ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3853/2018

HOTĂRÂRE

08.11.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3853/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 30 octombrie 2017, petentul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Constanța, revizuirea deciziei civile pronunțate de Tribunalul Constanța în Dosar nr. x/2008, cu consecința atribuirii terenului în suprafață de 1.000 mp., care a aparținut defunctului său unchi, B., în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1964 la Notariatul Regional Constanța.

La 15 noiembrie 2017, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii, apreciind că a fost depășit termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) C. proc. civ. 1865.

La termenul de judecată din 7 februarie 2018, revizuentul a precizat temeiul de drept al cererii ca fiind reprezentat de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. 1865, apreciind că instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri pe cale le-a cerut.

Prin Sentința civilă nr. 312 din 7 februarie 2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția tardivității formulării cererii și a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată.

Cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. 1865 este formulată împotriva Sentinței civile nr. 971 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. x/2008, revizuentul apreciind că instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri care s-au cerut, respectiv nu a analizat incidența în cauză a dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea 10/2001.

Prima instanță a reținut că, potrivit art. 324 alin. (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se calculează în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2 de la comunicarea hotărârii definitive a cărei revizuire se solicită.

În speță, sentința atacată a fost comunicată revizuentului la data de 16 octombrie 2009, iar Decizia civilă nr. 294 din 9 decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, prin care au fost soluționate apelurile formulate împotriva sentinței tribunalului, a fost comunicată revizuentului la data de 24 decembrie 2009, astfel că termenul de o lună calculat de la data comunicării hotărârii a cărei revizuire se solicită a fost cu mult depășit.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuientul A..

Prin Decizia nr. 94/C din 23 mai 2018, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins apelul declarat de revizuent.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut următoarele considerente:

La 26 octombrie 2017 (data expedierii prin poștă a cererii) petentul A. a solicitat revizuirea deciziei din dosarul nr. x/2018 pronunțată de Tribunalul Constanța întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) din noul C. proc. civ.

Conform art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 2, de la data comunicării hotărâri definitive.

Cum Sentința civilă nr. 971 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2008 a fost comunicată numitului A. la 16 octombrie 2009, iar Decizia civilă nr. 294 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, prin care această hotărâre a rămas definitivă a fost comunicată revizuentului la data de 24 decembrie 2009, litigiul fiind soluționat irevocabil al 23 iunie 2010, în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum a constatat și tribunalul, termenul de revizuire este de o lună era cu mult depășit la data formulării cererii de revizuire, astfel că dezlegarea dată excepției tardivității este corectă.

Împotriva menționatei decizii a declarat recurs, în termen legal, revizuentul A..

În motivarea cererii de recurs, recurentul revizuent susține că notificarea nr. x/2001 i-a fost anulată de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, împreună cu Prefectul și cu Primarul Municipiului Constanța, solicitând respingerea tuturor căilor de atac.

Recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul său.

La termenul de la 8 noiembrie 2018, în ședință publică, Înalta Curte a pus în discuția părților excepția nulității recursului, pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 302

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Recurentul nu a invocat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar din dezvoltarea susținerilor sale nu se pot identifica critici de nelegalitate sau motive de ordine publică.

Totodată, recurentul a formulat critici care nu au legătură cu argumentele instanței de apel, care vizează tardivitatea cererii de revizuire.

Astfel, instanța a reținut ca fiind corectă soluția tribunalului de respingere, ca tardiv formulată, a cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865, cu referire la art. 322 pct. 2 din același cod, față de împrejurarea că Sentința civilă nr. 971 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2008 a fost comunicată numitului A. la 16 octombrie 2009, iar Decizia civilă nr. 294 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Constanța, prin care această hotărâre a rămas definitivă, a fost comunicată revizuentului la data de 24 decembrie 2009, cererea de revizuire fiind formulată la 30 octombrie 2017.

Recurentul nu a combătut aceste considerente, relative la tardivitatea formulării cererii de revizuire, ci a formulat susțineri cu privire la fondul pretențiilor sale.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul a nesocotit existența judecății anterioare.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței care a pronunțat hotărârea recurată și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel, iar memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise, fiind străine de considerentele hotărârii atacate, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

Pe cale de consecință, reținând că aspectele invocate prin cererea de recurs nu se grefează pe conținutul deciziei atacate și având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.