ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 364/2019

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, anularea parțială a Notificării privind situația Cererii de rambursare nr. x/09.07.2015, în ceea ce privește suma de 170 de RON respinsă la plată, și anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 3006/19.01.2016, declararea eligibilă a sumei de 170 de RON și obligarea pârâtului la plata acestei sume.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3309 din 1 noiembrie 2016, a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ministerul Cercetării și Inovării (succesor în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare), invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că în mod greșit prima instanță a reținut că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 16 din H.G. nr. 1860/2006, având în vedere prevederile Ordinului nr. 2507/2007, potrivit cărora cheltuielile efectuate cu transportul, inclusiv cel efectuat cu autoturismul personal, sunt eligibile în limitele stabilite de H.G. nr. 1860/2006.

În ceea ce privește documentele justificative aferente cheltuielilor cu transportul, prezentate în cadrul cererii de rambursare, a arătat că acestea sunt valabile.

Astfel, decontul de cheltuieli are înscris pe el suma cuvenită pentru transport, rezultată prin aplicarea formulei de calcul stabilită prin H.G. nr. 1860/2006, la care este atașat bonul de carburant din perioada deplasării, având înscris prețul unitar pe litru de carburant, pentru a se putea stabili realitatea prețului cu carburantul.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii, cu consecința anulări parțiale a Notificării privind situația cererii de rambursare nr. x/09.07.2015, în ceea ce privește suma de 170 de RON respinsă la plată, și Deciziei de soluționare a contestației nr. 3006/19.01.2016, declararea eligibilă a sumei de 170 de RON și obligarea intimatului la plata acestei sume.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Notificării privind situația Cererii de rambursare nr. x/09.07.2015, în ceea ce privește suma de 170 de RON respinsă la plată, și anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 3006/19.01.2016.

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, reținând că actele atacate sunt legale.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

Se reține că, între Ministerul Economiei, în calitate de Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice și Ministerul Educației Naționale, în calitate de Organism Intermediar pentru Cercetare, s-a încheiat Contractul de finanțare nr 302.037/06.09.2013, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru Axa Prioritară 5 - Asistență tehnică pentru implementarea fișelor consolidate și individuale de proiecte, printre care se numără și Proiectul "Sprijin pentru reverificarea achizițiilor publice în cadrul cererilor de rambursare ale contractelor cu beneficiarii Axei 2 din POS-CCE".

Autoritatea reclamantă a solicitat, prin cererea de rambursare nr. x/09.07.2015, plata sumelor cheltuite în vederea implementării Proiectului de asistență tehnică derulat în baza contractului de finanțare.

Prin notificarea atacată, a fost respinsă la plată suma de 170 RON, reprezentând plata parțială în ceea de privește cheltuielile de deplasare, suma fiind considerată neeligibilă, contestația formulată împotriva acestei notificări fiind respinsă prin Decizia nr. 3006/19.01.2016.

Instanța de control judiciar constată că nu poate primi criticile recurentului care, în esență, sunt centrate pe faptul că, în opinia sa, la decontarea cheltuielilor de transport efectuate cu mașina personală în interes de serviciu, ar fi trebuit avute în vedere deconturile de cheltuieli, invocând prevederile art. 16 din H.G. nr. 1860/2006.

Potrivit art. 16 din H.G. nr. 1860/2006, "Deplasarea cu autoturismul proprietate personală se poate face numai cu aprobarea prealabilă a ordonatorului de credite, atât pentru posesorul autoturismului, cât și pentru persoanele din cadrul aceleiași autorități sau instituții publice care se deplasează împreună cu acesta. În acest caz, posesorul autoturismului va primi contravaloarea a 7,5 litri carburant la 100 km parcurși pe distanța cea mai scurtă".

Din conținutul textului de lege menționat, reiese că acesta privește drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului.

În consecință, prevederile legale menționate nu sunt incidente în cauză, întrucât solicitarea părții privește decontarea unor cheltuieli în cadrul unui proiect de finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, așa încât documentele justificative nu pot fi raportate la textul de lege invocat.

În speță, sunt relevante prevederile Ordinului nr. 2507/2007 care, la art. 1 alin. (3), impun că, pentru a fi eligibile, toate cheltuielile trebuie să respecte cumulativ dispozițiile H.G. nr. 759/2008 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, respectiv ale art. 2 alin. (1) lit. b) din aceeași hotărâre, potrivit cărora

"(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general (...): b) să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalente facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate".

În aceleași sens fiind și dispozițiile alin. (7) al art. 3 din Ordinul nr. 2507/2007 ce fac trimitere la cheltuielile prevăzute la alin. (6), în sensul că sunt eligibile în limitele H.G. nr. 1860/2006, modificată prin H.G. nr. 1677/2008, care, la art. 24, prevede "Cheltuielile de transport se decontează pe bază de documente justificative".

Or, în cauză valoarea bonurilor fiscale atașate ordinelor de deplasare nr. 24/30.03.2015 (bon 197,02 RON) și nr. 45/29.04.2015 (bon 139,88 RON), este mai mică decât valoarea efectiv plătită prin ordinul de plată nr. x/31.03.2015 (313.09 RON), respectiv prin dispoziția de plată nr. x/29.04.2015 (258,39 RON) depusă pentru rambursare.

Așa fiind, în mod corect s-a apreciat că nu se pot aproba la decont valori mai mari decât valoarea documentelor justificative prezentate, așadar motivul respingerii la plată a sumei de 170 RON l-a constituit lipsa documentelor justificative prevăzute de art. 24 din H.G. nr. 1860/2006, respectiv a bonurilor de carburant pentru decontarea delegațiilor care să justifice suma solicitată la rambursare.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Cercetării și Inovării (succesor în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare) împotriva Sentinței nr. 3309 din 1 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV