ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 586/A din 23 mai 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 794/PI/10.04.2018, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din rechizitoriu în infracțiunea prevăzută de art. 296 alin. (1) lit. e) din Legea 571/2003, formulată de inculpată prin apărător.

În baza art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) C. pen.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad.

S-a confiscat de la inculpată în folosul statului cantitatea de 600 pachete țigarete B. timbrate necorespunzător și 100 pachete țigarete C. timbrate necorespunzător ridicate de la inculpată și predate la camera de Corpuri delicte a IPJ Arad cu dovada seria x nr. x dosar u.p.).

A fost obligată inculpata la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

II. Prin decizia penală nr. 586/A din 23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală în dosarul nr. x/2017, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 794/PI/10.04.2018 a Judecătoriei Arad, pronunțată în dosarul nr. x/2017.

A fost desființată sentința apelată în ceea ce privește latura penală a cauzei și, rejudecând, s-a reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă judiciară prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și, pe cale de consecință:

În baza art. 270 alin. (3) din Lg. 86/2006, cu aplic. art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a), art. 76 alin. (1), (79) alin. (3) C. pen., a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă.

S-au menținut dispozițiile sentinței apelate privind pedepsele complementare și accesorii, latura civilă, măsura de siguranță a confiscării și cheltuielile judiciare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului.

III. Împotriva deciziei penale nr. 586/A din 23 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală în dosarul nr. x/2017 inculpata A. a formulat recurs în casație.

Recurenta inculpate a invocat în susținerea căii extraordinare de atac cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când s-a dispus condamnarea pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală și când s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege).

În argumentarea incidenței cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., inculpata a susținut, în esență, că a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă sub aspectul laturii subiective.

Totodată, în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., inculpata a invocat faptul că pedeapsa aplicată se impunea a fi redusă cu 1/3, ca urmare a admiterii de către instanță a procedurii abreviate privind recunoașterea faptei, pentru care a fost trimisă în judecată.

Examinând recursul în casație, se constată că acesta este nefondat.

Examinând recursul în casație declarat de inculpata A., Înalta Curte reține că în cuprinsul acestuia se formulează obiecțiuni care nu se subsumează cazului de recurs în casație invocat, respectiv critici cu privire la neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpatei.

Cazul de casare invocat de inculpata A. are în vedere situația în care s-a săvârșit o faptă pe care în mod greșit instanța a considerat-o infracțiune, întrucât în realitate, fapta nu se găsește în niciuna dintre prevederile legii penale ca infracțiune. Este situația faptelor care au un caracter civil, comercial, ș.a. ori situația dezincriminării unei fapte prevăzute de legea penală.

În analiza acestui caz de recurs în casație se pot supune verificării instanței critici cu privire la corespondența dintre fapta concretă cu descrierea conținută în norma de incriminare, în sensul dacă se suprapune modelului legal creat de legiuitor.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței de apel neputând fi cenzurate în niciun fel. Astfel, cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. permite Înaltei Curți de Casație și Justiție să verifice existența corespondenței între fapta concretă stabilită prin hotărârea definitivă de condamnare, numai sub aspectul laturii obiective, nu și sub aspectul laturii subiective, care nu poate fi cenzurată din perspectiva noțiunii de "faptă ce nu este prevăzută de legea penală."

În cauză, criticile formulate sunt cele iterate și în fața instanței de apel, referitor la faptul că inculpata se consideră nevinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, sub aspectul laturii subiective a infracțiunii.

S-a reținut de către primele instanțe că fapta inculpatei, care la data de 07.01.2017, în jurul orelor 13:40, inculpata A. a fost depistată în parcarea auto din fața gării din Arad în timp ce deținea cantitatea de 600 pachete țigarete marca x și 100 pachete țigarete marca x, timbrate necorespunzător, țigarete pe care le transportase de la Satu Mare, fără a avea documente justificative de proveniență și cunoscând că provin din contrabandă, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

Din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii de contrabandă, astfel cum este incriminată de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Înalta Curte reține că prin hotărârea prealabilă nr. 32/2015 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți, s-a stabilit că noțiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

În cauză, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de contrabandă corespund faptei reținute în concret în sarcina inculpatei.

Astfel, s-a reținut, pe baza probelor, săvârșirea de către inculpată a unei acțiuni de introducerea în țară, a 600 pachete țigarete marca x și 100 pachete țigarete marca x, timbrate necorespunzător, elemente care se suprapun textului de incriminare al infracțiunii de contrabandă.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, deși se menționează de către apărare că nu se contestă în niciun fel situația de fapt stabilită de către instanța de apel, această precizare este doar formală pentru că, în realitate, fondul criticii formulată pe calea recursului în casație - faptul că nu a fost stabilită proveniența țigărilor cu care inculpata apelantă a fost depistată, nefiind stabilit dacă aceste bunuri au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, pentru a fi realizat elementul material al infracțiunii prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2000 - pornește de la negarea bazei factuale care a condus la reținerea vinovăției inculpatei, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Natura criticilor formulate de recurentă ține de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele ordinare au reținut, pe baza probelor din dosar, existența infracțiunii de contrabandă, sub aspectul laturii obiective și subiective a acesteia.

Criticile referitoare la neîntrunirea elementelor laturii obiective reprezintă chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispozițiile legii.

Analiza pe care o poate face Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară de atac a recursului în casație este limitată exclusiv în drept. Așadar, statuările în fapt ale instanței care a pronunțat hotărârea definitivă, verificarea suportului probator al acestora, modalitatea de motivare a deciziei nu pot face obiectul cenzurii.

Drept urmare, se constată că în cuprinsul căii de atac se formulează obiecțiuni care nu se subsumează cazului de recurs în casație invocat, respectiv aspecte care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispozițiile legii, aspecte care nu pot fi cenzurate în această cale de atac, întrucât pun în discuție probatoriul reținut și evaluat de instanțe.

Examinând recursul în casație, din perspectiva motivului de recurs în casație privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu este întemeiat.

Recurenta, prin apărător, a susținut că pedeapsa aplicată în apel este nelegală, întrucât ar fi trebuit să fie redusă cu 1/3, ca urmare a admiterii de către instanță a procedurii abreviate privind recunoașterea faptei.

Critica apărării că în mod greșit nu s-au aplicat dispozițiile privind procedura simplificată, care aveau ca efect reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege cu 1/3, deși inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, nu poate fi primită.

În prezenta cale de atac, instanța nu poate face o nouă evaluare a atitudinii de recunoaștere sau nerecunoaștere adoptată de inculpată în fața primei instanțe, ci doar o verificare din perspectiva întrunirii condițiilor prevăzute de lege pentru incidența acestei instituții procesuale. În cauză, instanțele de fond și de apel au reținut că nu este contestată doar vinovăția, ci sunt contestate împrejurări de fapt ale cauzei, astfel că nu putea fi aplicată procedura simplificată.

În ce privește pedeapsa aplicată, prin decizia instanței de apel, a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a), art. 76 alin. (1), art. 79 alin. (3) din C. pen.

Examinând eventualele erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unui cuantum al pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, Înalta Curte constată că, în cauză, pedeapsa aplicată inculpatei, de 2 ani închisoare este legală și se încadrează în limitele minimului și maximului pedepsei prevăzute de textul de lege (conform art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, infracțiunea de contrabandă se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi).

Având în vedere că în cauză nu sunt incidente cazurile de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 586/A din 23 mai 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, în sumă de 70 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 586/A din 23 mai 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpată, în sumă de 70 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10.12.2018.