ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3491/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 25.01.2012, reclamantele S.C. A. S.R.L., și S.C. B. S.R.L., au chemat în judecată pe S.C. C. S.R.L., pentru ca în temeiul prevederilor art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, să se dispună anularea înregistrarea mărcii naționale "D.", înregistrată de pârâta sub nr. 088051, la data de 02.07.2007, ca marcă individuală, verbală, pentru clasa de servicii 35.

La 17.06.2012, S.C. E. S.R.L. a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat anularea înregistrării mărcii individuale verbale D. nr. 088051 acordată la 14.01.2008, având depozitul nr. M 2007 06525 din 2.07.2007 pentru clasa de servicii 35, import, regruparea în avantajul terților a mașinilor de înghețată, cu excepția transportului lor, permițând consumatorilor să le vadă și să le cumpere comod, ca fiind înregistrată cu încălcarea art. 6 lit. g) și art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.

Prin Sentința civilă nr. 1980/01.11.2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, cererea a fost admisă și s-a anulat înregistrarea mărcii naționale D. înregistrată de pârâtă sub nr. x/02.07.2007. S-a respins cererea de intervenție formulată de S.C. E. S.R.L. ca fiind formulată de o persoană care nu justifică drept și interes în cauză.

Prin Decizia nr. 33A din data de 30 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de către pârâtă ca nefondat.

Prin Decizia nr. 3426 din 3 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins excepția nulității recursului și a admis recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 33A din data de 30 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale; a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceeași curți de apel.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut următoarele.

Excepția nulității recursului a fost respinsă întrucât, astfel cum a rezultat din analiza criticilor dezvoltate de recurentă, acestea sunt susceptibile de încadrare, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În ce privește recursul pe fondul său, Înalta Curte a constatat că recurenta-pârâtă a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., față de criticile dezvoltate de recurent, a fost analizat împreună cu motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceste critici fiind interdependente.

Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, a reținut ca fiind întemeiate motivele de recurs pentru argumentele ce succedă.

Curtea de Apel, în analiza apelului declarat de pârâtă pornește, corect, de la criteriile de evaluare a relei-credințe la înregistrarea mărcii naționale "D.", sub nr. 088051, la data de 2.07.2007, ca marcă individuală, verbală, pentru clasa de servicii 35-import, regruparea în avantajul terților a mașinilor de înghețată (cu excepția transportului lor, permițând consumatorilor să le vadă și să le cumpere comod, astfel cum s-au cristalizat în cauza C-529/07 (Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG împotriva Franz Hauswirth GmbH.).

Astfel, prin această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că instanța trebuie să ia în considerare toți factorii pertinenți specifici speței și existenți la momentul depunerii cererii de înregistrare a unui semn ca marcă, în special: împrejurarea că solicitantul are sau trebuia să aibă cunoștință de faptul că un terț utilizează un semn identic sau similar pentru un produs identic sau similar, ce poate produce confuzie cu semnul a cărei înregistrare se cere; intenția solicitantului de a-l împiedica pe terț să utilizeze un astfel de semn în continuare, precum și nivelul de protecție juridică de care beneficiază semnul terțului și semnul a cărui înregistrare se solicită.

În vederea aplicării acestor criterii, Înalta Curte a constatat că instanța de apel a reținut două aspecte din acest punct de vedere: gradul înalt de protecție al semnului distinctiv pentru care se solicită anularea pentru rea-credință, apreciat de instanță ca fiind notoriu în segmentul de piață vizat, marca "D." fiind înregistrată în Italia, prezentă pe piața din România din anul 2005 prin distribuirea produselor de către reclamantă prin intermediul contractelor de distribuire încheiate cu firma F. și absența justificării alegerii denumirii mărcii.

Cu privire la nivelul de protecție juridică a semnului "D.", instanța a învederat notorietatea acestuia în România pentru segmentul de adresabilitate, urmare a materialelor publicitare în reviste de specialitate, a ofertelor de vânzare către potențiali cumpărători, a vânzărilor efectuate și a organizării de seminarii.

Contractul de prestări servicii de publicitate și reclamă din decembrie 2006 prevede includerea în revista (...) a unor materiale publicitare pentru reclamanta S.C. A. S.R.L.

Din extrasele revistelor s-a reliefat fotografiile unor "echipamente și utilaje pentru industria alimentară" în special mașini de înghețată "G.", semnul "D." fiind greu de distins sau aproape imposibil de distins.

Ofertele de vânzare către varii societăți comerciale nu ar putea constitui prin ele însele dovezi de notorietate a semnului "D.", dat fiind caracterul lor nepublic și fără o coroborare cu alte probe.

Referitor la rezultatele foarte bune de comercializare a mașinilor de înghețată D. pe întreg teritoriul României, reclamanta, prin anexa 9 a cererii de chemare în judecată atașează 6 facturi de vânzare a unor mașini de înghețată "D." după cum urmează: o mașină în Zalău, două mașini în Sibiu, o mașină în Botoșani, cinci mașini de înghețată pentru un hotel din București.

Privitor la seminariile de promovare a mașinii de înghețată ce are atașat și semnul "D." s-a constatat că secțiunea de prezentare de utilaje de gelaterie din anul 2005 se referă la utilajele "G.", iar din cuprinsul fișelor de comandă pentru seminarul din 2007, a rezultat că scopul seminarului ar fi fost acela de vânzare a unor paste pentru aromatizarea cremelor, deserturilor, mixurilor pentru înghețată, etc., precum și a unor baze aromatizate pentru prepararea mixurilor pe utilaje "G.".

Și seminarul anterior, din 2006 are un conținut asemănător fiind desfășurat sub sigla "G.".

În 2008 la seminarul de înghețată artizanală se arată că vor fi prezentate "aparate de înghețată "G.".

Într-unele dintre înscrisurile depuse (în special fotografii) apar mașinile de înghețată "G." purtând și semnul "D.".

La fila x apare o ofertă cu un discount de 5% pentru mașina de înghețată "D." doar pe timpul seminarului.

S-a făcut aplicarea unei prezumții de cunoaștere a faptului relevant de către titularul dreptului din România, în absența unor raporturi contractuale sau concurențiale legale între părți ori chiar legături de altă natură cu piața relevantă în aprecierea nivelului juridic de protecție a mărcii reclamantei.

Instanța a presupus că este exclus ca pârâta să nu fi cunoscut marca "D." deoarece trebuia/putea să valorifice site-uri de specialitate.

Numai că simpla culpă (lipsă de diligență în acțiunile întreprinse) nu poate avea semnificația relei-credințe.

Recurenta a invocat principiul teritorialității în evaluarea gradului de protecție juridică a semnelor în conflict.

Principiul teritorialității drepturilor asupra mărcilor, expres reglementat de art. 1 din Legea nr. 84/1998, nu constituie un impediment la aprecierea relei-credințe, deoarece reaua-credință la înregistrarea unei mărci naționale subzistă independent de principiul teritorialității, fiind posibil ca prin înregistrarea mărcii naționale să se urmărească împiedicarea extinderii teritoriale a unui alt concurent.

S-a menționat că simpla cunoaștere a faptului relevant (folosirea unui semn identic în legătură cu produse identice) nu este suficient în sine pentru a stabili existența relei-credințe, fiind necesar să se ia în considerare intenția solicitantului la momentul depunerii cererii de înregistrare; or, intenția solicitantului este un element subiectiv care trebuia stabilit prin trimitere la circumstanțele obiective ale speței.

Din cele mai sus expuse a rezultat că instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt cu privire la gradul de cunoaștere al semnului pentru care se cere anularea mărcii pentru rea-credință câtă vreme se face o apreciere generică a probelor administrate, fără o analiză concretă a acestora în vederea susținerii soluției adoptate.

Instanța de apel a reținut că motivația pârâtei în alegerea denumirii mărcii fanteziste "D.", denumirea societății chineze și faptul că pe mașinile de înghețată de afla deja aplicat semnul "D.", nu este pertinentă. S-a arătat că pentru partenerul chinez nu au fost depuse înscrisuri cu privire la negocierile dintre el și societatea reclamantei pentru a se releva aspecte de bună-credință, ori cataloage cu produsele oferite de firma chineză, perioada de timp în care firma din China a folosit denumirea și altele asemenea.

Așadar, din chiar cuprinsul motivării deciziei a rezultat că instanța ar fi trebuit să ordone, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., ca părțile să completeze probele pentru a fi prevenită orice greșeală în stabilirea faptelor.

Cât privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a rezultat din corpul deciziei că de fapt nu reprezintă o motivare contradictorie, ci doar pașii logici făcuți de instanță pentru a reține utilizarea de către pârâră a mărcii protejate, așa încât critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., sub acest aspect, nu a fost fondată . Tot cu referire la pct. 7, critica referitoare la modalitatea defectuoasă de stabilire a situației de fapt este fondată, așa cum deja s-a arătat.

Înalta Curte, pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și pct. 9, cu referire la art. 312 alin. (1), (2), (3) și art. 314 C. proc. civ., a admis recursul, a casat decizia cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia primei rejudecări, Curtea a solicitat părților completarea probatoriului, apelanta depunând înscrisuri în dovedirea afirmațiilor sale privind motivele ce au justificat alegerea denumirii mărcii fanteziste "D.", anume denumirea partenerului chinez, semnul utilizat de partenerul chinez, corespondența purtată cu partenerul chinez pe parcursul negocierilor.

Prin Decizia civilă nr. 160 A/22.02.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca nefondat, apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr. 1980 din 01.11.2012 pronunțată în Dosarul nr. x/2012 de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți S.C. H. S.R.L., și intimata-intervenientă S.C. E. S.R.L.,

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. C. S.R.L.

Prin Decizia civilă nr. 1523/10. 10.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 160A din data de 22 februarie 2017 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost casată decizia recurată și trimisă cauza la aceeași instanță de apel

În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.

În soluționarea cauzei, instanța de apel a făcut referire la criterii de evaluare a relei-credințe conturate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (C.J.U.E.) în cauza C-529/07 (Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG împotriva Franz Hauswirth GmbH) și la dispozițiile deciziei anterioare de recurs.

Relativ la primul criteriu subliniat - împrejurarea că solicitantul are sau trebuia să aibă cunoștință de faptul că un terț utilizează un semn identic sau similar pentru un produs identic sau similar, ce poate produce confuzie cu semnul a cărei înregistrare se cere, instanța de apel a constatat că, deși nu s-a demonstrat notorietatea semnului "D." în legătură cu mașinile de înghețată comercializate de reclamante, există un grad suficient de cunoaștere în segmentul de piață românească relevantă a mașinilor de înghețată "D." produse de societatea italiană F., de la care să se plece în evaluarea cunoașterii existenței acestuia de către apelantă.

În lămurirea acestui criteriu, prin aceeași hotărâre s-a dat efecte și prezumției de cunoaștere ce "poate rezulta, printre altele, din împrejurarea că, în sectorul economic vizat, o astfel de utilizare este îndeobște cunoscută" - prezumție constatată a rezulta din probe administrate, astfel cum acestea au fost indicate.

Prin decizia anterioară de recurs s-a reținut că instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt cu privire la gradul de cunoaștere a semnului pentru care se cere anularea înregistrării mărcii pentru rea-credință câtă vreme se face o apreciere generică a probelor administrate, fără o analiză concretă a acestora, în vederea susținerii soluției adoptate.

O astfel de analiză concretă se subliniază în decizia de recurs, prin referirea punctuală și concretă la probe, fără ca aceasta să se regăsească și în decizia de apel, influențând deplina stabilire a situației de fapt relativ la criteriul vizat - contestat de recurenta pârâtă.

