ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1121/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1121/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 103 din 05 aprilie 2013 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul nr.

7061/62/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 41 alin. (2), a fost condamnat inculpatul P.C.T. la pedeapsa de

2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64

lit. c) C. pen. (respectiv dreptul de a fi administrator sau asociat într-o

societate comercială) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în

formă continuată - 42 acte materiale, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a)

teza a II-a, lit. b) C. pen. în baza art. 86

1

C. pen., art. 71 alin.

(5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate

inculpatului.

În baza art. 86

2

C. pen. s-a stabilit un termen de încercare 5 ani. În baza art. 86

3

C. pen. a fost obligat inculpatul să respecte pe durata termenului de încercare

următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov,

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea,

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă,

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 14, 346 C.

proc. pen. raportat la art. 1349 C. civ. a fost obligat inculpatul P.C.T. să

plătească părții civile Statul Român, prin A.N.A.F., reprezentată prin D.G.F.P.

Brașov, suma de 31.854,48 RON plus majorări și penalități de întârziere de la

data săvârșirii faptei și până la data recuperării integrale a prejudiciului

conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. Au fost

respinse restul pretențiilor. Au fost respinse pretențiile părții civile

formulate împotriva părții responsabile civilmente SC T.P. SRL Brașov (radiată

prin sentința civilă nr. 2101/SIND din 29 noiembrie 2010). În baza art. 353 C.

proc. pen. s-a dispus luarea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și

imobile aparținând inculpatului până la concurența sumei de 31.854,48 RON plus

majorările și penalitățile de întârziere de la data săvârșirii faptei și până

la data recuperării integrale a prejudiciului conform art. 119 și urm. din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. În baza O.G. nr 75/2001 și H.G. nr 742/2008

s-a dispus comunicarea hotărârii după rămânerea definitivă la D.G.F.P. Brașov

pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în cazierul fiscal. În baza art. 21, 22

din Legea nr 26/1990 republicată s-a dispus comunicarea hotărârii după

rămânerea definitivă la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Brașov pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni. În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul P.C.T. să plătească statului suma de 700

RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria

Zărnești din data de 25 iunie 2012 întocmit în dosarul penal nr. 190/P/2010 s-a

dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în lipsă a

inculpatului P.C.T., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de evaziune fiscală în formă continuată în modalitatea prevăzută și pedepsită de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. (42 acte materiale).

În fapt s-a reținut în

esență că în calitate de administrator al

SC T.P. SRL Râșnov

, în baza aceleiași rezoluții

infracționale

,

în perioada

26 octombrie 2006 -

26 aprilie 2007 inculpatul a emis un număr de 42 de facturi către SC E.M.S. SRL

Rucăr în valoare totală de 199.091 RON, pe care nu le-a înregistrat în evidența

contabilă a societății pe care o administra, sustrăgându-se în acest mod de la plata

impozitului pe profit datorat bugetului de stat în sumă de 31.854,48 RON. Infracțiunea

de evaziune fiscală săvârșită de către învinuitul P.T.C. a fost săvârșită în formă

continuată, pentru fiecare factură emisă identificată și neînregistrată având corespondența

unui act material din conținutul formei continuate. Privitor la

fapta de evaziune fiscală,

prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 relativ la

prejudiciul în sumă de

204.020,36 RON

reprezentând

impozitul pe profit estimat stabilit în baza art. 67 din O.G. nr. 92/2003 privind

C. proc. fisc., s-a constatat că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii, lipsindu-i latura subiectivă devenind incidente prevederile art. 10

lit. d) C. proc. pen., astfel că prin actul de sesizare s-a dispus n

eînceperea urmăririi penale

față de P.C.T. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și

pedepsită de art. 9 lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 relativ la prejudiciul

în sumă de

204.020,36 RON

reprezentând

impozitul pe profit estimat stabilit în baza art. 67 din O.G. nr. 92/2003 privind

