ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Asupra recursurilor în casație de față; Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 25/PI din 28 ianuarie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2014 de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, cu privire la inculpații A. și B., s-au dispus următoarele: În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 367 alin. (2) raportat la art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat.
În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăți comerciale) și k din C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăți comerciale) și k din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară. În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnat inculpatul B. la 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.
În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăți comerciale) și k din C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăți comerciale) și k din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară. În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 (un) an închisoare, inculpatul având de executat o pedeapsă finală de 8 (opt) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăți comerciale) și k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), g) (de a exercita profesia de contabil în cadrul unei societăți comerciale) și k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară. În baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen.
raportat la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 241/2005. În baza art. 367 alin. (2) raportat la art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat. În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală. În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară.
În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 7 (șapte) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 1 (un) an închisoare, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 8 (opt) ani închisoare. În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 din C. pen. anterior, s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 3 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 261 din 1 februarie 2011 a Judecătoriei Arad, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 527/R din 7 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara.
S-a adăugat pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare menționată mai sus, la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul având de executat o pedeapsă finală de 9 (nouă) ani și 3 (trei) luni închisoare, cu executare în regim de detenție. În baza art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și k) din C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 66 din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și k) din C. pen., pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei, ca pedeapsă complementară. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele: SC C. SRL Arad a fost înființată în anul 2012, având ca asociați inițial pe numiții XX.
și D., la scurt timp asociată XX. cesionând cu titlu gratuit părțile sociale aparținând acesteia numitului D., însă activitatea efectivă a societății comerciale, care avea ca principal obiect de activitate efectuarea de curățenie a clădirilor, era coordonată de inculpatul E. care avea calitatea de director general și împuternicit al administratorului. După o perioadă relativ scurtă de timp, urmare a faptului că SC C. SRL Arad avea datorii substanțiale față de bugetul de stat, iar în scopul reducerii acestor cheltuieli, inculpatul E. a constituit un grup infracțional organizat în sensul de a nu achita taxa pe valoarea adăugată, precum și impozitul pe profit datorate bugetului de stat de către SC C. SRL Arad, prin crearea aparenței desfășurării unor operațiuni economice reale, respectiv prin folosirea unor facturi false provenite de la diverse societăți comerciale sau facturi reale care însă nu reflectau operațiuni comerciale reale.
O altă modalitate de încercare a fraudării bugetului de stat a fost înființarea succesivă a unor societăți comerciale pe numele unor persoane care au fost racolate din rândul persoanelor cu dificultăți materiale, iar după funcționarea acestor societăți comerciale o perioadă relativ scurtă de timp, se acumulau datorii de natură salarială iar aceste societăți au fost abandonate prin deschiderea procedurii de insolvență, iar unele chiar radiate din Oficiul Registrului Comerțului.
Din probele dosarului a rezultat că, cu toate că martorul D. a figurat în evidențele SC C. SRL Arad în calitate de administrator al societății, toată activitatea acestei societăți, precum și a celorlalte societăți comerciale înființate în scopul diminuării cheltuielilor societății comerciale inculpate, a fost coordonată de inculpatul E., acesta având calitatea de director general și toate deciziile au fost luate de către acesta în principal și în unele situații împreună cu inculpații F., B. și G.. S-a menționat că inculpata F. a fost angajată inițial la SC H. SRL, controlată de asemenea de inculpatul E., iar apoi în anul 2013, la SC C. SRL Arad în calitate de director financiar, iar având această poziție, lua parte în procesul decizional împreună cu inculpatul E. și inculpatul G.. Inculpata a cunoscut că facturile înregistrate nu reflectă operațiuni economice reale și au fost înregistrate pentru diminuarea TVA și impozitului pe profit, iar prin înființarea consecutivă a mai multor societăți comerciale controlate de inculpatul E., s-a evitat plata obligațiilor fiscale, a acceptat transmiterea deciziilor inculpatului E., cunoscând consecințele acestora, acordând astfel un ajutor la săvârșirea infracțiunilor.
Un alt membru al grupului infracțional organizat a fost inculpatul G., avocat în cadrul Baroului Arad, care asigura asistența juridică pentru SC C. SRL Arad, fiind, de asemenea, și prieten cu inculpatul E., și a ajutat la săvârșirea infracțiunilor prin aducerea în societate a unor facturi false prin care se măreau cheltuielile în scopul reducerii impozitului sau TVA-ului, inculpatul primind un comision de 4% din valoarea facturilor, aspect care a rezultat atât din declarația inculpatului G. cât și a inculpatului E.. O altă contribuție a acestui inculpat la funcționarea angrenajului infracțional a fost aceea că inculpatul l-a racolat pe inculpatul A., ca acesta din urmă să găsească persoanele potrivite care să preia în calitate de administratori societățile comerciale nou înființate, unde a fost angajat personal din cadrul SC C. SRL Arad, ocupându-se și de întocmirea formalităților necesare înființării acestor societăți comerciale, dar și de intrarea lor în insolvență, respectiv radierea acestora în momentul în care se decidea abandonarea lor ca urmare a acumulării de datorii.
Implicarea activă a inculpatului G. rezultă și din faptul că a acceptat ca sediul social a două societăți nou înființate, respectiv SC I. SRL și SC J. SRL să fie stabilit la adresa biroului său de avocatură din Arad, str. x, iar martorilor K. - administrator la SC L. SRL și M. -administrator la SC N. SRL li s-au întocmit cărți de identitate la adresa din Arad, str. x, proprietatea inculpatului. Acest inculpat era retribuit pentru activitățile prestate, în principal pentru SC C. SRL Arad, dar și în legătură cu înființarea și desființarea societăților comerciale impropriu denumite "de leasing de personal", cu sume cuprinse între 2.000 și 2.500 euro.
