ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 95/25 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală în Dosarul nr. x/2015, s-a constatat că legea penală mai favorabilă este, pentru toți inculpații, C. pen. din 1969.

În baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii pe durată de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă ce se execută pe durata executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei A. pe termen de încercare de 4 ani conform art. 82 C. pen. din 1969.

S-a dispus ca, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 83 C. pen., art. 84 C. pen. și art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatei asupra revocării suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni intenționate sau a neîndeplinirii obligațiilor civile, pe durata termenului de încercare.

În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B. după cum urmează:

- din infracțiunea prev. de art. 48 C. pen., raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969;

- din infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969;

- din infracțiunea prev. de art. 301 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 253 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969.

În baza art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de un an închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu.

În baza art. 253 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru infracțiunea de conflict de interese.

În baza art. 268 alin. (1) și (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de un an închisoare pentru infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare.

În baza art. 33 lit. b) din C. pen. din 1969, art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012 a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, acela de 11 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 11 luni închisoare.

S-a dispus ca inculpatul să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe durată de 2 ani.

S-a dispus ca inculpatul să execute și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă ce se execută pe durata executarea pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale de 2 ani și 11 luni închisoare aplicată inculpatului B., pe termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat pe inculpatul B. ca pe durata termenului de supraveghere de 3 ani să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Buzău, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;

S-a dispus ca, în baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Cochirleanca, pe o perioadă de 80 de zile.

Conform art. 96 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executării acesteia în regim de detenție în situația în care, cu rea - credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre ori comite o nouă infracțiune.

În baza art. 386 C. proc. pen.. a schimbat încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata C. după cum urmează:

- din infracțiunea prev. de art. 48 C. pen., raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969;

- din infracțiunea prev. de art. 48 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969.

În baza art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpata C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene.

A aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii pe durată de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

A aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă ce se execută pe durata executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpata C. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. din 1969, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei C. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

S-a dispus ca, în baza art. 35 C. pen. inculpata C. să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii pe durată de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

S-a dispus ca inculpata să execute și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă ce se execută pe durata executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei C. pe termen de încercare de 4 ani.

S-a dispus ca, în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 83 C. pen., art. 84 C. pen. și art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra revocării suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni intenționate sau a neîndeplinirii obligațiilor civile, pe durata termenului de încercare.

A obligat, în solidar, pe inculpații B., A. și C., iar pe inculpata A. în solidar și cu partea responsabilă civilmente D. la plata sumei de 89.346,20 RON către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Buzău.

A obligat pe inculpații B. și C., în solidar, la plata sumei de 52.446,20 RON către Unitatea Administrativ-Teritorială a Localității Cochirleanca.

A menținut măsura sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A. și B. precum și a măsurii asigurătorii constând în indisponibilizarea prin instituirea popririi asupra veniturilor salariale încasate de la Primăria com. Cochirleanca (în cuantum de 1/3) de către inculpatul B. și inculpata C., până la concurența sumei de 142.623,7 RON, reprezentând prejudiciului cauzat bugetului Uniunii Europene (89.346,2) RON precum și Primăriei com. Cochirleanca (53.277,7 RON) dispusă în cursul urmăririi penale conform Ordonanțelor nr. 14/P/2015 din data de 14 mai 2015 și din data de 5 iunie 2015 ale Direcției Naționale Anticorupție- Serviciul Teritorial Ploiești, respectiv:

- apartament situat în mun. Buzău, Cartier Episcopiei str. x, jud. Buzău compus din 4 camere și dependințe în suprafață de 76 mp respectiv cotă teren aferent în suprafață de 18,89 mp, număr cadastral x, carte funciară nr. x-C1-U4, cota 1/1, aparținând inculpatei A., până la concurența sumei de 89.346,2 RON, reprezentând plată pe suprafață (SAPS) obținută ilicit prejudiciu cauzat bugetului Uniunii Europene.

- autoturism marca E., culoare albastru, an fabricație 1999, serie șasiu x, nr. de înmatriculare x, aparținând inculpatului B., până la concurența sumei de 142.623,7 RON reprezentând prejudiciului cauzat bugetului Uniunii Europene (89.346,2 RON) precum și Primăriei com. Cochirleanca 52.446,2 RON.

A obligat pe inculpații B., A. și C. la câte 1.500 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că în ședința Consiliului local al comunei Cochirleanca din data de 30 aprilie 2013, consilierii locali au hotărât, în unanimitate, ca închirierea islazului comunal să se facă pentru un preț egal cu subvenția pe care o acorda APIA Buzău la acea dată pentru un ha de islaz. Consilierii nu au hotărât ca închirierea (arendarea cum se menționa în hotărârea de consiliu) să se facă unei asociații anume, fiind o aprobare de principiu; în consecință, se impunea a se urma procedura prevăzută de art. 15 alin. (1) din Lega nr. 214/2011 care prevedea că se atribuie prin licitație când sunt mai mulți solicitanți sau prin atribuire directă în cazul unuia singur.

Contractul de închiriere a fost încheiat de către inculpatul B., în calitate de primar și D. la data de 7 mai 2013, pentru un preț de 50 de euro - chirie pentru un ha de pășune.

Deși a fost încheiat la data de 7 mai 2013, contractul a primit același număr de înregistrare cu cererea formulată de către martora F., respectiv nr. de 2193 din 30 aprilie 2013. Probatoriul administrat a demonstrat că actul de închiriere a fost antedatat de către inculpata C. care a luat cunoștință cu ocazia înregistrării despre prețul chiriei și despre faptul că nu coincidea cu cel votat de către consilieri.

Prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 246 din C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii". De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că "neîndeplinirea unui act ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului (paragraful 60).

Din analiza conținutului constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. din 1969, se reține că existența infracțiunii este condiționată de o situație premisă, respectiv fapta să fie comisă în exercitarea atribuțiilor de serviciu de către un funcționar public, condiții ce sunt îndeplinite în cauză întrucât inculpatul B. a acționat în calitate de primar, fiind întrunite condițiile prev. de art. 147 cu referire la art. 145 din C. pen. din 1969 și art. 4 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali care prevede că, "în asigurarea liberului exercițiu al mandatului lor, aleșii locali îndeplinesc o funcție de autoritate publică și sunt ocrotiți de lege".

De asemenea, art. 61 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 prevede că "primarul îndeplinește o funcție de autoritate publică."

Elementul material al laturii obiective cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu se poate realiza alternativ printr-o acțiune (comisiune) sau inacțiune (omisiune), respectiv, fie îndeplinirea actului cu încălcarea legii, fie neîndeplinirea actului prevăzut de dispozițiile legale.

Termenul "act" este folosit în conținutul dispoziției de incriminare în înțelesul de operație care trebuie efectuată de funcționar potrivit solicitării făcute de o persoană și conform atribuțiilor sale de serviciu.

Inculpatul B. a comis infracțiunea de abuz în serviciu prin îndeplinirea unui act cu încălcarea legii, respectiv a încheiat contractul de închiriere a izlazului comunal Cochirleanca la prețul de 50 euro/ha, contrar Hotărârii Consiliului Local al comunei Cochirleanca nr. 13 din 30 aprilie 2013 în care se menționa că prețul închirierii să fie stabilit la o valoare egală cu valoarea plăților efectuate de A.P.I.A. pe suprafață (139,17 euro/ha).

Dispozițiile legale ce au fost încălcate de către inculpat sunt prevederile art. 61 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 potrivit cărora "primarul asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor, ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, ale prefectului, precum și a hotărârilor consiliului județean, în condițiile legii."

În consecință, mai reține prima instanță, față de aceste prevederi legale, inculpatul B., în calitate de primar, avea obligația de a respecta hotărârea Consiliului Local din data de 30 aprilie 2013, încheierea contractului de închiriere a islazului comunal făcându-se cu încălcarea acestei hotărâri și a dispozițiilor art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

Infracțiunea de abuz în serviciu este o infracțiune de rezultat, se mai arată în considerentele sentinței apelate, astfel încât consumarea ei este legată de producerea uneia dintre urmările prevăzute de dispozițiile legale ce incriminează fapta, respectiv atât urmările prevăzute de art. 248 din C. pen. din 1969 cât și cele prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 (dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit).

Prin fapta inculpatului s-a cauzat o pagubă patrimoniului Primăriei Cochirleanca în sumă de 52.446,2 RON, reprezentând diferența dintre suma de 89.346,2 RON încasată cu titlul de subvenție de la APIA de către "D." și suma plătită cu titlul de chirie - 36.900 RON.

"D." a beneficiat de un folos necuvenit în sumă de 52.446,2 RON.

Inculpatul B. este autorul infracțiunii de conflict de interese, prev. de art. 253 din C. pen. din 1969, faptă ce s-a realizat prin încheierea contractului de închiriere a izlazului comunal, înregistrat cu nr. x din 30 aprilie 2013, cu D., reprezentată de inculpata A., soția sa, cea din urmă beneficiind de un folos patrimonial în sumă de 89.346,2 RON reprezentând plată în cadrul schemelor de sprijin pe suprafața (S.A.P.S.). Potrivit acestor dispoziții legale, constituie infracțiune "fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv."

Din verificarea mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal a rezultat că pe rolul Judecătoriei Buzău s-a aflat cererea de divorț formulată la data de 8 iulie 2011 de către inculpata A., înregistrată sub nr. de Dosar x/2011. La termenul de judecată din 25 aprilie 2013 instanța a suspendat cauza pentru lipsa nejustificată a părților iar la data de 5 iunie 2013, prin Sentința civilă nr. 9463 s-a constatat perimată cererea de divorț.

S-a reținut că infracțiunile de abuz în serviciu, conflict de interese și complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. sunt comise de către inculpatul B. în concurs formal, astfel cum prevede art. 38 din C. pen. Același act săvârșit de către inculpatul B. datorită împrejurărilor în care s-a comis și urmărilor pe care le-a produs întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor menționate mai sus.

Sub aspect subiectiv, în ceea ce-l privește pe inculpatul B., reținerea formei de vinovăție cu care au fost comise infracțiunile s-a făcut având în vedere atitudinea psihică a inculpatului ce s-a exteriorizat în conduita sa atât anterior cât și la data comiterii faptelor, modul și mijloacele prin care a acționat inculpatul.

Prima instanță a reținut că inculpatul a comis infracțiunile cu intenție directă, astfel cum prevede art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., respectiv a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea rezultatului. Rezultatul urmărit de către inculpat a fost acela ca asociația al cărei președinte era soția sa să obțină subvenția pentru pășunea închiriată.

S-a mai arătat în considerentele sentinței apelate cu privire la închirierea islazului comunal faptul că inculpatul B. cunoștea ce au hotărât consilierii locali, fiind prezent la ședința de consiliu și inițiator al proiectului de hotărâre, iar din declarația martorului G. a rezultat că inculpatul cunoștea caracterul nereal al procesului-verbal olograf pe care l-a depus la organele de urmărire penală. La aceste aspecte se adaugă și susținerile martorului, coroborat cu conținutul transcrierii audio-video, potrivit cărora inculpatul i-a solicit secretarei C. să consemneze pe ciorna de ședință că s-a aprobat închirierea islazului D.

Față de aceste considerente, reținându-se vinovăția inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, prima instanță a dispus condamnarea acestora, reținând că legea penală mai favorabilă pentru toți inculpații este C. pen. din 1969 sub aspectul regimului sancționator al concursului de infracțiuni, al limitelor de pedeapsă și al suspendării condiționate a executării pedepsei.

La individualizarea sancțiunilor aplicate inculpatului, prima instanță a avut în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea socială ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, scopul urmărit, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului.

Inculpatul B. a comis infracțiunile în calitatea de primar, a urmărit ca prin actele infracționale comise să se obțină un folos necuvenit de către soția sa și asociația pe care o conducea aceasta. Inculpatul a încălcat în mod repetat atribuțiile de serviciu și a cauzat un prejudiciu și Primăriei Cochirleanca.

II. Prin Decizia penală nr. 996 din data de 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen.:

A fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA Serviciul Teritorial Ploiești, împotriva Sentinței penale nr. 95 din 25 octombrie 2017 pronunțate de Tribunalul Buzău, secția penală în Dosarul nr. x/2015, privind pe inculpații intimați A., B. și C..

A fost desființată în parte sentința penală apelată și a fost pronunțată o nouă hotărâre după urmează:

În temeiul art. 5 C. pen.:

A. S-a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969 de la 2 ani, la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatei A. pe termen de încercare de 5 ani conform art. 82 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

B. S-a înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile art. 386 din C. proc. pen. referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B.

În temeiul art. 48 C. pen., raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul B. la o pedeapsă de 2 (ani) închisoare pentru complicitate la infracțiunea de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru infracțiunea de abuz în serviciu.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție publică pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., pedeapsă ce se execută pe durata executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 301 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru infracțiunea de conflict de interese.

A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. raportat la art. 301 alin. (1) C. pen., respectiv dreptul de a ocupa o funcție publică pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

Conform art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. raportat la art. 301 alin. (1) C. pen., pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale.

A menținut pedeapsa de un an închisoare aplicată inculpatului B. pentru infracțiunea de inducere în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. b) din C. pen. din 1969, art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 10 din Legea nr. 187/2012 a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 8 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, acela de 16 luni închisoare (1 an și 4 luni), inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a menționat că, în temeiul art. 45 alin. (2) C. pen., inculpatul execută și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în alte funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

Conform art. 45 alin. (5) C. pen., inculpatul execută și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pedeapsă ce se execută pe durata executarea pedepsei principale.

A înlăturat din sentința penală apelată dispozițiile art. 91 C. pen., referitoare la suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei principale.

C. A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatei C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969 de la 2 ani, la 3 (trei) ani închisoare.

A majorat pedeapsa principală aplicată inculpatei C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen., raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 13 C. pen. din 1969 de la 8 luni, la 3 (trei) ani închisoare

În baza art. 33 lit. b) C. pen. din 1969, art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei C. pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86 C. pen. 1969, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supravegherea Serviciului de Probațiune Buzău, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 86 C. pen. 1969.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. 1969, pe durata termenului de încercare condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, lunar, la Serviciul de Probațiune Buzău;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. 1969, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 și art. 83 C. pen. 1969.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, care nu sunt contrare prezentei.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate, corespunzătoare apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA Serviciul Teritorial Ploiești, au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații apelanți A., B. și C., precum și de apelanta parte responsabilă civilmente D. împotriva Sentinței penale nr. 95 din 25 octombrie 2017 pronunțate de Tribunalul Buzău, secția penală în Dosarul nr. x/2015.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a obligat pe inculpații apelanți B., A. și C., precum și apelanta parte responsabilă civilmente D. la câte 500 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî în acest sens a reținut că urmare a faptului că în primăvara anului 2013 crescătorii de animale din comuna Cochirleanca, județul Buzău au solicitat închirierea islazului comunal, au avut loc mai multe dezbateri în ședințele consiliului local din 28 februarie 2013, 29 martie 2013 și 30 aprilie 2013, în ședința din data de 30 aprilie 2013 a Consiliului Local al comunei Cochirleanca, la punctul 3 al ordinii de zi, fiind inclus proiectul de "hotărâre privind organizarea pășunatului și stabilirea unei taxe de pășunat" pentru suprafața de 161,61 hectare izlaz situat pe raza comunei Cochirleanca, județul Buzău.

La această ședință a Consiliului Local a fost prezentă și martora F., crescător de animale și membru fondator al "D.", care a prezentat cererea acestei asociații privind arendarea izlazului comunal. Cererea sa a fost înregistrată la data de 30 aprilie 2013, sub nr. 2193, făcându-se mențiunea în conținutul cererii că asociația este formată din 7 membri iar președinte este F. Cererea formulată de către martora F. nu a fost inclusă pe ordinea de zi, însă prezența martorei la ședință și susținerea cererii respective a dus la discutarea acesteia de către consilierii locali.

În cuprinsul procesului-verbal tehnoredactat al ședinței consiliului local s-a menționat că proiectul de hotărâre a fost aprobat în unanimitate iar arenda pentru un hectar să fie egală cu suma încasată de la APIA pentru suprafața de izlaz/ha. Aspectele stabilite în ședința consiliului local au fost transpuse în Hotărârea nr. 13 din 30 aprilie 2013 a Consiliului Local Cochirleanca .

