ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 793/2014

Asupra recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

l. Hotărârea pronunțată de instanța de

fond

Prin sentința civilă nr. 2261 din 8

iulie 2013 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea reclamantei

SC A.P. SRL și s-a dispus suspendarea

executării procesului-verbal nr. PV1. din 16 aprilie 2013 pe durata prevăzută

de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 2261 din

8 iulie 2013 a Curții de Apel București a declarat recurs în condițiile art. 483

din Noul C. proc. civ. și art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 pârâta Agenția

de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

2.1. Motivele de casare

În susținerea recursului formulat recurenta

a invocat motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 din Noul

C. proc. civ. , apreciind hotărârea atacată ca fiind dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin.

(1) în ceea ce privește existența cazului bine justificat și a pagubei iminente

în prezenta cauză, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea

fondurilor nerambursabile prin F.E.A.D.R.

2.2. Principalele argumente invocate

Recurenta a susținut că atât în doctină,

cât și în practica judecătorească s-a stabilit că pentru a se pronunța o hotărâre

de suspendare a actelor administrative, instanța trebuie să „pipăie" fondul

cauzei.

Recurenta a arătat că a fost definit cazul

bine justificat de Legea nr. 554/2004, iar intimata-reclamantă nu a indicat în cuprinsul

cererii de suspendare nicio împrejurare de natură să creeze o îndoială serioasă

asupra legalității actului administrativ atacat.

A fost prezentată pe larg situația de fapt

a cauzei, arătându-se că în baza notei de descoperire a unei nereguli și de fundamentare

pentru desfășurarea unui control IRD 0.1 nr. 6951 din 11 martie 2013 aprobată de

Directorul General al Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, echipa

de control a procedat la efectuarea unei verificări documentare a aspectelor menționate

în Raportul final al cazului OF/2011/1141 transmis de Oficiul European de Luptă

Antifraudă prin adresa A1. din 27 decembrie 2012 și înaintat prin adresa nr.

A2. cu privire la un număr de 19 proiecte finanțate de F.E.A.D.R., care au făcut

obiectul inclusiv a unui control ex-post la nivelul Centrului Regional de Plăți

pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 1 NE Iași, în baza misiunii de control aprobată

de Directorul General A.P.D.R.P.

Echipa de control a verificat modul de

obținere, gestionare și utilizare a fondurilor aferente proiectului P1. din 6

aprilie 2011 -Achiziție utilaje pentru activități auxiliare producției vegetale

la SC A.P. SRL Neamț, finanțat prin F.E.A.D.R. și, în urma controlului au fost constatate

nereguli în implementarea proiectului, fiind explicitate pe larg în cuprinsul cererii

de recurs.

Critica recurentei vizează faptul că în

mod greșit a apreciat instanța de fond faptul că procesul-verbal de constatare nu

se bucură de prezumția de legalitate pe considerentul că echipa de control nu a

motivat în concret, în fapt și în drept, cu referire atât la documentația supusă

controlului, cât și a dispozițiilor legale care au stat la baza efectuării actelor

de control, arătându-se că înstări încălcat normele de drept material reprezentate

de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 66/2011 și Regulamentele

CE nr. 1083/2006 și nr. 2988/1995.

Recurenta a arătat că în mod greșit instanța

de fond a analizat fondul cauzei, fiind încălcate dispozițiile art. 14 din Legea

nr. 554/2004, întrucât în acest cadru procesual nu pot fi analizate decât aspectele

de fapt și de drept de natură a pune la îndoială legalitatea actului administrativ

care nu vizează în mod direct și substanțial fondul cauzei. S-a precizat că intimata-reclamantă

nu a prezentat argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului,

administrativ contestat.

A doua critică adusă sentinței atacate

are în vedere faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că aparența de

nelegalitate a actului administrativ atacat rezultă din faptul că recurenta nu a

contestat dovada confirmării ofertelor date de firmele participante la licitație,

întrucât în accepțiunea contractului de finanțare semnat între părți, după momentul

încheierii contractului, în etapa verificării dosarelor de achiziții și a eligibilității

cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată formulată de către beneficiar,

recurenta poate proceda la respingerea cheltuielilor neeligibile din perspectiva

ghidului solicitantului și a fișei măsurii și poate dispune neavizarea dosarelor

de achiziții sau refuzul plății.