Inculpatul B. deținea o firmă de contabilitate, respectiv SC O. SRL și a asigurat efectuarea serviciilor de contabilitate până în cursul anului 2013, atât SC C. SRL Arad, cât și a celorlalte societăți controlate de inculpatul E., ajutându-l, de asemenea, cu cunoștințele sale în domeniul economic - financiar, în activitățile infracționale desfășurate de inculpatul E., inculpatul B. fiind și persoana care l-a determinat pe martorul P. să preia în calitate de administrator SC H. SRL, cunoscând că activitatea acestei societăți va fi controlată efectiv de inculpatul E., societate care a fost folosită ulterior pentru a furniza facturi către SC C. SRL Arad, facturi care nu reflectau operațiuni economice reale și prin care se măreau cheltuielile în scopul reducerii impozitului sau TVA-ului datorat bugetului de stat.
Același inculpat se face vinovat și de furnizarea unor facturi de la SC Q. SRL care nu reflectau operațiuni economice reale și a fost implicat și în preluarea formală a acestei societăți de martorul R. în calitate de administrator, pentru aceste activități inculpatul B. primea un comision de 2% din valoarea fiecărei facturi, conform declarației inculpatului E.. Persoana juridică SC C. SRL Arad a fost inculpată întrucât toate infracțiunile săvârșite de inculpații persoane fizice au fost în interesul acestei persoane juridice. Cu privire la actele materiale care au rezultat din întregul material probator, instanța de fond a constatat că au fost dovedite următoarele activități cu caracter infracțional:
SC C. SRL Arad a înregistrat în evidența contabilă în luna iunie 2012, factura nr. x din 28 iunie 2012 și nr. 4 din 29 iunie 2012 în valoare de câte 440.105 RON, reprezentând 16 bucăți utilaje pentru curățenie industrială de la SC Q. SRL, aceste achiziții fiind facturate ulterior către operatorul intracomunitar S. din Italia, la valoarea de 200.000 euro, echivalentul a 880.210 RON, în baza facturilor nr. x și 2 din 7 august 2012, pentru stingerea obligațiilor dintre societăți fiind încheiat un contract de cesiune de creanță pentru suma de 890.160 RON. Din probele administrate, în speță verificările efectuate de către organele financiare, a rezultat că SC Q. SRL nu a desfășurat nicio activitate, iar ulterior acționarul inițial i-a cesionat părțile sociale către martorul R., iar din declarațiile acestuia a rezultat că în cursul anului 2012 s-a deplasat în localitatea Alba Iulia împreună cu inculpatul B. și un cetățean italian pe nume T., sub pretextul angajării acestuia, și l-au pus să semneze pe martor diferite acte, care martorul a crezut că sunt în vederea angajării, însă de fapt a semnat documentele de preluare a SC Q. SRL, iar după deplasarea făcută la Alba Iulia și revenirea sa în localitatea Arad, nu a mai fost contactat de aceste persoane. Martorul R. a mai declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, că a fost convins de faptul că a semnat actele în vederea angajării la o societate comercială, însă datorită pregătirii sale nu a cunoscut că a semnat documentele de preluare a SC Q. SRL, arătând în același timp că nu a semnat nicio factură în numele acestei societăți și nu cunoaște cine a fost împuternicit să efectueze tranzacții bancare pentru societate și nici cine le-a efectuat. Faptul că aceste operațiuni comerciale au fost fictive rezultă în primul rând din declarația inculpatului E., care a arătat că aceste facturi au fost primite de la inculpatul B., dar și din faptul că din consultarea bazei de date din sistemul VIES s-a constatat că operatorul intracomunitar S. din Italia nu a declarat prestarea de servicii intracomunitare către SC C. SRL Arad în luna iunie 2012, trăgându-se astfel concluzia că a fost înscenat un lanț de tranzacții comerciale în urma cărora a rezultat o cheltuială nereală și un TVA deductibil fictiv ce a avut ca scop prejudicierea bugetului de stat prin evitarea plății TVA și a impozitului pe profit. Având în vedere facturile nr. x și 4 din anul 2012 în sumă de 880.210 RON, s-a considerat că este nedeductibilă în cazul impozitului pe profit aferent anului 2012, întrucât se încalcă disp. art. 21 din Legea nr. 571/2003, aceeași situație fiind și în cazul sumei de 890.160 RON aferentă facturii nr. x din 28 iunie 2013 de la S. din Italia și suma de 12.701 RON înregistrată în mod nejustificat cu titlu de cheltuieli diferențe curs valutar rezultată din tranzacția cu furnizorul din Italia, care de asemenea au fost calificate ca fiind cheltuieli nedeductibile. De asemenea, sunt cheltuieli nedeductibile suma de 31.224 RON reprezentând cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe și suma de 50.928 RON reprezentând cheltuieli cu obiectele de inventar, ca urmare a unei alte operațiuni financiare fictive, reprezentând factura provenită de la SC Q. SRL cu nr. 109 din 4 ianuarie 2013, în valoare de 480.000 RON reprezentând utilaje de curățenie, iar ideea acestor operațiuni comerciale aparținând inculpatului B., conform declarației inculpatului E., acesta fiind și persoana care a adus facturile emise de SC Q. SRL. În aceste condiții, s-a concluzionat că organele financiare au stabilit că nu există drept de deducere pentru TVA în sumă de 326.450 RON aferentă facturilor emise de SC Q. SRL. Pe parcursul procesului penal au fost făcute apărări de către inculpatul B. în momentul efectuării raportului de expertiză fiscală, încercând să acrediteze ideea că aceste operațiuni legate de SC Q. SRL ar fi avut un caracter real, însă din toate probele administrate în cauză, respectiv declarația inculpatului E. care a recunoscut săvârșirea faptelor descrise în rechizitoriu, coroborate cu probele cu înscrisuri, cu constatările organelor financiare care au verificat faptul că aceste operațiuni comerciale nu au fost înregistrate în sistemul VIES, rezultă în mod evident fictivitatea acestora și în consecință existența caracterului infracțional al operațiunilor comerciale săvârșite. Inclusiv opinia expertului U. a fost în acest sens, acesta arătând că achizițiile de la SC Q. SRL nu au la bază un document justificativ prin care să se facă dovada intrării în gestiune, operațiunile nu au un suport economic, iar conform calculelor realizate prejudiciul datorat bugetului de stat s-ar cifra la suma de 449.323 RON.
