ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.02.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 469/2018

HOTĂRÂRE
08.02.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 469/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19 noiembrie 2015, reclamanta A. SRL prin Administrator judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură-Centrul Județean Călărași, suspendarea Deciziei nr. 3483054 din 20 octombrie 2015 de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin de suprafață-Campania 2011 emise de pârâtă.

1.2. Soluția primei instanțe

Pentru soluționarea cererii de suspendare, reclamanta a făcut dovada achitării unei cauțiuni în cuantum de 17.877,81 RON, conform dispozițiilor instanței.

Prin Sentința nr. 1210 din 18 aprilie 2016, Curtea a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. SRL în insolvență a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată în sensul suspendării Deciziei nr. 3483054 din 20 octombrie 2015 emisă de APIA - Centrul Județean Călărași.

A arătat că și-a întemeiat cererea de suspendare pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, a arătat că Decizia nr. 3483054 din 20 octombrie 2015 este, în mod evident, nelegal și netemeinic emisă, existând o bănuială rezonabilă asupra prezumției de nelegalitate a acesteia. Astfel, motivele avute în vedere de echipa de control sunt netransparente, neîntemeiate, nelegale, nedovedite și neclare.

Astfel, instanța de fond a interpretat trunchiat dispozițiile legale și situația de fapt, motivele invocate de organul de control nefiind susținute de realitate obiectivă, faptică și scriptică și de cadrul legal stabilit de legiuitor.

Referitor la condiția prevenirii unei pagube iminente, a apreciat că punerea în aplicare a deciziei contestate va avea ca efect blocarea activității sale, a îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate față de terți, generând pierderea clientelei, lipsa materiei prime, rezilierea contractelor de arendă, disponibilizarea angajaților și falimentul.

A susținut recurenta că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța neprecizând motivele care au dus la pronunțarea soluției de respingere a cererii de suspendare.

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din 12 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Completul de filtru constată că, prin Sentința civilă nr. 487 din 15 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Tribunalul Giurgiu, secția civilă a respins acțiunea reclamantei de anulare a Deciziei nr. 3483054 din 20 octombrie 2015, ca nefondată.

În aceste condiții, avându-se în vedere că, prin raportul întocmit, s-a apreciat că recursul este admisibil, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, în cauză soluționarea recursului se va face în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

3.2. Cu privire la fondul recursului

Completul de filtru, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenta-reclamantă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliul Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Legea română corespunde recomandării Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei R 89 din 13 septembrie 1989, pentru că prevede, în art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, atribuția instanței de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt impuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autoritățile publice în contextul puterii lor discreționare.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură provizorie de protecție a drepturilor și intereselor legitime ale subiectelor potențial vătămate prin aplicarea actului, până la momentul la care instanța competentă va evalua legalitatea acestuia.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ întemeiată pe art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de dispozițiile menționate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională.

Condițiile prevăzute de lege, cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ. Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, au fost reținute de Înalta Curte ca fiind emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Decizia nr. 3483054 din 20 octombrie 2015 emisă de APIA - Centrul Județean Călărași, ce face obiectul cererii reclamantei de suspendare, se bucură de prezumția de legalitate/de conformitate.

Nu se poate reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond îndeplinind exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv.

De asemenea, Înalta Curte constată că, în cauză, după cum s-a reținut și prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului - comunicat părților pentru a-și prezenta punctul de vedere -, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat cerere de anulare a actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, Decizia nr. 3483054 din 20 octombrie 2015, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2015 al Tribunalul Giurgiu, secția civilă.

Prin Sentința civilă nr. 487 din 15 noiembrie 2016, Tribunalul Giurgiu a respins cererea reclamantei de anulare a deciziei menționate, ca neîntemeiată. Această sentință constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și a efectuării unei evaluări aprofundate, posibilitate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie.

Or, în jurisprudența sa constată, secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că o soluție de respingere a cererii de anulare a actului administrativ atacat reprezintă și o confirmare a prezumției de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare se cere și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Nu în ultimul rând, se reține că reclamanta SC A. SRL a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 3483054 din 20 octombrie 2015 până la pronunțarea instanței de fond, invocând ca temei legal prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, cererea de anulare a deciziei fiindu-i respinsă, prevederile art. 15 alin. (4) din lege nu-i sunt aplicabile.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, nu era îndeplinită condiția cazului bine justificat pentru suspendarea deciziei atacate, nemaiimpunându-se analiza motivelor de recurs privind condiția prevenirii pagubei iminente.

3.3. Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., Înalta Curte, apreciind că nu este incident niciun motiv de casare al hotărârii recurate, va respinge recursului, ca nefondat.

Respinge recursul formulat de A. SRL prin administrator judiciar B. împotriva Sentinței nr. 1210 din 18 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2016-06-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1929/2016
Decizia nr. 1929/2016 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Circumstanțele cauzei Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate Prin acțiunea
ÎCCJ 2020-09-09
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4202/2020
Ședința publică din data de 9 septembrie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înr
ÎCCJ 2018-07-03
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2781/2018
Asupra cauzei de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 14.08.2014, sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel Bucure
ÎCCJ 2019-11-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6011/2019
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2019 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la da
ÎCCJ 2019-04-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2111/2019
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I Cererea de chemare în judecată 1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recla
Sursă