ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1121/2014

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 103 din 05 aprilie 2013 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 7061/62/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2), a fost condamnat inculpatul P.C.T. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. (respectiv dreptul de a fi administrator sau asociat într-o societate comercială) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată - 42 acte materiale, cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. în baza art. 86 1 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen.

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului. În baza art. 86 2 C. pen. s-a stabilit un termen de încercare 5 ani. În baza art. 86 3 C. pen. a fost obligat inculpatul să respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă, - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349 C. civ. a fost obligat inculpatul P.C.T. să plătească părții civile Statul Român, prin A.N.A.F., reprezentată prin D.G.F.P. Brașov, suma de 31.854,48 RON plus majorări și penalități de întârziere de la data săvârșirii faptei și până la data recuperării integrale a prejudiciului conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. Au fost respinse restul pretențiilor. Au fost respinse pretențiile părții civile formulate împotriva părții responsabile civilmente SC T.P. SRL Brașov (radiată prin sentința civilă nr. 2101/SIND din 29 noiembrie 2010). În baza art. 353 C. proc. pen. s-a dispus luarea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului până la concurența sumei de 31.854,48 RON plus majorările și penalitățile de întârziere de la data săvârșirii faptei și până la data recuperării integrale a prejudiciului conform art. 119 și urm. din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. În baza O.G. nr 75/2001 și H.G. nr 742/2008 s-a dispus comunicarea hotărârii după rămânerea definitivă la D.G.F.P. Brașov pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în cazierul fiscal. În baza art. 21, 22 din Legea nr 26/1990 republicată s-a dispus comunicarea hotărârii după rămânerea definitivă la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul P.C.T. să plătească statului suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărnești din data de 25 iunie 2012 întocmit în dosarul penal nr. 190/P/2010 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în lipsă a inculpatului P.C.T., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată în modalitatea prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (42 acte materiale). În fapt s-a reținut în esență că în calitate de administrator al SC T.P. SRL Râșnov , în baza aceleiași rezoluții infracționale , în perioada 26 octombrie 2006 - 26 aprilie 2007 inculpatul a emis un număr de 42 de facturi către SC E.M.S.

SRL Rucăr în valoare totală de 199.091 RON, pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă a societății pe care o administra, sustrăgându-se în acest mod de la plata impozitului pe profit datorat bugetului de stat în sumă de 31.854,48 RON. Infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită de către învinuitul P.T.C. a fost săvârșită în formă continuată, pentru fiecare factură emisă identificată și neînregistrată având corespondența unui act material din conținutul formei continuate. Privitor la fapta de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 relativ la prejudiciul în sumă de 204.020,36 RON reprezentând impozitul pe profit estimat stabilit în baza art. 67 din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., s-a constatat că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, lipsindu-i latura subiectivă devenind incidente prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen., astfel că prin actul de sesizare s-a dispus n eînceperea urmăririi penale față de P.C.T. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. a) și b) din Legea nr. 241/2005 relativ la prejudiciul în sumă de 204.020,36 RON reprezentând impozitul pe profit estimat stabilit în baza art. 67 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc. Pe parcursul urmăririi penale partea vătămată Statul Român, prin A.N.A.F., prin A.F.P. Brașov, prin adresa din 04 martie 2010 A.N.A.F.

- D.G.F.P. Brașov a comunicat faptul că se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 403.303 RON ce se constituie din impozit pe profit la care s-au calculat accesorii cu titlu de majorări de întârziere dar și prejudiciul estimat. Din cuprinsul adresei din 28 octombrie 2011, A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul Inspecție Fiscală 4 a comunicat faptul că prejudiciul adus bugetului de stat aferent facturilor fiscale/facturi cu regim intern de numerotare, identificate efectiv este în sumă totală de 44.323 RON, compus din suma de 31.854 RON impozit pe profit, majorări de întârziere în sumă de 12.469 RON.

În fața instanței partea civilă a precizat că-și menține constituirea de parte civilă în totalitate respectiv pentru fapta de evaziune fiscală pentru care s-a dispus trimiterea în judecată cu suma de 31.854,48 RON reprezentând impozit pe profit calculat efectiv plus majorări și penalități de întârziere de la data epuizării faptei (26 aprilie 2007) și până la data recuperării integrale a prejudiciului, dar și cu suma de 204.020,36 RON plus majorări și penalități de întârziere în cuantum de 149.456 RON, prejudiciu estimat conform O.G. nr. 92-2003 privind C. proc. fisc., faptă pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Analizând actele și lucrările dosarului și mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale pe care le constată legale, instanța a reținut că SC T.P.