Instanța de apel a făcut trimitere generică la "centralizatorul vânzărilor începând cu anul 1997, coroborat cu facturile exemplificativ depuse, ce includ și vânzări în țara noastră" - fără o detaliere punctuală, de natură a fi în măsură să susțină utilizarea îndeobște cunoscută în sectorul economic vizat, posibil a fi confirmată ca situație de fapt - sub aspectul duratei, spațiului și volumului de utilizare, care pot fi privite corelat cu nivelul de protecție juridică - ce nu ar putea fi cenzurată de instanța de recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

Este necesar a se verifica dacă au fost avute în vedere livrările făcute către intimatele reclamante, prin raportare la calitatea acestora de distribuitori ai firmei din Italia, iar intimatele reclamante fac referiri la comercializări și în Italia (unde se reclamă și înregistrarea unei mărci anterior celei în cauză) și alte state ale Uniuni Europene (unde se pune și problema înregistrării unei mărci comunitare, însă în anul 2011, ulterior celei în discuție) precum și în numeroase alte state din afara acesteia - o analiză a probelor nefiind permisă instanței de recurs de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În ceea ce privește promovarea mărcii pe piața românească prin materiale publicitare în reviste de specialitate nu s-a făcut o detaliere care să permită a se verifica dacă s-a ținut cont și de sublinierile din decizia anterioară de recurs.

S-au apreciat fotografiile mașinilor de înghețată G., arătându-se că se vede, în partea superioară, semnul "D.", fără ca acestea să fie asociate la un reper, inclusiv temporal.

Cu privire la seminariile de gelaterie, prin decizia anterioară de recurs s-au subliniat referințele făcute la utilaje "G." în secțiunea de prezentare, sigla de desfășurare și scopul seminarului (01.03.2006 - 03.03.2006) și fișele de comandă referitoare la scopul seminarului (22.02.2007 - 23.02.2007), iar prin decizia de apel nu s-au arătat argumentele pentru care semnului "D." i s-a dat relevanța în context - instanța de apel reținând și că acesta s-a regăsit pe mașina de înghețată "G.", cu privire la această siglă subliniindu-se și existența unei mărci.

La rejudecare s-a avut în vedere și celelalte modalități de utilizare a semnului, valorificate de către intimatele reclamante.

Mențiunile de pe site-ul de promovare al recurentei pârâte au fost apreciate de instanța de apel în analiza atât a criteriului mai sus menționat - coroborat însă cu celelalte elemente de reper, cât și a celui referitor la intenția solicitantului de a-l împiedica pe terț să utilizeze un astfel de semn în continuare, reflectat în aceeași jurisprudență comunitară, cele două criterii fiind într-o strânsă legătură - relevată, de altfel, și în decizia de apel.

Buna sau reaua-credință a solicitantului s-a analizat în raport cu data de înregistrare a mărcii a cărei anulare se solicită, însă pot exista ipoteze situate ulterior acestei date, care să confirme atitudinea subiectivă a acestuia la data de referință.

Este cazul, de exemplu, reținut în jurisprudența comunitară, când, ulterior, se adeverește că solicitantul a înregistrat un semn ca marcă fără intenția de a-l utiliza, cu unicul scop de a împiedica intrarea pe piață a unui terț - caz asupra căruia se insistă în susținerea recursului, deși acesta nu a fost confirmat prin decizia de apel.

Criteriul intenției urmează a fi pe deplin explicitat din perspectiva în care interesează, urmând a se avea în vedere și celelalte apărări ale recurentei pârâte, între care și cele prin care susține (relativ la aspectul reținut de instanța de apel) că raportarea la alte firme se face la o anumită distanță din momentul înregistrării mărcii și că a depus la ultimul termen acte pe care instanța nu le-a luat în considerare, precum și celelalte elemente subliniate în context de către intimatele reclamante.

Prima instanță de apel a mai avut în vedere motivația recurentei pârâte în alegerea denumirii mărcii fanteziste "D.", iar infirmarea acesteia pe lipsa dovezilor din partea apelantei (prezenta recurentă) a fost sancționată de instanța anterioară de recurs, care a impus ca, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să se ordone completarea probelor pentru a fi prevenită orice greșeală în stabilirea faptelor.

S-a reținut că apelanta a depus în rejudecare înscrisuri în dovedirea afirmațiilor sale privind motivele ce au justificat alegerea denumirii mărcii fanteziste "D.", respectiv denumirea partenerului chinez, semnul utilizat de partenerul chinez, corespondența purtată cu partenerul chinez pe parcursul negocierilor - fără a se regăsi referiri în decizie sub acest aspect.

Recurenta pârâtă susține că s-au depus la ultimul termen acte pe care instanța nu le-a luat în considerare, iar intimatele reclamante au făcut referire prin întâmpinare la probe administrate în rejudecare - probe care nu pot fi analizate de instanța de recurs, față de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Cu referire la probele avute în vedere, din dosarul primei instanțe, instanța de apel a reținut însă similaritatea graficii autocolantelor folosite și aplicate pe utilaje și că imaginile produselor comercializate de pârâtă (mașinile de înghețată din China) demonstrează asemănarea acestor autocolante aplicate cu cele ale produselor comercializate de reclamantă.

Intimatele reclamante au susținut prin întâmpinarea din dosarul de recurs că înscrisurile depuse la dosarul instanței de apel după casare permit prezumțiile că producătorul chinez a contrafăcut marca D., neavând un drept înregistrat, și că înregistrarea mărcii "D." maschează săvârșirea unor fapte de contrafacere pe teritoriul României, prin aparența de legalitate pe care o creează un drept la marcă înregistrată.

Instanța a apreciat și măsura în care aceste aspecte pot influența analiza existenței relei-credințe a titularului la înregistrarea mărcii.

Nivelul de protecție juridică de care beneficiază semnul terțului și semnul a cărui înregistrare se solicită, la care s-au făcut referiri în cererea de recurs și în întâmpinare inclusiv din perspectiva jurisprudenței comunitare, urmează a fi avut în vedere la rejudecare.

Astfel, în hotărârea de referință s-a subliniat că faptul că un terț utilizează de multă vreme un semn pentru un produs identic sau similar ce poate conduce la confuzie cu marca solicitată, iar acest semn beneficiază de un anumit nivel de protecție juridică este un factor pertinent pentru a aprecia existența relei-credințe a solicitantului.