C. proc. fisc.

Pe parcursul urmăririi

penale partea vătămată Statul Român, prin A.N.A.F., prin A.F.P. Brașov, prin adresa

din 04 martie 2010 A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov a comunicat faptul că se constituie

parte civilă în cauză cu suma totală de 403.303 RON ce se constituie din impozit

pe profit la care s-au calculat accesorii cu titlu de majorări de întârziere dar

și prejudiciul estimat. Din cuprinsul adresei din 28 octombrie 2011, A.N.A.F. -

D.G.F.P. Brașov - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală

4 a comunicat faptul că prejudiciul adus bugetului de stat aferent facturilor fiscale/facturi

cu regim intern de numerotare, identificate efectiv este în sumă totală de 44.323

RON, compus din suma de 31.854 RON impozit pe profit, majorări de întârziere în

sumă de 12.469 RON.

În fața instanței partea

civilă a precizat că-și menține constituirea de parte civilă în totalitate respectiv

pentru fapta de evaziune fiscală pentru care s-a dispus trimiterea în judecată cu

suma de 31.854,48 RON reprezentând impozit pe profit calculat efectiv plus majorări

și penalități de întârziere de la data epuizării faptei (26 aprilie 2007) și până

la data recuperării integrale a prejudiciului, dar și cu suma de

204.020,36

RON plus majorări și penalități de întârziere în cuantum de 149.456 RON, prejudiciu

estimat conform O.G. nr. 92-2003 privind C. proc. fisc., faptă pentru care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale.

Analizând actele și lucrările

dosarului și mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale pe care

le constată legale, instanța a reținut că

SC T.P. SRL a fost înființată

în anul 1997, cu sediul în orașul Râșnov, județul Brașov, având ca administrator

pe inculpatul P.C.T. și ca obiect de activitate „exploatare forestieră”. SC T.P.,

S.R.L s-a înregistrat în evidența A.F.P. Râșnov ca fiind plătitoare de impozit pe

profit începând cu data de 01 ianuarie 2003. Prin adresa din 11 noiembrie 2009 transmisă

de către A.F.P. Râșnov s-a constat că SC T.P. S.R.L a depus ultimul bilanț contabil

anual la 31 decembrie 2005 și cel semestrial la 30 iunie 2006, rezultatul exercițiului

fiind unul de pierdere, nedepunându-se bilanțurile contabile și raportările semestriale

pentru perioada 2006, 2007 și 2008. Reprezentanții D.G.F.P. Brașov au efectuat o

verificare asupra activității desfășurate de către SC T.P. SRL, la solicitarea reprezentanților

D.G.F.P. Argeș, concretizată în procesul-verbal din 29 ianuarie 2010 și raportul

de inspecție fiscală din 29 ianuarie 2010. În urma verificărilor efectuate s-a constatat

că pe perioada supusă inspecției, respectiv 01 ianuarie 2005 - 28 ianuarie 2008,

inculpatul P.C.T. a deținut calitatea de administrator la SC T.P. SRL, iar din data

de 28 ianuarie 2008 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență și intrare în

faliment, dizolvarea societății, ridicarea dreptului de administrare și numirea

lichidatorului judiciar R.I.S. SPRL.

Această

societate a colaborat cu mai multe societăți comerciale cu sediul în România printre

care și SC E.M.S. SRL cu sediul social în localitatea Rucăr, județul Argeș, constând

în livrarea de material lemnos, fiind achitată contravaloarea mărfii cu file cec,

bilete la ordin sau numerar. În perioada 2006-2007, SC T.P. SRL a livrat către SC

E.M.S. SRL material lemnos, realizând venituri în valoare totală de 199.091 RON,

ce nu au fost înregistrate în contabilitatea firmei astfel sustrăgându-se de la

plata impozitului pe profit în valoare de 31.854 RON. Din conținutul facturilor

fiscale transmise de către D.G.F.P. Argeș s-a constatat că societatea a obținut

venituri din vânzări de bunuri, în medie pe factură în sumă de 5.641 RON, veniturile

obținute nefiind declarate, respectiv a obligațiilor neachitate la bugetul de stat.

În urma calculării veniturilor aferente facturilor identificate ca nefiind înregistrate

a rezultat un impozit în sumă de 31.854,48 RON. În vederea efectuării inspecției

fiscale au fost transmise mai multe invitații prin care s-a solicitat prezența reprezentantului

legal la sediul A.F.P. Brașov. Din fișa documentelor emisă de Serviciul Administrativ,

Arhivă și Gestionarea Formularelor a rezultat că societatea în cauză a ridicat un

număr total de 300 facturi fiscale echivalentul a 6 topuri.

Prin

adresa transmisă de D.G.F.P. Argeș din 20 octombrie 2009 au fost transmise 42 de

bucăți facturi, din care 321 de facturi fiscale și 11 bucăți facturi cu regim intern

de numerotare. Având în vedere lipsa celor 269 de facturi fiscale, precum și lipsa

registrelor jurnal, a registrului Cartea mare, a registrelor auxiliare: jurnale

de vânzări, jurnalul operațiunilor de bancă, registrul de casă, a fișelor de cont

analitice pentru veniturile realizate, respectiv nedepunerea declarațiilor de impozite

și taxe și a declarațiilor anuale de impozit pe profit, organele fiscale au procedat

la stabilirea veniturilor realizate prin estimare și a rezultat un impozit total

în sumă de 204.020 RON. Impozitul pe profit datorat bugetului de stat s-a stabilit

prin aplicarea cotei de 16%, conform prevederilor art. 17 din Legea nr. 571/2003

privind C. fisc. cu modificările și completările ulterioare, asupra profitului impozabil,

rezultat ca diferență dintre venituri și cheltuieli, reîntregit cu veniturile estimate.

La calculul profitului impozabil s-au luat în calcul atât veniturile înscrise în

facturile fiscale puse la de D.G.F.P. Argeș, facturile fiscale/facturi cu regim

intern de numerotare, cât și veniturile estimate din facturile considerate folosite.

Întrucât organele fiscale nu au putut intra în posesia documentelor justificative

de achiziție a mărfurilor sau alte cheltuieli, acestea s-au aflat în imposibilitatea

stabilirii cheltuielilor aferente veniturilor realizate. Cheltuielile trebuie justificate

cu documente, în absența documentelor acestea sunt nedeductibile, astfel profitul

impozabil stabilindu-se la nivelul veniturilor.

Situația

privind calculul impozitului pe profit aferent facturilor găsite conform recapitulației

a relevat următoarele valori: anul 2006: impozit în sumă de 15.927,24 RON, anul

2007: impozit în sumă de 15.927, 24 RON. Astfel, valoarea totală a impozitului pe

profit stabilit suplimentar de către organele fiscale în sumă totală de 235.874,84

RON este compusă din: - suma de 31.854,48 RON reprezentând impozitul pe profit stabilit

în baza facturilor fiscale, respectiv în baza facturilor cu regim intern de numerotare

transmise de către D.G.F.P. Argeș - Activitatea de Inspecție Fiscală.

Starea de fapt astfel

prezentată a fost reținută pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi

penale respectiv:

- proces-verbal constatare

a efectuării actelor premergătoare,

- sesizarea A.N.A.F. -

D.G.F.P. Brașov - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Fiscală,

- raportul de inspecție

fiscală,

- proces-verbal din

29 ianuarie 2010 al organelor fiscale și anexele,

- informații comunicate

de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov,

- acte comunicare și demersuri

în vederea efectuării inspecției fiscale la SC T.P. SRL,

- adresă A.N.A.F. - D.G.F.P.

- A.F.P. Râșnov către D.G.F.P. Brașov - Serviciul Control Fiscal nr. 4 privind copii

ale declarațiilor, bilanțurilor depuse de către SC T.P. SRL în perioada 01

ianuarie 2004 - 30 octombrie 2009 și centralizatorul acestora,

-

31

facturi fiscale, în copie, emise în perioada 26 octombrie 2006 - 15 februarie

2007 de către SC T.P. SRL către SC E.M.S. SRL,

-

11 facturi cu regim intern de numerotare, în copie, emise în perioada 03

aprilie 2007 - 26 aprilie 2007 de către SC T.P. SRL către SC E.M.S. SRL,

- declarație olografă

a făptuitorului dată la data de 26 aprilie 2010 în care acesta a recunoscut neînregistrarea

facturilor emise către

SC E.M.S. SRL Rucăr

în perioada 2006-2007,

însă a susținut că nu a avut intenția de a se sustrage de la plata impozitului datorat

statului, ci situația a scăpat de sub control și nu a mai putut ține evidențele

contabile în condițiile în care contabilul societății P.M. s-a îmbolnăvit grav și

ulterior a decedat.