O altă operațiune fictivă realizată de SC C. SRL Arad este legată de contravaloarea facturii nr. x din 1 octombrie 2012, în numele V., în sumă de 103.909 RON, echivalentul a 25.000 euro, reprezentând brokering services, iar din consultarea bazei de date din sistemul VIES s-a constatat că operatorul intracomunitar V. nu a declarat prestarea de servicii intracomunitare, iar coroborând această constatare a organelor financiare cu declarația inculpatului E., care a recunoscut că a primit factura de la inculpatul B. pentru creșterea cheltuielilor, s-a constatat în mod evident că această operațiune este fictivă și suma de 103.909 RON aferentă acestei facturi, nu este deductibilă la calculul impozitului pe profit pe anul 2012. Expertiza efectuată de expertul U. consideră de asemenea că operațiunea descrisă mai sus nu are suport economic, această operațiune nefiind realizată în scopul obținerii de venituri impozabile, ci doar în vederea creșterii cheltuielilor deductibile pentru a diminua sumele datorate cu titlu de impozit pe profit către bugetul de stat, iar prejudiciul produs ca urmare a acestei operațiuni este în sumă totală de 21.081 RON.
În cursul anului 2012 SC C. SRL Arad a achiziționat de la SC H. SRL bunuri și servicii în valoare totală de 2.062.568 RON, din care suma de 399.207 RON a reprezentat TVA, iar facturile reprezentând prestări servicii, marketing, reclamă și publicitate au avut valori până la limita sumei de 5.000 RON pentru a se evita plata prin bancă, fiind achitate în numerar, iar cu privire la facturile de achiziții și materiale s-a stabilit că operațiunile derulate sunt fictive, iar SC H. SRL a înregistrat achiziții cu valori foarte mari de la mai multe societăți comerciale, cum ar fi SC W. SRL, SC Q. SRL, SC X. SRL, SC Y. SRL, însă s-a constatat că aceste operațiuni sunt fictive, societatea neputând face dovada prestărilor de servicii, iar contractul prezentat (nr. 1 din 20 iunie 2012) între SC H. SRL și SC C. SRL Arad nu a avut nicio relevanță cu privire la desfășurarea acestor activități comerciale. Din administrarea probelor a rezultat în mod clar că asociații SC H. SRL au fost martorii P. și Z., care în schimbul sumei de 100 euro pe lună au preluat această firmă în acte, fără însă a desfășura nicio activitate concretă, iar după înființarea firmei inculpata F. s-a ocupat de întocmirea documentelor acestei societăți, iar evidența contabilă a fost asigurată de inculpatul B.. În aceste condiții, s-a stabilit în mod clar, inclusiv prin actul de control al A.N.A.F., care se coroborează cu declarația inculpatului E. și a martorilor P. și Z., că toate activitățile acestei societăți au fost fictive în raporturile cu SC C. SRL Arad, iar astfel sumele de 168.387 RON reprezentând prestări servicii și de 308.642 RON reprezentând achiziții materiale și prestări servicii, nu pot fi considerate deductibile din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit aferent anului 2012. Aceeași situație se poate constata și la calculul impozitului pe profit aferent anului 2013, raportat la relația comercială între SC H. SRL și SC C. SRL Arad, fiind considerate nedeductibile sumele de 52.751 RON, 84.677 RON și 1.369 RON. Legat de aceeași relație comercială, s-a constatat în mod corect de către organele de inspecție fiscală și confirmat ulterior prin celelalte probe ale dosarului, că nu poate fi dedus nici TVA-ul în sumă de 97.095 RON aferent achizițiilor de prestări servicii, întrucât aceste servicii nu au fost efectuate, iar stingerea obligațiilor s-a efectuat prin înregistrarea de chitanțe care nu au la bază un flux de numerar, dar nici pentru suma de 88.467 RON care rezultă din facturile emise în perioada iunie 2012 - februarie 2013, întrucât nu au la bază operațiuni reale. O altă operațiune nelegală din punct de vedere fiscal sesizată inițial de către organele de control fiscal se referă la suma de 1.020.133 RON provenită din contravaloarea facturilor emise de SC H. SRL, nedeductibile din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit al anului 2012, reprezentând servicii administrare personal, având la bază contractul de prestări servicii nr. x din 22 iunie 2012, întrucât serviciile executate și facturate de către AA. SRL către SC H. SRL au fost refacturate către SC C. SRL Arad, care nu deținea personal pentru executarea serviciilor de curățenie, având doar utilaje pentru curățenie, iar din administrarea probei cu martorul BB., care se coroborează cu consultarea bazei de date A.N.A.F., rezultă că acesta în calitate de asociat unic nu a desfășurat nici un fel de activitate, fiind cooptat de inculpatul A., iar în schimbul sumei de 150 euro a preluat această firmă pe numele său. De precizat în legătură cu preluarea societății comerciale de către martorul BB., că inculpatul A., respectiv inculpatul G., s-au ocupat de formalitățile de preluare a firmei, rezultând și din acest fapt modul de lucru al inculpaților, fiecare inculpat având un rol bine definit în angrenajul infracțional.
