AFFAIRE IVAN GALKINE c. RUSSIE

SECȚIUNEA A CINCEA CINCEA CAUZA Ivan GALKINE c. RUSSIE (Cercetarea nr. 38872/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 20 noiembrie 2008 DEFINIF 20/02/2009 Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă.

În cauza Ivan Galkine c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care se află într-o cameră compusă din Rait Maruste, președinte, Karel Jungwiert, Anatoly Kovler, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, și Claudia Westerdiek, grefieră de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 21 octombrie 2008, rend la hotărâre că, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 38872/02) îndreptată împotriva Federației Ruse și al cărei resortisant al acestui stat, domnul Ivan Semenovich Galkine a sesizat Curtea la 11 octombrie 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( V. Milintchouk, foști reprezentanți ai Federației Ruse pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

La 12 decembrie 2006, președintele Secțiunii a cincea a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. Reclamantul s-a născut în 1954 și locuiește în Samara, regiunea Samara. Printr-o decizie din 2 februarie 1998, tribunalul din Leninskii din Samara a dispus administrației orașului Samara, care a fost pensionat, o locuință confortabilă, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, pentru patru persoane. Necontestat, decizia a fost pronunțată la 12 februarie 1998. La 30 aprilie 1998, procedura de executare forțată a fost inițiată. Până în prezent, decizia din 2 februarie 1998 rămâne neexecutată. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT În temeiul articolului 9 Õ 3 din Legea federală din 21 iulie 1997 privind căile de executare a actelor judiciare, executorul stabilește un termen de până la 5 zile pentru executarea voluntară a actului judiciar.

În conformitate cu art. 13 din această lege, după ce a primit titlul executoriu, executorul dispune de un termen de două luni pentru încheierea procedurii de executare. PRIVIND VIOLAȚIA DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE ȘI ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL N Reclamantul susține că lipsa de executare a hotărârii judecătorești definitive din 2 februarie 1998 nu își cunoaște dreptul la o instanță judecătorească, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din convenție și dreptul la libertate a bunurilor garantate prin art. 1 din Protocolul nr. Partea relevantă a acestor dispoziții este astfel formulată la art. 6 alineatul (1). Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale.

Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Cu privire la admisibilitate 10. Curtea constată că Tribunalul nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Pe fond 11. Guvernul a recunoscut că decizia definitivă din 2 februarie 1998 nu a primit execuție și că această neîndeplinire a încălcat articolele menționate din Convenție.

Cu toate acestea, în observațiile sale suplimentare, fără a reveni asupra recunoașterii inițiale a acestei încălcări, guvernul a remarcat că executarea a fost, de asemenea, întârziată de către persoana în cauză, care, în repetate rânduri, a respins propunerile de bonuri de valoare care urmează să fie invocate pe o achiziție de locuințe ( Curtea consideră că guvernul a recunoscut astfel presupusele încălcări.

13. Curtea a stabilit în repetate rânduri că dreptul unui creditor de a executa integral, și într-un termen rezonabil, hotărârea pronunțată în favoarea sa constituie o încălcare a dreptului său la o instanță În conformitate cu art. 6 alineatul (1) din Convenție, precum și cu art. 1 din Protocolul nr. 1 (Bourdov c. Rusia, nr. 59498/00, § 34, CEDH 2002-III; a se vedea jurisprudența recentă privind aceeași problemă, Nagovitsyn c. Rusia, n 6859, § 46-58, 24 ianuarie 2008 Teteriny c. Rusia, n 11931/03, § 41 și următoarele: 9 iunie 2005 14. Pe baza acestei jurisprudențe bine stabilite, Curtea concluzionează că absența unei execuții prelungite a deciziei din 2 februarie 1998 pentru o perioadă mai mare de 10 ani constituie o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. II.

PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIE 15. În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. 000 EUR (EUR), suma adecvată pentru cumpărarea unui apartament în conformitate cu hotărârea din 2 februarie 1998. 17. Guvernul consideră că această sumă este excesivă și nu este susținută de dovezi ale prejudiciului suferit 18. Curtea constată că decizia din 2 februarie 1998 rămâne neexecutată și că reclamantul solicită, de fapt, executarea sa.

Curtea amintește că, pentru a compensa reclamantul pentru o încălcare a articolului 6, trebuie să se plaseze … , n 25964/02, § 33, 24 februarie 2002).În aplicarea acestui principiu în cazul în speță, Curtea consideră că guvernul trebuie să asigure prin mijloace adecvate executarea hotărârii pronunțate de justiia naională. Din același motiv, Curtea nu consideră că este necesar să se dea o sumă ca urmare a prejudiciului material, executarea deciziei inițiale care, de altfel, nu se referea la atribuirea unei sume de bani mai mici fiind de natură să elimine prejudiciul menționat. 19. În ceea ce privește prejudiciul moral, Curtea ia notă de faptul că reclamantul nu a formulat nicio cerere expresă în acest sens.

Astfel, Curtea nu acordă nicio sumă în acest sens. Cheltuieli și cheltuieli de judecată 20. Reclamantul nu formulează nicio cerere în acest sens. Prin urmare, Curtea nu acordă nicio sumă în acest sens. că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. A declarat că statul pârât trebuie, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, să asigure prin toate mijloacele adecvate executarea deciziei interne. În limba franceză, apoi comunicat în scris 20 noiembrie 2008, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Claudia Westerdiek Rait Maruste Președinte

CINQUIÈME SECTION

AFFAIRE Ivan GALKINE c. RUSSIE (Requête n o 38872/02) ARRÊT STRASBOURG 20 novembre 2008 DÉFINITIF 20/02/2009 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Ivan Galkine c. Russie, La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant en une chambre composée de : Rait Maruste, président, Karel Jungwiert, Anatoly Kovler, Mark Villiger, Isabelle Berro-Lefèvre, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, juges, et de Claudia Westerdiek, greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 21 octobre 2008, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4. Le requérant est né en 1954 et réside à Samara, région de Samara.

LE DROIT INTERNE PERTINENT

8. En vertu de l’article 9 § 3 de la loi fédérale du 21 juillet 1997 sur les voies d’exécution des actes judiciaires, l’huissier fixe un délai allant jusqu’à 5 jours pour l’exécution volontaire de l’acte judiciaire. Selon l’article 13 de cette loi, après avoir reçu le titre exécutoire, l’huissier dispose d’un délai de deux mois pour terminer la procédure d’exécution. EN DROIT I. SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION ET DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N o 1

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

15. Aux termes de l’article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage