ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 521/2018

Decizia nr. 521/2018 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: 1. Cererea de recurs; La data de 20 octombrie 2017, recurentul B. a formulat recurs împotriva încheierii din data de 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de parte, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a pct. 160 din anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990. Arată recurentul că va depune motivele recursului ulterior, după ce îi va fi comunicată decizia motivată a Curții de Apel Bacău.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 noiembrie 2017. Prin rezoluția din data de 6 noiembrie 2017, cererea de recurs a fost comunicată intimatei A. Bacău, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 11 din dosarul acestei instanțe, care a depus întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat caracterul nefondat al recursului formulat. întâmpinarea a fost comunicată recurentului conform înscrisului aflat la fila 16 din dosarul acestei instanțe, acesta depunând răspuns ia întâmpinare, prin care a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Prin rezoluția din data de 11 decembrie 2017 s-a acordat termen, în ședință publică cu citarea părților în vederea soluționării recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva încheierii de ședință din data de 18 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția I civilă, precum și în vederea discutării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, punând în vedere părții intimate să depună punct de vedere asupra excepției invocate în cauză. Prin punctul de vedere înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 decembrie 2017, intimata a solicitat respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Prin încheierea din data de 20 februarie 2017, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru motivele expuse pe larg în considerentele acesteia. 2. Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită având în vedere următoarele considerente: Prin cererea înregistrata la data de 15 februarie 2016, sub nr. x/110/2016, pe rolul Tribunalului Bacău, contestatorul B. a chemat în judecată C. Bacău, solicitând instanței caprin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună anularea Deciziei nr. 14459 din 11 ianuarie 2016 și obligarea C. Bacău la valorificarea grupei a Ii-a de muncă pentru perioada 1975 - 1984, plata dobânzii aferentă drepturilor de pensie neîncasate si a daunelor cominatorii de 1%pe zi de întârziere.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 263/2010 și ale Ordinului nr. 50/1990. Prin sentința civilă nr. 1189 din 14 decembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. x/110/2016, s-a respins contestația formulată de reclamant. Împotriva sentinței civile mai sus menționate a formulat apel, în termen legal, reclamantul B.. Prin cererea de apel, a invocat excepția de neconstituționalitate a Deciziei nr. 9 din 16 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție fără a motiva cererea. Prin încheierea din data de 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de apelantul B., cu excepția de neconstituționalitate a pct. 160 din anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 ca inadmisibilă.

Instanța a reținut ca la termenul din 13 septembrie 2017, a pus în vedere petentului să indice temeiul de drept și dispozițiile în raport de care invoca neconstituționalitatea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție și să motiveze excepția. Prin cererea din 16 octombrie 2017, petentul a arătat că a invocat eronat excepția de neconstituționalitate a Deciziei nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A mai arătat petentul că înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a punctului 160 Anexa II din Ordinul nr. 50/1990, întrucât textul de lege se aplică exclusiv „industriei materialelor de construcții", discriminatoriu față de alte sectoare de activitate care au aceleași condiții de muncă, Analizând cererea, Curtea de Apel a reținut că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede că: „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice faza a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia'". Art. 5 din același act normativ arata că: „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Instanța a reținut că legiuitorul a prevăzut ca și condiție de admisibilitate, ca excepția să privească o lege sau o ordonanță ori dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, să aibă legătură cu soluționarea cauzei, să fie ridicată de părți, procuror sau instanță din oficiu, iar prevederea atacată să nu fi fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții. Așa fiind, instanța în fața căreia s-a ridicat excepția nu are de verificat decât îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției, condiții care, în fapt, sunt și condiții de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, fără a se pronunța asupra temeiniciei.

Având în vedere că, petentul a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate față de Ordinul nr. 50/1990 care nu este nici lege și nici ordonanță în sensul prevăzut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel a constatat neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției invocate, față de dispozițiile art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, respingând sesizarea. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul, la data de 20 octombrie 2017. Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora. Potrivit art. 486 alin. (1) fit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Hotărârea atacată, respectiv încheierea din data de 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost comunicată recurentului-petent la data de 27 octombrie 2017, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 37 din dosarul instanței de apel, recursul fiind declarat anterior, la data de 20 octombrie 2017. Recurentul-petent nu a depus motive de recurs până la data de 29 octombrie 2017, orele 24.00, termen calculat potrivit art. 181 din C. proc. civ., prin raportare la art. 29 din Legea nr. 47/1992 și ia dispozițiile art. 470 alin. (5) C. proc.

civ. Art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)". A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către recurent.

În cauză, recurentul-petent nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Bacău ori la considerentele pe care se rudimentează, și nu a combătut în vreun fel raționamentul instanței prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs. De asemenea, în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu de instanță, în condițiile reglementate de art. 489 alin. (3) C. proc. civ. Cum cerința motivării recursului este prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., față de argumentele expuse, Înalta Curte reține că sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, în Dosarul nr. x/110/2016. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi 20 februarie 2018.