ÎCCJ, Decizia nr. 331/2017

Decizia civilă nr. 331/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 897 din 25 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/32/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei nr. 912 din 19 septembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

II. Cererea de recurs

Împotriva deciziei menționate la pct. I a declarat recurs revizuentul A., în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, sub nr. x/1/2017.

În esență, recurentul critică hotărârea instanței învestite cu soluționarea cererii de revizuire, arătând că Decizia civilă nr. 912 din 19 septembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, i-a fost comunicată prin poștă în perioada 9 - 11 octombrie 2016, iar admiterea faptului că decizia supusă revizuirii rămâne definitivă la data pronunțării reprezintă o încălcare a dreptului la apărare sub aspectul posibilității de exercitare a dreptului efectiv la contestație. Pentru aceste motive, recurentul susține că nu sunt aplicabile dispozițiile referitoare la rămânerea definitivă a deciziei la data pronunțării, ci la data comunicării efective a deciziei.

III. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin Încheierea din 27 noiembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la 11 decembrie 2017.

IV. Considerentele Înaltei Curți

Conform art. 499 C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurentul-revizuent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În actualul cadru procesual, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost respinsă, ca tardiv formulată, o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În cauză, decizia atacată cu revizuire pentru motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este Decizia civilă nr. 912 din 19 septembrie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă.

Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

"Art. 511 - (1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Prin decizia recurată s-a reținut că cererea de revizuire a fost introdusă la data de 31 octombrie 2016, aspect necontestat de către recurent (conform rezoluției de primire a cererii, la Dosarul nr. x/32/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă), cu nerespectarea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile citate, calculat de la data de 19 septembrie 2016, când a fost pronunțată decizia.

Susținerea recurentului în sensul că termenul de revizuire curge de la data comunicării deciziei nu poate fi primită, având în vedere faptul că dispozițiile procedurale citate prevăd expres faptul că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar, în speță, decizia atacată cu revizuire, fiind o hotărâre dată în apel, fără drept de recurs, a devenit definitivă la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ.

În circumstanțele expuse, prin decizia ce formează obiectul recursului în mod corect s-a reținut că cererea de revizuire a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Raportat la criticile recurentului referitoare la încălcarea dreptului la apărare, Înalta Curte are în vedere argumentele Curții Constituționale cu ocazia soluționării unei excepții de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile procedurale din reglementarea anterioară, care, similar art. 511 C. proc. civ. din 2010, prevedeau că, în anumite situații, termenul de revizuire se calculează de la data pronunțării hotărârii atacate:

- "[...] prin reglementările cuprinse în [...] C. proc. civ., referitoare la data de la care începe să curgă termenul de revizuire, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. În aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termenul legal cu cererea de revizuire. Referitor la susținerea autoarei excepției potrivit căreia, dat fiind că hotărârea judecătorească nu i-a fost comunicată, nu a putut exercita, în termenul legal, calea de atac a revizuirii, Curtea reține că stabilirea unor momente diferite de la care începe să curgă termenul de revizuire, în considerarea unor situații diferite, nu contravine prevederilor art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare. [...] obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților" (Decizia nr. 235/2003; Decizia nr. 1.404/2008; Decizia nr. 4/2016, pct. 14);

- "[...] legiuitorul nu a înțeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite, în aceste condiții, părților interesate nu li se încalcă accesul liber la justiție, atâta vreme cât pot sesiza instanțele judecătorești în termenul legal cu cererea de revizuire. De asemenea, Curtea a reținut că formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate" (Decizia nr. 4/2016, pct. 13).

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 897 din 25 mai 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/32/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2017.

Procesat de GGC - N