În fața instanței la cererea

apărătorului ales instanța a încuviințat în apărare audierea a 2 martori - contabilul

și gestionarul societății, fără date de stare civilă și depunerea de înscrisuri

contabile, însă în condițiile în care apărătorul nu a putut comunica datele de stare

civilă și nu a depus aceste înscrisuri, deși s-au acordat mai multe termene de judecată

în acest scop justificând că inculpatul nu i-a comunicat aceste date și înscrisuri,

instanța a constatat imposibilitatea obiectivă de administrare a acestor probe în

apărare.

În drept, s-a apreciat

că f

apta inculpatului

P.T.C. care, în calitate

de administrator al

SC T.P. SRL Râșnov

, în baza aceleiași rezoluții

infracționale

,

în perioada

26 octombrie 2006 -

26 aprilie 2007 a emis un număr de 42 de facturi către SC E.M.S. SRL Rucăr în valoare

totală de 199.091 RON, pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă a societății

pe care o administra, sustrăgându-se în acest mod de la plata impozitului pe profit

datorat bugetului de stat în sumă de 31.854,48 RON întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută și pedepsită

de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (42 de acte materiale). Infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită de

către învinuitul P.T.C. a fost săvârșită în formă continuată, pentru fiecare factură

emisă identificată și neînregistrată având corespondența unui act material din conținutul

formei continuate.

În

legătură cu încadrarea juridică dată faptei și cu stabilirea vinovăției se fac următoarele

precizări: potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005,

constituie infracțiunea de evaziune fiscală

omisiunea, în tot sau

în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor

comerciale efectuate sau a veniturilor realizate

în

scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. În ceea ce privește

„obligațiile fiscale” ce sunt definite în art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005

ca fiind obligațiile prevăzute de C. fisc. și C. proc. fisc. este de menționat faptul

că societatea administrată de către inculpat datora ca principale impozite directe

- impozit pe profit. În sistemul fiscal românesc baza de calcul sau materia impozabilă

reprezintă elementul pe care se fundamentează calculul impozitului, astfel că, uneori

obiectul impozabil reprezintă și baza de calcul. În cazul veniturilor-

salarii, profit, TVA, baza

de

calculare în vedere determinarea acestui obiect impozabil, iar în alte cazuri, baza

de calcul diferă de obiectul impozabil și apare sub forma unui element distinct

(în cazul impozitului pe clădiri obiectul

impozabil este imobilul iar baza de calcul este valoarea impozabilă a clădirii).

Datorită caracterului extrem de divers al materiei impozabile,

se folosesc mai multe metode de evaluare printre care amintim evaluarea directă

- pe baza declarațiilor contribuabililor și evaluarea indirectă (prin prezumție)

- pe baza declarațiilor terților, pe baza semnelor exterioare sau forfetară, prima

dintre aceste metode impunându-se în fața celorlalte care fie au fost abandonate,

fie reduse ca pondere. Metoda de evaluare a bazei de calcul prin intermediul declarației

de impunere a contribuabililor (autoimpunere) se bazează pe onestitatea acestora.

Contribuabilii au rolul central în activitatea de gerare a obligațiilor fiscale,

astfel că evaluarea materiei impozabile se realizează cu participarea directă a

acestora pe baza declarațiilor lor, considerent pentru care contribuabilii au obligația

de a evidenția strict toate veniturile susceptibile de a fi obiect al impunerii,

de a întocmi și de a înainta la organelor fiscale declarații fidele ale acestora.

