ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 108 din data de 21 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b), cu referire la art. 76 alin. (1) din C. pen., infracțiunea de trafic de influență, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. b), cu referire la art. 76 alin. (1) din C. pen., infracțiunea de luare de mită, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.

Potrivit art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) din C. pen., art. 66 alin. (2) cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice, sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de procuror pe o durată de 3 ani, ce se execută în condițiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Conform art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 45 alin. (1) din C. pen., s-au contopit pedepsele de mai sus și s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare, în total pedeapsa de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., ce urmează să fie executată potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. cu referire la art. 289 alin. (3) și art. 291 alin. (2) din C. pen. s-au confiscat de la inculpat sumele de 3.000 RON și respectiv, 500 RON, dobândite prin săvârșirea infracțiunilor.

Potrivit art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin Ordonanța nr. x/2016 din 03 martie 2016 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.

Conform art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 5.000 RON reprezintă cheltuieli cu același titlu, efectuate pe parcursul urmăririi penale.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut că, în ceea ce privește acuzația de trafic de influență, prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 18 martie 2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești s-a reținut că inculpatul A., în calitate de magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, în luna februarie 2015, a pretins de la martorii denunțători B. și C., ambii din orașul Comarnic, județul Prahova, pe care anterior îi cercetase și față de care dispusese trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată și a beneficiat din partea acestora de executarea unor lucrări de amenajare în valoare de aproximativ 1.000 RON (placarea cu polistiren a unei magazii), la imobilul pe care îl deține în orașul Comarnic, în schimbul intervenției la judecătorul care avea spre soluționare respectiva cauză penală, pe lângă care a lăsat să se creadă că are influență, în sensul condamnării lor cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Potrivit denunțului și declarației date în calitate de martor de către B., rezultă că, în timpul cercetărilor efectuate de Poliția orașului Comarnic în dosarul de tâlhărie, a fost prezentat procurorului A. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, care l-a întrebat dacă își menține declarațiile date de poliție (prin care recunoscuse fapta comisă) și i-a pus la dispoziție actele de urmărire penală.

Actele și lucrările din dosarul de urmărire penală nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia confirmă împrejurarea că atât B., cât și C. și D. au fost audiați la data de 13 iunie 2014, în calitate de inculpați, de către procurorul A., după ce, în prealabil, le-au fost aduse la cunoștință drepturile și obligațiile procesuale corespunzătoare acestei calități. Conform celor denunțate, în acea împrejurare, B. l-a întrebat pe procurorul A. dacă situația sa juridică este gravă și dacă, alături de ceilalți doi participanți la comiterea infracțiunii, va fi arestat, răspunsul magistratului fiind "lasă că rezolvăm că am ceva de lucrat la casă, că am văzut că lucrezi în construcții, că te pricepi".

Prin rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, emis de procurorul A., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B. și C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, precum și a lui D., pentru complicitate la săvârșirea aceleiași infracțiuni. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr. x/2014.

La ultimul termen al instanței din data de 19 februarie 2015, cu circa 10 minute de a intra în sala de judecată, martorul denunțător B., aflat împreună cu C., a fost chemat telefonic de procurorul A. în biroul său, situat la etajul I în incinta Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia. Cele două instituții, Judecătoria Sinaia și Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, funcționează într-un sediu comun, sălile de judecată fiind dispuse la parterul clădirii, iar birourile magistraților procurori la etaj.

Martorul denunțător s-a prezentat la biroul procurorului A., ocazie cu care acesta i-a spus că, în dosarul penal în care era judecat împreună cu ceilalți doi autori, instanța va pronunța pedeapsa închisorii cu suspendarea executării acesteia "pentru 3 ani", atât pentru el, cât și pentru ceilalți doi autori și "că este aranjată această soluție", martorul înțelegând că procurorul a discutat aceste aspecte cu judecătorul de caz, în sensul că a intervenit pentru ei, conform celor discutate anterior.

Tot cu această ocazie, procurorul A. l-a întrebat pe denunțătorul B., dacă se pricepe să izoleze o construcție cu polistiren, răspunsul acestuia fiind favorabil. Astfel, procurorul i-a cerut martorului ca, ulterior, să se prezinte la casa lui în construcție situată în orașul Comarnic, lângă sala de sport, pentru a-i face o lucrare.

Imediat după această discuție, martorul denunțător B. i-a relatat celuilalt denunțător - C. - faptul că procurorul A. i-a transmis că instanța de judecată, în urma "intervenției" sale îi va condamna la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare va fi suspendată sub supraveghere pe durata de 3 ani și că, în continuare, în schimbul acestui ajutor oferit de magistrat, va trebui să execute o lucrare de construcție la casa din Comarnic.

Așa după cum i-a promis magistratul procuror A. lui B., Judecătoria Sinaia i-a condamnat pe acesta din urmă și pe C., prin sentința penală nr. 25 din 26 februarie 2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014, la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, pentru fiecare.

După acest moment, procurorul A. l-a contactat telefonic pe martorul denunțător B., chemându-l la el acasă pentru a vizualiza clădirea pe care trebuia să o izoleze și pentru a-i face un necesar de materiale. Martorul s-a deplasat singur la casa din Comarnic a magistratului, unde, în prezența acestuia, a aflat ce lucrări de construcție trebuie să execute și a stabilit materialele necesare. Potrivit susținerilor denunțătorului, "împreună cu procurorul A. și soția acestuia, ne-am deplasat la un magazin cu profil de vânzare a materialelor de construcții, numit E., unde, în prezența mea, acesta a comandat și achitat materialele stabilite de mine ca și necesar".

Lucrarea, constând în izolarea cu polistiren a pereților magaziei casei magistratului A., situată în orașul Comarnic, județul Prahova, din sensul de deplasare Ploiești-Sinaia, după sala de sport, a fost executată de către martorii denunțători B. și C. pe parcursul a 5-6 zile, fără a fi remunerați de către beneficiar. Conform susținerilor denunțătorilor, în situații asemănătoare, pentru același gen de lucrări, ar fi perceput un tarif de 100 RON pe zi pentru fiecare, fiind vorba de o muncă ce presupunea calificare, astfel încât, pentru lucrarea executată la casa procurorului A., ar fi trebuit să primească în total suma de 1.000 RON, câte 500 RON fiecare, pentru cele cinci zile de muncă prestată.

Această muncă neremunerată a reprezentat, în fapt, contraprestația celor doi - inculpați într-un dosar penal - pentru ajutorul pe care procurorul A. i-a convins că l-a oferit, constând în "intervenția" la magistratul din cadrul Judecătoriei Sinaia învestit cu judecarea lor, pentru pronunțarea unei soluții favorabile, în sensul indicat chiar de procuror - al condamnării lor cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani.

Aspectul a fost cunoscut în mod nemijlocit și de către martorul amenințat, căruia i-a fost acordat pseudonimul F. și care a pus la dispoziția organelor de urmărire penală o înregistrare efectuată cu mijloace proprii, din care rezultă fără echivoc împrejurările denunțate de martorii B., cât și de C.

Totodată, martorul G. a confirmat că cei doi denunțători au executat lucrarea de placare cu polistiren a casei din Comarnic, fiind prezent împreună cu aceștia la locația respectivă.

S-a reținut că acuzația de trafic de influență se bazează pe declarațiile date de martorii B. și C., prin care aceștia își susțin denunțurile formulate în cauză, declarația martorului protejat F., prin care a susținut denunțurile celor doi, rechizitoriul nr. x/2004 din 13 iunie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia întocmit de procurorul A., sentința penală nr. 25 din 26 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. x/2014, proces-verbal din 22 februarie 2016 al D.N.A.- Serviciul Teritorial Ploiești de conducere în teren a denunțătorilor B. și C., prin care s-a identificat imobilul la care aceștia au lucrat, aparținând procurorului A., planșa fotografică cuprinzând principalele aspecte fixate la data de 22 februarie 2016 cu prilejul conducerii în teren, declarația martorului G.

Cu ocazia audierii în fața instanței, în legătură cu acuzația de trafic de influență, inculpatul A. a susținut că, în primăvara anului 2014, Poliția orașului Comarnic, aflată la acea vreme în supravegherea sa, a avut în lucru un dosar penal având ca obiect infracțiunea de tâlhărie, făptuitori fiind numiții B., C. și H. La propunerea lucrătorului de poliție care instrumenta cauza, a dispus prin ordonanțe efectuarea în continuare a urmăririi penale și, ulterior, punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei trei pentru tâlhărie, respectiv complicitate la tâlhărie.

La sfârșitul lunii mai 2014, apreciind că probatoriul nu era complet, i-a chemat pe cei trei inculpați pentru a le lua un supliment de declarație, aceștia au fost citați prin intermediul Poliției orașului Comarnic, ocazie cu care au recunoscut săvârșirea faptei și nu au propus alte probe în apărarea lor, fiind singura discuție pe care au purtat-o cu aceștia. A mai declarat că, în cursul procesului penal, a participat la două termene de judecată, că la termenul din 19 februarie 2015, conform programării a participat colega sa, I., dată la care nu a avut nicio convorbire telefonică cu B., menționând că deține un singur telefon.

Referitor la magazia la care martorii denunțători pretind că au lucrat, a afirmat că a fost construită în luna martie 2015, de numiții J. și K.

Referitor la audierea din iunie 2014, a declarat că este posibil ca vreunul dintre inculpați să îl fi întrebat ce soluție s-ar impune în cauza respectivă, situație în care probabil că i-ar fi spus respectivului inculpat că se poate pronunța o soluție cu suspendare, întrucât nu au antecedente penale, au recunoscut comiterea faptei iar prejudiciul era recuperat, însă în nici un moment nu ar fi putut să dea de înțeles că ar avea vreo influență asupra magistraților.

Curtea a reținut că inculpatul A. a fost acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, constând în aceea că, în calitate de magistrat procuror, în luna februarie 2015, ar fi pretins de la martorii denunțători B. și C., pe care anterior îi cercetase și față de care dispusese trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată și ar fi beneficiat din partea acestora de executarea unei lucrări de amenajare, în valoare de aproximativ 1.000 RON, constând în placarea cu polistiren a unei magazii la imobilul pe care îl deținea în orașul Comarnic, în schimbul intervenției la judecătorul care avea spre soluționare respectiva cauză, pe lângă care a lăsat să se creadă că are influență, în sensul condamnării lor cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Evaluând materialul probator administrat în ambele faze procesuale, conform art. 103 din C. proc. pen., Curtea a apreciat că, în privința acuzației de trafic de influență, fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat, cu forma de vinovăție prev. de art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., astfel cum impun dispozițiile cuprinse în art. 396 alin. (2), cu referire la art. art. 103 alin. (2) teză ultimă din C. proc. pen., iar prezumția de nevinovăție prev. de art. 4 din C. proc. pen. de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată de probele legal administrate.

Astfel, rezultă din înscrisuri că rechizitoriul nr. x/2014 din 13 iunie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia a fost întocmit de inculpatul A., procuror la respectiva unitate de parchet, iar prin sentința penală nr. 25 din 26 februarie 2016, pronunțată de Judecătoria Sinaia, martorii denunțători B. și C. au fost condamnați la pedeapsa de câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. d) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu aplicarea disp. art. 91 din C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, termenul de supraveghere fiind stabilit la 3 ani.

Inculpatul A. a contestat acuzația de trafic de influență, susținând că anveloparea magaziei a fost realizată de numiții J. și K. și, deși nu a negat că ar fi putut avea o discuție cu martorii denunțători în momentul audierii lor, în calitate de inculpați, și ar fi putut să le spună că pot fi condamnați la o pedeapsă neprivativă de libertate, a susținut că niciun moment nu ar fi lăsat să se înțeleagă că ar avea influență asupra judecătorului învestit cu soluționarea cauzei.

Apărările invocate de inculpat au fost înlăturate, Curtea constatând că inculpatul, în calitate de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, era îndreptățit să exercite supravegherea în cauza în care martorii denunțători B. și C. erau cercetați de Poliția orașului Comarnic, sub aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie calificată, normele procesual penale cuprinse în art. 300 din C. proc. civ. penală permițând acestuia să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare penală, precum și să îl efectueze personal.

Așa cum rezultă, însă, din coroborarea declaraților date de cei doi martori, cu declarațiile acestora cu ocazia audierii lor de către organele de cercetare penală în calitate de suspecți, ce a avut loc la data de 22 martie 2014, ei au recunoscut fapta de care au fost acuzați, neexistând un motiv întemeiat care să impună ascultarea lor de către procuror.

Având în vedere declarațiile constante ale celor doi denunțători, în sensul recunoașterii infracțiunii de tâlhărie calificată încă de la începutul cercetărilor, faptul că prin rechizitoriul întocmit de inculpat situația de fapt reținută este identică celei învederate de inculpați văzând și declarația inculpatului A., care nu a exclus ca, la data audierii acestora, să fi purtat vreo discuție în legătură cu posibilitatea ca ei să fie condamnați la o pedeapsă neprivativă de libertate, că pentru această faptă, martorii au fost condamnați la o pedeapsă neprivativă de libertate, rezultă că acuzațiile formulate de denunțătorul B. (în sensul că, la momentul audierii a avut o discuție cu procurorul legată de situația sa juridică, ocazie cu care acesta a lăsat să se înțeleagă că poate beneficia de suspendare sub supraveghere în schimbul efectuării unei lucrări la imobilul proprietatea sa), este corespunzătoare realității factuale.

Declarațiile martorului denunțător B. sunt confirmate de denunțătorul C., de martorul G., cel care a constatat direct că cei doi efectuau lucrări de placare cu polistiren la magazia inculpatului, având totodată, cunoștință de problema juridică a acestora, dar și de martorul amenințat F., care, deși nu a fost prezent la niciunul din momentele ce interesează cauza, a luat cunoștință de aspectele învederate în mod direct de la martorii denunțători, atât pe cele vizând cauza penală în care aceștia erau cercetați, cât și de aspectele legate de prestația la care aceștia s-au obligat în schimbul soluției favorabile primite.

Nu în ultimul rând, din procesul-verbal de redare a discuției din mediul ambiental purtată de martorul amenințat F. cu martorii B. și C., rezultă aceleași aspecte ca cele relatate de cei doi denunțători, așa cum a fost redat pe larg anterior.

Că acuzația gravă de tâlhărie calificată era susținută doar de declarațiile inculpaților, ale părților vătămate și procesul-verbal de predare a sumei sustrase, este confirmat chiar de martora I., care, în calitate de procuror, a participat la judecarea cauzei, inclusiv cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc în data de 19 februarie 2015, la celelalte termene participând inculpatul A.

Același martor a declarat, relativ la fapta de tâlhărie, că deși nu s-au întrebuințat violențe fizice, inculpații au profitat de imposibilitatea persoanei vătămate de a se apăra și de a reacționa din cauza stării de ebrietate, dar față de faptul că inculpații nu erau cunoscuți cu antecedente penale și au depus acte în circumstanțiere, a formulat concluzii de condamnare a acestora, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fără a discuta însă cu procurorul de caz. Soluția pronunțată a fost analizată în colectivul de procurori, ocazie cu care s-a apreciat că nu se impune a se declara apel, menționând că, și în alte situații au fost pronunțate soluții similare celei din respectiva cauză, hotărârile devenind definitive prin neexercitarea căii de atac.

Probele la care s-a făcut referire anterior conduc la concluzia că fapta inculpatului A. care, în calitate de procuror, a pretins foloase martorilor denunțători, prin intermediul martorului B., cu ocazia audierii acestuia în dosarul de tâlhărie în care era inculpat, folosul constând în placarea cu polistiren a unei magazii din lemn, lăsând să se creadă că are influență asupra magistratului judecător învestit cu soluționarea cauzei, îndeplinește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000.

Relativ la împrejurarea susținută de martorul denunțător, în sensul că, în ziua în care au avut loc dezbaterile asupra cauzei, respectiv 19 februarie 2015, acesta ar fi fost chemat de către inculpat în biroul său în același scop, se constată că aceasta a fost confirmată de martorul denunțător C., care a declarat în fața instanței că l-a văzut pe prietenul său când s-a deplasat în biroul procurorului, aflat la etajul aceluiași imobil în care se află și sediul instanței.

În ceea ce privește modalitatea în care denunțătorul și inculpatul ar fi luat legătura, primul susținând că a fost apelat telefonic, s-a constatat că, deși din desfășurătorul convorbirilor telefonice depus de inculpat nu s-a confirmat o asemenea susținere, o atare împrejurare nu poate reprezenta un argument suficient pentru înlăturarea declarațiilor martorilor, în condițiile în care nu rezultă că au fost efectuate verificări în privința numerelor de telefon folosite la acea dată de părțile implicate, iar, în prezent, o asemenea verificare nu mai este posibilă, martorul declarând că a șters din agenda propriului telefon numărul de telefon al inculpatului.

Prin urmare, deși inculpatul a făcut dovada că, în perioada în care se pretinde că a fost comisă infracțiunea de trafic de influență, folosea numărul de telefon menționat și în contractul de furnizare a energiei electrice, ce a fost încheiat în aceeași perioadă, în lipsa informațiilor privind numărul postului telefonic de pe care denunțătorul a fost apelat și care a fost șters de acesta, apărarea inculpatului potrivit căreia este titularul unui singur număr de telefon nu poate fi verificată.