Din probele dosarului a rezultat că, în cursul anului 2013, SC C. SRL Arad a înregistrat facturi de la următoarele societăți comerciale: SC H. SRL în sumă de 173.600 RON, SC I. SRL în valoare de 884.613 RON, SC J. SRL în valoare de 498.877 RON, SC CC. SRL în valoare de 328.849 RON, SC L. SRL în valoare de 60.588 RON, SC N. SRL în valoare de 14.799 RON. Cu privire la aceste societăți comerciale, s-a constatat, din actele și lucrările dosarului, că au fost înființate cu bună știință, cu scopul de a eluda prin activitățile economico-financiare, plata contribuțiilor la bugetul consolidat de stat, prin creșterea cheltuielilor pentru SC C. SRL Arad, motiv pentru care au fost racolate pentru preluarea în calitate de asociați ai acestor societăți comerciale persoane cu situații materiale modeste și cu pregătire minimală în materie de cunoștințe de specialitate despre societățile comerciale, persoane care în necunoștință de cauză au semnat acte de preluare a acestor societăți comerciale, figurând scriptic în calitate de asociați, fără însă a efectua o activitate lucrativă și fără a cunoaște ce fel de operațiuni derulează persoanele împuternicite de către acestea. Astfel, s-a arătat că SC I. SRL a fost înființată la 7 ianuarie 2013, având ca asociat unic pe martora DD., fiind racolată de inculpatul A., acceptând preluarea societății comerciale pentru suma de 150 euro, inculpații A. și G. ocupându-se de formalitățile de înființare a societății, care a fost ulterior falimentată, iar martora DD., după semnarea documentelor de preluare a societății, nu a mai desfășurat nicio activitate concretă și nici nu a fost vreodată la sediul societății. Cu privire la firma SC J. SRL, s-a reținut că a fost înființată la 28.12.2012, avându-l ca asociat unic și administrator pe martorul EE., acesta fiind racolat de inculpatul A. contra sumei de 150 euro, inculpații A. și G. ocupându-se de derularea formalităților, iar ulterior semnării acestor documente, martorul nu a mai desfășurat nici un fel de activitate și nici nu a fost la sediul societății, firma intrând ulterior în faliment. Referitor la SC CC. SRL, s-a reținut că a fost înființată la 31 ianuarie 2013, având ca asociat unic și administrator pe numitul FF., situația acestuia fiind identică cu cea a martorilor EE. și DD.. Cu privire la SC L. SRL, s-a reținut că aceasta a fost înființată la data de 18 iunie 2013, având ca asociat unic și administrator pe martora K., care a fost racolată de asemenea de inculpatul A., martoră care în schimbul sumei de 150 euro a acceptat să fie administrator la această societate, iar de formalități s-au ocupat inculpatul A. și inculpatul G., aceasta însă nu a desfășurat nicio activitate ulterior semnării actelor și nici nu a fost vreodată la sediul societății. Cu toate acestea, SC L. SRL a emis un număr de 14 facturi în valoare de 60.558 RON reprezentând prestări servicii. Referitor la SC N. SRL s-a constatat că aceasta a fost înființată la data de 16 iulie 2013, având ca asociat unic și administrator pe martora M., care a fost racolată de asemenea de inculpatul A., iar martora, în schimbul sumei de 150 euro, a acceptat să fie administrator, inculpații A. și G. ocupându-se de formalități, însă din declarația martorei a rezultat fără dubiu că nu a desfășurat nicio activitate în societate și nici măcar nu a trecut pe la sediul acesteia. S-a mai reținut că martora nu deținea decât un act de identitate provizoriu și i s-a întocmit o carte de identitate la adresa din Arad, str. x, proprietatea inculpatului G., iar contabilitatea societății a fost ținută de numita GG., soția inculpatului G.. Cu privire la societățile comerciale menționate, s-a reținut că persoanele care au avut calitatea de asociat și administrator erau racolate de către inculpatul A. (o parte din acestea fiind rude îndepărtate ale inculpatului), pentru sume modice raportat la prejudiciul care urma să fie creat, acestea au fost conduse la instituțiile competente pentru întocmirea documentelor necesare înființării și preluării societăților comerciale, aceste persoane (având în prezent calitatea de martori) nemaiavând nici un fel de tangență cu aceste societăți după semnarea actelor, operațiunile comerciale ulterioare fiind desfășurate de către inculpați. Majoritatea acestor societăți comerciale au încheiat contracte de leasing de personal cu SC C. SRL Arad, prin care acestea acordă folosința personalului propriu pentru prestarea serviciilor de curățenie de către această din urmă societate. În aceste condiții, prima instanță a constatat că, activitatea persoanelor care prestau serviciile de curățenie și care figurau angajate la aceste societăți, era coordonată de către SC C. SRL Arad, mai precis de către inculpatul E., iar angajații de fapt erau salariați ai SC C. SRL Arad, aceasta suportând costurile salariale cu deplasările, deținând și dotarea tehnică necesară activității de curățenie. Societățile SC AA. SRL, SC I. SRL, SC J. SRL, SC CC. SRL, SC L. SRL și SC N. SRL nu puteau desfășura activități de leasing de personal întrucât nu erau autorizate în acest sens de către Ministerul Muncii, au funcționat o perioadă de timp după care acumulau datorii și erau abandonate prin deschiderea procedurii de insolvență, unele chiar radiate, iar bugetul de stat era prejudiciat datorită faptului că nu au fost achitate obligațiile fiscale declarate. Organele fiscale au considerat că facturile pentru suma de 1.967.898 RON nu pot fi apreciate deductibile fiscal cu privire la SC C. SRL Arad, deoarece nu reflecta conținutul economic și legal al tranzacției, scopul facturilor fiind de a crește artificial cheltuielile și TVA-ul deductibil la SC C. SRL Arad și de a nu achita obligațiile fiscale aferente. O situație deosebită s-a creat în urma acestor practici în care au fost implicate societățile SC AA. SRL, SC I. SRL, SC J. SRL, SC CC. SRL, SC L. SRL și SC N. SRL, întrucât nu au fost achitate nici contribuțiile aferente drepturilor salariale, respectiv contribuțiile la asigurări sociale, la asigurările de sănătate și fondul de șomaj, aceste debite cifrându-se la suma de 1.983.655 RON, iar organele fiscale au apreciat că întreaga sumă trebuie să fie preluată de către SC C. SRL Arad, aceeași argumentație fiind folosită în actul de sesizare a instanței. S-a stabilit că, urmare a faptului că facturile emise de aceste societăți comerciale nu au reflectat conținutul economic al operațiunilor înscrise în acestea, s-a considerat că nu există dreptul de deducere al TVA la SC C. C. SRL Arad pentru facturile primite de la aceste societăți, în sumă totală de 634.651 RON.