Analiza actelor existente la dosar demonstrează faptul că inculpatul are calitatea

de subiect activ al acestei infracțiuni, întrucât acesta a fost administrator al

SC

T.P. SRL Râșnov

,

iar potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 82/1991 răspunderea pentru organizarea

și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) din

același act normativ revine administratorului. De asemenea, inculpatul, în această

calitate, cunoștea foarte bine obligativitatea legală impusă de prevederile Legii

nr. 571/2007 privind C. fisc. de relevare a veniturilor obținute de societate, de

declarare, de reținere și plată a impozitelor datorate pentru acestea, însă nu a

făcut acest lucru cu scopul cert de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale

datorate bugetului de stat. Orice persoană juridică implicată în activități de natură

comercială are obligația de a evidenția și declara veniturile obținute indiferent

de natura activităților prestate ori împrejurărilor concrete de desfășurare a activității.

Pornind

de la premisa că obiectul material îl reprezintă bunul împotriva căruia se îndreaptă

nemijlocit acțiunea sau inacțiunea incriminată, infracțiunea prevăzută în art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 nu are obiect material. Bunul sau sursa

impozabilă asupra căreia se exercită acțiunea de ascundere nu reprezintă obiectul

material al infracțiunii, întrucât acestea nu sunt lezate în integritatea lor prin

executarea infracțiunii. În această modalitate, infracțiunea este o infracțiune

la asietă, ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile înseamnă sustragerea

inculpatului de la stabilirea impunerii, cauzând un prejudiciu bugetului general

consolidat față de care obligația fiscală există.

Infracțiunea de evaziune fiscală în oricare dintre modalitățile prevăzute de

Legea nr. 241/2005 la art. 9 este o infracțiune care se săvârșește cu intenție directă

calificată prin scop.

Ceea

ce subzistă în mod lipsit de echivoc a rezultat doar în privința prejudiciului în

valoare de 31.854,48 RON reprezentând valoarea impozitului pe profit stabilit în

baza facturilor fiscale, respectiv în baza facturilor cu regim intern de numerotare

transmise de către D.G.F.P. Argeș - Activitatea de Inspecție Fiscală și anume: 21

facturi fiscale emise în perioada 26 octombrie 2006 - 30 decembrie 2006 de către

SC T.P. SRL către SC E.M.S. SRL, 10 facturi fiscale emise în perioada 04 ianuarie

2007 - 15 februarie 2007 de către SC T.P. SRL către SC E.M.S. SRL, 11 facturi emise

în perioada 03 aprilie 2007 - 26 aprilie 2007 de către SC T.P. SRL către SC E.M.S.

SRL. Cu prilejul singurei ocazii în care a putut fi ascultat, respectiv la 26

aprilie 2010 în faza actelor premergătoare, ulterior nemaiputând fi contactat, sustrăgându-se

urmăririi penale și judecății la fond, existând indicii că a părăsit țara, aflându-se

în Franța, inculpatul P.C.T. a menționat că veniturile realizate nu au fost înregistrate

în contabilitate din cauza contabilului P.M., a cărui sănătate precară nu i-a mai

permis să-și desfășoare activitatea, precizând că ulterior a și decedat.

Sediul legal al răspunderii administratorilor

se găsește în dispozițiile normative consacrate

prin Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, coroborate cu

cele prevăzute în Legea nr. 82/1991

.

Astfel, art. 73

alin.

(

1

)

din

Legea nr. 31/1990

stabilește

că

„

Administratorii sunt solidar

răspunzători față de societate pentru: (...)

c)

existența

registrelor cerute de

lege

și

corecta lor ținere; (

…) e)

stricta îndeplinire a

îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun”,

iar art. 10

din Legea nr. 82/1991 stabilește la alin. (

1

)

că „Răspunderea

pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art.

1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are

obligația gestionarii unității respective”.

În lumina celor expuse, s-a apreciat

că în cauză este dovedită intenția inculpatului de a nu înregistra veniturile obținute

în scopul de a nu achita către bugetul general consolidat al statului obligatiile

fiscale aferente a impozitului pe profit în cuantum de

31.854,48

RON aferent anilor fiscali 2006 și 2007.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere dispozițiile

art. 72 C. pen. respectiv pericolul social relativ moderat al faptei, împrejurările

săvârșirii acesteia, numărul relativ mare al actelor materiale, dar și circumstanțele

personale ale inculpatului. Acesta era în vârstă de 50 ani la data epuizării infracțiunii,

fără

antecedente penale

, care s-a sustras urmăririi penale și

cercetării judecătorești, fiind reprezentat în faza de judecată de apărător ales.