Pe de altă parte, o astfel de împrejurare este lipsită de relevanță juridică, atâta timp cât infracțiunea de trafic de influență se consumase anterior, prin pretinderea folosului necuvenit la momentul audierii în calitate de inculpat a martorului B., susținere confirmată și de celălalt denunțător, precum și de martorii F. și G., care au luat cunoștință de înțelegerea cu inculpatul anterior condamnării martorilor denunțători și s-a concretizat în soluția de condamnare a acestora, fără privare de libertate, așa cum li s-a promis, pentru serviciul pe care aceștia urmau să îl presteze în folosul său.

În egală măsură, Curtea a apreciat că probele administrate în cauză pe parcursul procesului sunt concludente în dovedirea infracțiunii de trafic de influență sub forma primirii folosului pretins de inculpat, în scopul anterior menționat, iar apărarea potrivit căreia placarea cu polistiren a magaziei ar fi fost efectuată de martorii J. și K. nu poate fi primită.

Astfel, potrivit declarației martorului K., în luna martie 2015 acesta a lucrat la locuința inculpatului, turnând o placă la o magazie, în luna aprilie a pus polistiren extrudat și expandat de 2 cm. grosime, culoare alb și bleu pe aceeași magazie și, după aceea, a efectuat lucrări la etajul întâi și mansardă, rigips, compartimentare și termoizolație. A placat o terasă cu marmură și în anul 2016, a pus faianță prin băi și gresie.

Martorul a declarat, urmare întrebării adresate de apărătorul inculpatului, că la construirea magaziei a fost ajutat de fratele inculpatului și de J., fără a cunoaște numele martorului. De asemenea, la întrebarea inculpatului, prin avocat, în sensul de a preciza cine a executat efectiv anveloparea magaziei, a răspuns "doar eu", lucrarea a fost făcută în 2-3 ore, fiind vorba de 20 mp, dimensiunile magaziei fiind de maxim 3X3. A mai declarat că a fost plătit de J. cu 300-400 RON, că acesta a ținut legătura cu inculpatul A., pentru celelalte lucrări primind aproximativ 3.000 RON.

Totodată, la întrebarea apărătorului inculpatului, dacă suma de 300-400 RON vizează doar manopera anvelopării și aplicarea polistirenului, răspunsul a fost "da, construcția magaziei cu totul". Solicitându-i-se explicații în sensul de a preciza ce înseamnă "construcția magaziei cu totul", martorul K. a răspuns că privește lucrarea la care s-a referit, mai puțin tingiuirea făcută de J.

De asemenea, la solicitarea instanței de a menționa toate lucrările referitoare la magazie și pe care le-a efectuat personal, a răspuns că a turnat placa cu fratele inculpatului și J., că au ridicat-o împreună, folosind ca material lemnul, inclusiv acoperișul, iar izolația a realizat-o singur. A susținut că îl cunoaște pe B. zis "M.", dar nu l-a văzut niciodată la această lucrare; că în perioada aprilie - iunie 2015 au fost efectuate alte lucrări de către alte persoane, respectiv, în aprilie a lucrat J. la șapă și la tencuială, iar fratele inculpatului, la curent. În luna iunie 2015, a venit o echipă din Nistorești, care s-a apucat de turnat fosa septică și stâlpii de la gard, dar nu cunoaște nicio persoană din această echipă.

La rândul său, martorul J. a declarat că în lunile martie - aprilie 2015 i-a construit inculpatului o magazie din lemn, a turnat beton, a construit-o din lemn, pe calcan a aplicat OSB, pe pereți - scândură și OSB, fiind ajutat de inculpat și de fratele acestuia, dar și de martorul L.

La întrebarea instanței, a precizat că ridicarea magaziei a durat 4-5 zile, construcția a fost izolată de L. cu polistiren de 2 cm. expandat pe spate și extrudat pe față, ambele de 2 cm. alb, respectiv bleu, a fost plătit cu suma de 1.000 RON în aprilie 2015 de către inculpat, din care i-a dat lui L. 350-400 RON pentru ajutorul dat, acesta din urmă punând și rigips la etajul casei.

De asemenea, martorul N. a declarat că a efectuat sporadic lucrări la locuința inculpatului de la începutul anului 2015, prin luna martie, cam tot anul, a executat toată instalația electrică la imobil. Pe parcursul anului s-a lucrat la gard, în luna iunie s-au turnat stâlpi, pe trei părți ale locuinței, înainte neexistând gard; lucrările au fost efectuate de trei băieți, O. și P., adică martorul L.

Același martor a menționat că, la începutul anului 2015, când perimetrul nu era împrejmuit, a fost întrebat de două persoane, care au și intrat în locuința în care se lucra la instalația electrică, despre eventuale lucrări de tencuire a casei, afirmând că se pricep și sunt din orașul Comarnic. Aceste persoane au revenit după câteva zile, însoțite de o a treia persoană, care a și făcut măsurători, au lăsat dimensiunile și un număr de telefon pe care l-a dat proprietarului.

De asemenea, a afirmat că el crede că magazia a fost ridicată "în martie, aprilie 2015", nu cunoaște cine a aplicat polistirenul, dar din discuții a înțeles că ar fi fost P.

Martorul O., audiat în apărare, a declarat că a lucrat la jumătatea lunii mai 2015 și în iunie 2015 la turnarea stâlpilor de gard pe trei laturi, în jur de 40 de bucăți și că a fost plătit de soția inculpatului cu suma de 2.000 RON. Deși a avut o discuție cu inculpatul referitoare la placarea cu piatră a respectivilor stâlpi, nu a executat lucrarea, întrucât, la acel moment, inculpatul nu avea materialele necesare; prețul solicitat a fost de 30-40 RON per stâlp.

La rândul său, martora R. a declarat că personal a discutat cu J., la data de 06 mai 2015, (când a luat moțul fiicei acestuia), că magazia a costat 1.000 RON, pe care i-a plătit martorului, din care acesta a dat 350-400 RON lui L., care a lucrat cu el la magazie. A precizat că magazia este izolată cu polistiren alb de 2 cm. grosime, parțial albastru, acesta din urmă fiind rămas de la o altă lucrare.

