ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1174/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Sălaj sub numărul 4047/84 din 13 august 2012, reclamanta I.E.M. i-a chemat în judecată pe pârâții Orașul Jibou, prin Primar, Grădina Botanică Jibou, Inspectoratul Școlar al Județului Sălaj și Direcția de Cultură și Patrimoniu Național Sălaj, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 506.350 RON, reprezentând despăgubiri pentru distrugerile și degradările provocate ansamblului arhitectural "C.W." din Jibou, cu cheltuieli de judecată. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 41 din Legea nr. 10/2001 și ale Legii nr. 422/2001.

La termenul din 11 ianuarie 2013, reclamanta și-a extins acțiunea față de Liceul Teoretic "I.A." Jibou și față de Clubul Copiilor Jibou. Prin Sentința civilă nr. 2127 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Sălaj s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Liceul Teoretic "I.A." Jibou. S-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 14 februarie 2001 - 13 august 2009 invocată de pârâtul Centrul de Cercetări Biologice Jibou - Gradina Botanică "V.F." Jibou. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Inspectoratul Școlar Județean Sălaj, sens în care s-a respins acțiunea intentată împotriva lui de reclamantă. S-a respins ca nefondată acțiunea precizată a reclamantei I.E.M.

împotriva pârâților Orașul Jibou, prin Primar, Centrul de Cercetări Biologice Jibou, Grădina Botanică "V.F." Jibou, Direcția de Cultură și Patrimoniu Național Sălaj, Liceul Teoretic "I.A." Jibou, Clubul Copiilor Jibou, pentru despăgubiri. A fost obligată reclamanta să îi plătească pârâtului Centrul de Cercetări Biologice Grădina Botanică "V.F.", cheltuieli de judecată în sumă de 3.720 RON.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Inspectoratul Școlar Județean Sălaj nu are calitate procesuală pasivă, în timp ce Liceul Teoretic "I.A." Jibou are calitate procesuală pasivă, față de prevederile art. 47 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, întrucât liceele au personalitate juridică și pot sta în nume propriu în judecată, pe când inspectoratul nu are calitate procesuală pasivă, fiindcă terenurile și clădirile unităților de educație timpurie, de învățământ preșcolar, școlile primare, gimnaziile și liceele fac parte din domeniul public local și sunt administrate de consiliile locale. De asemenea, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Centrul de Cercetări Biologice Jibou Grădina Botanică "V.F." Jibou.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că la data de 5 februarie 2002, reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 prin executorul judecătoresc, privind restituirea imobilului înscris în CF nr. AA, nr. top BB, în natură, constând în teren în suprafață de 9,0787 ha și conacul "C.W." din Jibou, în calitate de moștenitoare a proprietarei tabulare E.W. Prin Decizia nr. 45/2007 a Centrului de Cercetări Biologice Jibou Grădina Botanică Jibou, s-a admis în parte cererea de restituire în natură și în consecință, s-a stabilit restituirea în natură a unei părți din imobilul cu nr. top CC compus din teren în suprafață de 6.894 mp, cu 1/2 din construcția conac (C1) și construcția cu suprafața de 151 mp denumită C.R.

(C34) pe care le deține, diferența fiind deținută de Orașul Jibou. Această decizie a fost modificată prin Decizia civilă nr. 25/A/2010 a Curții de Apel Cluj, prin care s-a admis apelul reclamantei I.E.M. împotriva Sentinței civile nr. 3034/2008 a Tribunalului Sălaj și s-a anulat art. 4 din Decizia nr. 456/2007, dispunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcții, constând în fosta casă a inginerului agronom și grajd. Dreptul reclamantei la eventuale despăgubiri cu privire la stricăciunile cauzate de degradările produse imobilelor restituite în natură s-a născut la data emiterii Deciziei nr. 456 din 20 august 2007. Însă reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de art. 41 din Legea nr. 10/2001, astfel că nu poate prezenta procesul-verbal care să ateste starea imobilului din momentul preluării.

În lipsa acestui document, lipsește premisa necesară și obligatorie pentru verificarea susținerilor reclamantei cu privire la acțiunile ori inacțiunile pârâților, care ar fi avut drept rezultat degradarea imobilelor. Cum reclamanta nu s-a conformat prevederilor art. 41 din Legea nr. 10/2001, nu se poate susține că dreptul său la acțiune s-ar fi prescris pentru perioada 14 februarie 2002 - 13 august 2009, întrucât termenul de prescripție ar fi început să curgă din momentul încheierii procesului-verbal, ceea ce nu este cazul în speță, motiv pentru care excepția prescripției a fost respinsă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta I.E.M., solicitând rejudecarea cauzei, cu administrarea probelor solicitate.

