ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpații A. și B., împotriva sentinței penale nr. 24 din 7 februarie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 24 din 7 februarie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a schimbat încadrarea juridică a faptelor și a condamnat pe B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe 2 ani, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul fiind obligat să respecte măsurile de supraveghere prev. de art. 93 alin. (1) lit. a) - e), alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen. și s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 96 alin. (1) C. pen.

Totodată, a fost aplicată pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 66 lit. a) și b), pe o durată de 1 an.

În ceea ce o privește pe inculpata A., aceasta a fost achitată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II a C. proc. pen.

Pe latură civilă, inculpații B. și A. au fost obligați la plata sumei de 183.750 RON, cu dobânzi și penalități prevăzute de codul de procedură fiscală, calculate de la data efectuării plății 23 iunie 2015 și până la data stingerii obligației.către partea civilă Ministerul Agriculturii și Dezvoltării - Agenția pentru Investiții Rurale.

Au fost menținute măsurile asigurătorii ale sechestrului dispuse prin Ordonanțele nr. 317/P/2015 din data de 9 mai 2016 asupra bunurilor inculpaților, până la concurența prejudiciului la care au fost obligați.

S-a dispus anularea înscrisurilor false respectiv: Procesul-verbal de predare primire nr. x din 13 martie 2015 a utilajului de construcții încărcător frontal X model Y serie x, Procesul-verbal de recepție nr. x din 13 martie 2015 a acestui utilaj și Procesul-verbal de punere în funcțiune nr. x din 13 martie 2015 a aceluiași utilaj.

Inculpații au fost obligați la plata sumei de câte 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că prin Rechizitoriul nr. x/2015 din data de 13 mai 2016 emis de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

A. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen., tentativă la infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 și folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

B. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 C. pen. și complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că în data de 13 martie 2015, inculpata A. - administrator al SC C. SRL, cu sprijinul B. - administrator în fapt al SC D. SRL, a falsificat mai multe documente privind predarea-primirea, recepția și punerea în funcțiune a unui utilaj de construcții, documente care în perioada martie- aprilie 2015 au fost folosite de către A. atât la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) pentru a obține fonduri nerambursabile în sumă de 197.037,52 RON, reprezentând tranșa întâi a proiectului "Achiziție utilaje pentru dezvoltarea SC C. SRL", cât și la ANAF - AJFP Dolj pentru a solicita rambursarea TVA aferentă acestei achiziții.

Prin Încheierea nr. 124 din data de 1 iulie 2016, Judecătorul de Cameră Preliminară a respins, ca nefondate, cererile și excepțiile invocate de inculpația constatat legalitatea sesizării instanței cu Rechizitoriul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

În analizarea probatoriului administrat în cursul judecății, Curtea de Apel Craiova a reținut că a fost administrată proba cu înscrisuri fiind depuse la dosar de către B. următoarele: copie Act Adițional nr. 1 la Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 11 martie 2015, încheiat la 15 martie 2015 între SC E. SRL București și SC D. SRL, prin care s-a modificat contractul de vânzare-cumpărare în sensul că termenul de plată pentru diferența de 50.762,20 euro nu se mai făcea în termen de 45 de zile de la plata avansului, ci "nu mai târziu de data de 30 iunie 2015", iar în ceea ce privește termenul de livrare al încărcătorului frontal X, în loc de "termenul de livrare în stoc la efectuarea plății finale s-a modificat în sensul că, termenul de livrare: din stoc după efectuarea plății avansului" raport de constatare tehnică extrajudiciară întocmit de inginerul F., expert în cadrul Biroului Central pentru Expertize Judiciare, cu privire la încărcătorul frontal model Y; copie adresă nr. 304960 din 27 mai 2015 înaintată de SC E. SRL către ANAF, prin care se aduce la cunoștință că utilajul încărcător frontal Y a fost livrat efectiv la data de 6 mai 2015 în baza procesului-verbal de predare-primire, transportul fiind în sarcina clientului, iar la data de 22 mai 2015 s-a emis factura fiscală seria x 5042.

Totodată, inculpata A. a depus la dosarul cauzei: adresa de răspuns a OJFIR Dolj - prin director G., către ANAF - Direcția Regională a Finanțelor Publice, înregistrată la această instituție cu nr. 305767 din 22 iunie 2015 prin care se arătă că s-a luat cunoștință de concluziile rezultate în urma inspecției fiscale din SC C. SRL și s-a comunicat totodată că procedura de autorizare a plății pentru tranșa I nu a necesitat vizita în teren pentru a stabili eligibilitatea cererii de plată, întrucât nu s-a întrunit punctajul minim de risc care conduce la un astfel de control, astfel că, la data de 6 mai 2015, experții AFIR au mers la un control pe teren la SC C. doar în scopul verificării existenței de elemente care să susțină crearea în mod artificial a condițiilor necesare obținerii ajutorului financiar nerambursabil, iar cu ocazia acestui control au fost vizualizate și s-au făcut poze la cele 4 utilaje ce au presupus plata pentru tranșa I, printre care și încărcător frontal X model Y seria x; copie a cererii adresată de inculpata A., înregistrată la OJFIR Dolj cu nr. 444 din 28 mai 2015, prin care a solicitat retragerea cererii de plată nr. x ca urmare a faptului că, odată cu depunerea la DGPF Dolj a dosarului pentru rambursarea de TVA aferent achiziției utilajelor ce au făcut obiectul cererii de plată nr. x, în urma controlului a rezultat că societatea furnizoare - SC D. SRL - nu a deținut factura fiscală de la societatea producătoare în momentul revânzării utilajelor către SC C. SRL, precizând că retragerea cererii de plată nr. x este făcută, urmând a fi depusă la o dată ulterioară.

Curtea de apel a procedat la administrarea probei testimoniale, fiind reaudiați martorii ascultați în faza de urmărire penală, dar și martori noi, respectiv H., I., F., J. și K.

Martora L. a arătat că a făcut parte din comisia de recepție și punere în funcțiune a utilajelor predate A. Andreea alături de martora M. - căsătorită cu cumnatul ei și la societatea căreia a fost angajat soțul, această societate având sediul la aceeași locație cu societatea A.