Probatoriul administrat a demonstrat că în ședința consiliului local nu s-a aprobat arendarea islazului comunal pentru o anume asociație, ci s-a aprobat în principiu, urmând ca atribuirea să se facă potrivit dispozițiilor legale, iar taxa pe care urma să o plătească beneficiarul contractului de arendare să fie egală cu subvenția pe care o va primi de la APIA Buzău pentru un hectar de pășune.

Din verificarea conținutului contractului de închiriere a rezultat că a fost încheiat la data de 30.04.2013 între Primăria Comunei Cochirleanca, reprezentată de către primar, inculpatul B. și D. și D., reprezentată de F., având în acel moment funcția de președinte al asociației.

Contractul avea ca obiect închirierea izlazului comunal Cochirleanca, în suprafață de 161,67 ha pentru pășunat, pe o durată de 12 luni și o chirie de 50 de euro pe lună, plătită lunar.

În concluzie, s-a reținut, contrar apărărilor formulate de inculpații apelanți, că acel contract de închiriere a fost încheiat de către inculpatul B., în calitate de primar și D. la data de 7 mai 2013, pentru un preț de 50 de euro- chirie pentru un ha de pășune. Acest contract a fost încheiat la data de 7 mai 2013, primind însă același număr de înregistrare cu cererea formulată de către martora F., respectiv nr. de 2193 din 30 aprilie 2013.

Astfel s-a menționat că, rezultă cu certitudine, așa cum a reținut și prima instanță, că actul (instrumentum probationis) a fost antedatat de către inculpata apelantă C. care a luat cunoștință cu ocazia înregistrării despre prețul chiriei și despre faptul că nu coincidea cu prețul votat de către consilieri.

Or, mijloacele de probă administrate în cauză demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul apelant B., deși avea cunoștință cu certitudine de prețul stabilit prin hotărârea consilierilor locali, a încheiat un contract de închiriere, cu încălcarea intenționată a acestei hotărâri, acceptând un preț inferior, încheind acest contract cu o asociație din care făcea parte și soția sa, inculpata A.

S-a menționat că, având în vedere elementele constitutive ale activităților ilicite reținute în sarcina inculpatului apelant B., în mod pe deplin întemeiat, solicitările de reținere a lipsei probatoriului care să înlăture prezumția de nevinovăție, nu pot fi primite, rezultând cu evidență din modul de desfășurare a activității frauduloase că inculpatul a acționat, cel puțin cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul faptei sale și, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, de vreme ce a acceptat să procedeze de o manieră incorectă, chiar el recunoscând că a efectuat activități incorecte, acceptând să semneze contractul la un preț inferior celui stabilit prin hotărârea consiliului local și aducând astfel un prejudiciu evaluabil consiliului local.

Pentru a stabili însă, dacă acțiunile concrete, de care este acuzat inculpatul apelant B., în materialitatea lor, se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 248 C. pen. 1969, respectiv, art. 297 alin. (1) C. pen.- curtea a avut în vedere reglementarea din cele două coduri, analizată din perspectiva constituționalității conținutului lor. Aceasta, deoarece, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale care reglementează infracțiunea de abuz în serviciu - prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016.

Or, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act, afirmă instanța de contencios constituțional, trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului.

Potrivit art. 61 alin. (2) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 "primarul asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local; dispune măsurile necesare și acordă sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor, ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, ale prefectului, precum și a hotărârilor consiliului județean, în condițiile legii."

Față de aceste prevederi legale, inculpatul apelant B., în calitate de primar, deci de persoană aleasă într-o funcție electivă publică, avea obligația de a respecta hotărârea Consiliului Local din data de 30 aprilie 2013, încheierea contractului de închiriere a islazului comunal făcându-se cu încălcarea acestei hotărâri și a dispozițiilor art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001.

Cum prin activitatea infracțională constând în încheierea contractului de închiriere, inculpatul apelant B. a sprijinit o asociație din care făcea parte și soția sa, respectiv inculpata apelanta A., cererea de desfacere a căsătoriei prin divorț fiind suspendată și împlinindu-se între timp termenul de perimare, rezultă că în cauză sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese, astfel cum în mod legal și temeinic a reținut și prima instanță.

