ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1140/2014

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1966 din 23 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 3409/112/2013 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M.D.S. în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători - SA București, prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj, și, în consecință a fost anulată Decizia nr. S4/8 din 18 martie 2013 de suspendare a raporturilor de muncă emisă de pârâtă; a repus reclamantul în situația anterioară emiterii deciziei și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantului drepturile salariale de care ar fi beneficiat dacă nu s-ar fi emis decizia anulată de la data de 18 martie 2013 și până la data reluării efective a raporturilor de muncă, sume actualizate și indexate cu indicele de inflație la data plății.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 500 RON. Prin Decizia nr. 138A pronunțată la data de 5 noiembrie 2013, definitivă, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători - SA București, prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj împotriva Sentinței civile nr. 1966 din 23 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 3409/112/2013 și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 500 RON, cheltuieli de judecată în apel către reclamant. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA București, prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 ianuarie 2014 și repartizat aleatoriu completului CF 10. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat, la data de 7 februarie 2014, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil. Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, la data de 11 februarie 2014, comunicarea raportului părților, depunerii punctelor de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 24 februarie 2014, astfel cum reiese din dovezile de comunicare de la filele 18 și 19 din dosar recurs.

Intimatul-reclamant M.D.S. a formulat punctul său de vedere asupra raportului, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil iar în subsidiar, ca nefondat. La data de 17 martie 2014, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac în etapa finală a procedurii de filtru. S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 2 aprilie 2014, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 138A pronunțată la data de 5 noiembrie 2013, definitivă, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători - SA București, prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj împotriva Sentinței civile nr. 1966 din 23 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 3409/112/2013. Decizia menționată a fost pronunțată în soluționarea unui apel într-o cauză având ca obiect contestație împotriva unei decizii de suspendare a unui contract individual de muncă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016”, alin. (2) statuând că „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.” Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

În raport de dispozițiile legale menționate, Decizia nr. 138A pronunțată la data de 5 noiembrie 2013 de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, nu este supusă recursului. Așa fiind, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători ”CFR Călători” SA București, prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj împotriva Deciziei civile nr. 138A pronunțată la data de 5 noiembrie 2013 de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători ”CFR Călători” SA București, prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători Cluj împotriva Deciziei civile nr. 138A pronunțată la data de 5 noiembrie 2013 de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2014. Procesat de GGC - LM