ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1174/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1174/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul

Sălaj sub numărul 4047/84 din 13 august 2012, reclamanta I.E.M. i-a chemat în

judecată pe pârâții Orașul Jibou, prin Primar, Grădina Botanică Jibou,

Inspectoratul Școlar al Județului Sălaj și Direcția de Cultură și Patrimoniu

Național Sălaj, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să

dispună obligarea pârâților la plata sumei de 506.350 RON, reprezentând

despăgubiri pentru distrugerile și degradările provocate ansamblului

arhitectural "C.W." din Jibou, cu cheltuieli de judecată.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 41 din Legea nr. 10/2001 și ale Legii nr.

422/2001.

La termenul din 11

ianuarie 2013, reclamanta și-a extins acțiunea față de Liceul Teoretic

"I.A." Jibou și față de Clubul Copiilor Jibou.

Prin Sentința civilă

nr. 2127 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Sălaj s-a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive invocate de pârâtul Liceul Teoretic

"I.A." Jibou.

S-a respins excepția

prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 14 februarie 2001 - 13 august

2009 invocată de pârâtul Centrul de Cercetări Biologice Jibou - Gradina

Botanică "V.F." Jibou.

S-a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive invocate de Inspectoratul Școlar Județean

Sălaj, sens în care s-a respins acțiunea intentată împotriva lui de reclamantă.

S-a respins ca

nefondată acțiunea precizată a reclamantei I.E.M. împotriva pârâților Orașul

Jibou, prin Primar, Centrul de Cercetări Biologice Jibou, Grădina Botanică

"V.F." Jibou, Direcția de Cultură și Patrimoniu Național Sălaj, Liceul

Teoretic "I.A." Jibou, Clubul Copiilor Jibou, pentru despăgubiri.

A fost obligată

reclamanta să îi plătească pârâtului Centrul de Cercetări Biologice Grădina

Botanică "V.F.", cheltuieli de judecată în sumă de 3.720 RON.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că Inspectoratul Școlar Județean Sălaj nu are

calitate procesuală pasivă, în timp ce Liceul Teoretic "I.A." Jibou

are calitate procesuală pasivă, față de prevederile art. 47 alin. (2) din Legea

nr. 1/2011, întrucât liceele au personalitate juridică și pot sta în nume

propriu în judecată, pe când inspectoratul nu are calitate procesuală pasivă,

fiindcă terenurile și clădirile unităților de educație timpurie, de învățământ

preșcolar, școlile primare, gimnaziile și liceele fac parte din domeniul public

local și sunt administrate de consiliile locale. De asemenea, s-a respins

excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Centrul de

Cercetări Biologice Jibou Grădina Botanică "V.F." Jibou.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că la data de 5 februarie 2002, reclamanta a formulat

notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin executorul judecătoresc, privind

restituirea imobilului înscris în CF nr. AA, nr. top BB, în natură, constând în

teren în suprafață de 9,0787 ha și conacul "C.W." din Jibou, în

calitate de moștenitoare a proprietarei tabulare E.W.

Prin Decizia nr.

45/2007 a Centrului de Cercetări Biologice Jibou Grădina Botanică Jibou, s-a

admis în parte cererea de restituire în natură și în consecință, s-a stabilit

restituirea în natură a unei părți din imobilul cu nr. top CC compus din teren

în suprafață de 6.894 mp, cu 1/2 din construcția conac (C1) și construcția cu

suprafața de 151 mp denumită C.R. (C34) pe care le deține, diferența fiind

deținută de Orașul Jibou. Această decizie a fost modificată prin Decizia civilă

nr. 25/A/2010 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a admis apelul reclamantei

I.E.M. împotriva Sentinței civile nr. 3034/2008 a Tribunalului Sălaj și s-a

anulat art. 4 din Decizia nr. 456/2007, dispunându-se acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent pentru imobilele construcții, constând în fosta casă

a inginerului agronom și grajd.