SRL a fost înființată în anul 1997, cu sediul în orașul Râșnov, județul Brașov, având ca administrator pe inculpatul P.C.T. și ca obiect de activitate „exploatare forestieră”. SC T.P., S.R.L s-a înregistrat în evidența A.F.P. Râșnov ca fiind plătitoare de impozit pe profit începând cu data de 01 ianuarie 2003. Prin adresa din 11 noiembrie 2009 transmisă de către A.F.P. Râșnov s-a constat că SC T.P. S.R.L a depus ultimul bilanț contabil anual la 31 decembrie 2005 și cel semestrial la 30 iunie 2006, rezultatul exercițiului fiind unul de pierdere, nedepunându-se bilanțurile contabile și raportările semestriale pentru perioada 2006, 2007 și 2008. Reprezentanții D.G.F.P. Brașov au efectuat o verificare asupra activității desfășurate de către SC T.P.

SRL, la solicitarea reprezentanților D.G.F.P. Argeș, concretizată în procesul-verbal din 29 ianuarie 2010 și raportul de inspecție fiscală din 29 ianuarie 2010. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că pe perioada supusă inspecției, respectiv 01 ianuarie 2005 - 28 ianuarie 2008, inculpatul P.C.T. a deținut calitatea de administrator la SC T.P. SRL, iar din data de 28 ianuarie 2008 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență și intrare în faliment, dizolvarea societății, ridicarea dreptului de administrare și numirea lichidatorului judiciar R.I.S. SPRL. Această societate a colaborat cu mai multe societăți comerciale cu sediul în România printre care și SC E.M.S. SRL cu sediul social în localitatea Rucăr, județul Argeș, constând în livrarea de material lemnos, fiind achitată contravaloarea mărfii cu file cec, bilete la ordin sau numerar.

În perioada 2006-2007, SC T.P. SRL a livrat către SC E.M.S. SRL material lemnos, realizând venituri în valoare totală de 199.091 RON, ce nu au fost înregistrate în contabilitatea firmei astfel sustrăgându-se de la plata impozitului pe profit în valoare de 31.854 RON. Din conținutul facturilor fiscale transmise de către D.G.F.P. Argeș s-a constatat că societatea a obținut venituri din vânzări de bunuri, în medie pe factură în sumă de 5.641 RON, veniturile obținute nefiind declarate, respectiv a obligațiilor neachitate la bugetul de stat. În urma calculării veniturilor aferente facturilor identificate ca nefiind înregistrate a rezultat un impozit în sumă de 31.854,48 RON. În vederea efectuării inspecției fiscale au fost transmise mai multe invitații prin care s-a solicitat prezența reprezentantului legal la sediul A.F.P.

Brașov. Din fișa documentelor emisă de Serviciul Administrativ, Arhivă și Gestionarea Formularelor a rezultat că societatea în cauză a ridicat un număr total de 300 facturi fiscale echivalentul a 6 topuri. Prin adresa transmisă de D.G.F.P. Argeș din 20 octombrie 2009 au fost transmise 42 de bucăți facturi, din care 321 de facturi fiscale și 11 bucăți facturi cu regim intern de numerotare. Având în vedere lipsa celor 269 de facturi fiscale, precum și lipsa registrelor jurnal, a registrului Cartea mare, a registrelor auxiliare: jurnale de vânzări, jurnalul operațiunilor de bancă, registrul de casă, a fișelor de cont analitice pentru veniturile realizate, respectiv nedepunerea declarațiilor de impozite și taxe și a declarațiilor anuale de impozit pe profit, organele fiscale au procedat la stabilirea veniturilor realizate prin estimare și a rezultat un impozit total în sumă de 204.020 RON.

Impozitul pe profit datorat bugetului de stat s-a stabilit prin aplicarea cotei de 16%, conform prevederilor art. 17 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. cu modificările și completările ulterioare, asupra profitului impozabil, rezultat ca diferență dintre venituri și cheltuieli, reîntregit cu veniturile estimate. La calculul profitului impozabil s-au luat în calcul atât veniturile înscrise în facturile fiscale puse la de D.G.F.P. Argeș, facturile fiscale/facturi cu regim intern de numerotare, cât și veniturile estimate din facturile considerate folosite. Întrucât organele fiscale nu au putut intra în posesia documentelor justificative de achiziție a mărfurilor sau alte cheltuieli, acestea s-au aflat în imposibilitatea stabilirii cheltuielilor aferente veniturilor realizate.