Intimatul Clubul Copiilor Jibou prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate, arătând că în perioada februarie 2001 - iunie 2012 s-au efectuat mai multe lucrări de întreținere și conservare, enumerate în cererea depusă. Intimatul Inspectoratul Școlar Județean Sălaj prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, având în vedere că față de acesta s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive. Intimatul Orașul Jibou prin întâmpinare depusă la dosar, a solicitat respingerea apelului ca nefondat. Despre lucrările de întreținere care s-au efectuat la aceste construcții, a făcut referiri în întâmpinările depuse la prima instanță.

Prin întâmpinare depusă la dosar, intimatul Centrul de Cercetări Biologice Jibou - Grădina Botanică Jibou a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că apelanta nu a uzat de drepturile pe care i le-a conferit legea. Prin Decizia civilă nr. 124/A din 16 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta I.E.M. împotriva Sentinței civile nr. 2127 din 19 aprilie 2013 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în Dosar nr. 4047/84/2012. A obligat apelanta să îi plătească intimatului Centrul de Cercetări Biologice - Grădina Botanică Jibou cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1.500 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea a reținut următoarele: Prin Notificarea nr. 46 din 5 februarie 2002, reclamanta I.E.M. a solicitat restituirea în natură a construcției conac C.W. și a terenului în suprafață de 9 ha și 4.787 mp din CF nr. AA Jibou, iar prin Decizia nr. 456 din 20 august 2007 emisă de Centrul de Cercetări Biologice Jibou, i s-a restituit în natură 1/2 din construcția conac C1 și construcția C.R., împreună cu terenul în suprafață de 6.894 mp. Această decizie a fost modificată parțial prin Decizia civilă nr. 25/2010 a Curții de Apel Cluj, prin care reclamantei i s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele construcții constând în fosta casă a inginerului agronom și grajd.

De asemenea, prin Dispoziția nr. 600 din 31 iulie 2009 a Primarului Orașului Jibou i s-a restituit reclamantei I.E.M. 1/2 din construcția conac situată în Jibou, str. P.; construcția C.R. în suprafață de 913 mp; terenul ocupat de construcții în suprafață totală de 1.550,5 mp, din care 550,5 mp în cotă indiviză; curtea interioară în suprafață de 4.631 mp și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru terenul în suprafață de 9.999 mp, ce nu poate fi restituit în natură. Potrivit art. 41 din Legea nr. 10/2001 rezultă că la cererea persoanei îndreptățite, unitățile deținătoare erau obligate ca în termen de 15 zile să încheie procesul-verbal privind starea de fapt a imobilului, iar dacă deținătorii imobilului nu respectau termenul de 15 zile de la solicitarea reclamantei, aceasta se putea adresa executorului judecătoresc pentru a încheia un proces-verbal privind situația reală a imobilului.

Reclamanta-apelantă a recunoscut că nu a făcut demersuri pentru întocmirea procesului-verbal în vreuna dintre cele două variante, pentru a dovedi că între timp imobilul revendicat ar fi suferit distrugeri și/sau degradări, dar a depus la dosar un raport de expertiză extrajudiciară efectuat de expertul tehnic P.T., din care rezultă că în perioada februarie 2002 - martie 2012, degradările suferite de ansamblul arhitectural din cauza neîntreținerii curente și a lipsurilor de reparații capitale s-ar ridica la suma de 506.350 RON. Această expertiză tehnică extrajudiciară, care nu a fost efectuată în contradictoriu cu părțile din proces pentru a le fi opozabilă, nu a fost însușită de către intimați.

În apel, apelanta nu a solicitat efectuarea unei expertize de evaluare a degradărilor suferite de construcțiile ce fac parte din ansamblul arhitectural C.W. în perioada 2002 - 2012. Clubul Copiilor Jibou i-a predat apelantei imobilul deținut de aceasta prin Procesul-verbal încheiat la data de 6 iulie 2012. La dosar, intimatul Liceul Teoretic Jibou a depus facturi din care a rezultat că la data de 27 septembrie 1995 a plătit unei societăți comerciale suma de 11.068.624 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații la imobilul în litigiu. Același intimat a mai depus facturi pentru diferite sume de bani reprezentând reparații și materiale cumpărate pentru imobilul în litigiu.