Față de cele expuse, Tribunalul

a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată peste minimul special

respectiv pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară

constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b),

c) (dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale) pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată - 42 acte materiale,

cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b). Apreciind că scopul aflictiv

și moralizator al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de

detenție în temeiul art. 86

1

C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., instanța

a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, stabilind

un termen de încercare de 5 ani.

Sub aspectul laturii civile

fundamentarea

acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal se realizează pe dispozițiile

art. 14 C. proc. pen. și art. 1349 din noul C. civ., respectiv pe răspunderea civilă

delictuală. Aceasta presupune ca prejudiciul să fie cert și nerecuperat, comiterea

unei fapte ilicite și legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită.

Prejudiciul cert presupune că este sigur în ce privește existența sa și în privința

posibilităților de evaluare.

Potrivit dispozițiilor

art. 67 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind C. proc. fisc., dacă organul

fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze;

în acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță

pentru estimare; estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele

mai apropiate situației de fapt fiscale; iar, în situațiile în care, potrivit legii,

organele fiscale sunt îndreptățite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea

în vedere prețul de piață al tranzacției sau bunului impozabil, astfel cum este

definit de C. fisc. Prin urmare, chiar legiuitorul a menționat că estimarea are

rolul de a stabili elementele care să conducă la determinarea unei baze de impunere

cât mai aproape de realitate, această operațiune neputându-se transforma într-una

bazată doar pe presupuneri și aprecieri de ordin general cum este cazul în speță.

Astfel, estimarea efectuată de A.N.A.F se întemeiază pe presupunerea ca toate formulare

fiscale achiziționate de SC T.P. SRL Brașov ar fi fost folosite de aceasta și ar

fi avut aceeași valoare cu celelalte facturile fiscale identificate ca neînregistrate

în evidentele fiscale ale societății, aspecte care nu pot fi apreciate ca îndeplinind

exigențele prevăzute de art. 67 din O.G. nr. 92/2003 și art. 1349 din noul C.

civ.

Pe

de altă parte, potrivit art. 14 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul procesului penal

acțiunea civilă poate fi doar alăturată acțiunii penale, ori atâta timp cât acțiunea

penală nu a fost pusă în mișcare relativ la infracțiunea fiscală prev. de art. 9

lit. b) din Legea nr. 241/2005 relativ la prejudiciul în sumă de

204.020,36

RON

reprezentând

impozitul pe profit estimat stabilit în baza art. 67 din O.G. nr. 92/2003 privind

C. proc. fisc., constatându-se că aceasta nu întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii, lipsindu-i latura subiectivă astfel că prin actul de sesizare

s-a dispus n

eînceperea

urmăririi penale față de P.C.T. este evident că pretențiile civile nu mai pot primi

o rezolvare decât prin introducerea unei cereri pe cale separată, la instanța civilă.

În

consecință instanța a constatat, raportat la materialul probator dezvoltat mai sus,

că în condițiile în care nu există date, documente și informații în sensul că societatea

ar fi desfășurat și alte activități neînregistrate în evidențele fiscale, prejudiciul

pe care partea civilă îl solicită în urma estimării - suma de 204.020,36 RON plus

majorări și penalități de întârziere în cuantum de 149.456 RON nu este cert în ce

privește existența și cuantumul său, astfel că s-a reținut în sarcina inculpatului

similar procurorului în rechizitoriu doar prejudiciul stabilit pe baza facturilor

identificate ca neînregistrate, respectiv 31.854,48 RON

impozit pe profit pentru perioada 26 octombrie 2006 - 26

aprilie 2007

la care se adaugă dobânzi și majorări de întârziere

până la data executării efective, acesta fiind prejudiciul cert în cauză.

Referitor la reținerea în cuantumul prejudiciului a majorărilor

de întârziere și a penalităților de întârziere, au fost avute în vedere dispozițiile

art.