Cheltuielile trebuie justificate cu documente, în absența documentelor acestea sunt nedeductibile, astfel profitul impozabil stabilindu-se la nivelul veniturilor. Situația privind calculul impozitului pe profit aferent facturilor găsite conform recapitulației a relevat următoarele valori: anul 2006: impozit în sumă de 15.927,24 RON, anul 2007: impozit în sumă de 15.927, 24 RON. Astfel, valoarea totală a impozitului pe profit stabilit suplimentar de către organele fiscale în sumă totală de 235.874,84 RON este compusă din: - suma de 31.854,48 RON reprezentând impozitul pe profit stabilit în baza facturilor fiscale, respectiv în baza facturilor cu regim intern de numerotare transmise de către D.G.F.P.

Argeș - Activitatea de Inspecție Fiscală. Starea de fapt astfel prezentată a fost reținută pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale respectiv: - proces-verbal constatare a efectuării actelor premergătoare, - sesizarea A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov - Activitatea de Inspecție Fiscală - Serviciul de Inspecție Fiscală, - raportul de inspecție fiscală, - proces-verbal din 29 ianuarie 2010 al organelor fiscale și anexele, - informații comunicate de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov, - acte comunicare și demersuri în vederea efectuării inspecției fiscale la SC T.P. SRL, - adresă A.N.A.F. - D.G.F.P. - A.F.P. Râșnov către D.G.F.P. Brașov - Serviciul Control Fiscal nr. 4 privind copii ale declarațiilor, bilanțurilor depuse de către SC T.P.

SRL în perioada 01 ianuarie 2004 - 30 octombrie 2009 și centralizatorul acestora, - 31 facturi fiscale, în copie, emise în perioada 26 octombrie 2006 - 15 februarie 2007 de către SC T.P. SRL către SC E.M.S. SRL, - 11 facturi cu regim intern de numerotare, în copie, emise în perioada 03 aprilie 2007 - 26 aprilie 2007 de către SC T.P. SRL către SC E.M.S. SRL, - declarație olografă a făptuitorului dată la data de 26 aprilie 2010 în care acesta a recunoscut neînregistrarea facturilor emise către SC E.M.S. SRL Rucăr în perioada 2006-2007, însă a susținut că nu a avut intenția de a se sustrage de la plata impozitului datorat statului, ci situația a scăpat de sub control și nu a mai putut ține evidențele contabile în condițiile în care contabilul societății P.M.

s-a îmbolnăvit grav și ulterior a decedat. În fața instanței la cererea apărătorului ales instanța a încuviințat în apărare audierea a 2 martori - contabilul și gestionarul societății, fără date de stare civilă și depunerea de înscrisuri contabile, însă în condițiile în care apărătorul nu a putut comunica datele de stare civilă și nu a depus aceste înscrisuri, deși s-au acordat mai multe termene de judecată în acest scop justificând că inculpatul nu i-a comunicat aceste date și înscrisuri, instanța a constatat imposibilitatea obiectivă de administrare a acestor probe în apărare. În drept, s-a apreciat că f apta inculpatului P.T.C. care, în calitate de administrator al SC T.P. SRL Râșnov , în baza aceleiași rezoluții infracționale , în perioada 26 octombrie 2006 - 26 aprilie 2007 a emis un număr de 42 de facturi către SC E.M.S.

SRL Rucăr în valoare totală de 199.091 RON, pe care nu le-a înregistrat în evidența contabilă a societății pe care o administra, sustrăgându-se în acest mod de la plata impozitului pe profit datorat bugetului de stat în sumă de 31.854,48 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (42 de acte materiale). Infracțiunea de evaziune fiscală săvârșită de către învinuitul P.T.C. a fost săvârșită în formă continuată, pentru fiecare factură emisă identificată și neînregistrată având corespondența unui act material din conținutul formei continuate.

În legătură cu încadrarea juridică dată faptei și cu stabilirea vinovăției se fac următoarele precizări: potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, constituie infracțiunea de evaziune fiscală omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. În ceea ce privește „obligațiile fiscale” ce sunt definite în art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 ca fiind obligațiile prevăzute de C. fisc. și C. proc. fisc. este de menționat faptul că societatea administrată de către inculpat datora ca principale impozite directe - impozit pe profit.