În legătură cu tencuielile realizate în casă, a declarat că cele interioare, la parter, au făcut făcute efectuate de J., de la cumnatul său știind că, în lunile martie- aprilie 2015, au venit mai multe persoane, bărbați, care s-au interesat de lucrări. Cumnatul său i-a dat un bilet, cu un număr de telefon și o sumă estimativă, pe care a apreciat-o ca fiind mare comparativ cu prețul cerut de alte echipe.

Deși inculpatul a susținut că lucrarea de placare cu polistiren a magaziei a fost efectuată de către numiții J. și K., iar aceștia confirmă apărările făcute, în același sens fiind și declarația dată de martora R., Curtea a apreciat că această apărare nu poate fi primită.

Din declarațiile tuturor martorilor propuși în apărare rezultă că martorul K. este cel care, alături de martorul J. și de S., au edificat magazia construită din lemn, pe fundație de beton, dar și alte lucrări la imobilul - casă de locuit situat la aceeași adresă din Comarnic, atât înainte cât și după momentul în care se pretinde că au fost executate lucrările ce constituie obiectul cauzei.

Pe de altă parte, martorul S., care a susținut că s-a aflat în imobilul inculpatului o perioadă lungă de timp, dat fiind faptul că a executat singur instalația electrică și al cărui ajutor a fost menționat de martorul K. la construcția magaziei, a declarat că nu a fost de față când a fost realizată lucrarea de anvelopare a magaziei, din discuții înțelegând că a realizată de K.

Martorul a confirmat, însă, aspectele relatate de martorii denunțători B. și C., susținând că spre sfârșitul iernii și începutul primăverii anului 2015, la imobilul proprietatea inculpatului, s-au prezentat două persoane, care au afirmat că sunt din Comarnic și care și-au oferit serviciile legate de tencuielile interioare, au lăsat un număr de contact, dar și un deviz estimativ.

Aceleași împrejurări rezultă și din declarația martorei R., care a declarat că lucrarea nu a fost efectuată cu aceștia, deoarece pretindeau mai mult decât alte echipe, ceea ce confirmă atât susținerile denunțătorilor, în sensul că ei sunt cei care s-au prezentat la domiciliul inculpatului, cât și ale martorului G., acesta din urmă fiind persoana care a efectuat măsurătorile și a stabilit prețul, justificat de cooptarea sa de către B. și C. în efectuarea unei astfel de lucrări.

Că martorii B. și C. sunt cei care au executat lucrarea de placare cu polistiren a magaziei rezultă din declarațiile constante ale acestora, inclusiv pe parcursul cercetării judecătorești, ale martorului G., care în mod direct a luat cunoștință de executarea respectivei lucrări, procesul-verbal de conducere în teren, probatorii ce se coroborează cu discuțiile purtate de aceștia în mediul ambiental, redate pe larg anterior și din care rezultă, fără echivoc, că în timp ce executau lucrarea, martorul S. a discutat cu aceștia motivul pentru care se aflau acolo, respectiv:

ȘVC:- "Ce să facem, măi, neneș I-am bătut pe unii!" Zice:

"Înseamnă că a fost grav dacă ați ajuns pe aici" (n.n. - râd) Acela era coleg cu T. Zice:

"Bă, știți pe unu’ Q." "Nu știm, nene." - " Lucrează la CFR. Ăla, dacă vine treaz, îl dau afară! "Zic:

"T.ș" - "Da, T.!" (n.n. - râd) " Cum, mă, ești lângă el, acoloș" Zic:

"Da, da" - "Al cui ești, mă, tuș" - "Al lui xxx" - "Aaa! Tac-tu a jucat fotbal! Păi, tu ce ai, mă, de-i bațiș" Da’ U.:

"Zi-i, mă ce-ai făcut! Zi!" - "Taci, dracu să te ia de prost!" - "Ce să-i fac, neneș L-am bătut!", iar aceasta se coroborează pe deplin cu restul probatoriilor administrate.

Această concluzie este întărită de faptul că martorul K., cel care a pretins că a executat singur lucrarea de placare a magaziei cu polistiren, nu a oferit informații clare, precise în legătură cu aceasta, precizând doar că a fost executată în 2-3 ore și că ar fi primit 350-400 RON de la martorul J., din cei 1.000 RON primiți de ambii pentru toată lucrarea, în timp ce, cu privire la alte lucrări, a făcut referiri mai ample.

Susținerile martorului apar ca fiind neverosimile, în condițiile în care dimensiunile magaziei redate chiar de acesta ca fiind de 3X3, dar care rezultă cu certitudine din procesul-verbal de percheziție domiciliară, precum și parțial din expertiza în construcții extrajudiciară, nu ar fi putut fi executată într-un timp atât de scurt, nici chiar de două persoane, ceea ce formează convingerea că apărările formulate de inculpat nu pot fi primite.

Pe de altă parte, suma menționată de martor ca fiind primită, 350-400 RON, este excesivă, prin raportare, pe de o parte, la timpul investit în lucrare iar pe de altă parte, la construcția magaziei în ansamblu, în privința căreia se pretinde că s-a plătit 1.000 RON.

Nu în ultimul rând, potrivit declarației date de martorul K., rezultă că și în anul 2016 a prestat servicii în favoarea inculpatului, că s-a întâlnit în mai multe rânduri cu acesta, de circa 4-5 ori, ultima dată în săptămâna anterioară audierii sale, motivul fiind acela de a ridica sculele aflate la domiciliul inculpatului, respectiv circularul și abricul.