Pentru existența infracțiunii de conflict de interese, este necesară o situație premisă constând în aceea că funcționarul public are competența îndeplinirii actului sau a participării la luarea unei decizii. În speță, inculpatul apelant B., în calitate de primar, avea competența de a încheia contractul de închiriere a izlazului comunal, având însă obligația de a respecta întocmai hotărârea de consiliu local prin care erau stabilite condițiile pentru încheierea acestui contract

Latura obiectivă a infracțiunii de conflict de interese se realizează prin două modalități alternative, fie prin îndeplinirea unui act, fie prin participarea la luarea unei decizii. În ambele cazuri, acțiunile trebuie să se realizeze în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ceea ce înseamnă că îndeplinirea actului sau participarea la luarea deciziei intră în competențele funcției.

Termenul de act este folosit în descrierea faptei de conflict de interese în sensul de operație care trebuie efectuată de funcționarul public, conform atribuțiilor acestuia de serviciu, și poate consta, spre exemplu, în întocmirea unui înscris, în elaborarea unor acte juridice, în efectuarea unei constatări cu efecte juridice sau a altor activități date în competența unui serviciu al persoanei juridice de drept public.

Spre deosebire de îndeplinirea unui act care este acțiunea exclusiv personală a funcționarului public, participarea la luarea unei decizii semnifică îndeplinirea unei atribuții de serviciu în situația în care decizia nu aparține în totalitate funcționarului, ci aceasta trebuie luată, în colectiv, de mai multe persoane (spre exemplu, o comisie sau un consiliu de administrație). În această calitate, împreună cu ceilalți membri, ia decizii păgubitoare pentru instituție, unitate etc. și aducătoare de beneficii familiei sale sau unei alte persoane cu care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură. Actele pe care le îndeplinește ori deciziile la care participă funcționarul public, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, trebuie să fie acte administrative individuale sau colective, dar fără caracter normativ - în speță încheierea contractului de arendare a izlazului cu asociația din care făcea parte și soția inculpatului apelant.

Așa cum s-a susținut și în literatura de specialitate, pe lângă efectuarea actului sau participarea la luarea unei decizii în exercitarea atribuțiilor de serviciu, o altă condiție care trebuie îndeplinită în mod cumulativ este și obținerea directă sau indirectă a unui folos patrimonial în favoarea unor persoane.

Prin urmare, cum la data încheierii contractului de arendare a izlazului comunal, inculpatul apelant era căsătorit cu apelanta A., neexistând o sentință prin care căsătoria acestora să fie desfăcută în mod definitiv, iar din depozițiile martorilor a rezultat că aceștia locuiau și gospodăreau împreună, nu se poate reține în apărarea inculpatului B. faptul că acesta nu ar fi cunoscut că actul de închiriere a izlazului comunal ar fi profitat inclusiv soției sale. Probatoriul administrat sub aspectul infracțiunii prev. de art. 18 al Legii nr. 78/2000 confirmă din plin acest aspect.

Sub aspectul infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, Curtea a reținut că baza legală de acordare a sprijinului financiar către fermieri și care reglementează aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale complementare care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, este dată de următoarele acte normative:

Legea nr. 1/2004 privind înființarea și organizarea Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, cu modificările și completările ulterioare;

O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură;

Legea nr. 139/2007 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007 și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură;

Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 118 din 31 martie 2009 pentru modificarea și completarea OMAPDR nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare în sectorul vegetal, pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate;

Ordinul comun al MAPDR nr. 541/2009 și MAI nr. 210/2009, pentru modificarea și completarea Strategiei privind organizarea activității de îmbunătățire și exploatare a pajiștilor la nivel național, pe termen mediu și lung, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor și al ministrului administrației publice nr. 226/235/2003, publicat în MO nr. 640 din 29 septembrie 2009.

Regulamentul CE nr. 73/2009 cu modificările și completările ulterioare privind bunele condiții agricole și de mediu pe suprafețele agricole ale exploatațiilor (GAEC 7 și GAEC 10).