În sistemul fiscal românesc baza de calcul sau materia impozabilă reprezintă elementul pe care se fundamentează calculul impozitului, astfel că, uneori obiectul impozabil reprezintă și baza de calcul. În cazul veniturilor- salarii, profit, TVA, baza de calculare în vedere determinarea acestui obiect impozabil, iar în alte cazuri, baza de calcul diferă de obiectul impozabil și apare sub forma unui element distinct (în cazul impozitului pe clădiri obiectul impozabil este imobilul iar baza de calcul este valoarea impozabilă a clădirii). Datorită caracterului extrem de divers al materiei impozabile, se folosesc mai multe metode de evaluare printre care amintim evaluarea directă - pe baza declarațiilor contribuabililor și evaluarea indirectă (prin prezumție) - pe baza declarațiilor terților, pe baza semnelor exterioare sau forfetară, prima dintre aceste metode impunându-se în fața celorlalte care fie au fost abandonate, fie reduse ca pondere.

Metoda de evaluare a bazei de calcul prin intermediul declarației de impunere a contribuabililor (autoimpunere) se bazează pe onestitatea acestora. Contribuabilii au rolul central în activitatea de gerare a obligațiilor fiscale, astfel că evaluarea materiei impozabile se realizează cu participarea directă a acestora pe baza declarațiilor lor, considerent pentru care contribuabilii au obligația de a evidenția strict toate veniturile susceptibile de a fi obiect al impunerii, de a întocmi și de a înainta la organelor fiscale declarații fidele ale acestora. Analiza actelor existente la dosar demonstrează faptul că inculpatul are calitatea de subiect activ al acestei infracțiuni, întrucât acesta a fost administrator al SC T.P.

SRL Râșnov , iar potrivit prevederilor art. 10 din Legea nr. 82/1991 răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) din același act normativ revine administratorului. De asemenea, inculpatul, în această calitate, cunoștea foarte bine obligativitatea legală impusă de prevederile Legii nr. 571/2007 privind C. fisc. de relevare a veniturilor obținute de societate, de declarare, de reținere și plată a impozitelor datorate pentru acestea, însă nu a făcut acest lucru cu scopul cert de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat. Orice persoană juridică implicată în activități de natură comercială are obligația de a evidenția și declara veniturile obținute indiferent de natura activităților prestate ori împrejurărilor concrete de desfășurare a activității.

Pornind de la premisa că obiectul material îl reprezintă bunul împotriva căruia se îndreaptă nemijlocit acțiunea sau inacțiunea incriminată, infracțiunea prevăzută în art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 nu are obiect material. Bunul sau sursa impozabilă asupra căreia se exercită acțiunea de ascundere nu reprezintă obiectul material al infracțiunii, întrucât acestea nu sunt lezate în integritatea lor prin executarea infracțiunii. În această modalitate, infracțiunea este o infracțiune la asietă, ascunderea bunului sau a sursei impozabile sau taxabile înseamnă sustragerea inculpatului de la stabilirea impunerii, cauzând un prejudiciu bugetului general consolidat față de care obligația fiscală există.

Infracțiunea de evaziune fiscală în oricare dintre modalitățile prevăzute de Legea nr. 241/2005 la art. 9 este o infracțiune care se săvârșește cu intenție directă calificată prin scop. Ceea ce subzistă în mod lipsit de echivoc a rezultat doar în privința prejudiciului în valoare de 31.854,48 RON reprezentând valoarea impozitului pe profit stabilit în baza facturilor fiscale, respectiv în baza facturilor cu regim intern de numerotare transmise de către D.G.F.P. Argeș - Activitatea de Inspecție Fiscală și anume: 21 facturi fiscale emise în perioada 26 octombrie 2006 - 30 decembrie 2006 de către SC T.P. SRL către SC E.M.S. SRL, 10 facturi fiscale emise în perioada 04 ianuarie 2007 - 15 februarie 2007 de către SC T.P.