Totodată, Curtea a reținut că, deși cu ocazia audierii în calitate de suspect, inculpatul A. s-a prevalat de dreptul la tăcere, ulterior, fiind audiat în calitate de inculpat, a declarat, după prezentarea fișelor de identificare ale numiților B. și C., că nu poate fi sigur dacă aceștia au executat lucrări de amenajare la imobilul pe care îl deține în orașul Comarnic, nu își amintește dacă aceștia l-au căutat la birou după ce i-a trimis în judecată și nu poate preciza cu exactitate cine i-a anvelopat cu polistiren și plasă magazia de lemne aferentă imobilului din Comarnic, dar din câte i-a spus soția, ar fi J.

Prin urmare, având în vedere probatoriile administrate în cauză sub acest aspect, astfel cum au fost prezentate pe larg anterior, împrejurarea că nici chiar cu ocazia audierii sale în calitate de inculpat nu a indicat numele martorului K. ca fiind persoana care a efectuat lucrarea, că la acel moment inculpatul nu a contestat susținerile martorilor denunțători, și față de declarația neverosimilă a martorului L., s-a conchis că cei care au executat lucrarea sunt denunțătorii B. și C., iar nu martorul K., așa cum s-a susținut în apărare.

În ceea ce privește contravaloarea respectivei lucrări, evaluând toate probatoriile administrate în cauză, Curtea a apreciat că suma de 1.000 RON, menționată în actul de acuzare este excesivă, raportat la suprafața ce s-a impus a fi placată cu polistiren, nivelul costurilor unei astfel de lucrări în rândul prestatorilor de servicii și nu în ultimul rând, raportat la faptul că șederea martorilor denunțători la imobilul inculpatului s-a datorat și unor cauze independente de lucrarea în sine, dovadă, în acest sens, fiind discuțiile purtate de denunțători cu celelalte persoane din anturaj, aspect evidențiat și de martorul G.

Nu a fost reținută, însă, nici suma rezultată din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară în construcții, de 223,20 RON, dat fiind faptul că manopera a fost calculată prin raportare la o suprafață totală de 12,40 mp., deși magazia în discuție a vizat placarea a trei pereți, suprafețele rezultând din procesul-verbal de percheziție domiciliară anterior menționat, fiind superioare celor din raport, așa încât, având în vedere că în privința unor astfel de lucrări prețul este cel stabilit de prestatorii de servicii, iar în cauza de față martorul G. a evaluat lucrarea la suma de 500 RON, prețul total al lucrării și implicit al folosului necuvenit a fost stabilit la 500 de RON.

În ceea ce privește acuzația de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000, s-a constatat că probele administrate pe parcursul ambelor faze ale procesului penal susțin acuzația, așa încât, fiind îndeplinite cerințele prev. de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni.

S-a reținut, în această privință, că în calitate de magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia, în perioada aprilie - mai 2015, în timp ce efectua supravegherea urmăririi penale într-un dosar instrumentat la nivelul Poliției orașului Comarnic, în care se efectuau cercetări față de martorul denunțător V. pentru săvârșirea infracțiunii de rănirea sau schingiuirea animalelor, a pretins și beneficiat din partea acestuia de executarea unei lucrări în valoare de aproximativ 4.000 RON, de placare cu piatră a gardului la imobilul pe care-l deține în orașul Comarnic, județul Prahova, în schimbul adoptării unei soluții favorabile în cauza respectivă.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că, prin sentința penală nr. 97 din 23 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. x/2015, a fost admis acordul de recunoaștere încheiat la data de 03 iunie 2015 între Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia și inculpatul V. în dosarul nr. x/2015, cu privire la infracțiunea de rănirea sau schingiuirea animalelor prev. de art. 25 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 205/2004, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale de 4.500 RON și amânarea aplicării pedepsei, potrivit art. 83 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere de 2 ani.

Potrivit denunțului formulat de V. în data de 23 februarie 2016, la scurt timp după înregistrarea dosarului în care era cercetat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sinaia și al cărui procuror de caz era inculpatul A., a mers împreună cu vărul său, W., care a discutat cu procurorul despre cazul său; acesta i-a spus că rezolvă treaba și în schimb i-a cerut să-i placheze cu piatră de munte un gard care împrejmuia curtea locuinței sale, situată în orașul Comarnic.

A mai susținut că, la 2-3 zile de la acea întâlnire, vărul său i-a spus că a vorbit cu procurorul și că urmează să meargă la casa acestuia aflată în construcție, că s-a conformat și a început lucrarea, susținând că a placat atât soclul gardului, cât și stâlpii pe toată întinderea, reușind să termine lucrarea în aproximativ 2 luni și jumătate. Ar fi putut să pretindă pentru manoperă circa 20-30 RON/mp, adică în total 40 de milioane RON vechi.

În declarația dată pe parcursul urmării penale, martorul V. a susținut că nu mergea zilnic la lucrare, ci doar de trei ori pe săptămână, nu a cerut niciodată bani, nici înainte, nici după placarea gardului, deoarece procurorul i-a promis și l-a ajutat cu dosarul penal. În toată această perioadă, procurorul i-a dat bani pentru achitarea transportului și pentru țigări, în total aproximativ 10 milioane RON vechi.

A declarat că, în luna iunie 2015, procurorul l-a chemat în biroul său, ocazie cu care i-a prezentat un document spre semnare din care rezulta că "mă rezolvă", el înțelegând că a semnat acea hârtie pentru a scăpa de pușcărie. Cu acea ocazie, procurorul i-a spus că îi va da o amendă pentru fapta sa, dar nu o va plăti, ulterior fiind prezent la Judecătoria Sinaia, unde o doamnă judecător l-a întrebat dacă recunoaște fapta, în sala de judecată fiind prezent și procurorul A..

După ce i-au fost prezentate de către organele de urmărire penală mai multe fotografii, a recunoscut locuința aflată în construcție ca fiind a procurorului A., precum și gardul împrejmuitor al acesteia, pe care a susținut că l-a placat cu piatră de râu în vara anului 2015.

