ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 521/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 521/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr.
521/2018
După deliberare, asupra cauzei de față, constată
următoarele:
Cererea de recurs;
La data de 20
octombrie 2017, recurentul B. a formulat recurs împotriva încheierii din data
de 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția
I civilă, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea
formulată de parte, de sesizare a Curții Constituționale cu
excepția de neconstituționalitate a pct. 160 din anexa 2 a Ordinului
nr. 50/1990.
Arată recurentul că va depune motivele recursului ulterior,
după ce îi va fi comunicată decizia motivată a Curții de
Apel Bacău.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație
și Justiție la data de 2 noiembrie 2017.
Prin rezoluția din data de 6 noiembrie 2017, cererea de recurs a
fost comunicată intimatei A. Bacău, așa cum rezultă din
înscrisul aflat la fila 11 din dosarul acestei instanțe, care a depus
întâmpinare, în termen legal, prin care a invocat caracterul nefondat al
recursului formulat. întâmpinarea a fost comunicată recurentului conform
înscrisului aflat la fila 16 din dosarul acestei instanțe, acesta depunând
răspuns ia întâmpinare, prin care a invocat neconstituționalitatea
dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Prin rezoluția din data de 11 decembrie 2017 s-a acordat termen,
în ședință publică cu citarea părților în vederea
soluționării recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva
încheierii de ședință din data de 18 octombrie 2017 a
Curții de Apel Bacău, secția I civilă, precum și în
vederea discutării excepției de neconstituționalitate a
prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, punând în vedere
părții intimate să depună punct de vedere asupra
excepției invocate în cauză.
Prin punctul de vedere înregistrat pe rolul Înaltei Curți de
Casație și Justiție la data de 22 decembrie 2017, intimata a
solicitat respingerea excepției de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Prin încheierea din data de 20 februarie 2017, Înalta Curte a respins
cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de
neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, pentru motivele expuse pe larg în considerentele acesteia.
Analizând cu prioritate excepția nulității
recursului, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte urmează să o admită având în vedere următoarele
considerente:
Prin cererea înregistrata la data de 15 februarie 2016, sub nr. x/110/2016,
pe rolul Tribunalului Bacău, contestatorul B. a chemat în judecată C.
Bacău, solicitând instanței caprin hotărârea ce va fi
pronunțată să se dispună anularea Deciziei nr. 14459 din 11
ianuarie 2016 și obligarea C. Bacău la valorificarea grupei a Ii-a de
muncă pentru perioada 1975 - 1984, plata dobânzii aferentă
drepturilor de pensie neîncasate si a daunelor cominatorii de 1%pe zi de
întârziere.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 263/2010 și
ale Ordinului nr. 50/1990.
Prin sentința civilă nr. 1189 din 14 decembrie 2016,
pronunțată de Tribunalul Bacău, în Dosarul nr. x/110/2016, s-a
respins contestația formulată de reclamant.
Împotriva sentinței civile mai sus menționate a formulat
apel, în termen legal, reclamantul B.. Prin cererea de apel, a invocat
excepția de neconstituționalitate a Deciziei nr. 9 din 16 mai 2016 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție fără a motiva
cererea.
Prin încheierea din data de 18 octombrie 2017, pronunțată de
Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, a fost respinsă
cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de
apelantul B., cu excepția de neconstituționalitate a pct. 160 din
anexa 2 a Ordinului nr. 50/1990 ca inadmisibilă.
Instanța a reținut ca la termenul din 13 septembrie 2017, a
pus în vedere petentului să indice temeiul de drept și
dispozițiile în raport de care invoca neconstituționalitatea deciziei
Înaltei Curți de Casație și Justiție și să
motiveze excepția.
Prin cererea din 16 octombrie 2017, petentul a arătat că a
invocat eronat excepția de neconstituționalitate a Deciziei nr.