Într-un astfel de caz, solicitantul ar putea beneficia de drepturile conferite de marcă cu unicul scop de a face concurență neloială unui concurent care utilizează un semn care, prin propriile calități, a obținut deja un anumit nivel de protecție juridică.

Așa fiind, nu este exclus totuși ca în astfel de împrejurări și, în special, atunci când mai mulți producători utilizează pe piață semne identice sau similare pentru produse identice sau similare ce pot conduce la confuzie cu semnul a cărei înregistrare se cere, solicitantul să urmărească un obiectiv legitim pentru înregistrarea acestui semn.

Acesta poate fi cazul, în special, atunci când solicitantul are cunoștință, la momentul depunerii cererii de înregistrare, de faptul că un terț, care este un actor recent pe piață, încearcă să profite de semnul amintit prin copierea prezentării sale, ceea ce conduce solicitantul la obținerea înregistrării semnului pentru a împiedica utilizarea acestei prezentări.

În considerarea acestor argumente, care susțin caracterul fondat al recursului, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ. (care nu permit instanței de recurs verificarea criticilor ce se circumscriu dispozițiilor pct. 9 al aceluiași articol), neputându-se astfel reține nulitatea cererii, Înalta Curte a dispus casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Prin Decizia nr. 529A/09.05.2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. C. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr. 1980/01.11.2012 pronunțată în Dosarul nr. x/2012 de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți S.C. H. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. și intimata-intervenientă S.C. E. S.R.L., ca nefondat.

În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.

În raport de motivele de apel formulate și de considerentele cele două decizii de casare precedente, acestea din urmă obligatorii potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. 1865, curtea de apel a constatat că are de analizat, în primul rând, modul în care marca verbală D., înregistrată în Italia pentru clasele 7, 9 și 11 din clasificarea de la Nisa a fost utilizată pe teritoriul României, această utilizare fiind relevantă pentru stabilirea gradului de cunoaștere ce prezintă interes în cadrul primului criteriu de apreciere a relei-credințe, stabilit prin hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C-529/07 (Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG împotriva Franz Hauswirth GmbH.).

După cum s-a reținut deja în ciclurile procesuale anterioare, prin această hotărâre, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că instanța trebuie să ia în considerare toți factorii pertinenți specifici speței și existenți la momentul depunerii cererii de înregistrare a unui semn ca marcă, în special: împrejurarea că solicitantul are sau trebuia să aibă cunoștință de faptul că un terț utilizează un semn identic sau similar pentru un produs identic sau similar, ce poate produce confuzie cu semnul a cărei înregistrare se cere; intenția solicitantului de a-l împiedica pe terț să utilizeze un astfel de semn în continuare, precum și nivelul de protecție juridică de care beneficiază semnul terțului și semnul a cărui înregistrare se solicită.

Mai exact, Curtea a arătat că: "38 În ceea ce privește în mod specific factorii menționați în întrebările preliminare, și anume:

- împrejurarea că solicitantul are sau trebuie să aibă cunoștință de faptul că un terț utilizează cel puțin într-un stat membru un semn identic sau similar pentru un produs identic sau similar ce poate conduce la confuzie cu semnul a cărui înregistrare se cere;

- intenția solicitantului de a-l împiedica pe acest terț să utilizeze un astfel de semn în continuare, precum și

- nivelul de protecție juridică de care beneficiază semnul terțului și semnul a cărui înregistrare se solicită,trebuie făcute următoarele precizări.

39 Trebuie menționat, în ceea ce privește termenii "trebuie să aibă cunoștință" din cuprinsul textului celei de a doua întrebări preliminare, că o prezumție de cunoaștere de către solicitant a utilizării de către un terț a unui semn identic sau similar pentru un produs identic sau similar ce poate conduce la confuzie cu semnul a cărui înregistrare se cere poate rezulta, printre altele, din împrejurarea că, în sectorul economic vizat, o astfel de utilizare este îndeobște cunoscută, această cunoaștere putând fi dedusă, în special, din durata unei astfel de utilizări. Într-adevăr, cu cât este mai îndelungată această utilizare, cu atât este mai probabil ca solicitantul să fi avut cunoștință de ea la momentul depunerii cererii de înregistrare.

40 Cu toate acestea, trebuie constatat că împrejurarea că solicitantul are sau trebuie să aibă cunoștință de faptul că un terț utilizează de multă vreme cel puțin într-un stat membru un semn identic sau similar pentru un produs identic sau similar ce poate conduce la confuzie cu semnul a cărui înregistrare se cere nu este suficientă în sine pentru a stabili existența relei-credințe a solicitantului.

41 Prin urmare, pentru a aprecia existența relei-credințe, trebuie să se ia în considerare și intenția solicitantului la momentul depunerii cererii de înregistrare.

42 Este important în această privință să se menționeze că, astfel cum a arătat, de altfel, avocatul general la punctul 58 din concluzii, intenția solicitantului la momentul pertinent este un element subiectiv care trebuie stabilit prin trimitere la circumstanțele obiective ale speței.

43 Astfel, intenția de a împiedica un terț să comercializeze un produs poate, în anumite împrejurări, să constituie un element al relei-credințe a solicitantului.

44 Acesta lucru este valabil în special atunci când, ulterior, se adeverește că solicitantul a înregistrat un semn ca marcă comunitară fără intenția de a-l utiliza, cu unicul scop de a împiedica intrarea pe piață a unui terț.

45 Într-adevăr, într-un astfel de caz, marca nu îndeplinește funcția sa esențială, care constă în a garanta consumatorului sau utilizatorului final identitatea originii produsului sau a serviciului respectiv, permițându-i să distingă, fără vreo posibilitate de confuzie, acest produs sau acest serviciu de cele care au o altă proveniență (a se vedea în special Hotărârea din 29 aprilie 2004, Henkel/OAPI, C-456/01 P și C-457/01 P, Rec., p. I-5089, punctul 48).

46 Tot astfel, faptul că un terț utilizează de multă vreme un semn pentru un produs identic sau similar ce poate conduce la confuzie cu marca solicitată, iar acest semn beneficiază de un anumit nivel de protecție juridică este un factor pertinent pentru a aprecia existența relei-credințe a solicitantului.

