AFFAIRE IVAN GALKINE c. RUSSIE

SECȚIUNEA A CINCEA CINCEA CAUZA Ivan GALKINE c. RUSSIE (Cercetarea nr. 38872/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 20 noiembrie 2008 DEFINIF 20/02/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Ivan Galkine c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-o cameră compusă din Rait Maruste, președinte, Karel Jungwiert, Anatoly Kovler, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, și Claudia Westerdiek, grefieră de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 21 octombrie 2008, rend la hotărâre că, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 38872/02) îndreptată împotriva Federației Ruse și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Ivan Semenovich Galkine a sesizat Curtea la 11 octombrie 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( V. Milintchouk, foști reprezentanți ai Federației Ruse pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 12 decembrie 2006, președintele Secțiunii a cincea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. Reclamantul s-a născut în 1954 și locuiește în Samara, regiunea Samara. Printr-o decizie din 2 februarie 1998, tribunalul din Leninskii din Samara a dispus administrației orașului Samara, care a fost pensionat, o locuință confortabilă, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, pentru patru persoane. Necontestat, decizia a fost pronunțată la 12 februarie 1998. La 30 aprilie 1998, procedura de executare forțată a fost inițiată. Până în prezent, decizia din 2 februarie 1998 rămâne neexecutată. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT În temeiul articolului 9 Õ 3 din Legea federală din 21 iulie 1997 privind căile de executare a actelor judiciare, executorul stabilește un termen de până la 5 zile pentru executarea voluntară a actului judiciar. În conformitate cu art. 13 din această lege, după ce a primit titlul executoriu, executorul dispune de un termen de două luni pentru încheierea procedurii de executare. PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ȘI ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL N Reclamantul susține că lipsa de executare a hotărârii judecătorești definitive din 2 februarie 1998 nu își cunoaște dreptul la o instanță judecătorească, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție și dreptul la libertate a bunurilor garantate prin art. 1 din Protocolul nr. Partea relevantă a acestor dispoziții este astfel formulată la art. 6 alineatul (1). Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu privire la admisibilitate 10. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fond 11. Guvernul a recunoscut că decizia definitivă din 2 februarie 1998 nu a primit execuție și că această neîndeplinire a încălcat articolele menționate din Convenție. Cu toate acestea, în observațiile sale suplimentare, fără a reveni asupra recunoașterii inițiale a acestei încălcări, guvernul a remarcat că executarea a fost, de asemenea, întârziată de către persoana în cauză, care, în repetate rânduri, a respins propunerile de bonuri de valoare care urmează să fie invocate pe o achiziție de locuințe ( Curtea consideră că guvernul a recunoscut astfel presupusele încălcări. 13. Curtea a stabilit în repetate rânduri că dreptul unui creditor de a executa integral, și într-un termen rezonabil, hotărârea pronunțată în favoarea sa constituie o încălcare a dreptului său la o instanță În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, precum și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (Bourdov c. Rusia, nr. 59498/00, § 34, CEDH 2002-III; a se vedea jurisprudența recentă privind aceeași problemă, Nagovitsyn c. Rusia, n 6859, § 46-58, 24 ianuarie 2008 Teteriny c. Rusia, n 11931/03, § 41 și următoarele: 9 iunie 2005 14. Pe baza acestei jurisprudențe bine stabilite, Curtea concluzionează că absența unei execuții prelungite a deciziei din 2 februarie 1998 pentru o perioadă mai mare de 10 ani constituie o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. II. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 15. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 000 EUR (EUR), suma adecvată pentru cumpărarea unui apartament în conformitate cu hotărârea din 2 februarie 1998. 17. Guvernul consideră că această sumă este excesivă și nu este susținută de dovezi ale prejudiciului suferit 18. Curtea constată că decizia din 2 februarie 1998 rămâne neexecutată și că reclamantul solicită, de fapt, executarea sa. Curtea amintește că, pentru a compensa reclamantul pentru o încălcare a articolului 6, trebuie să se plaseze . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . , n 25964/02, § 33, 24 februarie 2002).În aplicarea acestui principiu în cazul în speță, Curtea consideră că guvernul trebuie să asigure prin mijloace adecvate executarea hotărârii pronunțate de justiia naională. Din același motiv, Curtea nu consideră că este necesar să se dea o sumă ca urmare a prejudiciului material, executarea deciziei inițiale care, de altfel, nu se referea la atribuirea unei sume de bani mai mici fiind de natură să elimine prejudiciul menționat. 19. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea ia notă de faptul că reclamantul nu a formulat nicio cerere expresă în acest sens. Astfel, Curtea nu acordă nicio sumă în acest sens. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 20. Reclamantul nu formulează nicio cerere în acest sens. Prin urmare, Curtea nu acordă nicio sumă în acest sens. că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. A declarat că statul pârât trebuie, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, să asigure prin toate mijloacele adecvate executarea deciziei interne. În limba franceză, apoi comunicat în scris 20 noiembrie 2008, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Rait Maruste Președinte