Instanța de fond a constatat că au existat relații de natură fiscală între SC C. SRL Arad și SC HH. SRL în anul 2012, însă suma de 157.258 RON nu poate fi considerată cheltuială deductibilă întrucât acest lucru nu se justifică, deoarece prestarea serviciilor între cele două entități nu este reală, iar astfel nu s-a acordat dreptul de deducere a TVA-ului în sumă de 37.742 RON.
De asemenea, din probatoriul administrat a rezultat că în cursul anului 2012 SC C. SRL Arad a înregistrat mai multe cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal, exemplu: facturi în sumă de 6.907 RON pentru achiziții care nu au legătură cu obiectul de activitate al societății, motiv pentru care TVA-ul în sumă de 3.573 RON nu este deductibil; facturi în valoare de 1.972 RON pentru servicii de cazare nu este sumă deductibilă și nici TVA în sumă de 1.972 RON; în aceeași situație fiind și suma de 24.200 RON la calculul impozitului pe profit, suma reprezentând contravaloarea a 50% aferentă cheltuielilor pentru autoturisme.
De asemenea, în anul 2012 nu s-a putut considera deductibilă suma de 934 RON la calculul impozitului pe profit, suma la care s-a raportat având destinația de cheltuieli de protocol.
În cursul anului 2013, SC C. SRL Arad a înregistrat facturi emise de SC X. SRL Vâlcea în valoare de 422.468 RON, reprezentând servicii publicitare, prospectare piață, consultanță, însă aceste facturi nu au fost declarate de către SC X. SRL, care a și confirmat că nu a avut relații comerciale cu SC C. SRL Arad, iar facturile au fost aduse de inculpatul G. la solicitarea inculpatului E. în vederea creșterii cheltuielilor și diminuarea implicită a impozitului pe profit și TVA, aspecte confirmate de către cei doi inculpați, iar inculpata F. era cea care s-a ocupat de înregistrarea acestora. În aceste condiții, suma de 422.468 RON rezultată din aceste facturi nu poate fi considerată ca și cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit pe anul 2013 și implicit nu s-a putut acorda dreptul de deducere pentru TVA în sumă de 101.392 RON de către organele de control fiscal.
O situație asemănătoare este în cazul unor facturi provenite de la SC Y. SRL Timișoara, în valoare de 603.242 RON, reprezentând servicii prospectare piață, consultanță și marketing, însă din probele cu înscrisuri și verificările efectuate de către organele fiscale a rezultat că nu au existat relații comerciale între aceste două societăți, și aceste facturi fiind aduse de inculpatul G. la solicitarea inculpatului E., motiv pentru care, fiind false, nu au putut fi considerate cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal la calculul impozitului pe profit pe anul 2013, și astfel nu s-a acordat dreptul de deducere pentru TVA în sumă de 144.778 RON.
O situație identică s-a remarcat și în cazul facturilor provenite de la SC II. SRL București în valoare de 12.016 RON, reprezentând prestări servicii consultanță și marketing, însă din probele administrate a rezultat că nu au existat relații comerciale între cele două societăți, iar facturile au fost aduse de inculpatul G. la solicitarea inculpatului E., iar datorită faptului că aceste facturi sunt false, nu s-a acordat drept de deducere pentru TVA în sumă de 2.884 RON provenite din facturile respective.
S-a constatat că nu există cheltuieli nedeductibile nici cu privire la suma de 19.335 RON la calculul impozitului pe profit aferent anului 2013, suma reprezentând facturi emise de SC JJ. SRL reprezentând prestări servicii, întrucât acestea nu reprezintă operațiuni comerciale reale, astfel că nu s-a acordat drept de deducere pentru TVA în sumă de 4.645 RON provenit din facturile respective.
În cursul anului 2013, SC C. SRL Arad a înregistrat cheltuieli deductibile reprezentând contravaloarea unor facturi în valoare de 7.981 RON emise de diverse societăți comerciale care nu au nicio legătură cu obiectul de activitate al societății (abonament sală fitness, produse cosmetice, încălțăminte etc.), astfel că la calculul impozit pe profit aferent anului 2013 nu a putut fi considerată deductibilă suma respectivă.