47 Într-adevăr, într-un astfel de caz, solicitantul ar putea beneficia de drepturile conferite de marca comunitară cu unicul scop de a face concurență neloială unui concurent care utilizează un semn care, prin propriile calități, a obținut deja un anumit nivel de protecție juridică.

48 Așa fiind, nu este exclus totuși ca în astfel de împrejurări și, în special, atunci când mai mulți producători utilizează pe piață semne identice sau similare pentru produse identice sau similare ce pot conduce la confuzie cu semnul a cărui înregistrare se cere, solicitantul să urmărească un obiectiv legitim prin înregistrarea acestui semn.

49 Acesta poate fi cazul în special, astfel cum a arătat avocatul general la punctul 67 din concluzii, atunci când solicitantul are cunoștință, la momentul depunerii cererii de înregistrare, de faptul că un terț, care este un actor recent pe piață, încearcă să profite de semnul amintit prin copierea prezentării sale, ceea ce conduce solicitantul la obținerea înregistrării semnului pentru a împiedica utilizarea acestei prezentări.

50 În plus, astfel cum a menționat de asemenea avocatul general la punctul 66 din concluzii, și natura mărcii solicitate poate fi pertinentă pentru aprecierea existenței relei-credințe a solicitantului. Astfel, în cazul în care semnul vizat constă în forma și în prezentarea de ansamblu ale unui produs, existența relei-credințe a solicitantului ar putea fi stabilită mai ușor atunci când libertatea de alegere a concurenților în privința formei și a prezentării ale unui produs este restrânsă din cauza unor considerații de ordin tehnic sau comercial, astfel încât titularul mărcii este în măsură să îi împiedice pe concurenți nu numai să utilizeze un semn identic sau similar, dar și să comercializeze produse comparabile.

51 În sfârșit, pentru aprecierea existenței relei-credințe a solicitantului, poate fi luat în considerare nivelul de notorietate de care se bucură un semn la momentul depunerii cererii prezentate în vederea înregistrării ca marcă comunitară.

52 Într-adevăr, un astfel de nivel de notorietate ar putea justifica în mod clar interesul solicitantului de a asigura protecția juridică mai extinsă a semnului său. (sublinierile aparțin curții de apel)"

Cu ocazia primei casări cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Casație a reproșat Curții de Apel că nu a analizat în detaliu probele cu privire la cunoașterea semnului D. pe teritoriul României, la data înregistrării mărcii de către apelantele-pârâte; în esență, Curtea de Casație a reținut (în măsura în care această instanță se poate pronunța pe situația de fapt) că nu prea există dovezi cu privire la notorietatea mărcii D.: "Din extrasele revistelor s-a reliefat fotografiile unor "echipamente și utilaje pentru industria alimentară" în special mașini de înghețată "G.", semnul "D." fiind greu de distins sau aproape imposibil de distins.

Ofertele de vânzare către varii societăți comerciale nu ar putea constitui prin ele însele dovezi de notorietate a semnului "D.", dat fiind caracterul lor nepublic și fără o coroborare cu alte probe.

Referitor la rezultatele foarte bune de comercializare a mașinilor de înghețată D. pe întreg teritoriul României, reclamanta, prin anexa 9 a cererii de chemare în judecată atașează 6 facturi de vânzare a unor mașini de înghețată "D." după cum urmează: o mașină în Zalău, două mașini în Sibiu, o mașină în Botoșani, cinci mașini de înghețată pentru un hotel din București.

Privitor la seminariile de promovare a mașinii de înghețată ce are atașat și semnul "D." s-a constatat că secțiunea de prezentare de utilaje de gelaterie din anul 2005 se referă la utilajele "G.", iar din cuprinsul fișelor de comandă pentru seminarul din 2007, a rezultat că scopul seminarului ar fi fost acela de vânzare a unor paste pentru aromatizarea cremelor, deserturilor, mixurilor pentru înghețată, etc., precum și a unor baze aromatizate pentru prepararea mixurilor pe utilaje "G.".

Și seminarul anterior, din 2006 are un conținut asemănător fiind desfășurat sub sigla "G.".

În 2008 la seminarul de înghețată artizanală se arată că vor fi prezentate "aparate de înghețată "G.".

Într-unele dintre înscrisurile depuse (în special fotografii) apar mașinile de înghețată "G." purtând și semnul "D.".

La fila x apare o ofertă cu un discount de 5% pentru mașina de înghețată "D." doar pe timpul seminarului.

S-a făcut aplicarea unei prezumții de cunoaștere a faptului relevant de către titularul dreptului din România, în absența unor raporturi contractuale sau concurențiale legale între părți ori chiar legături de altă natură cu piața relevantă în aprecierea nivelului juridic de protecție a mărcii reclamantei."

Prin cea de-a doua decizie din apel, curtea de apel a reținut în mod judicios că nu există dovezi cu privire la notorietatea mărcii D. pe teritoriul României, dar că această trăsătură nici nu este o condiție pentru admiterea cererii în anulare, fiind relevant gradul suficient de cunoaștere pe segmentul de piață relevant: "Curtea a observat, în rejudecare, că intimata reclamantă nu a adus probe suplimentare referitoare la gradul de cunoaștere a semnului "D.".

Totuși, art. 47 lit. c) din Legea nr. 84/1998 nu reclamă notorietatea semnului pentru care se solicită anularea mărcii adverse, gradul de cunoaștere fiind relevant mai ales în ceea ce privește posibilitatea recurgerii la o prezumție de cunoaștere a semnului în piața relevantă, atunci când nu există o dovadă nemijlocită că solicitantul a cunoscut existența anterioară a unei mărci/semn advers similar.

În speță, Curtea a reținut că, deși nu s-a demonstrat notorietatea semnului "D." în legătură cu mașinile de înghețată comercializate de reclamantă, există, însă un grad suficient de cunoaștere în segmentul de piață românească relevantă a mașinilor de înghețată "D." produse de societatea italiană G., de la care să se plece în evaluarea cunoașterii existenței acestuia de către apelantă."