10 din Legea nr. 241/2005 care reglementează principiul

acoperirii integrale a prejudiciului cauzat prin săvârșirea unei fapte de evaziune

fiscală prevăzută în acesta lege. Infracțiunile de evaziune fiscală sunt reglementate

prin art. 9 alin. (1) lit. a)-g), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005.

Art. 9 alin. (1) sancționează faptele de evaziune fiscală săvârșite într-una din

variantele reglementate la lit. a)-g) săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea

obligațiilor fiscale. Potrivit art. 2

lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale

obligațiile fiscale reprezintă obligațiile prevăzute de C. fisc. și de C. proc.

fisc.

Art. 2 C. fisc. prevede că impozitele și taxele

reglementate prin prezentul cod sunt următoarele: impozitul pe profit, impozitul

pe venit, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, impozitul obținut pe veniturile

obținute în România de nerezidenți, impozitul pe reprezentanțe, taxa pe valoarea

adăugată, accizele și impozitele și taxele locale.

Potrivit art. 22 C. proc. fisc. „Prin obligații

fiscale, în sensul prezentului cod, se înțelege:

a)

obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile, sau, după caz, impozitele,taxele,

contribuțiile și alte sume datorate bugetului consolidat de stat; b) obligația de

a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele, taxele,

contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat al statului; c)

obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte

sume datorate bugetului general consolidat;

d) obligația de a plăti dobânzi, penalități

de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor,

contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite în

continuare obligații de plată accesorii. Având în vedere că dispozițiile

art.

2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 fac referire expresă la obligațiile fiscale prevăzute

de C. fisc. și la cele prevăzute de C. proc. fisc., iar art. 22 lit. d) din acest

cod prevede că obligațiile fiscale sunt dobânzile, penalitățile de întârziere sau

majorările de întârziere și văzând dispozițiile art. 14 alin. (4) C. proc. pen.

în sensul că se acordă despăgubiri bănești pentru folosul de care a fost lipsită

partea civilă, instanța a admis pretențiile părții civile și l-a obligat pe inculpat

la plata acestor obligații accesorii în cuantumul prejudiciului cauzat bugetului

general consolidat al statului.

În consecință în baza art. 14, 346 C. proc.

pen. raportat la art. 1349 din noul C. civ. l-a obligat pe inculpatul P.C.T. să

plătească părții civile Statul Român, prin A.N.A.F., reprezentată prin D.G.F.P.

Brașov, suma de 31.854,48 RON plus majorări și penalități de întârziere de la data

epuizării faptei (26 aprilie 2007) și până la data recuperării integrale a prejudiciului,

respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpatul P.C.T. și partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F.

- D.G.F.P. Brașov.

Inculpatul P.C.T. solicită

achitarea în baza art. 11 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 10 alin. (1) lit.

d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În motivarea apelului se arată că faptei îi lipsește latura subiectivă și anume

intenția, inculpatul având o persoană, expertul contabil P.M. care întocmea toate

evidențele contabile, că nu există o expertiză contabilă efectuată pe baza actelor

contabile, existând doar probe indirecte care să demonstreze vinovăția acestuia.

În subsidiar se solicită schimbarea modului de executare, într-o pedeapsă cu suspendare

condiționată deoarece inculpatul se află în executarea unor contracte de muncă în

Franța care au ca obiect exploatări forestiere, unde își schimbă adresa în funcție

de fondul forestier pe care îl exploatează.

Partea civilă Statul Român,

prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov, a formulat apel, solicitând obligarea inculpatului

la plata sumei de 204.020,36 RON reprezentând obligații fiscale, acestea fiind stabilite

pe baza unui act administrativ fiscal necontestat și având un caracter cert, lichid

și exigibil. În motivarea apelului se arată că atât timp cât legiuitorul a prevăzut

posibilitatea estimării bazei de impunere, obligațiile fiscale raportate la acestea

sunt datorate la bugetul consolidat al statului, în conformitate cu art. 67 din

O.G. nr. 92/2003, instanța trebuind să observe vinovăția administratorului societății

care pe perioada efectuării inspecției fiscale nu a prezentat registrele contabile

obligatorii, registrul jurnal, registrul inventar și cartea mare conform Legii

nr. 82/1991, balanțele de verificare, bilanțurile contabile, precum și registrele

auxiliare, astfel cum s-a reținut în raportul de inspecție fiscală din 29

ianuarie 2010 și decizia de impunere din 29 ianuarie 2010. S-a mai arătat că și

dispoziția privind instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului

trebuie să se raporteze și la prejudiciul în cuantum de 204.020,36 RON care este

datorat părții civile Statul Român, prin A.N.A.F.