CINQUIÈME SECTION

AFFAIRE

Ivan GALKINE c. RUSSIE

(Requête n

o

38872/02)

ARRÊT

STRASBOURG

20 novembre 2008

DÉFINITIF

20/02/2009

Cet arrêt peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Ivan Galkine c. Russie,

La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant en une chambre composée de

:

Rait Maruste,

président,

Karel Jungwiert,

Anatoly Kovler,

Mark Villiger,

Isabelle Berro-Lefèvre,

Mirjana Lazarova Trajkovska,

Zdravka Kalaydjieva,

juges,

et de Claudia Westerdiek,

greffière de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 21 octobre 2008,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

38872/02) dirigée contre la Fédération de Russie et dont un ressortissant de cet Etat, M.

Ivan

Semenovitch Galkine («

le requérant

»), a saisi la Cour le 11

octobre 2002 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Le gouvernement russe («

le Gouvernement

») a d’abord été représenté par M. P. Laptev puis par M

me

V. Milintchouk, anciens représentants de la Fédération de Russie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme.

3.

Le 12 décembre 2006, le président de la cinquième section a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Comme le permet l’article

29

EN FAIT

I.

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4.

Le requérant est né en 1954 et réside à Samara, région de Samara.

5.

Par une décision du 2 février 1998, le tribunal de l’arrondissement Leninskiï de Samara ordonna à l’administration de la ville de Samara d’attribuer au requérant, militaire en retraite, un logement confortable, conforme aux dispositions légales en vigueur, pour quatre personnes. Non contestée, la décision passa en force jugée le 12

février

1998.

6.

Le 30 avril 1998, la procédure d’exécution forcée fut entamée.

7.

A ce jour, la décision du 2 février 1998 demeure inexécutée.

II.

LE DROIT INTERNE PERTINENT

8.

En vertu de l’article 9 § 3 de la loi fédérale du 21 juillet 1997 sur les voies d’exécution des actes judiciaires, l’huissier fixe un délai allant jusqu’à 5

jours pour l’exécution volontaire de l’acte judiciaire. Selon l’article

13 de cette loi, après avoir reçu le titre exécutoire, l’huissier dispose d’un délai de deux mois pour terminer la procédure d’exécution.

EN DROIT

I.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION ET DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N

o

1

9.

Le requérant allègue que le défaut d’exécution de la décision judiciaire définitive du 2 février 1998 méconnait son droit à un tribunal, tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention et son droit à la libre jouissance de ses biens garanti par l’article 1 du Protocole n

o

1.

La partie pertinente de ces dispositions est ainsi libellé

:

Article 6 § 1

«

Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)

»

Article 1 du Protocole n

o

1

«

Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.

»

A.

Sur la recevabilité

10.