SC C. SRL Arad în cursul anului 2013 a înregistrat cheltuieli de protocol în sumă de 19.442 RON, însă s-a apreciat de către organele de control fiscal că suma este nedeductibilă. S-a arătat că această stare de fapt a rezultat fără dubiu din întreg materialul probator existent în cauză, mai precis din probele cu înscrisuri, actul de control al A.N.A.F., declarațiile inculpaților E. și G. care au recunoscut integral săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, iar prin aceasta modul amănunțit al derulării activităților infracționale, inculpatul E. fiind cel care a participat practic la toate actele materiale reținute și descrise mai sus, iar inculpatul G. doar la o parte dintre acestea, însă având și el un rol important în întreg angrenajul infracțional, începând cu aducerea unor facturi fictive până la întocmirea documentației de înființare a societăților comerciale, precum și desființarea ulterioară a acestora, coroborarea acestor probe cu declarațiile martorilor BB., K., EE., DD., M., P., KK., LL., D., MM., NN., OO., R., PP., și cu raportul de expertiză fiscală întocmit de către expertul U.. Cu privire la modul de înființare a societăților comerciale SC AA. SRL, SC I. SRL, SC J. SRL, SC CC. SRL, SC L. SRL și SC N. SRL, pe lângă declarațiile inculpaților E. și G. de recunoaștere a faptelor, există declarațiile martorilor K. (SC L. SRL), EE. (SC J. SRL), M. (SC N. SRL), P. (SC JJ. SRL), BB.(SC AA. SRL), DD. (SC I. SRL), precum și probele cu înscrisuri și rezultă că aceste persoane au fost racolate de către inculpatul A. pentru sume modice (150 euro), semnând documentele necesare preluării firmelor la organele competente, fiind conduse de către același A., în unele situații având tangență și cu inculpatul G.. S-a arătat că din analiza întregului material probator administrat în cauză a rezultat că inculpații E., G., B. și SC C. SRL Arad, în perioada 2012 - 2013 au constituit un grup infracțional organizat cu scopul de a nu achita taxa pe valoarea adăugată, respectiv impozitul pe profit datorate bugetului de stat de SC C. SRL Arad, prin folosirea unor facturi false provenite de la diverse societăți comerciale sau facturi reale care nu reflectau operațiuni comerciale reale, precum și înființarea succesivă a unor societăți comerciale pe numele unor persoane racolate din rândul celor cu dificultăți sociale și materiale, iar după înființarea și funcționarea pe o perioadă de timp relativ scurtă a acestora, se acumulau datorii considerabile de natură salarială prin neplata cu intenție a contribuțiilor sociale, iar ulterior aceste firme au fost abandonate prin deschiderea procedurii de insolvență și chiar radiate, cauzându-se astfel un prejudiciu bugetului de stat. La acest grup infracțional organizat, coordonat de inculpatul E., au mai aderat inculpații F. și A., fiecare membru al grupului având sarcini concrete pe perioada funcționării acestui grup. Inculpatul B., având cunoștințe în domeniul economico-financiar, a asigurat până în cursul anului 2013 prin firma sa SC O. SRL contabilitatea la SC C. SRL Arad, precum și la celelalte societăți implicate, arătate mai sus, l-a ajutat pe inculpatul E. să-și mărească în mod artificial cheltuielile deductibile ale SC C. SRL Arad prin furnizarea unor facturi de la SC Q. SRL, facturi care nu reflectau operațiuni economice reale, fiind chiar implicat și în preluarea formală a acestei societăți de către martorul R. în calitate de administrator. Același inculpat ar fi fost cu ideea înființării societăților "de leasing personal" cu scopul bine determinat de a se mări cheltuielile SC C. SRL Arad și pentru a nu se atrage răspunderea acestei din urmă societăți, mai mult decât atât, l-ar fi determinat și pe martorul P. să preia calitatea de administrator al SC H. SRL Arad în condițiile în care cunoștea că societatea ar fi fost controlată efectiv de inculpatul E., societate care a fost folosită ulterior pentru a furniza facturi către SC C. SRL Arad, facturi care nu reflectau operațiuni economice reale și prin care se măreau în mod artificial cheltuielile în scopul reducerii impozitului și TVA-ului datorat bugetului de stat de către această din urmă societate. Inculpata persoană juridică SC C. SRL Arad, prin reprezentanții acesteia, a participat la această constituire a grupului infracțional organizat, întrucât întreaga activitate infracțională a fost realizată și prin intermediul acestei societăți și cu scopul evident pentru această societate, cu consecința ca aceasta să nu plătească sumele datorate bugetului de stat constând în impozit pe profit și TVA la nivelul determinat de lege, ci la un nivel mult inferior, ca urmare a deducerii cheltuielilor mărite în mod artificial prin folosirea de facturi false sau facturi reale dar care nu au avut un conținut economic real, creând astfel un prejudiciu substanțial bugetului de stat. Fără participarea acestei societăți comerciale nu putea funcționa mecanismul grupului infracțional organizat, iar scopul infracțiunii de constituire a grupului infracțional organizat nu putea subzista fără acordul acestei inculpate persoană juridică, motiv pentru care și față de aceasta subzistă infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat. Un alt inculpat care a aderat la grupul infracțional organizat este inculpatul A., racolat de inculpatul G., acesta având rolul de a găsi persoane potrivite care să preia în calitate de asociat și administrator societățile înființate în mod special, la care a fost angajat personalul cu care lucra SC C. SRL Arad, aceste persoane fiind vulnerabile din punct de vedere economic, material și social, persoane cu cunoștințe minime în domeniul economico-financiar sau juridic, necunoscând mecanismele de preluare a unei societăți comerciale și