Din declarația martorului W. rezultă că, în primăvara anului 2015, procurorul A. (la care lucrase în anul 2014, septembrie - octombrie) l-a întrebat dacă știe pe cineva care să-i placheze gardul cu piatră de munte, i-a spus că vărul său V., a mers cu acesta la casa din Comarnic, aceștia s-au înțeles, nu cunoaște termenii înțelegerii, după acest moment, V. a avut problema penală în sensul că a maltratat un cal pentru care i s-a întocmit dosar penal.

La rugămintea vărului său de a vorbi cu procurorul, la o zi sau două, a mers la casa din Comarnic, unde se afla V., care executa lucrarea, dar și procurorul A., în prezența acestuia l-a rugat pe procuror să îl ajute, în sensul de a-i crea o situație mai ușoară, pentru că este un băiat sărac, amărât, neștiutor de carte, ocazie cu care procurorul i-a spus "vorbim".

A mai declarat că nu cunoaște termenii înțelegerii, dar se pricepe la astfel de lucrări de construcții, apreciind că procurorul ar fi trebuit să-i plătească cel puțin suma de 4.000 RON, în condițiile în care, pentru lucrări de placare cu piatră, se percepe un tarif de 25-30 RON/mp.

La rândul său, martora X. a confirmat că, în luna martie 2015, în timp ce se afla la imobilul proprietatea doamnei Constanța din orașul Comarnic, a văzut pe un vecin de-al său, V., care efectua lucrări de placare cu piatră a unui gard împrejmuitor, lucrarea a fost executată în circa 2 luni și jumătate, nu știe dacă acesta a fost plătit și nici de problemele sale penale.

În legătură cu această acuzație, inculpatul a declarat că își amintește că V., zis "Y." a început să placheze gardul cu piatră înainte să existe un dosar penal pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, că acesta i-a fost recomandat de W., a început lucrările în noiembrie 2014 până în decembrie 2014, reușind să placheze doar un stâlp, lucrările fiind reluate în iunie 2015, deoarece cât timp a stat dosarul la el nu a avut bani să continue lucrările la casă. A declarat că a fost placată cu piatră suprafața de circa 100 mp.

Martorul V. și-a menținut denunțul și declarația date pe parcursul urmăririi penale, însă a precizat că a primit de la inculpat 20-25 milioane RON și diverse sume de la soția acestuia pentru a-și cumpăra țigări, mai primea câte o bere și mâncare.

În urma întrebărilor adresate de procuror, a răspuns că suma menționată a primit-o într-o singură tranșă, precizând însă că "a lăsat banii la A. până la sfârșitul lucrării, pentru că altfel îi cheltuia și avea nevoie să își cumpere un porc", despre care a susținut că l-a cumpărat și a costat 10 milioane RON. De asemenea, a susținut că, în mod obișnuit, nu efectuează astfel de lucrări, ci doar când se poate, că își câștigă existența din lucrul cu ziua, la coasă, la fân, nu are comenzi și nici nu știe să lucreze, nu are nici sculele necesare, în cauză muncind cu o mistrie și un ciocan.

La întrebarea instanței, de ce a acceptat această lucrare, dacă în mod obișnuit nu face placări cu placă, a răspuns "pentru că m-a pus W., care este vărul meu."

Martorul W., audiat în timpul cercetării judecătorești, a declarat că lucrează în construcții, pune piatră împreună cu 2-3 băieți, printre care și vărul său V. Posibil în vara anului 2015, nu știe exact luna, a fost solicitat personal de procuror să îi placheze casa cu polistiren, a executat lucrarea cu trei băieți, printre ei nu a fost și vărul său, toți primind suma de 59 de milioane RON vechi.

A fost întrebat dacă are un băiat să pună piatră la stâlpii gardului și, pentru că vărul său V. se pricepea mai bine la o astfel de lucrare, i-a comunicat acestuia. Alte discuții nu a mai purtat nici cu inculpatul, nici cu vărul său, însă a aflat de la acesta din urmă că a efectuat lucrarea, nu știe dacă a primit bani, dar în perioada în care a lucrat acolo, și-a cumpărat un cal și un porc.

A admis că a avut cunoștință de dosarul în care vărul său V. era cercetat pentru maltratarea unui cal și că l-a sunat pe inculpatul A., pe care l-a întrebat dacă i-a făcut dosar, acesta răspunzându-i da, "conform legii".

La întrebarea instanței, când a purtat această discuție, a răspuns că își amintește, dar crede că înainte ca vărul său să realizeze placarea cu piatră, menținându-și, totodată, declarația dată la urmărirea penală, în care a afirmat că a vorbit cu procurorul, în prezența vărului său, la domiciliul celui dintâi și i-a solicitat să îi creeze o situație mai ușoară, pentru că este un băiat sărac, amărât, neștiutor de carte, cu precizarea că discuția respectivă a purtat-o telefonic.

Martora X., audiată în timpul cercetării judecătorești, a declarat că îl cunoaște pe V. și, în perioada octombrie- noiembrie 2015, l-a ajutat pe acesta la chituit piatră, a fost angajată de soția inculpatului la lucrări de curățenie timp de 2-3 luni de zile, la nevoie. A menționat că nu știe dacă martorul V. a fost plătit pentru lucrare.

Că martorul V. a executat lucrarea de placare a gardului și stâlpilor cu piatră de munte, rezultă și din declarațiile martorilor J., S., R., K. și nu s-a contestat nici de către inculpat, apărarea sa fiind în sensul că a achitat acestuia contravaloarea lucrărilor în cuantum de 2.500 RON, în trei tranșe, una de 1.500 RON de către soție și două de câte 500 RON de către acesta.

Martorul O., audiat pe parcursul cercetării judecătorești, a confirmat faptul că, în perioada mai- iunie 2015, a turnat stâlpii de gard pe trei laturi, în jur de 40 bucăți și a fost plătit de soția inculpatului cu suma de 2.000 RON, în același sens fiind declarațiile martorului S. și înscrisul sub semnătură privată încheiat între martora R. și O.

