ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 793/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: l. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința civilă nr. 2261 din 8 iulie 2013 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea reclamantei SC A.P. SRL și s-a dispus suspendarea executării procesului-verbal nr. PV1. din 16 aprilie 2013 pe durata prevăzută de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 2261 din 8 iulie 2013 a Curții de Apel București a declarat recurs în condițiile art. 483 din Noul C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

2.1. Motivele de casare În susținerea recursului formulat recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ. , apreciind hotărârea atacată ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) în ceea ce privește existența cazului bine justificat și a pagubei iminente în prezenta cauză, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin F.E.A.D.R. 2.2. Principalele argumente invocate Recurenta a susținut că atât în doctină, cât și în practica judecătorească s-a stabilit că pentru a se pronunța o hotărâre de suspendare a actelor administrative, instanța trebuie să „pipăie" fondul cauzei.

Recurenta a arătat că a fost definit cazul bine justificat de Legea nr. 554/2004, iar intimata-reclamantă nu a indicat în cuprinsul cererii de suspendare nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ atacat. A fost prezentată pe larg situația de fapt a cauzei, arătându-se că în baza notei de descoperire a unei nereguli și de fundamentare pentru desfășurarea unui control IRD 0.1 nr. 6951 din 11 martie 2013 aprobată de Directorul General al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, echipa de control a procedat la efectuarea unei verificări documentare a aspectelor menționate în Raportul final al cazului OF/2011/1141 transmis de Oficiul European de Luptă Antifraudă prin adresa A1.

din 27 decembrie 2012 și înaintat prin adresa nr. A2. cu privire la un număr de 19 proiecte finanțate de F.E.A.D.R., care au făcut obiectul inclusiv a unui control ex-post la nivelul Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 NE Iași, în baza misiunii de control aprobată de Directorul General A.P.D.R.P. Echipa de control a verificat modul de obținere, gestionare și utilizare a fondurilor aferente proiectului P1. din 6 aprilie 2011 -Achiziție utilaje pentru activități auxiliare producției vegetale la SC A.P. SRL Neamț, finanțat prin F.E.A.D.R. și, în urma controlului au fost constatate nereguli în implementarea proiectului, fiind explicitate pe larg în cuprinsul cererii de recurs.

Critica recurentei vizează faptul că în mod greșit a apreciat instanța de fond faptul că procesul-verbal de constatare nu se bucură de prezumția de legalitate pe considerentul că echipa de control nu a motivat în concret, în fapt și în drept, cu referire atât la documentația supusă controlului, cât și a dispozițiilor legale care au stat la baza efectuării actelor de control, arătându-se că înstări încălcat normele de drept material reprezentate de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 66/2011 și Regulamentele CE nr. 1083/2006 și nr. 2988/1995. Recurenta a arătat că în mod greșit instanța de fond a analizat fondul cauzei, fiind încălcate dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât în acest cadru procesual nu pot fi analizate decât aspectele de fapt și de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ care nu vizează în mod direct și substanțial fondul cauzei.

S-a precizat că intimata-reclamantă nu a prezentat argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului, administrativ contestat. A doua critică adusă sentinței atacate are în vedere faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că aparența de nelegalitate a actului administrativ atacat rezultă din faptul că recurenta nu a contestat dovada confirmării ofertelor date de firmele participante la licitație, întrucât în accepțiunea contractului de finanțare semnat între părți, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării dosarelor de achiziții și a eligibilității cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată formulată de către beneficiar, recurenta poate proceda la respingerea cheltuielilor neeligibile din perspectiva ghidului solicitantului și a fișei măsurii și poate dispune neavizarea dosarelor de achiziții sau refuzul plății.

A treia critică pe care recurenta o formulează are în vedere aprecierile instanței de fond cu privire la paguba iminentă, arătând că în mod greșit instanța de fond a reținut în cauză îndeplinirea condiției pagubei iminente, fiindcă din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului atacat. 3. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC A.P. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata a prezentat situația de fapt a cauzei și a arătat că în jurisprudența constantă a secției contencios administrativ și fiscal a Înalta Curte de Casație și Justiție au fost reținute ca fiind împrejurări vădite de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, următoarele: emiterea unui act de un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul a fost emis în temeiul unor dispoziții care au fost declarate neconstituționale, nemotivarea actului și modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

În cazul de față, intimata a arătat că s-au adus în mod concret argumente ce pun în discuție legalitatea actului și acestea se referă la neprezentarea documentelor justificative care au stat la baza constatării neregulii privind achizițiile de utilaje, invocarea nerespectării unor temeiuri de drept sau convenționale cu caracter general, fără o referire specială concretă la ipoteza normei căreia situația de fapt se circumscrie, respingerea susținerilor făcute de reclamantă fără minime referiri cu privire la motivul pretins de eligibilitate încălcat ori la dispozițiile de drept efectiv nerespectate și revenirea în parte asupra concluziilor reținute prin procesul-verbal, stabilind caracterul eligibil al unor cheltuieli inițial considerate neeligibile și astfel schimbarea importantă a actului administrativ.

4. Procedura de soluționare a recursului 4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 noiembrie 2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ. Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 16 ianuarie 2014 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei A.P.D.R.P.

ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc. civ. fiind fixat termen de judecată pe fond a recursului. 4.2 Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral pană la pronunțarea instanței de fond. Dispozițiile mai sus citate prevăd obligația îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1), întrucât cele două condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei. Verificând considerentele sentinței recurate, Înalta Curte reține că acestea îndeplinesc exigențele impuse de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc.

civ., iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține faptul că reclamanta prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenței unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură a indica îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a atitudinii acesteia, fiind arătate și diligentele depuse de reclamantă și efectele posibile și previzibile ale executării actului administrativ, iar Înalta Curte reține că toate aceste situații sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.

Faptul că instanța de fond a analizat aparența de legalitate a actelor contestate prin prisma fiecărui motiv de nelegalitate invocat prin cererea de suspendare, ceea ce a determinat uneori și o ușoară atingere a fondului nu echivalează cu o cercetare a fondului, astfel încât critica formulată de recurentă în legătură cu acest aspect nu poate fi primită de instanța de control judiciar. Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

Or, prin sentința recurată, instanța a făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ și a reținut că sunt indicate aspecte ale cazului bine justificat și a iminenței unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea pârâtă. Văzând cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului, în raport de soluția dată cererii de recurs, instanța de control judiciar constată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 452 și art. 453 alin. (1) din Noul C. proc. civ., motiv pentru care cererea va fi admisă, iar recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată dovedite de intimată prin înscrisurile depuse la dosarul de recurs.

4.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 alin. (1) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva sentinței nr. 2261 din 8 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 2000 RON către intimata SC A.P. SRL, reprezentând cheltuieli de judecată. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2014.