Martora M. a precizat că este verișoară cu A., că a făcut parte din comisia de recepție a utilajelor și personal a verificat seriile celor patru utilaje și a semnat procesul-verbal de primire, precizând că din comisie a făcut parte și B., A. și L. și că utilajul încărcător frontal a fost pus în funcțiune de către B.

Martora a precizat că A. i-a spus că a avut un control de la organele fiscale însă, încărcătorul frontal era trimis la București pentru o lucrare, astfel, organele fiscale nu l-au găsit. Tot de la inculpată a aflat că organele de control fiscal au insistat să vadă utilajul încărcător frontal și, deși inițial refuzaseră se meargă la București pentru a-l vedea, ulterior, au spus că pleacă spre București să vadă utilajul, inculpata vrând chiar să le însoțească. Martora a precizat că "S-a întâmplat ca, chiar în acel moment, utilajul să fie trimis spre Brădești, situație în care inspectorii fiscali au zis că nu mai vor să vadă utilajul întrucât acesta nu există." Martora a arătat că A. i-a spus faptul că în acele împrejurări a aflat de la una dintre inspectoarele de la Finanțe că încărcătorul frontal pe care îl achiziționase nu fusese plătit de furnizor, respectiv de B., aspect pe care până atunci A. nu îl cunoscuse.

Martora N. și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală și a arătat că a lucrat până pe data de 15 martie 2015 la firma E. SRL în calitate de director economic pe partea de contabilitate, firma de la care SC D. SRL a achiziționat încărcătorul frontal X.

Martora a precizat că între cele două părți s-a încheiat o factură de avans privind încărcătorul frontal, la încasarea contravalorii integrale ea nu mai lucra pentru societate și, din eroare s-a dactilografiat de către agentul de vânzări formularul procesului-verbal de predare-primire din 6 mai 2015, în care apare numele său, activitatea sa fiind preluată de martora O. din aprilie 2015.

Martorul P. a precizat că este împuternicit pe bază de mandat să administreze SC E. SRL București, iar în legătură cu vânzarea încărcătorului frontal X către SC D. SRL, a arătat că aceasta a fost o vânzare-cumpărare pe bază de contract tip cu avans și termen de plată, termen care nu s-a respectat, motiv pentru care s-au calculat penalități pentru firma SC D. SRL Totodată, martorul a precizat că a încheiat și un act adițional ulterior contractului, întrucât nu s-au respectat termenele de plată, dar și că au fost câteva livrări ale bunului către SC D. SRL făcute în baza promisiunii că se va face plata. A arătat că:

"a fost solicitat bunul pentru a fi predat, întrucât s-a justificat că ar fi avut treabă cu încărcătorul frontal, promițând că se va face plata, dar neefectuându-se plata, încărcătorul a fost returnat", martorul precizând că aceste livrări au fost temporare. S-a arătat că deși trebuiau făcute procese-verbale de predare-primire de fiecare dată când se încredința bunul B., în calitate de reprezentant al SC D. SRL, aceste acte nu au fost încheiate de către agentul de vânzări.

În legătură cu procesul-verbal de predare-primire, punere în funcțiune și acceptare încheiat pe 16 mai 2015, existent la dosar urmărire penală, martorul a arătat că este semnat de el și de B., acest proces-verbal fiind încheiat pentru a se realiza o predare temporară a încărcătorului frontal, întrucât acesta nu fusese plătit integral, formularul încheiat fiind un tipizat. Martorul a precizat că nu a cunoscut faptul că SC D. a înstrăinat încărcătorul frontal unei terțe persoane și că acesta i-a fost cerut de către B. pentru a termina o lucrare, el fiind cel care s-a ocupat și de transportul încărcătorului.

În legătură cu Actul adițional nr. x la Contractul de vânzare-cumpărare U 43 din 11 martie 2015 încheiat pe data de 12 martie 2015, a precizat că s-a încheiat pentru a putea justifica livrările temporare ale încărcătorului frontal către firma SC D. SRL, încheierea actului fiind chiar urmată de o astfel de livrare temporară.

În ceea ce privește factura de plată finală, emisă pe 22 mai 2015, s-a arătat de către martor că s-a încheiat la solicitarea B., care "a venit la noi la firmă spunând că va face plata până pe 30 iunie 2015, cum era în actul adițional și a cerut factura fiscală. Cu atât mai mult cu cât, pe 6 mai 2015, avusese încărcătorul livrat temporar. La aceeași dată când s-a emis factura fiscală, s-a făcut și un contract de custodie pentru ca noi să ținem în stoc încărcătorul X, în condițiile în care bunul nu mai era al nostru și nu-l mai puteam ține noi".

În suplimentul de declarație, a arătat că agentul de vânzări a fost martorul Q., care a fost în eroare atunci când a afirmat că l-a sunat pe B. pentru încheierea procesului-verbal de predare-primire și punere în funcțiune a încărcătorului ca o garanție finală a prețului, iar, defecțiunea a fost constatată ulterior, fiind apărută în perioada de garanție, după predarea din august 2015, nefiind solicitată o astfel de reparație înainte de predarea efectivă a bunului.

Martorul a precizat că știe că B. "a făcut presiuni să-i facturăm utilajul și să-i facem proces-verbal de predare-primire în mai 2015. Nu este adevărat că livrarea a fost făcută efectiv în martie și că returnarea bunului s-a făcut către firma mea numai pentru reparații la motor". Totodată, s-a precizat că sintagma "livrarea din stoc după efectuarea plății avansului" presupunea că livrarea se va face oricând, după această dată, până la îndeplinirea celorlalte obligații din contract. S-a arătat că "dacă unul s-ar fi întors în martie defect și nu ar fi existat o predare temporară fără proces-verbal, cum a existat în realitate, din punctul de vedere al firmei mele, ar fi trebuit ca firma B. să anunțe ori verbal, ori în scris, că utilajul era defect. Constatarea defecțiunii, dacă bunul era la inculpat, trebuia să fie făcută de el și anunțată nouă".