responsabilitatea de a prelua chiar și scriptic o firmă, neînțelegând de multe ori semnificația unor acte juridice semnate. Inculpatul A., în afară de racolarea unor persoane potrivite în optica grupului infracțional organizat pentru a prelua aceste societăți comerciale pentru sume modice, urmând ca ulterior să fie controlate de grupul infracțional organizat, avea rolul de a conduce aceste persoane la diverse instituții pentru întocmirea formalităților necesare preluării societăților comerciale (bănci, notar, A.N.A.F. etc.). În ceea ce îl privește pe inculpatul B., s-a reținut că faptele acestuia de furnizare a unor facturi care nu reflectau operațiuni economice reale, în condițiile în care până în anul 2013 a asigurat contabilitatea SC C. SRL Arad, precum și a celorlalte firme controlate de inculpatul E., implicarea acestuia în preluarea formală a societății SC Q. SRL de către martorul R. în calitate de administrator, ulterior folosită pentru furnizarea de facturi nereale în vederea creșterii cheltuielilor deductibile, precum și la preluarea funcției de administrator de către martorul P. a SC H. SRL Arad în același scop, fructificându-și cunoștințele economic - financiare în acțiunea de creștere a cheltuielilor deductibile ale SC C. SRL Arad în scopul diminuării nelegale a sumelor datorate statului de această societate comercială cu titlu de TVA și impozit pe profit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005. Împotriva Sentinței penale nr. 25/PI din 28 ianuarie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală au declarat apel inculpații F., B., A., G. și E. Inculpatul B. a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 alin. (2) raportat la art. 367 alin. (1) din C. pen., apreciind că instanța de fond a reținut în mod greșit existența unui grup infracțional organizat, teza susținută de DIICOT și preluată de prima instanță conform căreia inculpatul, folosindu-se de cunoștințele financiar - contabile pe care le poseda, l-ar fi sfătuit și îndrumat pe inculpatul E. în constituirea unui grup infracțional nu este probată și este combătută de declarațiile inculpaților și martorilor din cursul cercetării judecătorești. S-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute pentru existența unui grup infracțional organizat, nu există nicio probă din care să reiasă faptul că apelantul alături de inculpații E. și G. s-ar fi întâlnit și ar fi planificat săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală sau că s-ar fi coordonat în continuare, nerezultând o structură piramidală, un organizator principal, o subordonare pe axă verticală și o coordonare pe axele orizontale. În ceea ce privește înființarea societăților de leasing de personal, apelantul inculpat a negat că această idee i-ar fi aparținut, teza acuzării nefiind dovedită de probe. S-a invocat că faptul creării unui grup de societăți comerciale în care una dintre acestea numită "societatea mamă" are contracte de prestări servicii cu celelalte societăți, "societățile pui" nu întrunește elementele constitutive ale niciunei infracțiuni. Apelantul a contestat și acuzația adusă în sensul că inculpatul B. a asigurat, prin intermediul SC O. SRL contabilitatea atât la SC C. SRL Arad, cât și la celelalte societăți controlate de inculpatul E. În acest sens, a arătat că nu a deținut nicio firmă de contabilitate, ci a fost un simplu angajat la SC O. SRL, iar de contabilitatea firmelor s-a ocupat efectiv o altă persoană, martora OO., a cărei declarație a fost ignorată de instanța de fond. Conform fișei postului, apelantul avea obligația să întocmească și să semneze electronic declarațiile societăților comerciale respective urmărind corelațiile impuse de lege. Totodată, apărarea a mai arătat că inculpatul, în calitate sa, nu avea obligația de a verifica veridicitatea mențiunilor scriptice înscrise în facturi cu realitatea comercială. Astfel, faptul că inculpatul B. a oferit consultanță pe fiscalitate nu poate fi asimilată, în opinia apărării, acțiunii de intenție criminală organizată, într-un mod structurat. În subsidiar, s-a solicitat să se constate că nu sunt întrunite, pe latură obiectivă, elementele constitutive ale grupului de criminalitate organizat, motiv pentru care se impune achitarea inculpatului în baza art. 16 lit. b) din C. proc. pen. Referitor la infracțiunea de evaziune fiscală, în forma de participație a complicității prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și c) din Legea nr. 241/2005, apelantul inculpat B. a solicitat, de asemenea, achitarea în temeiul art. 16 lit. c) din C. proc. pen., apreciind că nu există probe că a comis fapta reținută în sarcina sa. În acest sens, inculpatul a criticat motivarea instanței de fond prin reținerea vinovăției sale în raport singular de declarația inculpatului E., în cauză neexistând, în opinia sa, o altă probă că i-ar fi furnizat acestuia din urmă facturi neconforme cu realitatea, pentru care ar fi fost retribuit cu sume de 2 - 3% din valoarea respectivelor facturi. S-a mai criticat preluarea de către instanța de fond a concluziilor ANAF din raportul de inspecție fiscală, în condițiile în care s-a apreciat că agenția nu este un expert independent care să garanteze inculpaților dreptul la un proces echitabil. O altă critică privește faptul că echipa de inspecție fiscală nu a precizat cu exactitate care anume dintre tranzacții nu le-a luat în considerare pentru firma C., procedând greșit, în opinia apelantului, la reîncadrarea celor două operațiuni - prestarea unor activități dependente de către salariați către subcontractori, urmată de facturarea de către subcontractori către C. a serviciilor prestate ca fiind de fapt una singură și anume prestarea unei munci salariate de către angajați direct către C.. Prin