SRL către SC E.M.S. SRL, 11 facturi emise în perioada 03 aprilie 2007 - 26 aprilie 2007 de către SC T.P. SRL către SC E.M.S. SRL. Cu prilejul singurei ocazii în care a putut fi ascultat, respectiv la 26 aprilie 2010 în faza actelor premergătoare, ulterior nemaiputând fi contactat, sustrăgându-se urmăririi penale și judecății la fond, existând indicii că a părăsit țara, aflându-se în Franța, inculpatul P.C.T. a menționat că veniturile realizate nu au fost înregistrate în contabilitate din cauza contabilului P.M., a cărui sănătate precară nu i-a mai permis să-și desfășoare activitatea, precizând că ulterior a și decedat.

Sediul legal al răspunderii administratorilor se găsește în dispozițiile normative consacrate prin Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, coroborate cu cele prevăzute în Legea nr. 82/1991 . Astfel, art. 73 alin. ( 1 ) din Legea nr. 31/1990 stabilește că „ Administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru: (...) c) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere; ( …) e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun”, iar art. 10 din Legea nr. 82/1991 stabilește la alin. ( 1 ) că „Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii unității respective”.

În lumina celor expuse, s-a apreciat că în cauză este dovedită intenția inculpatului de a nu înregistra veniturile obținute în scopul de a nu achita către bugetul general consolidat al statului obligatiile fiscale aferente a impozitului pe profit în cuantum de 31.854,48 RON aferent anilor fiscali 2006 și 2007. În ceea ce privește individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. respectiv pericolul social relativ moderat al faptei, împrejurările săvârșirii acesteia, numărul relativ mare al actelor materiale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului. Acesta era în vârstă de 50 ani la data epuizării infracțiunii, fără antecedente penale , care s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești, fiind reprezentat în faza de judecată de apărător ales.

Față de cele expuse, Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată peste minimul special respectiv pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată - 42 acte materiale, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b). Apreciind că scopul aflictiv și moralizator al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție în temeiul art. 86 1 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului, stabilind un termen de încercare de 5 ani.

Sub aspectul laturii civile fundamentarea acțiunii civile exercitată în cadrul procesului penal se realizează pe dispozițiile art. 14 C. proc. pen. și art. 1349 din noul C. civ., respectiv pe răspunderea civilă delictuală. Aceasta presupune ca prejudiciul să fie cert și nerecuperat, comiterea unei fapte ilicite și legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită. Prejudiciul cert presupune că este sigur în ce privește existența sa și în privința posibilităților de evaluare. Potrivit dispozițiilor art. 67 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind C. proc.

fisc., dacă organul fiscal nu poate determina mărimea bazei de impunere, acesta trebuie să o estimeze; în acest caz trebuie avute în vedere toate datele și documentele care au relevanță pentru estimare; estimarea constă în identificarea acelor elemente care sunt cele mai apropiate situației de fapt fiscale; iar, în situațiile în care, potrivit legii, organele fiscale sunt îndreptățite să estimeze baza de impunere, acestea vor avea în vedere prețul de piață al tranzacției sau bunului impozabil, astfel cum este definit de C. fisc. Prin urmare, chiar legiuitorul a menționat că estimarea are rolul de a stabili elementele care să conducă la determinarea unei baze de impunere cât mai aproape de realitate, această operațiune neputându-se transforma într-una bazată doar pe presupuneri și aprecieri de ordin general cum este cazul în speță.

Astfel, estimarea efectuată de A.N.A.F se întemeiază pe presupunerea ca toate formulare fiscale achiziționate de SC T.P. SRL Brașov ar fi fost folosite de aceasta și ar fi avut aceeași valoare cu celelalte facturile fiscale identificate ca neînregistrate în evidentele fiscale ale societății, aspecte care nu pot fi apreciate ca îndeplinind exigențele prevăzute de art. 67 din O.G. nr. 92/2003 și art. 1349 din noul C. civ. Pe de altă parte, potrivit art. 14 alin. (2) C. proc. pen., în cadrul procesului penal acțiunea civilă poate fi doar alăturată acțiunii penale, ori atâta timp cât acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare relativ la infracțiunea fiscală prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 relativ la prejudiciul în sumă de 204.020,36 RON reprezentând impozitul pe profit estimat stabilit în baza art. 67 din O.G.

nr. 92/2003 privind C. proc. fisc., constatându-se că aceasta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, lipsindu-i latura subiectivă astfel că prin actul de sesizare s-a dispus n eînceperea urmăririi penale față de P.C.T. este evident că pretențiile civile nu mai pot primi o rezolvare decât prin introducerea unei cereri pe cale separată, la instanța civilă.

