ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1023/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față; Prin Decizia civilă nr. 6300 din 11 iunie 2013 Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul formulat de procurator M.I., pentru reclamanta M.A., împotriva Deciziei nr. 74 din 18 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj și a Sentinței nr. 15957 din 13 decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în contradictoriu cu pârâții S.G.V., G.C., C.C. și P.B.O. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că nu poate fi primită critica potrivit căreia prin nedepunerea întâmpinării au fost acceptate criticile formulate în apel de către reclamantă. Depunerea întâmpinării are rolul de a da posibilitatea intimatului să invoce excepții, motive, mijloace de apărare sau dovezi în apărare, sancțiunea nedepunerii întâmpinării fiind aceea că aceste aspecte nu mai pot fi invocate ulterior.

În ceea ce privește faptul că ar fi formulat o cerere solicitând ca pârâții să fie audiați referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 7/1996, s-a constatat că la dosarul instanței de apel nu există o asemenea cerere. În legătură cu actele solicitate a fi depuse de către OCPI, unele dintre acestea au fost depuse, iar pentru celelalte, în măsura în care recurenta considera că acestea erau necesare pentru justa soluționare a cauzei, putea să depună copii de pe acestea, sarcina probei revenindu-i, potrivit dispozițiilor art. 1169 C. civ. Nefondată a fost considerată și critica referitoare la faptul că instanțele de fond și apel nu ar fi luat în considerare hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate anterior și ulterior în contrarietate cu Sentința nr. 16/2005.

Din analiza celor două hotărâri pronunțate în fond și apel reiese că atât instanța de fond cât și cea de apel au avut în vedere aceste hotărâri, reținând că nu există autoritate de lucru judecat în raport de Sentința civilă nr. 16/2005. Cât privește nerespectarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 166 C. proc. civ., potrivit acestui articol excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs. Recurenta a invocat excepția în fața instanței de apel, care s-a pronunțat, astfel că dispozițiile legale menționate au fost respectate. Recurenta a criticat și faptul că pârâții au încălcat prevederile art. 50 și 34 din Legea nr. 7/1996, precum și ale art. 89 alin. (6) din Ordinul nr. 633/2006 al ANCPI, atunci când au notat în cartea funciară Sentința civilă nr. 16/2005.

Potrivit art. 89 alin. (1) din acest ordin, rectificarea este operațiunea de carte funciară care reprezintă radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Potrivit alin. (3) rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. De asemenea, potrivit alin. (4) în acest ultim caz, rectificarea de carte funciară se dispune prin încheiere, în baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a admis acțiunea de fond. Acțiunea de fond poate fi, după caz, o acțiune în nulitate, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului.

În speță recurenta nu își motivează cererea de radiere a notării Sentinței civile nr. 16/2005 pe o asemenea hotărâre judecătorească, prin nici o hotărâre din cele invocate de către aceasta nedispunându-se cu privire la sentința respectivă, astfel că sunt nefondate criticile acestei sub acest aspect. Mai mult decât atât, așa cum au reținut instanțele de fond și apel, notarea sentinței respective s-a făcut în temeiul art. 91 din același ordin, potrivit căruia hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă referitoare la un bun imobil se va nota în cartea funciară, la cerere sau din oficiu Neîntemeiată a fost apreciată și critica referitoare la nerespectarea art. 34 și 50 alin. (6) din Legea nr. 7/1996, neexistând o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să se constate una din situațiile respective.

De asemenea potrivit art. 50 alin. (6), în cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, notările făcute se radiază din oficiu. Curtea a constatat că nici acest text de lege nu are aplicabilitate, în speță neexistând o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a respins plângerea împotriva unei încheieri de respingere a cererii de notare a Sentinței nr. 16/2005. De altfel, nici una dintre hotărârile judecătorești invocate de către recurentă în susținerea cererii sale de radiere a Sentinței nr. 16/2005, nu are relevanță în raport cu obiectul cererii și cu sentința respectivă, sentință prin care s-a soluționat irevocabil un partaj succesoral. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire M.A.