Dreptul reclamantei

la eventuale despăgubiri cu privire la stricăciunile cauzate de degradările

produse imobilelor restituite în natură s-a născut la data emiterii Deciziei

nr. 456 din 20 august 2007.

Însă reclamanta nu a

urmat procedura prevăzută de art. 41 din Legea nr. 10/2001, astfel că nu poate

prezenta procesul-verbal care să ateste starea imobilului din momentul

preluării. În lipsa acestui document, lipsește premisa necesară și obligatorie

pentru verificarea susținerilor reclamantei cu privire la acțiunile ori

inacțiunile pârâților, care ar fi avut drept rezultat degradarea imobilelor.

Cum reclamanta nu s-a

conformat prevederilor art. 41 din Legea nr. 10/2001, nu se poate susține că

dreptul său la acțiune s-ar fi prescris pentru perioada 14 februarie 2002 - 13

august 2009, întrucât termenul de prescripție ar fi început să curgă din

momentul încheierii procesului-verbal, ceea ce nu este cazul în speță, motiv

pentru care excepția prescripției a fost respinsă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta I.E.M., solicitând rejudecarea cauzei, cu

administrarea probelor solicitate.

Intimatul Clubul

Copiilor Jibou prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea

apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate, arătând că în perioada

februarie 2001 - iunie 2012 s-au efectuat mai multe lucrări de întreținere și

conservare, enumerate în cererea depusă.

Intimatul

Inspectoratul Școlar Județean Sălaj prin întâmpinare depusă la dosar, a

solicitat respingerea apelului ca nefondat, având în vedere că față de acesta

s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive.

Intimatul Orașul

Jibou prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului ca

nefondat. Despre lucrările de întreținere care s-au efectuat la aceste

construcții, a făcut referiri în întâmpinările depuse la prima instanță.

Prin întâmpinare

depusă la dosar, intimatul Centrul de Cercetări Biologice Jibou - Grădina

Botanică Jibou a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea

apelantei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că apelanta nu a

uzat de drepturile pe care i le-a conferit legea.

Prin Decizia civilă

nr. 124/A din 16 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I

civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta I.E.M. împotriva

Sentinței civile nr. 2127 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Sălaj, pronunțată

în Dosar nr. 4047/84/2012.

A obligat apelanta să

îi plătească intimatului Centrul de Cercetări Biologice - Grădina Botanică

Jibou cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1.500 RON, reprezentând

onorariu de avocat.

Examinând apelul prin

prisma motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele:

Prin Notificarea nr.

46 din 5 februarie 2002, reclamanta I.E.M. a solicitat restituirea în natură a

construcției conac C.W. și a terenului în suprafață de 9 ha și 4.787 mp din CF

nr. AA Jibou, iar prin Decizia nr. 456 din 20 august 2007 emisă de Centrul de

Cercetări Biologice Jibou, i s-a restituit în natură 1/2 din construcția conac

C1 și construcția C.R., împreună cu terenul în suprafață de 6.894 mp. Această

decizie a fost modificată parțial prin Decizia civilă nr. 25/2010 a Curții de

Apel Cluj, prin care reclamantei i s-au acordat măsuri reparatorii în

echivalent pentru imobilele construcții constând în fosta casă a inginerului

agronom și grajd.

De asemenea, prin

Dispoziția nr. 600 din 31 iulie 2009 a Primarului Orașului Jibou i s-a

restituit reclamantei I.E.M. 1/2 din construcția conac situată în Jibou, str.

P.; construcția C.R. în suprafață de 913 mp; terenul ocupat de construcții în

suprafață totală de 1.550,5 mp, din care 550,5 mp în cotă indiviză; curtea

interioară în suprafață de 4.631 mp și s-a propus acordarea de despăgubiri în

condițiile legii speciale, pentru terenul în suprafață de 9.999 mp, ce nu poate

fi restituit în natură.