Așadar, în lipsa unei critici corespunzătoare din partea intimatelor-reclamante, nu s-ar putea reține în prezentul cadru procesual, al rejudecării apelului ca urmare a admiterii, din nou, a recursului intimatelor-pârâte, că marca D. ar fi beneficiat de notorietate pe teritoriul României. Așadar, rămân fără obiect criticile apelantei referitoare la reținerea greșită a notorietății acestei mărci, de vreme ce în ciclul procesual anterior s-a stabilit definitiv că nu suntem în prezența unei mărci notorii, în sensul art. 6 alin. (2) lit. f) și art. 24 din Legea nr. 84/1998; de altfel, Curtea apreciază că reclamantele nici nu au invocat notorietatea în acest sens (al existenței unei mărci notorii care să beneficieze de protecție juridică în lipsa înregistrării pe ori pentru teritoriul României), ci în sensul că marca D. era suficient de cunoscută în sectorul economic relevant pentru a fundamenta prezumția de cunoaștere a acestei mărci de către apelanta-pârâtă.

Ambele decizii de casare au apreciat că trimiterea generică la probe de către ultima instanță de fond nu permite cenzurarea aplicării criteriilor legale și jurisprudențiale privitoare la aprecierea relei-credințe a titularului mărcii a cărei anulare se solicită și au impus instanței de apel o nouă analiză a probatoriului, mai detaliată; totodată, astfel cum s-a arătat și anterior, în ambele decizii de casare au fost sesizate (posibile) inadvertențe punctuale ale probatoriului propus și administrat de intimatele-reclamante, fiind practic invitată, indirect, Curtea de Apel să se pronunțe din nou asupra acestor chestiuni care privesc situația de fapt relevantă în cauză și care nu puteau face obiectul reaprecierii în recurs.

În urma reaprecierii probatoriului, impusă de art. 315 alin. (1) C. proc. civ., curtea de apel a constatat că există probe suficiente care atestă folosirea, de către intimatele-reclamante A. S.R.L. și B. S.R.L., în calitate de concesionari, a semnului D. pe teritoriul României, anterior înregistrării mărcii D. de către apelanta C. S.R.L., la data de 2.07.2017 (data de depozit, potrivit extrasului OSIM aflat la dosar).

Astfel, este incontestabil că între F. și cele două intimate-reclamante, A. S.R.L. și B. S.R.L. s-au încheiat două contracte de concesionare exclusivă a dreptului de vânzare pe teritoriul României a unor produse printre care se numără mașinile pentru înghețată (contracte - dosar).

Cu toate că aceste contracte se referă doar la vânzarea mașinilor de înghețată, fără a face vreo referire la marca D., Curtea va corobora aceste contracte cu celelalte înscrisuri din care rezultă că mașinile de înghețată G., comercializate de intimatele-reclamante pe teritoriul României, poartă semnul D., împreună cu un desen al unui curcubeu stilizat, aplicat pe respectivele mașini de înghețată.

Comercializarea pe teritoriul României, de către intimatele-reclamante, a mașinilor de înghețată purtând semnul D., precum și curcubeul stilizat rezultă din mai multe înscrisuri, pe care Curtea înțelege să le detalieze, conformându-se astfel obligației impuse de instanța superioară:

- Invitația la "seminarul de gelaterie" din perioada 1.03.2006 - 2.03.2006 ("G. gelato university"), dosar; pe planșele foto se văd clar mașini de înghețată purtând semnul D. și curcubeul (cu toate că în prima decizie de casare s-a apreciat că acestea ar fi greu de distins, Curtea observă că deși pozele sunt un pic mișcate, curcubeul se vede foarte bine, iar inscripția D., scrisă cu roșu în stilul scrierii olografe, din partea de sus a panoului mașinii de înghețată - este aceeași cu inscripția D. din planșele depuse la dosar de intimatele-reclamante - și care nu au fost contestate);

- Materiale de prezentare pentru un seminar de gelaterie din 2005, mașinile de înghețată D. fiind identificate în mod vizibil;

- Materiale cu privire la un alt seminar de gelaterie din februarie 2007, desfășurat la Sibiu, mașina de înghețată D. fiind de asemenea reprezentată; cf. de asemenea și prim dosar apel;

- Extrase din revista (...), din care rezultă că intimatele B. și A. au făcut publicitate mașinilor de înghețată inscripționate (suficient de vizibil) D., împreună cu un desen al unui curcubeu stilizat: revista iulie - august 2006, dosar; martie 2007; aprilie 2007; mai 2007, înscrisuri care se coroborează cu contractul de publicitate din 13.12.2006 încheiat de intimata A. S.R.L. pentru publicitate în revista (...);

- contractul similar de publicitate încheiat de intimata B. S.R.L. pentru revista I., pentru anunțuri din perioada februarie - iulie 2007;

- Factura fiscală (ff) din 17.04.2007 privind livrarea unei mașini de înghețată D. unei societăți din Timișoara;

- Ofertă de preț din 21.06.2005 pentru o mașină de înghețată D., adresată unei societăți din Giurgiu, respectiv oferte similare, din 14.02.2006 pentru altă societate, J., din 10.03.2006 pentru K., din 26.05.2006 pentru societatea L.;

- Ff din 31.03.2007 emisă, între altele, pentru o mașină de înghețată D. pentru cumpărătorul M. din Zalău; Ff din 3.04.2007 emisă pentru o mașină de înghețată D. pentru cumpărătorul L.; Ff din 11.04.2007 emisă pentru 2 mașini de înghețată D. pentru cumpărătorul N. și factura din 31.05.2007 privind 3 mașini de înghețată D. pentru același cumpărător; Ff din 24.04.2007 emisă pentru o mașină de înghețată D. pentru cumpărătorul O.; Ff din 29.06.2007 emisă pentru o mașină de înghețată D. pentru cumpărătorul P. S.A. Sibiu;

- Facturi emise de societatea italiană G. pe numele celor două intimate - concesionare pentru livrarea unor mașini de înghețată D.;

- Situația vânzărilor mașinilor de înghețată D. la nivel mondial, inclusiv european, începând cu anul 1997 relevă vânzări semnificative, nefiind cazul a fi desfășurate analitic în condițiile în care, pe de-o parte, apelanta nu a contestat aceste vânzări ale societății G., iar pe de altă parte, pentru soluționarea acțiunii în anulare prezintă relevanță probatorie cu precădere dovezile de comercializare (promovare, ofertare, vânzare, distribuție) pe teritoriul României, numai acestea justificând probabilitatea cunoașterii de către apelantă a utilizării semnului D. pe teritoriul României, stând astfel la baza prezumției judiciare de rea-credință, care va fi explicitată mai departe.

