ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3221/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3221/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 139 din 14

decembrie 2011 a Tribunalului Neamț, inculpatul I.L., a fost condamnat la

pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică

peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) și alin. (2) C. pen., art. 76 lit. d)

C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen.,

s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C.

pen.

În temeiul art. 81 – art. 82 C. pen.

și art. 71 alin. (5) C. pen., a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

principale și a pedepsei accesorii pe o perioadă de 2 (doi) ani și 4 (patru)

luni, ce constituie termen de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a

atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitoare la

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii

unei infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Pentru a dispune astfel, prima

instanță a arătat că: Inculpatul I.L. este agent șef adjunct de poliție în

cadrul I.P.J. Neamț, Postul de Poliție Săvinești, județul Neamț și face parte

din structura Poliției Judiciare, conform Dispoziției I.G.P.R. nr. 4140 din 11

aprilie 2005, având avizul procurorului general, nr. l030/C/2005 (adresa nr. 32936

din 10 martie 2010 emisă de I.P.J. Neamț, Serviciul Resurse Umane).

În seara zilei de 09 martie 2010, după

ce a consumat băuturi alcoolice la domiciliu, inculpatul s-a deplasat la barul

„U.” din localitatea Săvinești, județul Neamț, unde a băut o cafea. Martorul P.A.V.

i-a atras atenția inculpatului că una din roțile autoturismului său, marca BMW,

cu nr. de înmatriculare N-151-CUR este dezumflată. În jurul orei 22

30

inculpatul și martorul au părăsit barul și s-au deplasat cu autoturismul la

stația P. din localitatea Săvinești, dar, nereușind să rezolve problema

cauciucului, și-au continuat deplasarea spre municipiul Piatra Neamț. La un

moment dat, din cauza faptului că inculpatul nu a adaptat viteza de trafic la

condițiile rutiere a scăpat volanul autoturismului și a intrat pe un teren

viran, lovindu-se de un copac.

În urma impactului autoturismul a fost

secționat în două, iar martorul P.A.V. a suferit leziuni care au necesitat

40-45 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Prin Rezoluția nr. 88/ P din 10 august

2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin.

(l) și (3) C. pen., întrucât partea vătămată nu a formulat plângere penală.

Inculpatul I.L. a fost condus la

Spitalul Județean Piatra Neamț unde i-au fost recoltate două probe de sânge, la

interval de o oră, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din buletinul de analiză toxicologică nr.

384/385 din 11 martie 2010, eliberat de S.M.L. Neamț rezultă că, la ora 00:01

inculpatul avea o alcoolemie de 2 gr. %o, iar la ora 01:01 o alcoolemie de

l,85gr. %o.

În cursul cercetării judecătorești, la

solicitarea inculpatului a fost admisă cererea de recalculare a alcoolemiei.

Din raportul de expertiză

medico-legală nr. 647/ R din 08 noiembrie 2011 privind calculul retroactiv al

alcoolemiei, efectuat de I.M.L. Iași, Comisia pentru Interpretarea Alcoolemiei

rezultă că, la data de 09 martie 2010, între orele 22

3

°-23°°

inculpatul I.L. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică aproximativă cuprinsă

în intervalul 0,75 -1,30 gr. %o. În cuprinsul raportului se arată că, în

intervalul orar 22

3

°-23°° alcoolemia se afla în faza de absorbție și

ar fi avut valoarea aproximativă cuprinsă între 0,75 - 0,80 gr. %o pentru ora

22

30

și valoarea aproximativă de circa 1,30 gr. %o pentru ora 23°°.

Audiat în cursul urmăririi penale și

al cercetării judecătorești inculpatul I.L. a recunoscut faptul că, în data de

09 martie 2010 a consumat băuturi alcoolice, la domiciliu, respectiv 150 ml.

coniac și 4 pahare de vin, după care a condus autoturismul pe drumul public,

însă a contestat alcoolemia stabilită în buletinul de analiză toxicologică,

susținând că prima probă i-a fost recoltată după circa 1 oră și 30 minute de la

producerea accidentului și că incidentul rutier a avut loc la ora 22

3

°.

Instanța de fond a înlăturat

susținerile inculpatului, ca și pe cele ale martorului P.A.V. ca fiind

nesincere, întrucât ora producerii accidentului rutier, moment în raport de

care se stabilește și alcoolemia inculpatului, rezultă din conținutul

procesului verbal de cercetare la fața locului, din 10 martie 2010 în care s-a

menționat că, la data de 09 martie 2010, în jurul orei 23,05 dispecerul de

serviciu 112 al I.P.J. Neamț a sesizat lucrătorii poliției rutiere, cu privire

la faptul că, pe DN 15, în interiorul localității Dumbrava Roșie s-a produs un

accident rutier.

Din coroborarea acestor probe, s-a

reținut că accidentul rutier a avut loc după ora 22

3

° (ora când

inculpatul și martorul au plecat din bar}, în apropierea orei 23°° (când

inculpatul a anunțat serviciul de urgență 112).

Așa fiind, reținând ca oră probabilă a

producerii accidentului rutier ora 23°°, instanța a constatat că, în

conformitate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 647/R,

emis de I.M.L. Iași la ora respectivă alcoolemia inculpatului se situa în jurul

valorii de 1,30 gr. %o.

Împrejurarea că inculpatului i s-a

recoltat prima probă de sânge, la spital la ora 00:01, după o oră de la

incidentul rutier nu este de natură să atragă nulitatea buletinului de analiză

toxicologică.

Conform art. 6 lit. d) din Ordinul nr.