Având în vedere că întreaga împrejmuire are 58 de stâlpi, așa cum reiese din procesul-verbal încheiat cu ocazia percheziției domiciliare, raportul de expertiză tehnică în construcții întocmită de expert AA., precum și din declarația martorei R., față de faptul că martorul O. a fost solicitat inițial pentru această lucrare, stabilind prețul anterior menționat, iar martorul W., deși a susținut că nu a cunoscut termenii înțelegerii, a declarat că se pricepe la aceste lucrări și apreciază că procurorul ar fi trebuit să îi plătească numitului V. cel puțin suma de 4.000 RON în condițiile în care pentru lucrări de placare cu piatră se percepe un tarif de 25-30 RON/mp., s-a conchide că suma reprezentând contravaloarea serviciilor prestate este de 4.000 RON, așa cum s-a stabilit prin actul de sesizare.

În ceea ce privește apărarea potrivit căreia suma ar fi fost plătită integral de inculpat, s-a apreciat că este parțial întemeiată.

Astfel, rezultă din coroborarea tuturor probatoriilor că discuțiile dintre inculpat și martorul denunțător, în legătură cu dosarul penal în care acesta era implicat, au avut loc, prin intermediul martorului W., dar și direct, în perioada în care inculpatul A. avea în supraveghere cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia, cu propunere de soluționare favorabilă din partea inculpatului, în sensul condamnării inculpatului V. la amendă penală în cuantum de 4.500 RON, a cărei executare a fost amânată, potrivit art. 83 din C. pen.

Împrejurarea că executarea lucrării s-ar fi desfășurat pe parcursul a două luni și jumătate nu prezintă relevanță din perspectiva întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 289 din C. pen., în condițiile în care rezultă fără dubiu că între inculpat și martorul V. a avut loc o înțelegere cu privire la lucrarea de placare cu piatră, în schimbul soluției favorabile de aplicare a unei amenzi penale, a cărei executare a fost amânată, iar aceasta s-a concretizat în încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției de către inculpat, în calitate de procuror și V., acuzat de comiterea infracțiunii prev. de art. 25 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 205/2004 și care a fost validat prin sentința penală nr. 97 din 23 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Sinaia.

În ceea ce privește apărarea potrivit căreia inculpatul și-ar fi onorat în totalitate obligațiile de plată față de V., ea a fost înlăturată, având în vedere declarațiile contradictorii ale martorului și inculpatului, dar și față de împrejurarea că declarațiile martorilor R. și BB. nu au format convingerea instanței în sensul anterior menționat.

S-a constatat, astfel că, dacă în timpul urmăririi penale, martorul V. a pretins că a primit de la inculpat circa 10 milioane RON vechi, în timpul cercetării judecătorești a susținut că a fost plătit de inculpat cu suma de 20-25 milioane RON vechi și a primit diverse sume de la soția inculpatului, că a primit banii într-o singură tranșă, dar i-a lăsat inculpatului până la sfârșitul lucrării, întrucât intenționa să cumpere un porc, că a achiziționat animalul respectiv, iar diferența de bani a folosit-o pentru aprovizionare cu alimente, apă, lumină.

Inculpatul A. a susținut, pe parcursul urmăririi penale, că i-a plătit numitului V. cel puțin 3.000 RON, în 5 sau 6 rate, plus bani pentru țigări, transport, bere, iar în timpul cercetării judecătorești, că s-a înțeles cu acesta asupra sumei de 2.500 RON, achitată în trei tranșe, una de 1.500 RON plătită de către soția sa și alte două de câte 500 de RON, plătite personal.

Martora R. a declarat că, în noiembrie 2015, când soțul său era plecat la un seminar, i-a dat lui V. suma de 1.500 de RON, pe care a împrumutat-o de la familia OO., iar la sfârșitul lunii noiembrie și începutul lui decembrie, soțul său i-a dat suma de 1.000 RON ca să își cumpere un porc.

Martorul BB., audiat sub acest aspect, a susținut că, în toamna anului 2015, a împrumutat familia PP. cu suma de 1.500 RON, a înțeles că doamna A. trebuia să plătească un muncitor care își cumpărase un cal și că banii i-au fost restituiți în 3-4 zile de către inculpat, care obținuse un credit de la bancă.

Este real că inculpatul a făcut dovada că, în luna noiembrie 2015, a contractat un credit de nevoi personale de la CC. în sumă de 88.000 RON, însă susținerea sa, potrivit căreia ar fi achitat contravaloarea serviciului prestat de V., nu poate fi primită.

Motivul care ar fi justificat plata sumei de 1.500 RON, respectiv achiziționarea de către V. a unui cal, nu a fost susținut de acesta în niciun moment pe parcursul procesului, singura achiziție referindu-se la un porc în valoare de 1.000 RON, martorul explicând că diferența ar fi fost folosită pentru alimente și plata utilităților.

În ceea ce privește declarația martorului BB., pe lângă faptul că susținerea sa referitoare la suma împrumutată apare ca fiind neverosimilă în condițiile în care a fost singura dată când a împrumutat familia inculpatului și nu a făcut dovezi în legătură cu sursa din care a provenit această sumă importantă, acesta nu poate fi avută în vedere în sensul solicitat de inculpat, față de împrejurarea că el nu a fost prezent când se pretinde că martora R. i-ar fi înmânat denunțătorului suma respectivă.

Nu în ultimul rând, apărările inculpatului diferă atât în privința sumei, cât și a modalității de plată în cele două faze ale procesului, cert fiind faptul că ambele se apropie de amenda penală stabilită prin acordul de recunoaștere și care nu a fost plătită de către V., dar față de împrejurarea că în privința sumei de 1.000 RON, acesta din urmă și-a menținut declarațiile, s-a stabilit că folosul primit de către inculpat a fost în sumă de 3.000 RON (4.000- 1.000).

Existența faptei rezultă de altfel și din discuțiile purtate în mediul ambiental de către martorii B., C. și celelalte persoane, cele învederate de aceștia coroborându-se cu informațiile furnizate de presa scrisă de l