Toate aceste înscrisuri relevă o utilizare serioasă a semnului D. pentru promovarea mașinilor de înghețată D., de către cele două intimate, pe o perioadă de aproximativ 2 ani anterior înregistrării mărcii a cărei anulare se cere. Intensitatea și durata utilizării este aptă să fundamenteze prezumția de cunoaștere de către apelantă a acestei utilizări (cf. hotărârea Lindt, par. 39).

Apelanta-pârâtă C. S.R.L. este titularul mărcii naționale individuale, verbale D., înregistrată la 2.07.2007 (data de depozit, potrivit extrasului OSIM aflat la dosar). Marca este înregistrată pentru clasa 35 (import, regruparea în avantajul terților a mașinilor de înghețată (cu excepția transportului lor), permițând consumatorilor să le vadă și să le cumpere comod).

Apelanta a depus facturi fiscale emise de societăți chineze în perioada 2009, 2010, 2011 (așadar, ulterior înregistrării mărcii) pentru câteva zeci de mașini de înghețată și a vândut aceste mașini de înghețată pe teritoriul României sub marca D., astfel cum atestă contractele, facturile fiscale și procesele-verbale depuse la dosarul cauzei.

Importul unor mașini de înghețată din China de către apelantă rezultă totodată din înscrisurile depuse de aceasta cu ocazia celei de-a doua soluționări a apelului (Dosar nr. x/2012). Astfel, din certificatul de distribuire datat 26.04.2007 și emis în numele societății chineze D. Trading LTD ar rezulta că societatea apelantă distribuie mașini de înghețată "sub brandul" D. al societății chineze. Se face totodată mențiunea că "suntem de acord ca S.C. C. S.R.L. să poată folosi brandul nostru D. și să îl înregistreze în numele său pentru a vinde mașinile noastre de înghețată în România".

Curtea de apel a înlăturat însă acest înscris ca fiind întocmit pro causa, la o dată ulterioară celei indicate în cuprinsul său; pe de-o parte, nu există dată certă și nicio înregistrare, nici la emitent și nici la presupusul destinatar, care să localizeze în timp acest act, care putea foarte bine să fie emis pe parcursul prezentului litigiu. Pe de altă parte, adresa face referire la un presupus brand D. al societății chineze (al cărei certificat de înregistrare se află la dosar apel 2), însă, după cum au susținut pertinent intimatele și a recunoscut chiar apelanta prin concluziile scrise, în cauză nu s-a făcut dovada înregistrării unei mărci D. pe numele societății chineze. Este real că, astfel cum susține apelanta, existența unei astfel de mărci nu era o premisă absolut necesară folosirii semnului, însă inexistența mărcii face ca "certificatul" depus să nu fie credibil, de vreme ce face referire la o presupusă marcă; deși noțiunea "brand" s-ar putea referi și la un semn neînregistrat, ulterior se afirmă că "suntem de acord ca S.C. C. S.R.L. să poată folosi brandul nostru D. și să îl înregistreze în numele său pentru a vinde mașinile noastre de înghețată în România", ceea ce trimite, totuși, la o marcă preexistentă. Curtea, ca ultimă instanță de fond, și-a format convingerea că acest înscris trebuie înlăturat din probațiune, el nefiind unul veridic, în raport de motivele expuse.

S-au depus ordine de plată cu privire la plățile efectuate de apelantă în perioada 2007 - 2010 către societatea chineză D. Trading LTD, documente de import al unor mașini de înghețată, corespondență electronică și facturi care atestă livrarea unor mașini de înghețată unor cumpărători din România (f. x și urm., f. x și urm., vol. II - prima factură fiind din 7.06.2007, dar prima oară denumirea D. apare în anul 2009, factura aflată la fila x, precum și facturile aflate la filele următoare). În fine, denumirea D. este folosită sistematic în facturile din anul 2011, an în care apelanta le-a și notificat pe intimate să nu mai folosească semnul D.. De asemenea, cu ocazia rejudecării apelului au fost depuse și facturi mai recente (2016) - f. x și urm., vol. II dosar apel.

Curtea de apel a primit argumentul apelantei (formulat atât prin motivele apelului, cât și prin motivele celui de-al doilea recurs), potrivit căreia nu a înregistrat o marcă de blocaj (doar) în scopul de a elimina de pe piață societățile intimate, în calitatea acestora de concurente pe piața de distribuție a mașinilor de înghețată către mici comercianți și consumatori finali, existând și finalitatea utilizării semnului de către apelantă. Curtea de apel a subliniat însă că deja în cea de-a doua decizie pronunțată în apel s-a reținut suficient de limpede că apelanta-pârâtă a folosit marca și s-a făcut referire, în această ordine de idei, la materialele de promovare folosite de aceasta. Chiar dacă acest considerent a fost formulat în cadrul cercetării condiției relei-credințe, din perspectiva elementului intențional de a exclude intimatele de pe piață, ele rămân pertinente în ceea ce privește folosirea efectivă a mărcii D. de către apelantă.

După cum rezultă însă din hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauza C-529/07 (Chocoladefabriken Lindt & Sprüngli AG împotriva Franz Hauswirth GmbH, considerentul 44 (precitat), înregistrarea unui semn ca marcă fără intenția de a-l utiliza, ci doar în scopul blocării intrării pe piață (și, pentru identitate de rațiune, pentru eliminarea de pe piață) a unui concurent este un caz deosebit de relevant pentru existența relei-credințe, însă nu singurul, după cum rezultă din folosirea locuțiunii "în special", respectiv din considerentul nr. 46, care ilustrează un alt caz de rea-credință.

