii alese asupra rezultantei, în contextul deciziei decizia nr. 7 din 02.03.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/1/2016 și a deciziei nr. 29 din 19.11.2015 a Înaltei Curți pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/1/2015.

Examinând pe fond recursul în casație formulat de inculpatul A., Înalta Curte, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte reține că recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate enumerate de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei exhaustiv, ci exclusiv sub aspectul legalității, respectiv al concordanței cu dispozițiile legii materiale și procesuale.

Prin decizia nr. 29 din 19.11.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/1/2015 s-a dispus ca în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în cadrul operațiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul C. pen. anterior pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului C. pen. pentru o infracțiune săvârșită sub C. pen. anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 C. pen.

De asemenea, prin decizia nr. 7 din 02.03.2016 a Înaltei Curți pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/1/2016 s-a dispus ca în aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen., în cazul pluralității de infracțiuni constând în săvârșirea unor infracțiuni anterior datei de 1 februarie 2014, respectiv a unor infracțiuni comise după intrarea în vigoare a noului C. pen., pentru infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 februarie 2014 se va aplica legea penală mai favorabilă - identificată ca fiind legea veche sau legea nouă - iar pentru infracțiunile săvârșite sub imperiul legii penale noi, precum și pentru tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, se va aplica legea nouă, conform art. 3 C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen.

Înalta Curte constată că deciziile mai sus invocate nu sunt incidente în cauză, modalitatea de contopire a pedepselor fiind corect realizată de instanța de apel. Identificarea legii penale mai favorabile și aplicarea sa în mod global a condus implicit la stabilirea legii aplicabile și în cazul contopirii.

În acest context, se constată că această critică excede cazului de casare invocat, prin intermediul căruia se permite doar o cuantificare matematică a pedepselor principale ori rezultante, iar nu și o verificare a modului în care a fost individualizată pedeapsa. De asemenea, alegerea legii penale mai favorabile, în sine, nu poate face obiectul analizei în cazul recursului în casație. În acest sens, se are în vedere jurisprudența constantă a instanței supreme (e.g. încheierea nr. 131/RC din 25 iulie 2014 - Dosar nr. x/3/2009* - Dosarul transferurilor; încheierea nr. 55/RC din 10 februarie 2015).

Cu toate acestea procedând la compararea legilor penale succesive cu privire la infracțiunile reținute în sarcina inculpatului A. se constată următoarele:

Potrivit art. 17 din Legea nr. 194/2011 privind privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, fapta persoanei care, cu intenție, efectuează fără drept operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, pretinzând sau disimulând că acestea sunt produse autorizate potrivit legii sau a căror comercializare este permisă de lege, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani și interzicerea unor drepturi, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.

Această infracțiune nu a suferit modificări legislative.

Art. 8 din Legea nr. 39/2003 prevedea că inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, care nu este, potrivit prezentei legi, un grup infracțional organizat, se pedepsește, după caz, potrivit art. 167 sau art. 323 C. pen. (art. 167 din C. pen. din 1969 prevedea că Inițierea sau constituirea unei asociații sau grupări în scopul săvârșirii vreuneia dintre infracțiunile prevăzute în art. 155-163, 165 și 166

1

, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asociații sau grupări se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi; art. 323 din C. pen. din 1969 prevedea că fapta de a se asocia sau de a iniția constituirea unei asocieri în scopul săvârșirii uneia sau mai multor infracțiuni, altele decât cele arătate în art. 167, ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unei astfel de asocieri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani, fără a se putea depăși pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea ce intră în scopul asocierii.).

Prin decizia nr. 12/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept , secția penală, a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 din C. pen. anterior și art. 8 din Legea nr. 39/2003, în reglementarea anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen., nefiind dezincriminate.

Art. 367 alin. (1) C. pen. prevede că inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi (instanța a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special, 2 ani).

În acest punct de analiză, Înalta Curte constată că limitele de pedeapsă ale infracțiunii sunt mult mai reduse în legea nouă astfel încât instanțele de fond și apel în mod justificat au aplicat legea nouă ca legea penală mai favorabilă, chiar dacă aceasta impune aplicarea obligatorie a unui spor de pedeapsă în cazul infracțiunilor concurente, pedeapsa rezultantă fiind sub cuantumul pesepsei ce s-ar fi stabilit în cazul aplicării globale a legii anterioare.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 4/A din 05 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 4/A din 05 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații-inculpați B., C. și D. în cuantum de câte 260 lei se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat E., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 130 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 07 iunie 2017.