ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5040/2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 10 mai 2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2018, A. și B. și S.C. C. S.R.L. prin administrator A. au solicitat constatarea nulității absolute a sentinței nr. 128 din 14 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2007. Constatându-se că părțile nu și-au îndeplinit obligația de a preciza temeiul de drept al cererii, obligație ce le-a fost adusă la cunoștință prin citație, prin încheierea din 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială, judecata cererii a fost suspendată în temeiul art. 1551 C. proc.

civ. 1865. Invocând dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și ale art. 383 și următoarele din Noul C. proc. civ., împotriva încheierii din 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, au declarat recurs A., B. și S.C. C. S.R.L. prin administrator A. În motivare, recurenții susțin, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, că instanța și-a depășit puterile judecătorești dând o hotărâre lipsită de temei legal, cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Invocă cu putere de lucru judecat sentința civilă nr. 80 din 19 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018; sentința civilă nr. 88 din 26 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2018; sentința civilă nr. 82 din 20 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul x/2018; sentința civilă nr. 87 din 26 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București.

Solicită admiterea recursului și "desființarea" încheierii atacate. Cu titlu preliminar, deși recurenții au invocat dispozițiile art. 304 C. proc. civ. de la 1865 și dispozițiile art. 383 și următoarele din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte, în considerarea dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată că prezentul litigiu este supus regulilor Codului de procedură de la 1865, întrucât procesul, cu toate fazele pe care acesta le presupune, se derulează sub incidența acestui act normativ, în raport de data promovării cererii introductive înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, respectiv 8 martie 2007. În acest sens, Înalta Curte reține că scopul urmărit de recurenți prin formularea cererii este anularea unei hotărâri judecătorești pronunțate într-un proces guvernat de vechiul C. proc.

civ. 1865. Analizând încheierea recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, ținând cont și de prevederile art. 304 1 C. proc. civ., conform cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1551 C. proc. civ. 1865: "Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate". Suspendarea prevăzută de textul de lege enunțat se referă la obligațiile reclamantului ce împiedică efectiv judecata pricinii și fără de care nu se poate desfășura procesul civil inițiat.

În cauză, prin rezoluția din 10 mai 2018 Curtea de Apel București a pus în vedere contestatorilor precizarea temeiului de drept al cererii formulate, obligație ce le-a fost adusă la cunoștință prin citație potrivit dovezilor aflate la filele X (dosarul Curții de Apel București). Prin precizările depuse, contestatorii au arătat că nu sunt de acord cu încadrarea juridică efectuată din oficiu la momentul înregistrării cererii, respectiv calificarea acesteia ca fiind contestație în anulare, însă aceștia nu au înțeles să ofere lămuririle suplimentare solicitate prin rezoluție, în sensul indicării temeiului de drept material ori procesual al cererii, aceasta rămânând informă. Așa fiind, măsura suspendării judecății dispusă prin încheierea din 13 iunie 2018 a fost determinată de culpa contestatorilor care au ignorat obligațiile impuse de instanță, precum și cele prevăzute de lege în sarcina acestora ca părți în proces.

Contrar susținerilor recurenților, în mod legal instanța a apreciat asupra măsurii suspendării judecății, constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1551 C. proc. civ. 1865, întrucât lipsa indicării temeiului de drept al cererii, care să permită instanței de judecată să facă o corectă încadrare juridică a cererii cu care a fost învestită și să asigure respectarea dreptului la apărare al părților adverse, face imposibilă continuarea activității judiciare. Este de amintit că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ. 1865, părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului și să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 C. proc.

civ. Sunt lipsite de relevanță susținerile recurenților vizând încălcarea competenței și împrejurarea că instanța a încălcat puterea de lucru judecat a unor sentințe de declinare, întrucât legea procesuală aplicabilă a fost stabilită în prezenta cauză în raport de precizările formulate de contestatori la curtea de apel, scopul urmărit de aceștia fiind în mod clar anularea sentinței nr. 128 din 14 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2007. De altfel, chiar recurenții au avut în vedere, în subsidiar, că instanța ar putea califica cererea ca o cale extraordinară de atac, iar nu ca o cerere de chemare în judecată distinctă, aptă să declanșeze un proces nou.

Prevalându-se de aceste aspecte, recurenții aduc în discuție legalitatea sentinței nr. 128 din 14 iunie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a Comercială în dosarul nr. x/2007, fără a formula însă critici de nelegalitate la adresa încheierii de suspendare care formează obiectul prezentului recurs. Pentru rațiunile înfățișate, reținând aplicarea corectă a dispozițiilor art. 1551 C. proc. civ. 1865, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. 1865, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții A., B. și S.C. C. S.R.L., prin administrator A. împotriva încheierii din 13 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21.11.2018.