Contravaloarea acestor lucrări executate de către foștii deținători la imobilul în litigiu nu a fost evaluată printr-un raport de expertiză tehnică judiciară și dedusă din cuantumul despăgubirilor solicitate de reclamantă, în măsura în care le-ar fi dovedit, deoarece apelanta nu a solicitat efectuarea unei expertize în apel, iar instanța, în exercitarea rolului activ, dar cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil, nu putea dispune efectuarea unei expertize nesolicitate, fiindcă aceasta ar fi însemnat să fie obligată apelanta la plata avansului onorariului de expert, în lipsa manifestării sale de voință exprimate în acest sens. Având în vedere că apelanta nu și-a dovedit pretențiile sale constând în contravaloarea despăgubirilor reprezentând distrugeri și degradări ce ar fi fost cauzate ansamblului C.W.

din Jibou între data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și până la data intrării ei efective în posesie, în condițiile prevăzute de art. 41 din aceeași lege, în baza art. 296 C. proc. civ., a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, care va fi menținută ca legală și temeinică. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta I.E.M., criticând soluția pentru nelegalitate, susținând că prima instanță nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, iar curtea de apel a menținut o hotărâre greșită. S-a invocat faptul că s-a solicitat efectuarea unei expertize în fața instanței de fond, dar nu a fost pusă în discuția părților, iar în motivele de apel s-a învederat necesitatea administrării de probatorii, instanța respingându-le deși era evident că s-a dorit reluarea susținerilor de la fond.

Acțiunea a fost respinsă pe o excepție nefondată, neanalizându-se fondul cauzei, excepție ce nu putea înlătura necesitatea efectuării unor alte dovezi, în afara celor prevăzute de art. 41 din Legea nr. 10/2001. Recurenta invocă faptul că nu i s-a permis demonstrarea temeiniciei pretențiilor deduse judecății, de vreme ce nu i s-a admis nicio probă solicitată și că instanța a dat dovadă de un formalism excesiv, ducând până la neanalizarea cererilor formulate de parte, nici la fond și nici în apel. Recursul este nefondat. Examinând susținerile recurentei, Înalta Curte constată că acestea se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să fie analizate din această perspectivă.

Instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală, urmând ca Înalta Curte să completeze motivarea cu următoarele considerente: Art. 41 din Legea nr. 10/2001 instituie răspunderea instituției deținătoare a imobilului restituit foștilor proprietari pentru stricăciunile și degradările aduse după intrarea în vigoare a legii. Actul normativ instituie o procedură de constatare a stării imobilului, ce se declanșează la solicitarea persoanei îndreptățite la restituire. Astfel, potrivit textului de lege, pentru constatarea stării actuale a imobilului persoana îndreptățită îi va solicita deținătorului acestuia întocmirea unui act constatator, deținătorul fiind obligat ca în termen de 15 zile de la primirea cererii să invite persoana îndreptățită și să încheie în prezența sa un proces-verbal privind starea de fapt a imobilului.

Dacă deținătorul imobilului nu-și îndeplinește în termen obligația, persoana îndreptățită se poate adresa executorului judecătoresc care va întocmi procesul-verbal. În speță, s-a reținut în fapt că recurenta-reclamantă nu s-a adresat cu o astfel de solicitare intimatei-pârâte, astfel încât nu i se poate imputa unității deținătoare neîntocmirea actului constatator. Pentru ca instanțele anterioare să poată efectua probatorii cu privire la existența unor stricăciuni sau degradări era necesar să se facă dovada faptei ilicite și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul cauzat.

În lipsa procesului-verbal de constatare, întocmit potrivit procedurii prevăzute de art. 41 din Legea nr. 10/2001, instanțele anterioare nu puteau statua asupra existenței răspunderii civile delictuale, raportat la toate elementele acesteia, nefiind în măsură să verifice susținerile reclamantei, astfel încât în mod corect a fost respinsă acțiunea ca nefondată și menținută soluția în apel. Așa fiind, este neîntemeiată critica reclamantei că acțiunea a fost respinsă pe excepție și că instanța nu a analizat fondul cauzei, de vreme ce raportul juridic dedus judecății a fost examinat prin prisma dispozițiilor legale ce stabilesc elementele sale determinante, respectiv art. 41 din Legea nr. 10/2001.

Acest raționament jurisdicțional este confirmat de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 558 din 7 februarie 2013, secția I civilă. Susținerile privind aprecierea greșită a dovezilor depuse la dosar, prin care s-au dovedit degradările imobilului și necesitatea efectuării unei noi expertize în apel, nu mai pot fi valorificate pe calea recursului, neexistând în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ. un motiv care să permită cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, rezultat al greșitei aprecieri a probelor, efectuate de instanța a cărei hotărâre se atacă. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., urmează să oblige pe recurentă la plata sumei de 3.585 RON cheltuieli de judecată către intimatul Centrul de Cercetări Biologice Jibou - Grădina Botanică "V.F." Jibou, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta I.E.M. împotriva Deciziei civile nr. 124/A din 16 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Obligă recurenta la 3.585 RON cheltuieli de judecată către intimatul Centrul de Cercetări Biologice Jibou - Grădina Botanică "V.F." Jibou. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2014. Procesat de GGC - AZ