ÎCCJ, Decizia nr. 33/2017

Decizia civilă nr. 33/2017 Asupra recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 12 iulie 2015, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători recursul declarat de A., B. și C. împotriva Deciziei nr. 986 din 22 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/54/2016. Cererea de recurs este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. Recurenții au indicat motivele de nelegalitate pe care își fundamentează cererea și au criticat explicit decizia atacată din perspectiva netemeiniciei și a nelegalității, atât în privința dezlegării date excepției tardivității cererii de revizuire, cât și privitor la fondul cauzei.

Recurenții au susținut, în esență, sub un prim aspect, faptul că cererea lor de revizuire ar fi fost, în mod netemeinic și nelegal, respinsă ca tardivă, prin calcularea termenului începând cu data de 29 mai 2015, în loc de 11 mai 2016 - data când a fost dată ultima hotărâre definitivă - cum ar fi corect, în opinia recurenților. Cu referire la dispoziții legale, convenționale și constituționale, precum și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, considerate incidente și relevante, revizuenții au invocat în continuare și o serie de considerente vizând fondul cauzei, aspecte ce ar justifica admisibilitatea și temeinicia cererii de revizuire pe care au formulat-o. În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate „pentru cercetarea insuficientă a fondului cauzei”, iar, după rejudecare, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

În cauză nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. Intimatul Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru a formulat întâmpinare, solicitând motivat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat, întrucât instanța ar fi respins în mod corect cererea de revizuire ca tardivă, iar pe fondul cauzei nu ar fi întrunite cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După ce le-au fost comunicate apărările intimatei, recurenții au depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea acestora și învederând, în esență, că cererea de recurs este întemeiată. Constatând că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 C. proc.

civ., precum și condițiile de admisibilitate în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății în cauză. Analizând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurenți, cu apărările intimatului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor expune în continuare. În fapt, prin Decizia nr. 986 din 22 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, în Dosarul nr. x/54/2016 , s-a respins, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de revizuenții B., C. și A. împotriva Deciziei nr. 708 din 29 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția l civilă, în Dosarul nr. x/263/2014.

În mod nejustificat se susține de către recurenți că hotărârea ar fi nelegală. Dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă , se constată a fi conformă dispozițiilor legale incidente. Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și următoarele C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 C. proc. civ. În speță, cererea de revizuire a fost fundamentată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin (1) pct. 8 din codul menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În mod eronat susțin recurenții că termenul de revizuire trebuie calculat începând cu data de 11 mai 2016, în loc de 29 mai 2015. În cazul de față, pretinsele hotărâri contradictorii indicate de autorii cererii de revizuire sunt Decizia nr. 708 din 29 mai 2015 a Tribunalului Gorj și Decizia nr. 1196 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara. Deci, termenul de revizuire curge de la data pronunțării deciziei Tribunalului Gorj, care este data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală C. proc. civ., respectiv de la 29 mai 2015. Deoarece cererea de revizuire în speță a fost formulată la data de 2 februarie 2016 și având în vedere natura imperativă a termenului fix, prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza I C. proc.

civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea. Prin urmare, față de dezlegarea dată cererii de revizuire, pe bună dreptate, instanța nu a putut proceda la examinarea altor aspecte sau a criticilor formulate de revizuenți. În raport cu considerentele expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurenților formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A., B. și C. împotriva Deciziei nr. 986 din 22 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă în Dosarul nr. x/54/2016. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2017.