Așadar, faptul că apelanta a dovedit folosirea mărcii D. pentru mașinile de înghețată importate din China nu exclude reaua credință a acesteia, în condițiile în care din probele administrate rezultă că a copiat servil grafica mașinilor de înghețată D., iar marca înregistrată prezintă o similaritate accentuată cu marca anterioară folosită ca semn pe teritoriul României, în condițiile în care elementul verbal dominant (D.) este puternic fantezist, iar elementul adăugat (ICE) este descriptiv (înseamnă înghețată, gheață în limba engleză, fapt pe larg cunoscut publicului consumator, cf. de exemplu reclama "R." de la începutul anilor 90, prima reclamă relevantă din România) și nu este de natură să înlăture similaritatea accentuată, existentă și în privința produselor, respectiv claselor pentru care era utilizat semnul anterior, respectiv pentru care a fost înregistrată marca.

Grafica mașinilor de înghețată D. este documentată pe larg de înscrisurile necontestate depuse la dosar, ultimele înscrisuri atestând și promovarea acestor mașini de înghețată pe teritoriul României. Se observă așadar, sub inscripția din partea superioară, în stilul scrierii olografe, "D.", o grafică reprezentând un curcubeu, care domină partea din față a mașinilor de înghețată, fiind deosebit de vizibilă și de distinctivă; se observă totodată stilizarea înghețatei, care este albă, dar ale cărei margini poartă culorile curcubeului.

Desenul curcubeului a fost preluat identic de apelanta-pârâtă C. S.R.L., după cum rezultă din materialele promoționale din anul 2011, aflate la dosar. Trebuie totodată observat că este real că apelanta a importat mașini de înghețată etichetate D. încă din anul 2007, dar după cum rezultă din planșele foto pe care chiar ea le-a depus la dosar, coroborate cu corespondența electronică cu partenerul chinez, rezultă că etichetarea inițială a mașinilor de înghețată era cu totul alta, ulterior fiind pur și simplu copiată etichetarea mașinilor de înghețată D. Că este așa rezultă din preluarea etichetării spre anul 2011, mult ulterior folosirii semnului D. și a curcubeului de către intimate, astfel cum s-a reținut pe larg anterior.

De asemenea, curtea de apel a reiterat că elementul verbal dominant (D.) al mărcii înregistrate de apelantă este puternic fantezist, iar elementul adăugat (ICE) este descriptiv (înseamnă înghețată, gheață în limba engleză, fapt pe larg cunoscut publicului consumator, cf. de exemplu reclama "R." de la începutul anilor 90, prima reclamă relevantă din România) și nu este de natură să înlăture similaritatea accentuată cu semnul D., utilizat anterior de cele două intimate. Această similaritate accentuată (cvasiidentitate conceptuală) a fost avută în vedere în cazul ambelor prezumții relevante în speță.

Așadar, având în vedere faptele expuse, îndeosebi distribuția mașinilor de înghețată D. de către intimatele-reclamante în perioada 2005 - 2007 pe piața relevantă, a distribuitorilor de mașini de înghețată și a publicului interesat de astfel de mașini, în general (nu doar distribuitori, ci și consumatori finali precum societăți, cum rezultă și din facturile deja descrise), precum și copierea întocmai a design-ului (curcubeul) și a elementului dominant (cuvântul D.) de către apelanta-reclamantă, curtea de apel a considerat că pe temeiul acestor fapte poate fi trasă cu suficientă probabilitate nu doar prezumția de cunoaștere a folosirii anterioare a semnului de către intimate (în absența unor probe directe de cunoaștere), ci și prezumția de rea-credință a apelantei-pârâte, care a intenționat să înlăture concurenții de pe piață, să-și aproprieze o denumire cunoscută și să dezvolte, pe acest temei, propria afacere constând în importul din China a unor mașini de înghețată etichetate și denumite cvasiidentic sau în orice caz foarte similar.

Aceste prezumții se sprijină deopotrivă pe art. 1.203 C. civ. 1864, întrucât faptele descrise au greutate și puterea de a naște probabilitatea, cât și pe considerentele hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție în cauza C - 529/07, Lindt, par. 39, 41 - 42, 46, precitate și care nu vor mai fi redate). Totodată, împrejurările particulare menționate în aceeași hotărâre, parag. 48 - 49, la care a doua decizie de casare face referire, nu au fost nici invocate, nici probate de apelantă și sunt astfel străine litigiului.

Împrejurarea că semnul D. folosit de intimate nu beneficia de protecție juridică pe teritoriul României ca marcă, nefiind nici înregistrat, nici notoriu în sensul tehnic descris de art. 6 alin. (2) lit. f) și art. 24 din Legea nr. 84/1998 nu are incidență în cazul acțiunii în anulare prevăzute de art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, după cum just au învederat și intimatele.

În sensul hotărârii Lindt, gradul de protecție juridică atașat folosirii unui semn neînregistrat și gradul de cunoaștere al acestei utilizări sunt criterii de apreciere a cunoașterii semnului anterior de către titularul mărcii ulterioare (și a cărei anulare se cere), însă din parag. 51, 52 ale hotărârii Lindt rezultă limpede că acestea reprezintă doar criterii, și nu condiții esențiale, sine qua non. De altfel, Curtea a reținut deja pe larg cunoașterea în sectorul economic relevant a utilizării semnului de către intimate precum și folosința anterioară a semnului, în cadrul unei activități economice, intimatele având desigur un interes legitim de a folosi în continuare semnul în cadrul activității economice de distribuire a produselor G., societatea italiană fiind, la rândul său, titularul mărcii verbale D., desigur cu protecție limitată doar pe teritoriul italian, însă rigoarea principiului teritorialității vine să fie atenuată de posibilitatea formulării unei acțiuni în anulare pentru rea-credință, în condiț