376 din 10 aprilie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind

prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a

stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a

medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor

de autovehicule și tramvaie, prima prelevare se efectuează de preferință

într-un interval de timp de până la 30 minute de la producerea evenimentului

care a determinat solicitarea prelevării de sânge. Folosirea termenului „de

preferință" indică o recomandare în procedura de prelevare a produselor

biologice, și nu o obligație, în funcție de circumstanțele concrete și de

posibilitățile existente pentru prelevare.

În drept, fapta inculpatului I.L., de

a conduce pe drumurile publice un autoturism având o îmbibație alcoolică peste

limita legală de 0,80 gr. %o constituie infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.

(l) din O.U.G. nr. 195/2002.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 27 din 28 februarie 2018, a respins, ca nefundat, apelul

inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 200 lei.

În termen legal, împotriva acestei

hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare

prevăzute

de

art. 385

9

pct. 10, 13, 17 și 18 C. proc. pen.

În esență, recurentul a susținut că

instanța a omis să se pronunțe cu privire la o probă esențială pentru inculpat,

și anume buletinul de examinare clinică aflat la dosar, probă în raport de care

reiese că alcoolemia inculpatului la momentul evenimentului (ora 22.30) era sub

limita legală.

Printr-o a doua critică se susține că

inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea

penală și căreia i s-a dat și o încadrare juridică greșită. Se arată că, în

realitate, inculpatul a săvârșit contravenția

prevăzută de

art. 102 alin. (3) lit. a) din O.U.G. nr.

195/2002, motiv pentru care soluția corectă ce trebuie adoptată este cea de

achitare

prevăzută

de

art. 10 lit.

b) C. proc. pen.

Printr-o ultimă critică, s-a susținut

că în cauză s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea

unei greșite soluții de condamnare, deși probele administrate nu au reușit să

răstoarne prezumția de nevinovăție de care trebuie să se bucure inculpatul.

S-a solicitat, în principal,

restituirea cauzei la parchet în vedre refacerii urmăririi penale care este

lovită de nulitate absolută în condițiile în care organele de urmărire penală

au respins toate cererile în apărare formulate de inculpat, iar în subsidiar,

achitarea inculpatului, potrivit temeiului legal arătat.

Examinând recursul inculpatului prin

prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în conformitate cu

dispozițiile art. 3859

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată următoarele:

Din examinarea materialului probator

administrat în cauză rezultă că instanțele au stabilit în mod corect situația

de fapt și au reținut în mod întemeiat vinovăția inculpatului pentru fapta

comisă, pronunțând în mod legal și temeinic condamnarea acestuia.

Instanțele au examinat în mod

amănunțit probele administrate în cauză, reținându-le pe cele care prezentau

elemente de obiectivitate și care se coroborau în mod logic în interpretarea

împrejurărilor în care a avut loc evenimentul.

Astfel, instanțele au arătat că

declarația dată în cursul urmăririi penale de martorul P.A.V. care precizează

că inculpatul s-a aflat în bar în intervalul orar 21.30 - 22.30, după care au

plecat împreună, se coroborează cu conținutul procesului-verbal de cercetare la

fața locului, cu momentul apelării Serviciului de Urgență 112, la ora 23.05, și

cu rezultatele analizei alcoolemiei, precum și cu modul de calcul de acesteia.

În mod corect, instanțele au înlăturat

ca nesincere și pro-causa apărările formulate de inculpat prin care acesta a

încercat să inducă în lanțul desfășurării evenimentelor, date și împrejurări

nereale, dar care l-ar fi favorizat cu privire la modificarea timpilor

consumului de alcool sau al producerii accidentului rutier.

Inculpatul a urmărit să obțină astfel,

o recalculare a alcoolemiei, apărare care nu poate fi primită în contextul

probelor care demonstrează faptul că acesta a produs un accident rutier

conducând pe drumurile publice un autovehicul, având în sânge o îmbibație

alcoolică de peste 0,80 gr. °/oo.

De altfel, la momentul prelevării

probelor biologice de sânge, inculpatul a negat orice consum de alcool, ceea ce

demonstrează odată în plus că acesta a încercat de la început să înlăture orice

incriminare a sa cu privire la conducerea autovehiculului sub influența

băuturilor alcoolice, în afara condițiilor permise de lege.

Așa fiind, Înalta Curte va respinge,

ca nefondate, criticile formulate de inculpat cu privire la condamnarea sa,

constatând că aceasta este legală și temeinică, fapta comisă întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de

art. 87 alin. (l) din O.U.G. nr. 195/2002

în baza căreia a fost pronunțată pedeapsa de 4 luni închisoare.

Toate cererile formulate de inculpat

au fost examinate de către instanțe care s-a pronunțat motivat asupra lor.

Restituirea cauzei pentru refacerea

urmăririi penale nu este permisă de lege decât în condițiile

prevăzute de

art. 332 alin. (2) teza finală C.

proc. pen., ale căror cerințe nu au fost încălcate de organele de urmărire

penală, inculpatul fiind audiat, iar asistența juridică nefiind obligatorie, potrivit

dispozițiilor

art. 171

alin.

(2) C. proc. pen.

Mai mult decât atât, cu ocazia

prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul I.L. a precizat că nu

are probe de propus în apărare, prin urmare dreptul său nu a fost obstrucționat

în nici un mod, doar că inculpatul nu a înțeles să și-l valorifice decât în

faza de cercetare judecătorească când instanțele i-au și admis, de altfel,

cererile formulate în apărare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va

respinge, ca nefundat, recursul inculpatului și va dispune obligarea acestuia

la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

până la prezentarea apărătorului ales avansându-se din fondul Ministerului

Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.L. împotriva deciziei penale nr. 27 din 28 februarie

2012 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea

apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09

octombrie 2012.