Potrivit art. 41 din

Legea nr. 10/2001 rezultă că la cererea persoanei îndreptățite, unitățile

deținătoare erau obligate ca în termen de 15 zile să încheie procesul-verbal

privind starea de fapt a imobilului, iar dacă deținătorii imobilului nu

respectau termenul de 15 zile de la solicitarea reclamantei, aceasta se putea

adresa executorului judecătoresc pentru a încheia un proces-verbal privind

situația reală a imobilului.

Reclamanta-apelantă a

recunoscut că nu a făcut demersuri pentru întocmirea procesului-verbal în

vreuna dintre cele două variante, pentru a dovedi că între timp imobilul

revendicat ar fi suferit distrugeri și/sau degradări, dar a depus la dosar un

raport de expertiză extrajudiciară efectuat de expertul tehnic P.T., din care

rezultă că în perioada februarie 2002 - martie 2012, degradările suferite de

ansamblul arhitectural din cauza neîntreținerii curente și a lipsurilor de

reparații capitale s-ar ridica la suma de 506.350 RON.

Această expertiză

tehnică extrajudiciară, care nu a fost efectuată în contradictoriu cu părțile

din proces pentru a le fi opozabilă, nu a fost însușită de către intimați.

În apel, apelanta nu

a solicitat efectuarea unei expertize de evaluare a degradărilor suferite de

construcțiile ce fac parte din ansamblul arhitectural C.W. în perioada 2002 -

2012.

Clubul Copiilor Jibou

i-a predat apelantei imobilul deținut de aceasta prin Procesul-verbal încheiat

la data de 6 iulie 2012.

La dosar, intimatul

Liceul Teoretic Jibou a depus facturi din care a rezultat că la data de 27

septembrie 1995 a plătit unei societăți comerciale suma de 11.068.624 RON,

reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații la imobilul în litigiu.

Același intimat a mai depus facturi pentru diferite sume de bani reprezentând

reparații și materiale cumpărate pentru imobilul în litigiu.

Contravaloarea

acestor lucrări executate de către foștii deținători la imobilul în litigiu nu

a fost evaluată printr-un raport de expertiză tehnică judiciară și dedusă din

cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă, în măsura în care le-ar fi

dovedit, deoarece apelanta nu a solicitat efectuarea unei expertize în apel,

iar instanța, în exercitarea rolului activ, dar cu respectarea principiului

disponibilității, ce guvernează procesul civil, nu putea dispune efectuarea

unei expertize nesolicitate, fiindcă aceasta ar fi însemnat să fie obligată

apelanta la plata avansului onorariului de expert, în lipsa manifestării sale

de voință exprimate în acest sens.

Având în vedere că

apelanta nu și-a dovedit pretențiile sale constând în contravaloarea

despăgubirilor reprezentând distrugeri și degradări ce ar fi fost cauzate

ansamblului C.W. din Jibou între data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001

și până la data intrării ei efective în posesie, în condițiile prevăzute de

art. 41 din aceeași lege, în baza art. 296 C. proc. civ., a respins ca nefondat

apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, care va fi

menținută ca legală și temeinică.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta I.E.M., criticând soluția pentru

nelegalitate, susținând că prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul cauzei,

iar curtea de apel a menținut o hotărâre greșită.

S-a invocat faptul că

s-a solicitat efectuarea unei expertize în fața instanței de fond, dar nu a

fost pusă în discuția părților, iar în motivele de apel s-a învederat

necesitatea administrării de probatorii, instanța respingându-le deși era

evident că s-a dorit reluarea susținerilor de la fond.

Acțiunea a fost

respinsă pe o excepție nefondată, neanalizându-se fondul cauzei, excepție ce nu

putea înlătura necesitatea efectuării unor alte dovezi, în afara celor

prevăzute de art. 41 din Legea nr. 10/2001.