Martorul P. a precizat că, pe 6 mai 2015 s-a realizat predarea-primirea bunului la solicitarea B. pentru a avea în continuare posesia bunului scriptic, pentru a avea o justificare că bunul este în continuare la SC E. SRL s-a realizat și procesul-verbal de luare în custodie. Deși factura finală s-a încheiat pe 22 mai 2015, nu s-a plătit nici atunci prețul, în luna mai realizându-se doar o livrare temporară a bunului, precizând totodată că defecțiunea de la motorul încărcătorului a fost anunțată de SC D. după predarea efectivă a încărcătorului în luna august 2015, moment în care a fost anunțat martorul Q. despre defecțiune, atunci fiind anunțat Service-ul și întocmit procesul-verbal de constatare de către serviciul service. Martorul însă a arătat că defecțiunea a fost asumată de producător, care a confirmat că a existat o problemă când ei au livrat utilajul către SC E. SRL, respectiv l-au livrat cu apă în blocul motor și nu cu antigel, asumându-și garanția produsului.

Martora O. a arătat că-și menține declarația dată în faza de urmărire, precizând că începând cu data de 17 martie 2015 este contabil șef la firma SC E. SRL București. A arătat că ea este cea care a emis factura finală, pe data de 22 martie 2015, întrucât i s-a cerut acest lucru de către reprezentantul firmei la care era angajată, însă nu a încasat atunci diferența de preț pentru încărcătorul frontal, precizând că "factura nu trebuia neapărat emisă în momentul în care e plătit prețul, se poate emite și până la plata efectivă a prețului, întrucât acesta se încasează prin bancă".

Martora a arătat că nu a cunoscut, la data când a fost audiată de parchet, despre livrările temporare ale bunului către B., dată fiind calitatea sa de contabil, nu i s-au înmânat acte contabile care să ateste astfel de livrări temporare, ea cunoscând că bunul a fost livrat după plata integrală a prețului, fără să aibă cunoștință și dacă bunul a avut sau nu defecțiuni.

În legătură cu mențiunea din Actul adițional nr. x din 12 mai 2015 "termen de livrare din stoc după efectuarea plății avansului", martora a precizat că aceasta avea valoare de scoatere din gestiune a bunului numai dacă în acel moment se emitea și factura finală cu termen de plată 30 iunie 2015, altfel, în lipsa acestei facturi, bunul era în continuare în gestiunea SC E. SRL București, indiferent de ce se menționa în contract sau actul adițional.

Totodată, s-a arătat că, dacă ar fi existat reparații ale bunului în acea perioadă, ar fi trebuit întocmite acte de serviciu service, acte care s-ar fi regăsit și la ea în contabilitate, livrarea efectivă a încărcătorului către firma SC D. SRL având loc în luna august, după plata penalităților și abia după această dată și predarea bunului au fost semnalate defecțiuni la motorul încărcătorului achiziționat de SC D. SRL

În suplimentul de declarație consemnat la dosar instanță, martora a precizat că predarea efectivă a utilajul încărcător frontal către SC D. SRL s-a realizat în luna august a anului 2015, după plata penalităților, în această lună existând și documente în contabilitate pentru predarea bunului și, ulterior acestei luni, fiind înregistrate în contabilitate și actele de service pentru repararea încărcătorului. Martora a precizat că factura finală, din 22 mai 2015, nu a fost una de livrare a bunului ci, din punct de vedere contabil, reprezenta ieșirea din gestiunea SC E. SRL a încărcătorului frontal, însă odată cu încheierea procesului-verbal de custodie din aceeași lună, acesta a reintrat în posesia, respectiv custodia, SC E. SRL.

Martora R. și-a menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, arătând că a încheiat cu SC C. SRL un contract de prestări servicii fără însă a cunoaște cine este reprezentantul acestei societăți, inițiativa contractului aparținând B., singurul pe care îl cunoaște. S-a arătat că lucrarea ce trebuia executată de SC C. SRL consta într-o nivelare de teren în comuna Tunari, lângă București, lucrare care nu s-a realizat, fiind anunțată de către B. că "lucrarea a picat", iar pe A. nu a cunoscut-o niciodată.

Martorul S. a arătat că este fiul B., că a făcut parte din comisia de predare-primire a bunului încărcător frontal, fiind alături de tatăl său, B., precizând că nu a fost interesat ce este cu utilajul încărcător frontal, dacă se cumpăra sau se vindea și crede că a semnat acel proces-verbal.

Martorul Q. și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală, arătând că este agentul de vânzare de la SC E. SRL, care s-a ocupat de vânzarea încărcătorului frontal X și care a fost în contact permanent cu B., reprezentant al firmei care a cumpărat încărcătorul frontal, respectiv SC D. SRL Acesta a precizat că nu a cunoscut-o niciodată pe A. și nici nu a știut că bunul urma să fie vândut către aceasta. Martorul a precizat că bunul urma să fie livrat în momentul în care era achitat integral prețul și că i-a fost solicitat predarea acestui bun de către B. doar pentru câteva zile, pentru o lucrare, ocazie cu care nu a întocmit vreun proces-verbal de predare-primire.

Cu privire la defecțiunile încărcătorului frontal, a declarat că acestea au apărut după predarea efectivă a bunului, în perioada de garanție.

În suplimentul de declarație dat la dosar instanță, martorul a precizat că utilajul i-a fost dat lui B. pentru a face o lucrare de o zi și nu pentru a trece de un control ANAF, încărcătorul frontal fiind dat inculpatului pentru o zi, cu acordul patronului său, precizând totodată că, anterior predării finale a încărcătorului, utilajul nu a prezentat nici un fel de defecțiune.

Martorul T. și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală, arătând că, în lunile martie - iunie 2015 a fost conducător auto la SC U. SRL, ocazie cu care l-a cunoscut pe B., primind numărul de telefon al acestuia de la SC E., el fiind persoana de legătură pentru destinația unde trebuia să descarce încărcătorul frontal.

Martorul a precizat că, de câte ori a adus încărcătorul frontal de la București la Brădești, aștepta confirmare de la SC E., respectiv dacă încărcătorul rămâne acolo sau îl ia înapoi la București, încărcătorul fiindu-i cerut de fiecare dată să fie returnat la București, întrucât plata pentru acesta nu a fost făcută integral. Cel care îl plătea transporturile încărcătorului frontal pe ruta București - Brădești - Craiova, era B.