În apel au fost depuse

înscrisuri de către inculpatul P.C.T., constând în copia unui contract individual

de muncă și copia unui contract de exploatare a lemnului în limba franceză și tradus,

și a fost ascultat inculpatul P.C.T. în conformitate cu art. 378 alin. (1

1

)

C. proc. pen., în condițiile în care acesta nu a fost ascultat la instanța de fond.

Prin decizia penală

nr. 102/Ap din 24 septembrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul P.C.T., împotriva sentinței

penale nr. 103 din 05 aprilie 2013 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul

nr. 7061/62/2012, pe care a desființat-o în ceea ce privește modalitatea de executare

a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului P.C.T., și rejudecând:

În baza art. 81 C.

pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate

inculpatului P.C.T. pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii,

a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului P.C.T. asupra dispozițiilor art. 83 și

84 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței penale atacate.

A respins apelul declarat

de partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov împotriva aceleiași

hotărâri.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov la plata

sumei de 200 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas

în sarcina acestuia.

Împotriva acestei decizii

a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor

Publice Brașov.

Prin motivele de recurs

depuse la dosar, recurenta parte civilă apreciază că decizia pronunțată de

instanța de apel este netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit s-a menținut

respingerea pretențiilor civile cu titlu de prejudiciu, stabilite de organele fiscale

în ce privește pe inculpatul P.C.T.

În susținerea acestor

critici, recurenta parte civilă nu a invocat nici un caz de casare, solicitând admiterea

recursului și să se rețină că prejudiciul reclamat este corect evidențiat prin acte

administrative fiscale temeinice și legale și că scot în evidență vinovăția inculpatului

cu privire la stabilirea impozitului pe profit în cuantum de 204.020,36 RON.

Analizând decizia penală

atacată în raport de disp. art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., potrivit

cărora instanța de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare

prev. de art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat

de partea civilă nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele

ce urmează a fi expuse în continuare:

Înalta Curte amintește

că decizia penală nr. 102/Ap, împotriva căreia partea civilă a declarat recurs,

a fost pronunțată la data de 24 septembrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii

nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege

prin care a fost modificat conținutul art. 385

9

C. proc. pen., prin abrogarea

unor cazuri de casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare rămase

în vigoare.

În caza dedusă judecății,

deși recurenta parte civilă nu a indicat expres cazul de casare pe care îl invocă,

criticile formulate s-ar putea circumscrie doar cazului prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. care privește greșita aplicare a legii, însă Înalta

Curte reține că acest motiv de casare nu este incident în cauză.

Astfel, cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. se referă la situația

în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită

aplicare a legii.

Or, niciuna din aceste

situații reglementate de dispozițiile legale evocate nu se regăsește în cauza dedusă

judecății.

Recurenta parte civilă

critică modul de soluționare a cererii de constituire ca parte civilă în cauză,

ori din acest punct de vedere, apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei

aceste motive de recurs prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar soluționarea

cererii de constituire ca parte civilă, ca atribut exclusiv al instanței de judecată,

nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidența

cazului de casare prev. de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc.

pen.

De altfel, din expunerea

de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au determinat emiterea

acestei legi a fost transformarea Înaltei Curți de Casație, astfel încât este lipsit

de sens de a proroga incidența unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced

conținutului acestora.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală

Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva deciziei penale nr. 102/Ap din 24

septembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu

minori.

În temeiul art. 275

C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice

Brașov împotriva deciziei penale nr. 102/Ap din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte

civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru

inculpatul P.C.T.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 martie 2014.