Recurenta invocă

faptul că nu i s-a permis demonstrarea temeiniciei pretențiilor deduse

judecății, de vreme ce nu i s-a admis nicio probă solicitată și că instanța a

dat dovadă de un formalism excesiv, ducând până la neanalizarea cererilor formulate

de parte, nici la fond și nici în apel.

Recursul este

nefondat.

Examinând susținerile

recurentei, Înalta Curte constată că acestea se încadrează în dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să fie analizate din această perspectivă.

Instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală, urmând ca Înalta Curte să completeze motivarea cu

următoarele considerente:

Art. 41 din Legea nr.

10/2001 instituie răspunderea instituției deținătoare a imobilului restituit

foștilor proprietari pentru stricăciunile și degradările aduse după intrarea în

vigoare a legii. Actul normativ instituie o procedură de constatare a stării

imobilului, ce se declanșează la solicitarea persoanei îndreptățite la

restituire.

Astfel, potrivit

textului de lege, pentru constatarea stării actuale a imobilului persoana

îndreptățită îi va solicita deținătorului acestuia întocmirea unui act

constatator, deținătorul fiind obligat ca în termen de 15 zile de la primirea

cererii să invite persoana îndreptățită și să încheie în prezența sa un

proces-verbal privind starea de fapt a imobilului. Dacă deținătorul imobilului

nu-și îndeplinește în termen obligația, persoana îndreptățită se poate adresa

executorului judecătoresc care va întocmi procesul-verbal.

În speță, s-a reținut

în fapt că recurenta-reclamantă nu s-a adresat cu o astfel de solicitare

intimatei-pârâte, astfel încât nu i se poate imputa unității deținătoare

neîntocmirea actului constatator.

Pentru ca instanțele

anterioare să poată efectua probatorii cu privire la existența unor stricăciuni

sau degradări era necesar să se facă dovada faptei ilicite și a legăturii de

cauzalitate dintre faptă și prejudiciul cauzat.

În lipsa

procesului-verbal de constatare, întocmit potrivit procedurii prevăzute de art.

41 din Legea nr. 10/2001, instanțele anterioare nu puteau statua asupra

existenței răspunderii civile delictuale, raportat la toate elementele

acesteia, nefiind în măsură să verifice susținerile reclamantei, astfel încât

în mod corect a fost respinsă acțiunea ca nefondată și menținută soluția în

apel.

Așa fiind, este

neîntemeiată critica reclamantei că acțiunea a fost respinsă pe excepție și că

instanța nu a analizat fondul cauzei, de vreme ce raportul juridic dedus

judecății a fost examinat prin prisma dispozițiilor legale ce stabilesc elementele

sale determinante, respectiv art. 41 din Legea nr. 10/2001. Acest raționament

jurisdicțional este confirmat de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și

Justiție prin Decizia nr. 558 din 7 februarie 2013, secția I civilă.

Susținerile privind

aprecierea greșită a dovezilor depuse la dosar, prin care s-au dovedit

degradările imobilului și necesitatea efectuării unei noi expertize în apel, nu

mai pot fi valorificate pe calea recursului, neexistând în actuala reglementare

a art. 304 C. proc. civ. un motiv care să permită cenzurarea în recurs a

greșelilor grave de fapt, rezultat al greșitei aprecieri a probelor, efectuate

de instanța a cărei hotărâre se atacă.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

urmează să respingă recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

În baza dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., urmează să oblige pe recurentă la plata sumei de 3.585

RON cheltuieli de judecată către intimatul Centrul de Cercetări Biologice Jibou

- Grădina Botanică "V.F." Jibou, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta I.E.M. împotriva Deciziei civile nr.

124/A din 16 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I

civilă.

Obligă recurenta la

3.585 RON cheltuieli de judecată către intimatul Centrul de Cercetări Biologice

Jibou - Grădina Botanică "V.F." Jibou.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 8 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - AZ