urmare, reîncadrarea acestor operațiuni conform art. 11 din Codul fiscal este greșită, nefiind îndeplinită condiția privind obținerea unui avantaj fiscal, așa cum a arătat și expertul parte. Prin această abordare greșită, după cum a susținut apelantul inculpat, prejudiciul a fost mărit în mod artificial și netemeinic de către organul fiscal cu suma totală de 1.028.400 RON (53.705 RON impozit pe profit, 12.103 RON accesorii impozit pe profit, 824.860 RON TVA, 137.732 RON accesorii TVA), prejudiciul calculat de expertul parte fiind de 40.749 RON profit și 60.736 RON TVA. În ceea ce privește relațiile societății C. cu operatorul S., apelantul a arătat că s-au efectuat două operațiuni, un studiu de piață pentru care s-a emis o proforma invoice, care nu a fost achitat și operatorul nu a declarat operațiunea ca prestare comunitară, pentru modul eronat în care ea a fost înregistrată s-a calculat impozit pe profit suplimentar, și o achiziție intracomunitară de 16 mașini pe care operatorul a declarat-o și este înregistrată în sistemul VIES. Cu privire la aceste operațiuni, instanța de fond, în mod greșit, preluând opinia ANAF, a omis faptul că operatorul a declarat livrările intracomunitare ale C., ANAF inducând în eroare instanța de fond precizând că prestarea nu e declarată, nepomenind nimic despre livrări, din extrasul VIES rezultând însă că livrările intracomunitare au fost declarate de către S.. Referitor la operațiunea V., apelantul inculpat a precizat că la data de 31 mai 2013, data la care s-a stornat factura x/2012, serviciile de evidență contabilă pentru SC C. SRL Arad nu mai erau prestate de SC O. SRL. Totodată, după cum rezultă din procesul-verbal din 5 noiembrie 2012 încheiat cu ocazia predării - primirii documentelor pentru prelucrarea contabilă, factura emisă de V. era deja înregistrată în evidența operativă a societății C., regăsindu-se în jurnalul de cumpărări prezentat de aceasta. Or, se arată că prezentarea la prestatorul de servicii de contabilitate cu jurnalul de cumpărări deja întocmit, conduce la concluzia că decizia privind achizițiile care sunt înregistrate în contabilitate este luată anterior de către clientul serviciilor contabile care își asumă răspunderea pentru realitatea operațiunilor. Cu privire la achizițiile de la societatea Q., apelantul inculpat a arătat că soluția instanței de fond prin care s-a considerat că acestea au fost fictive și nu au suport economic real este netemeinică. În subsidiar, apelantul inculpat B. a solicitat reținerea beneficiului art. 19 din Legea nr. 682/2002, considerând nelegală și neconformă practicii judiciare condiția impusă prin sentința penală ca în dosarul în care s-a formulat denunțul să fie concretizat cel puțin în emiterea unui rechizitoriu. Totodată, s-a contestat valoarea prejudiciului reținut de instanța de fond, care a avut în vedere suma stabilită de ANAF, care are în cauză atât calitatea de organ de control și de parte vătămată, inclusiv de expert independent și nu suma stabilită de expertul independent U., care stabilește o sumă mai mică și nu a ținut cont de opinia separată a expertului parte, QQ., care evidențiază o altă sumă inferioară chiar și celei stabilite de expertul oficial. Legat de latura civilă a procesului penal, apelantul a invocat și faptul că numeroasele utilaje care au aparținut SC C. SRL Arad sunt aflate sub sechestru și nevalorificate, iar valorificarea acestor bunuri ar conduce la acoperirea în integralitate a prejudiciului. Deși a solicitat pe parcursul procesului penal valorificarea acestor bunuri, instanța de fond a respins aceste cereri. De asemenea, s-a arătat că suma recuperată de ANAF nu este cea de 1.228.466 RON, astfel cum se reține de instanța de fond ci de 1.600.000 RON, ANAF neconsiderând prioritară recuperarea prejudiciului și a scăzut alte debite curente ale societății C.. În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, s-a apreciat că, în mod greșit, instanța de fond a aplicat forma modificată în luna martie a anului 2013 a art. 9 din Legea nr. 241/2005, aplicând astfel o majorare cu 5 ani a minimului și maximului pedepsei. Toate actele materiale de care este acuzat inculpatul B. sunt săvârșite anterior lunii martie 2013, societatea la care lucra, SC O. SRL reziliind contractul de prestări servicii cu SC C. SRL Arad în luna martie 2013. În plus, cu ocazia dezbaterilor s-a mai solicitat aplicarea C. pen. anterior care cuprinde dispoziții mai favorabile din punctul de vedere al instituției concursului de infracțiuni, a limitelor de pedeapsă și în ceea ce privește suspendarea sub supraveghere. În final, apelantul inculpat B. a solicitat ca, la individualizarea pedepsei, să se aibă în vedere circumstanțele personale, fiind o persoană fără antecedente penale, absolvent de studii superioare, tatăl a trei copii minori, cu o capacitate crescută de a conștientiza consecințele nerespectării legii așa cum reiese și din Raportul efectuat în cauză de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad. Inculpatul A. a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prev. și ped. de art. 367 alin. (2) raportat la art. 367 alin. (1) din C. pen., apreciind că fapta de care a fost acuzat nu există. În acest sens a arătat că nu sunt întrunite condițiile laturii obiective a infracțiunii, din probele administrate în dosar nu rezultă că a aderat la un grup infracțional organizat, astfel cum este definit de art. 367 alin. (6) din C. pen., întrucât îi cunoștea doar pe inculpații E. și G., fiind chelner la restaurantul "RR.". Pe de altă parte, invocând Decizia penală nr. 147 din 28 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apelantul a mai arătat că aderarea trebuie să se producă î
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.