ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2589/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta SC P.A. SA a

chemat în judecată pe pârâta SC E.T. SRL București si a solicitat anularea

contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 12 mai 2007 și repunerea

părților în situația anterioară., în sensul obligării pârâtei la restituirea

sumei de 45.000 euro, urmând ca reclamanta să restituie bunurile primite de la

pârâtă ca și cumpărătoare.

În motivarea cererii reclamanta a

arătat că a intrat în raporturi juridice cu pârâta ca urmare a derulării procedurii

de organizare judiciară în care figurează ca societate în insolvență SC I. SA Timișoara,

iar în cadrul dosarului de faliment judecătorul sindic a dispus ca reclamanta

să procedeze la vânzarea bunurilor mobile proprietatea debitoarei, bunuri

aflate în gaj și în custodia pârâtei.

Judecătorul sindic prin încheierea de

ședință din data de 11 mai 2007, a încuviințat încheierea contractului de

vânzare cumpărare dintre reclamantă în calitate de cumpărător și SC E.T. SRL în

calitate de vânzător. Ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare, a

fost admis recursul declarat de debitoare și a fost respinsă cererea de

ridicare a suspendării prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 și a fost

respinsă cererea de încuviințare a încheierii contractului de vânzare

cumpărare.

În aceste condiții reclamanta a

solicitat repunerea părților în situația anterioară, respectiv anularea

contractului de vânzare cumpărare.

Tribunalul Timiș, secția comercială și

de contencios administrativ, prin Sentința nr. 986/PI din data de 9 octombrie 2009 a admis acțiunea precizată a reclamantei și a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare

încheiat între părți la data de 12 mai 2007 și a dispus repunerea părților în

situația anterioară încheierii contractului, în sensul obligării pârâtei la

plata sumei de 270.900 lei și dobânda aferentă cursului B.N.R. calculată până

la 13 mai 2009 către reclamantă cât și restituirea către pârâtă a bunurilor

obiect al contractului.

Pentru a dispune astfel tribunalul a

reținut în considerente consecința celor dispuse prin hotărâre irevocabilă în

sensul anulării contractului de vânzare cumpărare și repunerea părților în

situația anterioară. Buna credință invocată de pârâtă nu a fost reținută în

condițiile în care ambele părți au fost de bună credință, perfectarea

respectivului contract de vânzare cumpărare efectuându-se ca urmare a celor

dispuse de judecătorul sindic, nerestituirea prețului de către vânzător

echivalând cu o îmbogățire fără justă cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâta SC E.T. SRL București, iar Curtea de Apel Timișoara, secția comercială,

prin decizia civilă nr. 29/A din 9 februarie 2010 a anulat ca netimbrat apelul declarat de această parte.

Decizia sus menționată a fost recurată

de către pârâta SC E.T. SRL București, în temeiul motivului de nelegalitate

prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Ca o

chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la

art. 11 și 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în

examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea

acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții,

formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut:

Art. 1

din Legea 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că

acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor

judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de

persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc

anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că recursul declarat de către recurenta pârâtă SC E.T. SRL București nu

a fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind

citată pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010 cu mențiunea de a

achita, taxa judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar (fila 8 dosar

recurs).

În raport de împrejurarea că recurenta

nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă

pentru termenul de judecată din data de 2 iulie 2010, când procedura de citare

a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.

20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35

pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art.

9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și

să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta SC

E.T. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 29/A din data de 9 februarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2

iulie 2010.