A treia critică pe care recurenta o formulează

are în vedere aprecierile instanței de fond cu privire la paguba iminentă, arătând

că în mod greșit instanța de fond a reținut în cauză îndeplinirea condiției pagubei

iminente, fiindcă din actele existente la dosar nu rezultă pericolul care ar duce

la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării

actului atacat.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC

A.P. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata a prezentat situația

de fapt a cauzei și a arătat că în jurisprudența constantă a secției contencios

administrativ și fiscal a Înalta Curte de Casație și Justiție au fost reținute ca

fiind împrejurări vădite de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă

o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, următoarele:

emiterea unui act de un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul a

fost emis în temeiul unor dispoziții care au fost declarate neconstituționale, nemotivarea

actului și modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

În

cazul de față, intimata a arătat că s-au adus în mod concret

argumente ce pun în discuție legalitatea actului și acestea se referă la neprezentarea

documentelor justificative care au stat la baza constatării neregulii privind achizițiile

de utilaje, invocarea nerespectării unor temeiuri de drept sau convenționale cu

caracter general, fără o referire specială concretă la ipoteza normei căreia situația

de fapt se circumscrie, respingerea susținerilor făcute de reclamantă fără minime

referiri cu privire la motivul pretins de eligibilitate încălcat ori la dispozițiile

de drept efectiv nerespectate și revenirea în parte asupra concluziilor reținute

prin procesul-verbal, stabilind caracterul eligibil al unor cheltuieli inițial considerate

neeligibile și astfel schimbarea importantă a actului administrativ.

4.1 Cu privire la examinarea recursului

în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile

art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru,

fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 noiembrie

2013, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare

la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2014 completul

filtru

a constatat, în raport

de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile

de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei A.P.D.R.P.

ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc.

civ. fiind fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept

relevante.

Prin Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004 s-au instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului

administrativ, proceduri prevăzute de art. 14 și art. 15 din lege, atât în faza

procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din actul normativ indicat, cât și în

faza sesizării instanței cu cererea de anulare a respectivului act administrativ.

În

conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei

pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care

a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară

instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral pană

la pronunțarea instanței de fond.

Dispozițiile mai sus citate prevăd obligația

îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1), întrucât cele

două condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat

fără a exista pericolul producerii pagubei.

Verificând considerentele sentinței recurate,

Înalta Curte reține că acestea îndeplinesc exigențele impuse de dispozițiile

art. 425 alin. (1) lit. b) din Noul C. proc. civ., iar instanța de fond a pronunțat

o hotărâre legală și temeinică.

Analizând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte reține faptul că reclamanta prezintă cazul bine justificat ca fiind

acela al existenței unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ

atacat, fiind arătate împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt

de natură a indica îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ,

a abuzului autorității, a atitudinii acesteia, fiind arătate și diligentele depuse

de reclamantă și efectele posibile și previzibile ale executării actului administrativ,

iar Înalta Curte reține că toate aceste situații sunt de natură a argumenta cazul

bine justificat.

Faptul că instanța de fond a analizat aparența

de legalitate a actelor contestate prin prisma fiecărui motiv de nelegalitate invocat

prin cererea de suspendare, ceea ce a determinat uneori și o ușoară atingere a fondului

nu echivalează cu o cercetare a fondului, astfel încât critica formulată de recurentă

în legătură cu acest aspect nu poate fi primită de instanța de control judiciar.

Cazul bine justificat și iminența unei

pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze,

fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței

dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată;

acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate

și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus

evaluării.

Or, prin sentința recurată, instanța a

făcut o analiză teoretică a premiselor suspendării executării actului administrativ

și a reținut că sunt indicate aspecte ale cazului bine justificat și a iminenței

unei pagube în raport cu natura măsurii dispuse de autoritatea pârâtă.

Văzând cererea intimatei de acordare a

cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului, în raport de soluția

dată cererii de recurs, instanța de control judiciar constată că sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 452 și art. 453 alin. (1) din Noul C. proc. civ., motiv

pentru care cererea va fi admisă, iar recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor

de judecată dovedite de intimată prin înscrisurile depuse la dosarul de recurs.

4.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul

legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 497 alin. (1) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca

nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de Agenția de Plăți pentru

Dezvoltare Rurală și Pescuit împotriva sentinței nr. 2261 din 8 iulie 2013 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Obligă recurenta

la plata sumei de 2000 RON către intimata

SC A.P. SRL, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 februarie 2014.