În consecință instanța a constatat, raportat la materialul probator dezvoltat mai sus, că în condițiile în care nu există date, documente și informații în sensul că societatea ar fi desfășurat și alte activități neînregistrate în evidențele fiscale, prejudiciul pe care partea civilă îl solicită în urma estimării - suma de 204.020,36 RON plus majorări și penalități de întârziere în cuantum de 149.456 RON nu este cert în ce privește existența și cuantumul său, astfel că s-a reținut în sarcina inculpatului similar procurorului în rechizitoriu doar prejudiciul stabilit pe baza facturilor identificate ca neînregistrate, respectiv 31.854,48 RON impozit pe profit pentru perioada 26 octombrie 2006 - 26 aprilie 2007 la care se adaugă dobânzi și majorări de întârziere până la data executării efective, acesta fiind prejudiciul cert în cauză.

Referitor la reținerea în cuantumul prejudiciului a majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere, au fost avute în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 care reglementează principiul acoperirii integrale a prejudiciului cauzat prin săvârșirea unei fapte de evaziune fiscală prevăzută în acesta lege. Infracțiunile de evaziune fiscală sunt reglementate prin art. 9 alin. (1) lit. a)-g), alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005. Art. 9 alin. (1) sancționează faptele de evaziune fiscală săvârșite într-una din variantele reglementate la lit. a)-g) săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale obligațiile fiscale reprezintă obligațiile prevăzute de C. fisc.

și de C. proc. fisc. Art. 2 C. fisc. prevede că impozitele și taxele reglementate prin prezentul cod sunt următoarele: impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, impozitul obținut pe veniturile obținute în România de nerezidenți, impozitul pe reprezentanțe, taxa pe valoarea adăugată, accizele și impozitele și taxele locale. Potrivit art. 22 C. proc. fisc.

„Prin obligații fiscale, în sensul prezentului cod, se înțelege: a) obligația de a declara bunurile și veniturile impozabile, sau, după caz, impozitele,taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului consolidat de stat; b) obligația de a calcula și de a înregistra în evidențele contabile și fiscale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat al statului; c) obligația de a plăti la termenele legale impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat; d) obligația de a plăti dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, aferente impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, denumite în continuare obligații de plată accesorii.

Având în vedere că dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 fac referire expresă la obligațiile fiscale prevăzute de C. fisc. și la cele prevăzute de C. proc. fisc., iar art. 22 lit. d) din acest cod prevede că obligațiile fiscale sunt dobânzile, penalitățile de întârziere sau majorările de întârziere și văzând dispozițiile art. 14 alin. (4) C. proc. pen. în sensul că se acordă despăgubiri bănești pentru folosul de care a fost lipsită partea civilă, instanța a admis pretențiile părții civile și l-a obligat pe inculpat la plata acestor obligații accesorii în cuantumul prejudiciului cauzat bugetului general consolidat al statului. În consecință în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 1349 din noul C. civ.

l-a obligat pe inculpatul P.C.T. să plătească părții civile Statul Român, prin A.N.A.F., reprezentată prin D.G.F.P. Brașov, suma de 31.854,48 RON plus majorări și penalități de întârziere de la data epuizării faptei (26 aprilie 2007) și până la data recuperării integrale a prejudiciului, respingând restul pretențiilor ca neîntemeiate. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul P.C.T. și partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov. Inculpatul P.C.T. solicită achitarea în baza art. 11 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. În motivarea apelului se arată că faptei îi lipsește latura subiectivă și anume intenția, inculpatul având o persoană, expertul contabil P.M.

care întocmea toate evidențele contabile, că nu există o expertiză contabilă efectuată pe baza actelor contabile, existând doar probe indirecte care să demonstreze vinovăția acestuia. În subsidiar se solicită schimbarea modului de executare, într-o pedeapsă cu suspendare condiționată deoarece inculpatul se află în executarea unor contracte de muncă în Franța care au ca obiect exploatări forestiere, unde își schimbă adresa în funcție de fondul forestier pe care îl exploatează. Partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov, a formulat apel, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 204.020,36 RON reprezentând obligații fiscale, acestea fiind stabilite pe baza unui act administrativ fiscal necontestat și având un caracter cert, lichid și exigibil.