prin mandatar M.I., cerere întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., prin care a arătat, în esență, următoarele: Decizia atacată este potrivnică altor hotărâri referitoare la imobilul ce face obiectul Sentinței civile nr. 16/2005, respectiv Deciziile nr. 8440 din 13 decembrie 2007 și 1991 din 2 martie 2007 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, Sentința penală nr. 353 din 30 ianuarie 2006, Sentința nr. 486 din 30 ianuarie 2008, Sentința nr. 10290 din 5 decembrie 2011 și Sentința nr. 9110 din 19 iunie 2012 ale Judecătoriei Târgu Jiu. Cererea a fost înregistrată la 6 august 2013 la Curtea de Apel Craiova. Prin Decizia civilă nr. 9005 din 16 octombrie 2013 această instanță și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ. Analizând cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge, pentru considerentele ce succed: Dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care constituie temei al cererii de revizuire, reglementează un remediu procesual pentru situația în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat, instanța pronunță o hotărâre contrară. Pentru ca o hotărâre să se impună însă cu efectul autorității de lucru judecat într-un al doilea proces, este necesar să fie vorba despre una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Altfel spus, tripla identitate de elemente - părți, obiect, cauză - la care face referire art. 1201 C. civ., reglementând conținutul excepției autorității de lucru judecat, trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanța să fi statuat în sens contrar primei judecăți.

Or, în cauza de față, o asemenea identitate nu există. Analizând hotărârile judecătorești cu privire la care revizuenta pretinde că sunt contrare deciziei atacate, Înalta Curte constată că acestea au obiect diferit. Astfel, Decizia civilă nr. 6300 din 11 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă are ca obiect plângerea formulată de petenta M.A. împotriva Încheierii de carte funciară nr. 41346/2012 emisă de OCPI Gorj, prin care s-a respins cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară a Sentinței civile nr. 16/2005. Decizia nr. 8440 din 13 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție are ca obiect cererea formulată de reclamantul N.V.

în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Prefectura județului Gorj cu privire la nesoluționarea notificării formulate în baza dispozițiilor Legii nr. 10/2001 cu privire la imobilele casă și teren situate în municipiul Târgu Jiu, str. O., respectiv cererile de intervenție în interes propriu formulate de M.A., A.M. și A.C. Decizia nr. 1991 din 2 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție are ca obiect cererea de revizuire formulată de revizuenta M.A. împotriva Deciziilor nr. 2836 din 6 octombrie 2006 și nr. 1684 din 28 aprilie 2006 ale Curții de Apel Craiova. Sentința civilă nr. 4886 din 30 ianuarie 2008 a Judecătoriei Târgu Jiu are ca obiect cererea formulată de reclamanta M.M.

în contradictoriu cu pârâții OCPI Târgu Jiu și M.A. privind înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 1.228 mp, respectiv dezmembrarea corpului de proprietate. Sentința civilă nr. 10290 din 5 decembrie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu are ca obiect cererea formulată de reclamanta M.M. în contradictoriu cu pârâții OCPI Gorj și M.A. privind anularea Încheierii de carte funciară nr. 26286/2010, modificarea cărții funciare 40768 și a numărului cadastral 5158/2 și a cărții funciare 41612 și a numărului cadastral 5158/1 și intabularea terenului în cartea funciară. Sentința civilă nr. 9110 din 19 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu Jiu are ca obiect cererea formulată de reclamanta M.M.

în contradictoriu cu pârâta M.A. privind rectificarea cărții funciare 40768 și a cărții funciare 41612, iar în subsidiar radierea dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise la numerele cadastrale 5158/1 și 5758/2. În fine, prin Sentința penală nr. 353 din 30 ianuarie 2006 a Judecătoriei Târgu Jiu privește plângerea formulată de M.M. împotriva ordonanței procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a revizuentei pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 C. proc civ. se găsește în necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză, aceleași părți.

În asemenea situații executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat. În cauza de față, însă, între ultima hotărâre pronunțată, Decizia civilă nr. 6300 din 11 iunie 2013 și celelalte 6 hotărâri invocate de revizuentă nu se poate reține contrarietatea, pentru că obiectul acestora este esențial diferit. Astfel, nu se poate pune semnul egalității, din punctul de vedere al obiectului, între plângerea împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a respins cererea de radiere a înscrierii în cartea funciară a unei hotărâri judecătorești și o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, ori o altă cerere de revizuire sau cereri în rectificarea înscrierilor de carte funciară.

Chiar dacă izvorul numeroaselor litigii dintre părți îl constituie neînțelegerile generate de ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul - casă și teren - situat în municipiul Târgu Jiu, str. O., dispusă prin Sentința civilă nr. 16 din 25 ianuarie 2005 a Tribunalului Gorj, hotărârile judecătorești invocate de revizuentă dau dezlegare unor cereri cu obiect diferit, cu finalitate diferită. Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta M.A. împotriva Deciziei civile nr. 6300 din 11 iunie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2014. Procesat de GGC - LM