S-a reținut, că folosirea contractului de arendare încheiat cu încălcarea hotărârii consiliului local din 30 aprilie 2013 pentru a produce efecte juridice la APIA Buzău, în condițiile în care martora F. i-a solicitat inculpatei A. să facă parte din asociația agricolă pe care dorea să o înființeze la sugestia primarului B., demonstrează că inculpatul apelant B. a sprijinit material activitatea soției sale care a acționat în calitate de autor în comiterea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Sub aspectul infracțiunii prev. de art. 268 alin. (1) și (2) C. pen., pe baza mijloacelor de probă administrate, inclusiv a declarațiilor consilierilor locali audiați în calitate de martori, Curtea a reținut că mențiunile din cele două procese-verbale de ședință cu privire la închirierea islazului comunal și prețul ce trebuia plătit sunt reale, astfel încât procesul-verbal olograf depus de către inculpatul B. în care se menționează că prețul ce trebuia plătit era de 70 de euro/ha nu reflectă realitatea, fiind o probă nereală ce a fost produsă pentru a dovedi săvârșirea infracțiunilor de către inculpata C.. Prin săvârșirea acestei infracțiuni, inculpatul apelant B. a încercat să scape de orice formă de răspundere, încercând în mod nereal să acrediteze ideea conform căreia întreaga răspundere ar trebui stabilită în sarcina inculpatei C..

Inculpatul B. cunoștea ce au hotărât consilierii locali cu privire la închirierea islazului comunal, fiind prezent la ședința de consiliu și inițiator al proiectului de hotărâre. În plus, din declarația martorului G. a rezultat că inculpatul cunoștea caracterul nereal al procesului-verbal olograf pe care l-a depus la organele de urmărire penală. La aceste aspecte se adaugă și susținerile martorului, coroborat cu conținutul transcrierii audio-video, potrivit cărora inculpatul i-a solicit secretarei C. să consemneze pe ciorna de ședință că s-a aprobat închirierea islazului D..

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța de control judiciar a apreciat, în concordanță cu jurisprudența instanței de contencios constituțional că în cauză nu pot fi combinate dispozițiile din legile succesive considerate mai favorabile cu privire la fiecare instituție aplicabilă, fiind posibilă doar aplicarea globală a fiecăreia dintre legile în vigoare și stabilirea în urma acestei operațiuni a acelei dintre cele două legi care permite o soluție mai favorabilă situației fiecărui inculpat, în raport de instituțiile concret aplicabile în cauză.

O combinare a dispozițiilor din mai multe legi succesive contravine atât principiului separației puterilor în stat (subrogând judecătorul puterii legiuitoare care a înțeles să adopte o lege în ansamblul său, subordonând modalitatea de reglementare unor obiective finale de politică penală), dar și principiului egalității în fața legii (prin stabilirea unei situații mai bune inculpaților care sunt judecați în această perioadă și în raport de cei care au săvârșit faptele anterior intrării în vigoare a legii noi și au fost deja condamnați definitiv anterior acestui moment și față de cei care au săvârșit faptele integral după intrarea în vigoare a legii noi).

De altfel, în Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 5 din C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, reținând în considerente că interpretarea potrivit căreia legea penală mai favorabilă presupune aplicarea instituțiilor autonome mai favorabile, este de natură să înfrângă exigențele constituționale, deoarece, în caz contrar s-ar rupe legătura organică dintre instituțiile de drept penal aparținând fiecărei legi succesive, cu consecința directă a schimbării conținutului și sensului actelor normative adoptate de către legiuitor.

Cu privire la legea penală mai favorabilă incidentă în cazul inculpatului B., Curtea a avut în vedere faptul că față de acesta tratamentul penal este cel reglementat de art. 10 al Legii nr. 187/2012. Conform acestui text de lege:

"Tratamentul sancționar al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă"

Identificarea legii penale mai favorabile în cazul inculpatului B. a avut ca premisă faptul că pentru concursul de infracțiuni, unicul tratament penal este cel constând în aplicarea obligatorie a sporului de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Or, în condițiile aplicării obligatorii a sporului de pedeapsă, consecință a comiterii infracțiunii de inducere în eroare a organelor judiciare după intrarea în vigoare a C. pen., se impune ca legea penală mai favorabilă să fie identificată în primul rând prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Conform legislației incidente anterior datei de 1 februarie 2014, art. 13 din Legea nr. 78/2000 avea următorul conținut:

"infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nep