Martora H. a arătat că, la data depunerii cererii de plată a primei tranșe din contractul de finanțare europeană de către SC C. SRL reprezentată de A., ea avea calitatea de șef serviciu în cadrul Oficiului județean de plăți Slina, funcție îndeplinită până pe data de 13 mai 2015, iar una din atribuțiile sale era să repartizeze cererea pentru verificare către doi experți din cadrul serviciului și să stabilească dacă aceștia, în funcție de factorul risc, vor merge sau nu pe teren, la această societate comercială. Întrucât factorul risc nu a fost întrunit, a comunicat experților că verificarea se va face doar pentru conformitate și din punct de vedere administrativ. Martora a arătat:

"o condiție a plății primei tranșe este ca să existe documente care să ateste că utilajele există și să fie în posesia persoanei care le cumpără". Totodată, martora a precizat:

"o condiție a acordării tranșei era ca bunul să existe și să fie în posesia solicitantului, respectiv a SC C. SRL și, dacă interveneau modificări în această situație de fapt, trebuiau anunțate, pentru a nu se emite certificatul de plată". În ceea ce privește termenul limită pentru depunerea cererii de acordare a primei tranșe pentru SC C. și consecința încălcării acestui termen, martora a precizat că termenul era aproximativ 10 aprilie 2015, conform actului adițional ultim, încheiat de SC C. cu AFIR, cererea fiind depusă în fapt înainte de expirarea acestui termen. Însă martora a precizat:

"contractul de finanțare cu SC C. era foarte vechi și s-au făcut mai multe acte adiționale de prelungire și nu i se mai acordau fonduri europene, însă mai putea să facă prelungire până la sfârșitul contractului. După data limită de prelungire prevăzută în contract, pentru unele contracte, AFIR poate solicita, în cadrul unei noi prelungiri, plata de penalități".

În ceea ce privește controlul și efectele controlului, martora a precizat că:

"dacă bunurile nu ar fi fost găsite la SC C. SRL, plata nu s-ar fi făcut", însă concluziile acestui control au fost pozitive, pentru că "dacă bunurile nu ar fi fost găsite la SC C., ar fi fost negative. În situația în care s-ar fi făcut plata înainte de control și bunurile s-ar fi constatat ulterior că nu există, s-ar fi făcut IRD, respectiv neregularități și s-ar fi recuperat suma plătită". Totodată, martora a precizat că obținerea de bunuri viitoare prin finanțare din fonduri europene presupunea efectuarea unui contract special, în baza unei cereri de finanțare pe măsura 112, respectiv "Instalarea termenului fermier", or, proiectul încheiat de SC C. SRL era pe măsura 312, respectiv "Investiții non-agricole" și, pe această măsură de finanțare "bunurile trebuiau cumpărate efectiv, să fie funcționabile, să fie noi și să fie în posesia beneficiarului". Martora a precizat că, dacă ar fi cunoscut situația cu privire la transmiterea dreptului de proprietate pentru încărcătorul frontal, ar fi făcut o sesizare la Comisia de Control Antifraudă din cadrul AFIR, nu mai înainta dosarul și aștepta răspunsul acestei comisii.

Martora I., în declarația dată a precizat că, în perioada martie - mai 2015 a lucrat la Serviciul Implementare AFIR, respectiv Serviciul Plăți și știe că contractul de finanțare cu SC C., care în prezent s-a încheiat, a avut trei tranșe, cererea pentru prima tranșă fiind depusă de SC C. pe data de 31 martie 2015, fiindu-i înaintată pentru verificarea plății, în calitate de expert. Martora a precizat că, dacă bunul nu ar fi fost funcțional, nu crede că astfel de dosar ar fi ajuns la ea pentru verificare, iar din punct de vedere al actelor, nu au existat nereguli. Martora a precizat:

"dacă ar fi existat nereguli ulterioare constatate de beneficiar cu privire la dreptul de proprietate al bunului sau la calitatea acestuia, faptul că nu ar fi fost funcțional, aceste lucruri se anunțau la șeful meu, H. și nu veneau la mine".

Martorul F. a arătat că este expert tehnic auto în cadrul Biroului de Experți Dolj și că B. a venit la el în luna mai 2015, pentru a-i solicita să constate vizual dacă încărcătorul frontal cu seria de identificare conform fotografiilor din raportul de expertiză extrajudiciară este nou sau vechi. Martorul a arătat că utilajul era oprit într-o parcare de lângă Aeroportul Craiova, pe direcția Filiași și a efectuat fotografii. De asemenea, i s-a spus de către inculpat că a încercat să-l pună la lucru, însă a văzut că încărcătorul prezenta pierderi de ulei, precizându-i că până atunci bunul a fost funcțional, că are puține ore de funcționare, însă funcționarea a fost în gol și nu în sarcină.

Martorul a precizat că a constatat pierderile de ulei și a realizat că este posibil să fie de la pompa de ulei sau de la chiuloasă, defecțiunea pe care a prezentat-o utilajul fiind lichid de răcire în baia de ulei.

Totodată, martorul a precizat că "această defecțiune nu putea fi observată de cumpărător din momentul în care era dat jos de pe platformă și pus în funcțiune de probă. Defecțiunea putea fi constatată atunci când se mergea cu utilajul în sarcină, respectiv când era pus la muncă. Utilajul, dacă era pus la muncă în sarcină, în 3 ore se gripa datorită defecțiunii pe care o prezenta, iar dacă se plimba prin curte, putea fi și o zi". Totodată, martorul a precizat că:

"cupa era nefolosită și în luna august - septembrie, când l-am văzut a doua oară".

Martorul J. a arătat că, în luna aprilie 2015 era expert verificator la Centrul Regional din cadrul AFIR și, în legătură cu încărcătorul frontal achiziționat de SC C. știe că s-a depus o cerere de decontare, verificarea efectivă a bunului în teren nefiind efectuată, întrucât nu au existat factori de risc, cu atât mai mult cu cât, la acordarea celei de-a doua tranșe, s-a realizat o astfel de verificare pentru toate utilajele primite. Martorul a precizat că nu era admisă o transmitere viitoare a dreptului de proprietate pentru contractul de finanțare încheiat de SC C., de asemenea, că predarea bunului trebuia să fie reală, efectivă, bunul să fie nou și funcționabil, pentru că altfel nu ar fi fost decontat.