9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A mai
arătat petentul că înțelege să invoce excepția de
neconstituționalitate a punctului 160 Anexa II din Ordinul nr. 50/1990,
întrucât textul de lege se aplică exclusiv „industriei materialelor de
construcții", discriminatoriu față de alte sectoare de
activitate care au aceleași condiții de muncă,
Analizând cererea, Curtea de Apel a reținut că art. 29 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992 prevede că: „Curtea Constituțională decide
asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor
judecătorești sau de arbitraj comercial privind
neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei
dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are
legătură cu soluționarea cauzei în orice faza a litigiului
și oricare ar fi obiectul acestuia'".
Art. 5 din același act normativ arata că: „Dacă
excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1),
(2) și (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată
cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Instanța a reținut că legiuitorul a prevăzut ca
și condiție de admisibilitate, ca excepția să
privească o lege sau o ordonanță ori dispoziții dintr-o
lege sau ordonanță în vigoare, să aibă legătură
cu soluționarea cauzei, să fie ridicată de părți,
procuror sau instanță din oficiu, iar prevederea atacată să
nu fi fost declarată neconstituțională printr-o decizie
anterioară a Curții.
Așa fiind, instanța în fața căreia s-a ridicat
excepția nu are de verificat decât îndeplinirea condițiilor de
admisibilitate a excepției, condiții care, în fapt, sunt și
condiții de admitere a cererii de sesizare a Curții
Constituționale, fără a se pronunța asupra temeiniciei.
Având în vedere că, petentul a înțeles să invoce excepția
de neconstituționalitate față de Ordinul nr. 50/1990 care nu
este nici lege și nici ordonanță în sensul prevăzut de art.
29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel a constatat neîndeplinirea
condițiilor de admisibilitate a excepției invocate, față de
dispozițiile art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992,
respingând sesizarea.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul, la data de 20
octombrie 2017.
Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde
motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și
dezvoltarea acestora.
Potrivit art. 486 alin. (1) fit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va
cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și
dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi
depuse printr-un memoriu separat.
Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că
recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486
alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din
cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Hotărârea atacată, respectiv încheierea din data de 18
octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău a fost comunicată
recurentului-petent la data de 27 octombrie 2017, așa cum rezultă din
înscrisul aflat la fila 37 din dosarul instanței de apel, recursul fiind
declarat anterior, la data de 20 octombrie 2017.
Recurentul-petent nu a depus motive de recurs până la data de 29
octombrie 2017, orele 24.00, termen calculat potrivit art. 181 din C. proc.
civ., prin raportare la art. 29 din Legea nr. 47/1992 și ia
dispozițiile art. 470 alin. (5) C. proc. civ.
Art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu
nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. De asemenea,
potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ.: "Recursul
este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția
cazului prevăzut la alin. (3)".
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului
de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ
de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în
sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata
realizată de instanța care a pronunțat hotărârea
recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către
recurent.
În cauză, recurentul-petent nu a arătat în ce constă
nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția
pronunțată de Curtea de Apel Bacău ori la considerentele pe care
se rudimentează, și nu a combătut în vreun fel
raționamentul instanței prin formularea unor critici susceptibile de
cenzură în recurs.
De asemenea, în cauză nu au fost identificate motive de ordine
publică care să poată fi invocate din oficiu de
instanță, în condițiile reglementate de art. 489 alin. (3) C.
proc. civ.
Cum cerința motivării recursului este prevăzută de
art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., față de argumentele expuse, Înalta
Curte reține că sunt incidente dispozițiile art. 489 alin. (1)
C. proc. civ. care prevăd că recursul este nul dacă nu a fost
motivat în termenul legal.
Față de aceste considerente, Înalta Curte va constata
nulitatea recursului declarat de reclamantul B. împotriva încheierii din 18
octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I
civilă.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I
D E
Constată nul recursul declarat de reclamantul B. împotriva
încheierii din 18 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel
Bacău, secția I civilă, în Dosarul nr. x/110/2016.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi
20 februarie 2018.