ÎCCJ, Decizia nr. 33/2017

Decizia civilă nr. 33/2017

Asupra

recursului de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C.

proc. civ., constată următoarele:

La data de 12 iulie 2015, a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție -

Completul de 5 Judecători recursul declarat de A., B. și C. împotriva

Deciziei nr. 986 din 22 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/54/2016.

Cererea de

recurs este motivată în conformitate cu dispozițiile art. 487 alin. (1)

C. proc. civ.

Recurenții

au indicat motivele de nelegalitate pe care își fundamentează cererea

și au criticat explicit decizia atacată din perspectiva netemeiniciei

și a nelegalității, atât în privința dezlegării date

excepției tardivității cererii de revizuire, cât și

privitor la fondul cauzei.

Recurenții

au susținut, în esență, sub un prim aspect, faptul că

cererea lor de revizuire ar fi fost, în mod netemeinic și nelegal,

respinsă ca tardivă, prin calcularea termenului începând cu data de

29 mai 2015, în loc de 11 mai 2016 - data când a fost dată ultima

hotărâre definitivă - cum ar fi corect, în opinia recurenților.

Cu

referire la dispoziții legale, convenționale și

constituționale, precum și la jurisprudența Curții Europene

a Drepturilor Omului, considerate incidente și relevante, revizuenții

au invocat în continuare și o serie de considerente vizând fondul cauzei,

aspecte ce ar justifica admisibilitatea și temeinicia cererii de revizuire

pe care au formulat-o.

În

concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii

atacate „pentru cercetarea insuficientă a fondului cauzei”, iar, după

rejudecare, admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

În

cauză nu au fost identificate motive de ordine publică, în

condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Intimatul

Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru a formulat întâmpinare,

solicitând motivat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat,

întrucât instanța ar fi respins în mod corect cererea de revizuire ca

tardivă, iar pe fondul cauzei nu ar fi întrunite cerințele

prevăzute de art.

509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După

ce le-au fost comunicate apărările intimatei, recurenții au

depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea

acestora și învederând, în esență, că cererea de recurs

este întemeiată.

Constatând

că cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă

prevăzute de art. 486 C. proc. civ., precum și condițiile de

admisibilitate în raport cu prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.,

completul de filtru a admis în principiu recursul dedus judecății în

cauză.

Analizând

hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurenți, cu apărările

intimatului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru considerentele care se vor

expune în continuare.

În

fapt, prin Decizia nr.

986 din 22 aprilie 2016, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, în Dosarul

nr. x/54/2016

,

s-a respins, ca tardiv declarată, cererea de revizuire formulată de

revizuenții B., C. și A. împotriva Deciziei nr. 708 din 29 mai 2015, pronunțată

de Tribunalul Gorj, secția l civilă, în Dosarul nr. x/263/2014.

În mod nejustificat

se susține de către recurenți că hotărârea ar fi

nelegală. Dezlegarea dată cererii de revizuire de către

Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă

, se

constată a fi conformă dispozițiilor legale incidente.

Cererea de

revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și

următoarele C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul

prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după

distincțiile prevăzute în art. 511 C. proc. civ.

În

speță, cererea de revizuire a fost fundamentată în drept pe

dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., caz în care,

potrivit art. 511 alin (1) pct. 8 din codul menționat, revizuirea se poate

exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a

ultimei hotărâri.

În mod eronat

susțin recurenții că termenul de revizuire trebuie calculat

începând cu data de 11 mai 2016, în loc de 29 mai 2015.

În cazul de

față, pretinsele hotărâri contradictorii indicate de autorii

cererii de revizuire sunt Decizia nr. 708 din 29 mai 2015 a Tribunalului Gorj

și Decizia nr. 1196 din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel

Timișoara. Deci, termenul de revizuire curge de la data pronunțării

deciziei Tribunalului Gorj, care este data rămânerii definitive a

hotărârii, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza

finală C. proc. civ., respectiv de la 29 mai 2015.

Deoarece

cererea de revizuire în speță a fost formulată la data de 2 februarie

2016 și având în vedere natura imperativă a termenului fix,

prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese

că, în mod legal în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza I C.

proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia

cu decăderea. Prin urmare, față de dezlegarea dată cererii

de revizuire, pe bună dreptate, instanța nu a putut proceda la

examinarea altor aspecte sau a criticilor formulate de revizuenți.

În raport cu considerentele

expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât

susținerile recurenților formulate prin motivele de recurs nu sunt

întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., se va

respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de A., B. și C.

împotriva Deciziei nr.

986 din 22 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția l civilă în Dosarul nr. x/54/2016.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2017.