Martorul K. arătat că este expert în cadrul Oficiului Județean OJFIR Dolj, funcție pe care a îndeplinit-o și în perioada martie 2015, el lucrând la proiectul de finanțare încheiat cu SC C., iar cererea de plată pentru tranșa I depusă de SC C. viza mai multe utilaje, între care și încărcătorul frontal. Martorul a arătat că, din punct de vedere al procedurii, documentele depuse de SC C. odată cu cererea de acordare a tranșei, erau conforme, iar controlul din data de 8 mai 2015 s-a făcut pentru verificarea condițiilor deloitte, însă s-au întocmit cu această ocazie și fotografii ale încărcătorului frontal, care avea 116 ore de funcționare pe ceasul de la bord. Cu ocazia controlului din 8 mai 2015, nu i s-a adus la cunoștință că ar fi existat anumite probleme cu încărcătorul frontal de către reprezentanții SC C. SRL, precizând că "dacă constatăm că bunul nu funcționează în teren, plata nu se face. Însă, la acea dată, nu s-a făcut o vizită în teren pentru a se constata dacă bunul funcționează, și astfel nu a avut cum să constate eventualul defect al încărcătorului".

La instanța de fond, B. a arătat că își menține declarațiile pe care le-a dat la urmărirea penală, precizând că avea cunoștință de derularea contractului de finanțare europeană al societății aparținând A., întrucât, din ziar a aflat de licitația pentru desemnarea de furnizori în achiziționarea utilajelor de construcție, licitație la care a participat și pe care a câștigat-o.

Inculpatul a arătat că utilajele pentru prima tranșă le-a luat de la SC E. SRL și, prin actul adițional nr. x încheiat la 12 martie 2015, i s-a transferat dreptul de proprietate odată cu livrarea bunului, aceasta fiind înțelegerea părților, redactarea înscrisului fiind însă defectuoasă.

Inculpatul a arătat că deși a plătit prețul integral pentru utilaje, inclusiv pentru încărcătorul frontal de la SC C., nu a plătit la rândul său încărcătorul către SC E. SRL, întrucât a existat o înțelegere de plată în 45 de zile, respectiv până în iunie 2015, însă aceste aspecte "A. nu a cunoscut aceste împrejurări, că nu achitasem utilajul către SC E. Nu mi-a cerut acte de proprietate pentru încărcător și nici nu trebuia să-mi ceară acte. Am venit cu utilajul și știam ce presupune contractul de finanțare cu fonduri europene".

La predarea-primirea bunului, inculpatul a arătat că a fost prezent și "mi s-a părut că utilajul are un zgomot și, deși utilajul funcționa, căci l-am dat jos de pe trailer și l-am pornit, am vrut să-l verific pentru că era în garanție 1 an la SC E. și eu nu aveam posibilitatea să-l verific în sarcină. De aceea am luat încărcătorul după predare și l-am dus la București, la SC E.".

Inculpatul a arătat că reprezentanții SC E. au recunoscut că sunt în culpă și nu i-au predat certificatul de garanție, el atunci fiind nevoit să facă expertiza cu expertul F., utilajul stând la București până pe 6 mai 2015, când A. i-a solicitat să i-l aducă, pentru că-i trebuie pentru o vizită a AFIR. Inculpatul a declarat că i-a adus la cunoștință că utilajul, în toată această perioadă, a fost la București, la firma care l-a furnizat, pentru a-i face verificări și eventuale reparații. A arătat că utilajul a stat la SC C. de pe 6 mai până pe 8 mai 2015, când au venit reprezentanții AFIR, apoi i-a spus A. că ia încărcătorul la el la firmă să-i facă o revizie, transportând utilajul pe roți de la Brădești la Craiova, însă, pe Centura Craiovei a avut o problemă de funcționare, a pierdut lichidul și, în aceste împrejurări, l-a chemat pe expertul F.

În apărarea sa, inculpatul a arătat că, pe data de 6 mai 2015, când a descărcat de pe platformă încărcătorul frontal, constatând în continuare zgomote la motor, i-a anunțat pe cei de la SC E., însă aceștia au spus că încărcătorul nu are nimic. Inculpatul a arătat că nu i-a spus A. că nu achitase utilajul, el considerând că se putea derula în continuare contractul de finanțare și fără această plată, în condițiile în care îl avea înscris în contabilitatea sa.

La data de 8 mai 2015, utilajul fiind defect, s-a prezentat o echipă de la București care a încercat să-l repare, apoi a fost din nou trimis la București, până pe 28 mai 2015, când a fost adus la Craiova și întrucât nu era încă reparat, încărcătorul nu a fost adus la SC C., în comuna Brădești, în condițiile în care A. i-a solicitat să repare utilajul. La sfârșitul lunii mai a venit controlul de la finanțe, cărora li s-a comunicat că utilajul încărcător este la București și, deși a fost adus de la București, aceștia au refuzat să-l vadă. Pentru a demonstra celor de la SC E. că încărcătorul prezintă defecțiuni, a încheiat acel contract de prestări servicii pentru lucrări în comuna Tunari, lângă București.

În legătură cu contractul de custodie, a arătat că acest contract demonstrează faptul că SC E. nu era proprietar, această societate fiind în culpă, întrucât, odată cu plata avansului, trebuia - conform înțelegerii din actul adițional - ca, la 2 - 3 zile, să-și storneze factura de plată a avansului și să emită factura finală.

În suplimentul de declarație, inculpatul a arătat că atunci când a încheiat contractul pentru prestări servicii în comuna Tunari, el a vrut să probeze pentru A. că utilajul este defect, în condițiile în care SC E. a declarat că acesta nu prezintă defecțiuni. Totodată, a arătat că el era proprietarul de drept al utilajului întrucât avea documente fiscale în acest sens, respectiv factura de avans și contractul de vânzare-cumpărare ale cărei clauze fuseseră modificate prin actul adițional nr. x La controlul ANAF, prin procesul-verbal de control s-a constatat că toate înregistrările sale contabile sunt corecte, în condițiile în care, împotriva sa nu s-a luat nici o măsură. De asemenea, a arătat că, procesele-verbale de recepție, de punere în funcțiune, reținute a fi false prin rechizitoriu, au fost semnate de el pentru fiul său - S., iar documentele au fost redactate de firma de consultanță, fiind formulare tipizate.

