ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 725/2018

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 130/F din data de 21 iunie 2018 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis sesizarea Serviciului de Probațiune din cadrul Tribunalului București.

În baza art. 583 C. proc. pen. raportat la art. 96 alin. (1) C. pen., a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată condamnatului A. prin sentința penală nr. 25/f din 12.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosar nr. x/2013, rămasă definitivă prin neapelare la data de 08.03.2016, și executarea acesteia în regim de detenție.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut că persoana condamnată A. se afla în evidența serviciului de probațiune în baza sentinței penale nr. 25F din 12.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosar nr. x/2013, definitivă prin neapelare la data de 08.03.2016, prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, sub supravegherea Serviciului de Probațiune București, pe un termen de încercare de 2 ani.

Acesta s-a prezentat la Serviciul de Probațiune București în data de 30.09.2016, când a luat la cunoștință de conținutul procesului-verbal, evaluarea inițială s-a derulat în 07.10.2016, planul de supraveghere fiindu-i înmânat la data de 12.10.2016

Pe durata termenului de supraveghere, persoana supravegheată a avut de respectat următoarele măsuri și obligații:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate-de acesta - au fost înregistrate abateri în respectarea planului de întrevederi, întârzieri pentru care nu i-au fost înmânate avertismente;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe Serviciului de Probațiune, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcere; la întrevederea din 09.10.2017, persoana supravegheată a declarat ca a fost plecat, fără a anunța în prealabil deplasarea - "la țară", în Bârlad com. Falciu jud. Vaslui, la mama dumnealui.

- să comunice Serviciului de Probațiune schimbarea locului de muncă; la data demarării activității de supraveghere, A. nu avea un loc de muncă. Ulterior, cu ocazia întrevederilor de supraveghere comunica faptul că presta activități, ca șofer, fără forme legale. La întrevederea din 08.12.2017, acesta a depus la dosarul de probațiune documente (netraduse în limba română) din care rezultă angajarea cu forme legale, în Franța, pe durată determinată 01.09.2017 -30.09.2017. Deplasarea în vedere găsirii unui loc de muncă, în afara țării, nu a fost anunțată, nici în prealabil - eventual în luna august, nici la întrevederea din luna octombrie 2017.

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; până la aceasta dată nu au fost depuse nici un document dintre cele de natură a permite cotrolul mijloacelor sale de existență.

- să urmeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În ceea ce privește această din urmă obligație, curtea de apel a reținut că din raportul Serviciului de Probațiune și înscrisurile anexate, rezultă că până în luna octombrie 2017, la nivelul Serviciului de Probațiune nu au fost derulate programe de reintegrare în al căror grup țintă să poată fi cuprinsă și persoana condamnată A. căruia, însă i s-au comunicat alternativele la această obligație, în sensul de a participa la un astfel de program pe cheltuială proprie, program derulat de parteneri comunitari, acreditați să deruleze programe de reintegrare socială, însă persoana condamnată nu a fost de acord să urmeze un astfel de program, susținând că nu are mijloacele materiale necesare. În luna noiembrie 2017, a fost inclus într-un program derulat de parteneri din comunitate pentru cazuri sociale - fără cost - la care nu a participat, afirmând că nu ar fi fost contactat de reprezentantul instituției. Lista cu persoanele condamnate care să fie incluse în programul de reintegrare s-a completat la începutul lunii octombrie 2017, reprezentanții DGASPC S1, urmând a contacta fiecare persoană în vederea comunicării adresei unde se vor derula sesiunile programului, precum și datele și ora de prezentare. Nu a participat la program, fiindu-i emis un avertisment pe care, însă a refuzat să îl primească, solicitând audiență la șeful serviciului. În urma acestei audiențe s-a menținut consilierul manager de caz, persoana condamnată luând la cunoștință faptul că urma să participe la programul de reintegrare socială, derulat de Serviciul de Probațiune București, în perioada 19.01.2018 - 02.02.2018.

În data de 18.01.2018, consilierul de probațiune manager de caz a contactat persoana condamnată, pentru a-i reaminti faptul că în 19.01.2018, este inclus în program de reintegrare derulat la sediul SP București. Acesta a comunicat faptul că nu se va prezenta la program, deoarece "biletele (de avion) sunt foarte scumpe" și "abia a ajuns la muncă și nu are bani" și că urma să anunțe neprezentarea la program "azi-mâine". I s-a pus în vedere să transmită un email, în care să precizeze motivele care îl pun în imposibilitate de a veni, precum și documente în acest sens. De asemenea, la noua solicitare a acestuia i-a fost pus la dispoziție numărul de telefon al unui psiholog, care derulează programe de reintegrare contra cost, deși până la acest moment a refuzat participarea la un program de reintegrare. I s-a pus în vedere, pentru a avea timp la dispoziție pentru participarea la sesiunile programului, să îl contacteze pe domnul psiholog până la finalul, lunii ianuarie 2018. Acest lucru nu s-a întâmplat.

