ÎCCJ, Secția penală

Deliberând, asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2294 din data de 6 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/3/2016 s-au hotărât următoarele:

În temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, faptă din perioada anului 2011.

În temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. a achitat pe același inculpat A. pentru săvârșirea infracțiunii de falsul în înscrisuri sub semnătură privată, faptă din 11 iulie 2011.

În temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. rap. la art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. a achitat pe același inculpat A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, faptă din martie 2011, în dauna Societății B. SA (actualmente C. - Sucursala București).

În temeiul disp. art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior și a art. 5 din C. pen. rap. la art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, faptă din perioada anului 2011.

În temeiul disp. art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 65 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

În temeiul disp. art. 81 din C. pen. anterior a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani stabilit în condițiile art. 82 C. pen. anterior.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior cu privire la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea pedepsei în întregime în cazul săvârșirii altei infracțiuni.

În temeiul disp. art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. rap. la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 s-a confiscat de la inculpatul A. sumele spălate de 55 027,96 RON, 6 574,56 euro și 13 827,75 USD.

În temeiul disp. art. 32 și art. 33 alin. (6) din Legea nr. 656/2002, art. 249 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor imobile și mobile, prezente și viitoare ale inculpatului A., până la concurența sumelor de 55 027,96 RON, 6 574,56 euro și 13 827,75 USD.

Prin Decizia penală nr. 500/A din 30 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală împotriva Sentinței penale nr. 2294 din 6 octombrie 2016, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/3/2015.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, pe fond, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

În temeiul art. 65 alin. (2) din Legea nr. 15/1968, cu aplic. art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea, în formă continuată, a infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) din Legea nr. 15/1968 și art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) din Legea nr. 15/1968 privind C. pen., cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

În temeiul art. 33 lit. b) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 15/1968 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., s-au contopit cele 4 pedepse stabilite prin prezenta decizie - de 6 ani închisoare, 6 luni închisoare, 4 ani închisoare și 4 ani închisoare - în pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, aplicând, în final, inculpatului A. pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (1) și (2) teza I din Legea nr. 15/1968 rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii aplicată prin prezenta decizie, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968.

În temeiul art. 65 alin. (2) din Legea nr. 15/1968, art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă a închisorii aplicată prin prezenta decizie, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din Legea nr. 15/1968, pe o perioadă de 2 ani.

A înlăturat din minuta și dispozitivul sentinței penale apelate aplicarea prevederilor art. 81 și art. 71 alin. (5) din Legea nr. 15/1968 privind suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998 - art. 999 din Decretul-Lege privind C. civ. cu referire la art. 223 din Legea nr. 71/2011, a obligat, în solidar, pe inculpații D. și A. către partea civilă Societatea B. SA (actualmente C. - Sucursala București) a sumei de 7.578,66 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin infracțiunea de înșelăciune (dosar daună în numele inculpatului A.), la plata sumei de 1.166,33 RON, reprezentând dobândă legală datorată, până la data de 11.03.2014, cât și la plata dobânzii legale datorate, de la data de 11.03.2014 până la data plății efective a debitului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva Deciziei penale nr. 500/A din 30 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Prin încheierea din 9 octombrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 500/A din data de 30 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/3/2015 (x/2016).

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 500/A din data de 30 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/3/2015 (x/2016), Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

În susținerea căii extraordinare de atac, a fost indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., inculpatul susținând că infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, uz de fals și înșelăciune, pentru care a fost condamnat de instanța de apel, nu se încadrează în elementele de tipicitate cerute de norma de incriminare.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării "când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care, fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare, nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzută de norma de încriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Se constată că, deși în susținerea cererii de recurs în casație s-a făcut referire la lipsa de tipicitate a infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat de instanța de apel, criticile formulate vizează reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică și reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal, posibilitate care este exclusă, raportat la dispozițiile legale ce reglementează calea de atac a recursului în casație, potrivit cărora controlul judiciar este limitat doar verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, susținerile inculpatului - în sensul că, deși era nepotul inculpatei D. și i-a pus la dispoziție acesteia conturile bancare, el nu a aderat implicit la acea grupare infracțională; nu a avut un rol determinant în cadrul grupării; nu a avut cunoștință de vreo acțiune ilicită a inculpatei D.; nu a avut cunoștință că actele aflate în plicul completat și expediat de acesta ar fi conținut acte false - sunt argumente prin care acesta nu critică lipsa de corespondență din elementele faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat ci, contestă chiar starea de fapt, stabilită în mod definitiv în cauză.

Or, stabilirea situației de fapt este atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel, care devoluează cauza în fapt și în drept, în cazul acestora fiind posibilă administrarea de probe pentru corecta și completa stabilire a faptelor.

În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme.

Contrar susținerilor inculpatului, se constată că, din situația de fapt reținută de instanța de apel în decizia pronunțată rezultă că faptele întrunesc elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea acestuia de către instanța de apel- respectiv infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen. din 1968, și înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) din același cod.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 500/A din 30 martie 2017

a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/3/2015 (x/2016).

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 500/A din 30 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/3/2015 (x/2016).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 70 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2017.

Procesat de GGC - CL