În apărarea sa, inculpatul a arătat că recepția și punerea în funcțiune au fost conforme cu realitatea, utilajul fiind predat în stare de funcționare, însă, pentru că prezenta un zgomot, a sunat la cei de la E. și aceștia i-au spus că poate să-l trimită pentru revizie la ei la firmă, întrucât nu este nici o problemă, precizând că nu sunt adevărate afirmațiile șoferului de la firma U. că bunul s-a returnat de la București pentru neplata prețului, inculpatul arătând că, dacă nu ar fi fost proprietarul bunului, nu i-ar fi fost adus utilajul de 3 ori, până la sfârșitul lunii mai, de către E. și nu i s-ar fi încheiat procesul-verbal de luare în custodie și adresa pe care aceștia au făcut-o către ANAF, în care arată că ei au scos bunul din gestiune.

La urmărirea penală, în declarația dată, inculpata A. a arătat că l-a cunoscut pe B. în calitate de reprezentat al firmei SC D. SRL, cu ocazia licitațiilor pentru încredințarea contractelor de achiziție utilaje și panouri fotovoltaice, în desfășurarea contractului de finanțare din fonduri europene, în valoare totală de 1.229.639 RON.

După câștigarea licitației de către SC D. SRL reprezentată de inc. B., a încheiat un Contract de furnizare cu nr. 56 din 2 decembrie 2014, pentru mai multe utilaje, printre care și încărcătorul frontal X model Y, inculpatul trebuind să-i pună la dispoziție toate utilajele, până în luna martie 2015, după ce ea le preda integral.

B. i-a solicitat modificarea contractului de furnizare cu un act adițional, prin care solicita anumiți termeni de livrare a utilajelor ce urmau a fi achiziționate de acesta.

SC D. SRL a emis la 3 februarie 2015 o factură pro-forma cu nr. 52, pentru achiziția a 4 utilaje în valoare de 332.568 RON, din care făcea partea și încărcătorul frontal model X model Y în valoare de 262.500 RON și TVA 63.000 RON.

Inculpata a arătat că a achitat integral prețul cu ordinele de plată din data de 3 martie 2015 în valoare de 99.770,40 RON, 6 martie 2015 în valoare de 65.000 RON și 11 martie 2015 în valoare de 167.797,60 RON.

Totodată, inculpata a arătat că SC D. SRL. a emis factura nr. x din 13 martie 2015 prin care se livrau SC C. SRL cele patru utilaje cuprinse în factura pro-forma, printre care și utilajul încărcător frontal model X model Y, utilaje care i-au fost predate în aceeași dată, la 13 martie 2015, de către B. și fiul acestuia, S., în prezența verișoarei sale, martora M. și martorei L., care făceau parte din comisia de recepție numită de ea în cadrul proiectului.

A arătat că utilajul încărcător frontal model X model Y a fost adus pe un trailer, transportul fiind achitat de SC D. SRL, comisia de recepție confirmând primirea acestui utilaj, funcționarea acestuia, verificând seriile de identificare și toate procesele-verbale întocmite cu această ocazie.

Odată cu predarea facturii, B. i-a predat și certificatele de calitate și toate documentele însoțitoare ale utilajului, privind caracteristicile tehnice ale acestuia.

Inculpata a precizat că, în urma discuțiilor purtate cu B. în acele împrejurări, a sesizat zgomote în funcționarea utilajului, care i s-au părut a nu fi în regulă și B. a solicitat astfel returnarea utilajului încărcător frontal model X model Y, spunând că mai este necesară o verificare a acestuia, pentru că nu este în parametrii normali.

Inculpata a arătat că nu a stabilit cu B. un termen în care se va rezolva problema, acesta înțelegând oricum că se va rezolva repede, astfel că a fost de acord să-i încredințeze temporar încărcătorul frontal, mai ales că era în garanție, fără a întocmi nici un nou document pentru a justifica predarea utilajului către SC D. SRL și ieșirea din gestiunea SC C. SRL.

Ulterior, inculpatul a contactat-o telefonic, bunul nefiind în posesia SC C. SRL și a întrebat-o dacă este de acord ca încărcătorul frontal să fie utilizat conform scopului său, în sensul că putea să fie folosit pentru efectuarea unor lucrări de construcție în comuna Tunari de lângă București, în baza unui contract de prestări servicii încheiat cu o societate la prețul de 100 RON/oră, ea dându-și acordul, sens în care i s-a prezentat de către B. Contractul de execuție lucrări nr. x din 30 aprilie 2015 încheiat cu SC V. SRL Șimian.

Inculpata am precizat că, în perioada 13 martie - 30 aprilie 2015, a mai discutat cu B. în legătură cu situația utilajului, iar acesta a asigurat-o că se va rezolva problema, întrucât încărcătorul frontal prezintă nereguli în funcționare care trebuie rezolvate.

Inculpata a precizat că deși nu-l cunoștea dinainte pe inculpat, persoana acestuia i-a inspirat încredere și nu și-a pus întrebări în legătură cu demersurile pe care le făcea în interesul societății sale, în sensul de a-i găsi o lucrare, în condițiile în care el nu avea nici un avantaj, astfel că a tolerat o perioadă de timp faptul că a fost lipsită de încărcătorul frontal.

Inculpata a recunoscut că nu avea personal calificat în cadrul SC C. SRL pentru folosirea utilajelor de construcții, urmând să rezolve această problemă ulterior.

Întrucât în luna mai 2015 a fost anunțată o inspecție a reprezentanților AFIR, fiind înștiințată că urmau să vadă utilajul încărcător frontal model X model Y, inculpata l-a contactat pe B. care, după ce a aflat de inspecția anunțată, i-a spus că-i va aduce la sediul SC C. SRL din comuna Tunari încărcătorul.

Inculpata a precizat că nu a încasat nici o sumă de bani reprezentând orele lucrate de încărcătorul frontal în comuna Tunari, iar încărcătorul frontal a fost adus la data la care a sosit inspecția de la AFIR, la începutul lunii mai, iar după efectuarea inspecției, B. a încărcat din nou utilajul pe trailer, spunându-i că-l duce în comuna Tunari, precizându-i că nu s-a efectuat până în prezent nici o lucrare. Inculpata a arătat că nici de această dată nu a întocmit vreun document de predare primire cu B. sau cu SC D. SRL.