La Cour constate que la requête n’est pas manifestement mal fondée au sens de l’article 35 § 3 de la Convention. La Cour relève par ailleurs qu’elle ne se heurte à aucun autre motif d’irrecevabilité. Il convient donc de la déclarer recevable.

B.

Sur le fond

11.

Le Gouvernement a reconnu que la décision définitive du 2

février

1998 n’a pas reçu exécution et que ce défaut d’exécution a méconnu les articles indiqués de la Convention. Dans ses observations additionnelles, sans pour autant revenir sur sa reconnaissance initiale de cette violation, le Gouvernement a toutefois noté que l’exécution a aussi été retardée par l’intéressé lui-même qui, à plusieurs reprises, a dédaigné des propositions de bons à valoir sur un achat de logement (

жилищные сертификаты

).

12.

La Cour considère que le Gouvernement a ainsi reconnu les violations alléguées.

13.

La Cour a établi à maintes reprises que l’impossibilité pour un créancier de faire exécuter intégralement, et dans un délai raisonnable, la décision rendue en sa faveur constitue une violation dans son chef du «

droit à un tribunal

» consacré par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi que du droit à la libre jouissance de ses biens garanti par l’article 1 du Protocole n

o

1 (

Bourdov c.

Russie

, n

o

59498/00, § 34, CEDH 2002-III

; voir, la jurisprudence récente relative au même problème,

Nagovitsyn c. Russie

, n

o

6859, §§ 46-58, 24 janvier 2008

;

Teteriny

c. Russie

, n

o

11931/03, §§ 41 et suiv., 9 juin 2005).

14.

Se fondant sur cette jurisprudence bien établie, la Cour conclut que l’absence d’exécution prolongée de la décision du 2 février 1998 pendant une période excédant dix ans constitue une violation de l’article 6 § 1 de la Convention et de l’article 1 du Protocole n

o

1.

II.

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

15.

Aux termes de l’article 41 de la Convention,

«

Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable.

»

A.

Dommage

16.

Le requérant réclame entre 200

000 et 250

000 euros (EUR), montant approprié pour l’achat d’un appartement conforme à la décision judiciaire du 2 février 1998.

17.

Le Gouvernement estime que ce montant est excessif et non étayé par des preuves du dommage subi.

18.

La Cour constate que la décision du 2 février 1998 demeure inexécutée et que le requérant demande, de fait, son exécution. La Cour rappelle que pour dédommager le requérant pour une violation de l’article 6, il faut placer l’intéressé, le plus possible, dans une situation équivalant à celle où il se trouverait s’il n’y avait pas eu manquement aux exigences de l’article 6 (

Poznarikhina c. Russie

, n

o

25964/02, § 33, 24 février 2002).

Appliquant ce principe au cas de l’espèce, la Cour considère que le Gouvernement doit assurer par des moyens appropriés l’exécution de la décision prononcée par la justice nationale. Pour la même raison, la Cour n’estime pas nécessaire d’octroyer un montant au titre du dommage matériel, l’exécution de la décision initiale – qui, du reste, ne portait pas sur l’attribution d’une somme d’argent – étant de nature à supprimer le dommage allégué.

19.

Quant au dommage moral, la Cour note que le requérant n’a formulé aucune demande expresse en ce sens. La Cour n’octroie donc aucun montant à ce titre.

B.

Frais et dépens

20.

Le requérant ne formule aucune demande à ce titre. Par conséquent, la Cour n’octroie aucun montant à ce titre.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Déclare

la requête recevable

;

2.

Dit

qu’il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention

et de l’article 1 du Protocole n

o

1

;

3.

Dit

que l’Etat défendeur doit, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif conformément à l’article

44

§

2 de la Convention, assurer par tous les moyens appropriés l’exécution de la décision interne.

Fait en français, puis communiqué par écrit le

20 novembre 2008, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement.

Claudia Westerdiek

Rait Maruste

Greffière

Président