ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2589/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta SC P.A. SA a chemat în judecată pe pârâta SC E.T. SRL București si a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 12 mai 2007 și repunerea părților în situația anterioară., în sensul obligării pârâtei la restituirea sumei de 45.000 euro, urmând ca reclamanta să restituie bunurile primite de la pârâtă ca și cumpărătoare. În motivarea cererii reclamanta a arătat că a intrat în raporturi juridice cu pârâta ca urmare a derulării procedurii de organizare judiciară în care figurează ca societate în insolvență SC I. SA Timișoara, iar în cadrul dosarului de faliment judecătorul sindic a dispus ca reclamanta să procedeze la vânzarea bunurilor mobile proprietatea debitoarei, bunuri aflate în gaj și în custodia pârâtei.

Judecătorul sindic prin încheierea de ședință din data de 11 mai 2007, a încuviințat încheierea contractului de vânzare cumpărare dintre reclamantă în calitate de cumpărător și SC E.T. SRL în calitate de vânzător. Ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, a fost admis recursul declarat de debitoare și a fost respinsă cererea de ridicare a suspendării prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 și a fost respinsă cererea de încuviințare a încheierii contractului de vânzare cumpărare. În aceste condiții reclamanta a solicitat repunerea părților în situația anterioară, respectiv anularea contractului de vânzare cumpărare.

Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin Sentința nr. 986/PI din data de 9 octombrie 2009 a admis acțiunea precizată a reclamantei și a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți la data de 12 mai 2007 și a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 270.900 lei și dobânda aferentă cursului B.N.R. calculată până la 13 mai 2009 către reclamantă cât și restituirea către pârâtă a bunurilor obiect al contractului. Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut în considerente consecința celor dispuse prin hotărâre irevocabilă în sensul anulării contractului de vânzare cumpărare și repunerea părților în situația anterioară.

Buna credință invocată de pârâtă nu a fost reținută în condițiile în care ambele părți au fost de bună credință, perfectarea respectivului contract de vânzare cumpărare efectuându-se ca urmare a celor dispuse de judecătorul sindic, nerestituirea prețului de către vânzător echivalând cu o îmbogățire fără justă cauză. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC E.T. SRL București, iar Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 29/A din 9 februarie 2010 a anulat ca netimbrat apelul declarat de această parte. Decizia sus menționată a fost recurată de către pârâta SC E.T. SRL București, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut: Art. 1 din Legea 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta pârâtă SC E.T. SRL București nu a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010 cu mențiunea de a achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 8 dosar recurs).

În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC E.T. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 29/A din data de 9 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2010.