După depunerea cererii de rambursare a TVA aferentă facturii F 199 din 15 martie 2015 s-a efectuat un control de către A.J.F.P. Dolj, încheindu-se cu această ocazie Procesul-verbal nr. x din 29 mai 2015. Echipa de control financiar a solicitat să vadă încărcătorul frontal X model Y, însă nu au așteptat să ajungă la sediul societății, deși le comunicase că utilajul este adus din comuna Tunari și se află pe autostradă.

Utilajul a fost din nou preluat de către B., care i-a justificat că-l duce din nou în localitatea Tunari, neîntocmind nici de această dată documente de predare-primire a utilajului încărcător frontal.

Ulterior terminării inspecției fiscale, B. i-a comunicat faptul că a încetat contractul cu SC V. SRL Șimian, precizând că utilajul i-a fost adus ulterior după o anumită perioadă de timp, pretextând că are probleme tehnice în continuare.

Inculpata a precizat că a formulat la AFIR, în luna mai 2015, o cerere de retragere a cererii de plată nr. x, respectiv prima tranșă din proiect, pentru faptul că, la efectuarea controlului A..J.F.P. Dolj, a aflat că inc. B. - reprezentant al SC D. SRL, nu înregistrase în contabilitate factura respectivă, fiindu-i frică de consecințele acestui fapt.

Inculpata a precizat "Niciodată B. nu mi-a comunicat că ar fi probleme cu dreptul de proprietate al SC D. SRL asupra încărcătorului frontal model X model Y".

În apărările formulate de către B., acesta a arătat că utilajul a fost achiziționat de SC D. SRL în data de 11 martie 2015, conform Contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 11 martie 2015 încheiat cu SC E., iar în data de 12 martie 2015, prin încheierea actului adițional nr. x și plata avansului, la data de 11 martie 2015, utilajul i-a fost livrat, devenind proprietarul acestuia, astfel că, la rândul său, a livrat utilajul la sediul SC C. SRL la 13 martie 2015, ocazie cu care a încheiat documente privind predarea utilajului și punerea în funcțiune.

Inculpatul s-a apărat justificând dreptul său de proprietate prin faptul că această împrejurare rezultă din toate documentele contabile, respectiv: declarațiile 300 și 394, balanța de verificare, jurnalul de vânzări, nota de recepție, decontul de TVA din luna martie 2015, care nu a fost contestat nici măcar de reprezentanții ANAF în Procesul-verbal de control nr. x din 29 mai 2015.

Totodată, în cuprinsul concluziilor scrise, inculpatul a arătat că susținerile organului fiscal în sensul că SC D. nu deținea faptic în gestiune utilajul, nu corespund adevărului, fiind contrazise de declarațiile martorilor, care au atestat că utilajul a fost transportat la sediul SC C. SRL, de faptul că utilajul a fost vizionat la sediul acestei societăți și declarațiile reprezentanților SC E. care recunosc că a fost livrat pe 13 martie 2015, precizând că celelalte susțineri ale reprezentanților SC E. nu corespund adevărului, bunul nefiind împrumutat, așa cum susțin aceștia, astfel că procesele-verbale din data de 13 martie 2015 corespund adevărului, fiind reale.

Inculpatul a arătat că, prin procesul-verbal de custodie i s-a recunoscut dreptul de proprietate de către SC D. SRL

S-a arătat că utilajul a fost înapoiat de mai multe ori către SC E., nu s-a făcut în baza vreunei înțelegeri de eludare a legii, datorită unor circumstanțe ulterioare legate de defecțiuni tehnice ale utilajului respectiv, în acest sens o dovadă sunt declarațiile reprezentanților SC E., care recunosc că utilajul a fost returnat de mai multe ori și că acesta a prezentat mai multe defecțiuni ascunse, care nu au putut fi soluționate până în luna octombrie 2015, coroborate cu expertiza tehnică extrajudiciară a expertului F. și procesul-verbal de predare-primire și punere în funcțiune însoțit de procesul-verbal de custodie din 6 mai 2015 încheiat cu SC E.

Din coroborarea întregului material probator administrat în cauză instanța a apreciat că starea de fapt reținută în actul de sesizare este corectă, însă în ceea ce privește forma de vinovăție, forma de participație a inculpaților și încadrarea juridică apreciază că nu sunt cele reținute în actul de acuzare.

Astfel, în ceea ce privește apărările B., Curtea de Apel a apreciat că acestea sunt infirmate de probatoriul administrat în cauză. Inculpatul are pregătire juridică calificată, fiind avocat. Astfel, B. a avut reprezentarea faptului că documentele de predare primire, recepție și punere în funcțiune a încărcătorului frontal marca X, încheiate în data de 13 martie 2015, urmau să fie folosite în scurt timp de la semnarea lor de către A., la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), pentru a obține fonduri nerambursabile, astfel cum rezultă și din declarația sa dată în fața organelor de urmărire penală: "Știam că acele procese-verbale urmează să fie folosite de SC C. SRL pentru a face dovada la AFIR că a achiziționat și se află în posesia utilajelor de construcție furnizate de SC D. SRL și am avut reprezentarea că prin acele procese-verbale se atestă faptul că utilajele intră în posesia efectivă și definitivă a SC C. SRL".

Potrivit propriilor declarații coroborate cu probele administrate în cauză, el este cel care s-a ocupat în fapt de societatea SC D. SRL, al cărui acționar este fiului său S. și de desfășurarea contractului de furnizare utilaje către SC C. în cadrul programului de finanțare din fondurile europene.

Astfel, în data de 10 octombrie 2012 SC C. SRL com. Brădești, jud. Dolj, societate având ca obiect de activitate principal "Lucrări de pregătire a terenului", administrată de numita A., a încheiat contractul de finanțare nr. x cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - APDRP (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - AFIR) având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul Achiziție utilaje pentru dezvoltarea SC C. SRL. Măsura accesată a fost M312 "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de microîntreprinderi". Procentul de finanțare nerambursabilă a fost de 70% în sensul că valoarea ajutorului financiar nerambursabil a fost de 192.850 euro din care 95% din bugetul Uniunii Europene (183.207,50 euro) și 5% din bugetul național (9.642,50 euro).Valoarea în RON a finanțării nerambursabile a fost de 860.747 RON din care fonduri FEADR - 845.125 RON și fonduri PHARE - 15.622 RON.