În motivarea apelului se arată că atât timp cât legiuitorul a prevăzut posibilitatea estimării bazei de impunere, obligațiile fiscale raportate la acestea sunt datorate la bugetul consolidat al statului, în conformitate cu art. 67 din O.G. nr. 92/2003, instanța trebuind să observe vinovăția administratorului societății care pe perioada efectuării inspecției fiscale nu a prezentat registrele contabile obligatorii, registrul jurnal, registrul inventar și cartea mare conform Legii nr. 82/1991, balanțele de verificare, bilanțurile contabile, precum și registrele auxiliare, astfel cum s-a reținut în raportul de inspecție fiscală din 29 ianuarie 2010 și decizia de impunere din 29 ianuarie 2010. S-a mai arătat că și dispoziția privind instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor inculpatului trebuie să se raporteze și la prejudiciul în cuantum de 204.020,36 RON care este datorat părții civile Statul Român, prin A.N.A.F.

În apel au fost depuse înscrisuri de către inculpatul P.C.T., constând în copia unui contract individual de muncă și copia unui contract de exploatare a lemnului în limba franceză și tradus, și a fost ascultat inculpatul P.C.T. în conformitate cu art. 378 alin. (1 1 ) C. proc. pen., în condițiile în care acesta nu a fost ascultat la instanța de fond. Prin decizia penală nr. 102/Ap din 24 septembrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul declarat de inculpatul P.C.T., împotriva sentinței penale nr. 103 din 05 aprilie 2013 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 7061/62/2012, pe care a desființat-o în ceea ce privește modalitatea de executare a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului P.C.T., și rejudecând: În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului P.C.T.

pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, a suspendat și executarea pedepselor accesorii. În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului P.C.T. asupra dispozițiilor art. 83 și 84 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. A menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate. A respins apelul declarat de partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov împotriva aceleiași hotărâri. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Brașov la plata sumei de 200 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov. Prin motivele de recurs depuse la dosar, recurenta parte civilă apreciază că decizia pronunțată de instanța de apel este netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit s-a menținut respingerea pretențiilor civile cu titlu de prejudiciu, stabilite de organele fiscale în ce privește pe inculpatul P.C.T. În susținerea acestor critici, recurenta parte civilă nu a invocat nici un caz de casare, solicitând admiterea recursului și să se rețină că prejudiciul reclamat este corect evidențiat prin acte administrative fiscale temeinice și legale și că scot în evidență vinovăția inculpatului cu privire la stabilirea impozitului pe profit în cuantum de 204.020,36 RON.

Analizând decizia penală atacată în raport de disp. art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanța de recurs analizează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385 9 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de partea civilă nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare: Înalta Curte amintește că decizia penală nr. 102/Ap, împotriva căreia partea civilă a declarat recurs, a fost pronunțată la data de 24 septembrie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care a fost modificat conținutul art. 385 9 C. proc.

pen., prin abrogarea unor cazuri de casare și prin modificarea conținutului cazurilor de casare rămase în vigoare. În caza dedusă judecății, deși recurenta parte civilă nu a indicat expres cazul de casare pe care îl invocă, criticile formulate s-ar putea circumscrie doar cazului prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. care privește greșita aplicare a legii, însă Înalta Curte reține că acest motiv de casare nu este incident în cauză. Astfel, cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. se referă la situația în care hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. Or, niciuna din aceste situații reglementate de dispozițiile legale evocate nu se regăsește în cauza dedusă judecății.

Recurenta parte civilă critică modul de soluționare a cererii de constituire ca parte civilă în cauză, ori din acest punct de vedere, apreciază Înalta Curte că nu poate supune analizei aceste motive de recurs prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., caz de casare care se referă doar la „chestiuni de drept”, iar soluționarea cererii de constituire ca parte civilă, ca atribut exclusiv al instanței de judecată, nu constituie o astfel de chestiune de drept care să fie aptă să atragă incidența cazului de casare prev. de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen. De altfel, din expunerea de motive a Legii nr. 2/2013 rezultă că una din necesitățile ce au determinat emiterea acestei legi a fost transformarea Înaltei Curți de Casație, astfel încât este lipsit de sens de a proroga incidența unor cazuri de casare asupra unor probleme ce exced conținutului acestora.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva deciziei penale nr. 102/Ap din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 275 C. proc. pen., va fi obligată recurenta parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov împotriva deciziei penale nr. 102/Ap din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul P.C.T. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2014.