În aceste condiții, curtea a constatat că au fost înregistrate abateri în ceea ce privește respectarea măsurilor de supraveghere impuse prin hotărârea de condamnare în sarcina sa, întârzieri nejustificate prin motive serioase ori înscrisuri, și astfel este îndeplinită în cauză, condiția relei-credințe, prev. de art. 96 alin. (1) C. pen.

Curtea de Apel București a mai reținut că din actele depuse rezultă că persoana condamnată este angajată în Franța cu contract de muncă încheiat pe o perioadă determinată 01.09.2017 - 30.09.2018, aspecte care nu justifică, însă nerespectarea obligațiilor impuse de instanță prin hotărârea de condamnare.

Astfel, s-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (1) C. proc. pen. dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

Aceste măsuri de supraveghere, respectiv obligații, care implică, în general restricții ale unor drepturi nu au un caracter facultativ, ci țin de caracterul punitiv al pedepsei aplicate, având scopul ca persoana condamnată să conștientizeze încălcarea legii, iar respectarea acestora constituie o modalitate prin care se poate verifica în concret dacă cel condamnat " a intrat" în procesul de reeducare.

Împotriva sentinței penale nr. 130/F din data de 21 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a formulat contestație contestatorul A.

În motivarea contestației a invocat dispozițiile art. 583 C. proc. pen., susținând că simpla nerespectare a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare nu este suficientă pentru a atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, deoarece textul de lege anterior citat se coroborează cu prevederile art. 96 C. pen.

A mai susținut că A. a invocat imposibilitatea urmării întocmai a programului de reintegrare socială cauzată de încheierea unui contract individual de muncă, în baza căruia s-a mutat în Franța.

De asemenea, că desfășurarea unei activități de muncă pe teritoriul unui alt stat al Uniunii Europene constituie un motiv justificat pentru care nu s-a putut prezenta la întâlnirile programate pentru reintegrare socială, munca desfășurată acolo și viața firească pe care a dus-o făcând dovada reintegrării, deplasarea la termenul din data de 17.05.2018, în soluționarea fondului probând și buna-credință.

Examinând contestația formulată de contestatorul condamnat A., Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 96 alin. (1) C. pen. prevăd revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și dispune executarea pedepsei, dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege.

Înalta Curte reține că pentru a se dispune revocarea suspendării executării sub supraveghere trebuie să se constate că persoana condamnată nu a respectat, cu rea-credință, măsurile de supraveghere impuse în sarcina sa.

În situația în care, pe durata termenului de supraveghere, consilierul de probațiune manager caz constată că persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere, verifică motivele care au determinat această nerespectare și, dacă apreciază că nerespectarea s-a făcut cu rea-credință, întocmește un raport de evaluare și sesizează instanța în vederea revocării sancțiunii.

Dacă încălcările constatate sunt minore și nu aduc atingere scopului pentru care au fost dispuse măsurile de supraveghere sau obligațiile persoanei supravegheate, consilierul poate sesiza instanța în vederea revocării sancțiunii sau poate emite avertismente.

În raport cu dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte reține că A. a avut de respectat, printre altele, obligația de a presta o muncă neremunerată, pe o perioadă de 60 zile, în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare sau Administrația Domeniului Public Sector 5, în perioada 14.10-3.11.2016. În cuprinsul raportului de evaluare se arată că denota dezinteres față de executarea măsurilor de supraveghere și a obligației impuse în sarcina sa.

De asemenea, la fila 6 dosar al instanței de fond se află nota telefonică din data de 5.02.2018, din care reiese că psihologul B. nu a fost contactat de contestatorul A., pentru a stabili un program, de comun acord, iar din nota telefonică din data de 18.01.2018 rezultă că Serviciul de Probațiune București a luat legătura cu contestatorul care a afirmat că este în Franța, că nu și-a luat bilet de avion, deoarece sunt foarte scumpe și, deși i s-a pus în vedere să îl contacteze pe psiholog până la sfârșitul lunii ianuarie 2018, nu a făcut-o.

Anterior, în luna decembrie 2017 a primit avertisment pentru neparticipare la programul de reintegrare fără plată, susținând că nu a fost sunat, dar și că a fost plecat din țară mai mult de o lună și jumătate și nu a avut telefonul asupra sa, lipsind și de la cele patru întâlniri ale grupului de reintegrare din luna noiembrie 2017.

Toate aceste înscrisuri denotă reaua-credință a contestatorului, neprezentarea din luna februarie 2018 nefiind un fapt singular, astfel că susținerile făcute, prin intermediul apărătorului ales, în sensul că reintegrarea sa este justificată de locul de muncă din Franța și de încercarea de a-și întemeia o familie, nu pot fi reținute de instanță.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 130/F din data de 21 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul disp.art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 130/F din data de 21 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 septembrie 2018.