Inculpata A. a declarat la urmărirea penală că, pentru a obține prima tranșă de bani nerambursabili, trebuia să facă dovada că și-a îndeplinit obligația de a achiziționa utilajele de construcție necesare până la data stabilită în acest sens cu AFIR și, cu ocazia desfășurării licitațiilor pentru încredințarea contractelor de achiziție utilaje și panouri fotovoltaice, l-a cunoscut și pe reprezentantul firmei SC D. SRL, numitul B.. Cu acesta din urmă a purtat toate discuțiile aferente achiziționării utilajelor și tot B. este persoana care a semnat toate actele de vânzare cumpărare, predare primire, recepție și punere în funcțiune a echipamentelor achiziționate de SC C. SRL de la SC D. SRL.

Din declarațiile B. rezultă că a cunoscut-o pe A. prin intermediul martorei M., administrator al SC W. SRL, iar în anul 2014 SC D. SRL, reprezentată de el, a participat la licitația organizată de SC C. SRL, reprezentată de A., pentru atribuirea contractului de furnizare utilaje construcții în cadrul unui proiect finanțat din fonduri europene, pe care a câștigat-o.

Astfel, între SC C. SRL și SC D. SRL s-a încheiat Contractul de furnizare bunuri nr. 56 din 2 decembrie 2014 (nr. 216/02 decembrie 2014) prin care această din urmă societate se obliga să livreze mai multe utilaje, primul lot fiind format din 4 utilaje printre care și un încărcător frontal marca X model Y.

În acest contract se specifica faptul că achizitorul SC C. SRL se obligă să plătească integral prețul convenit furnizorului SC D. SRL, nu mai târziu de 10 aprilie 2015, în sensul că va plăti inițial un avans de 30% iar diferența de 70% o va plăti în maxim 90 zile de la livrarea utilajelor, că furnizorul se obligă să livreze fiecare obiect contractual pentru care s-a plătit avans nu mai târziu de 10 aprilie 2015, și că livrarea va fi consemnată prin semnarea de către ambele părți a unui proces-verbal de predare-primire, recepție și punere în funcțiune.

B. în baza Contractului de mandat din 11 noiembrie 2014 încheiat cu fiul său, S., administrator în drept al SC D. SRL, s-a ocupat de administrarea în drept și în fapt a acestei societăți.

SC C. SRL trebuia să facă dovada achiziției utilajelor către AFIR cel târziu în luna aprilie 2015, termen în care trebuia să se încadreze și pentru a solicita prima tranșă de bani pentru a nu pierde finanțarea, iar martora H. - șef serviciu în cadrul Oficiului județean de plăți Slina a declarat că acest contract putea să fie prelungit, chiar peste termenul limită, cu aprobare.

Inculpatul a arătat că a rediscutat condițiile cu A. și, prin actul adițional încheiat la contract, au stabilit ca livrarea utilajelor de către SC D. SRL să se facă numai în momentul în care SC C. SRL le achita integral, pentru a putea să se încadreze în termenul pentru acordarea primei tranșe.

În data de 2 martie 2015 SC D. SRL a emis către SC C. SRL Factura proforma nr. 52 din 2 martie 2015 privind încărcătorul frontal marca X model Y, betoniera profesională Z, roaba cu latura rabatabilă, transpaleta manuală XX, contravaloarea acestora fiind de 332.568 RON cu TVA.

Prin Actul adițional nr. x din 3 martie 2015 la Contractul de furnizare bunuri nr. 56 din 2 decembrie 2014, s-a specificat faptul că achizitorul SC C. SRL se obligă să plătească integral prețul convenit furnizorului SC D. nu mai târziu de 30 septembrie 2015, iar furnizorul se obligă să livreze fiecare obiect contractual pentru care s-a plătit avansul, nu mai târziu de 30 septembrie 2015, iar livrarea va fi consemnată prin semnarea de către ambele părți a unui proces-verbal de predare-primire, recepție și punere în funcțiune.

Prin OP nr. x din 3 martie 2015, nr. y din 6 martie 2015 și nr. 3 din 11 martie 2015, SC C. SRL a achitat integral contravaloarea utilajelor menționate în Factura proforma nr. 52 din 2 martie 2015, respectiv suma de 332.568 RON, corespunzătoare primei tranșe.

În data de 11 martie 2015, SC D. SRL, prin B., a achiziționat de la SC X. SRL București o transpaletă manuală PFAFF 2.5T în valoare de 1.289,10 RON cu TVA (achitată prin OP nr. x din 12 martie 2015), și de la SC Y. SRL, o betonieră YY și o roabă cu latura rabatabilă în valoare de 3.994,31 RON cu TVA, achitate integral în data de 12 martie 2015.

În aceeași zi, SC D. SRL a încheiat cu SC E. SRL București Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 11 martie 2015 prin care această din urmă societate se obliga să vândă către SC D. SRL un echipament de construcții constând într-un încărcător frontal Y, cu un preț de 60.760 euro cu TVA.

În privința modalității de plată, în contract se prevedea că trebuie achitat un avans de 9.997,80 euro iar diferența de 50.762,20 euro se va face în termen de 45 de zile de la plata avansului, iar în privința termenului de livrare, se prevedea că livrarea se va face la efectuarea plății finale.

În ziua de 11 martie 2015 SC D. SRL a achitat către SC E. SRL un avans de 44.657,18 RON (factura nr. COS 5016 din 11 martie 2015).

La data de 13 martie 2015 SC D. SRL a emis factura nr. x din 13 martie 2015 către SC C. SRL Brădești privind încărcătorul frontal marca X model Y, betoniera profesională Z, roaba cu latura rabatabilă, transpaletă manuală XX, iar în aceeași zi între cele două societăți s-au încheiat procesele-verbale de predare primire, de recepție și punere în funcțiune a acestor utilaje, inclusiv Procesul-verbal nr. x din