ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3735/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3735/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința nr. 1217/Com din 26 septembrie
2007, Tribunalul Bihor, secția comercială, a respins cererea formulată de
reclamanta B.C.C.C. București - prin Agenția Oradea, prin care aceasta a
solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a actului intitulat „cerere
de cumpărare”.
Soluția instanței de
fond a fost confirmată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, care prin Decizia nr. 7/C/A din 29 ianuarie
2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei B.C.C.C. București - prin Agenția
Oradea.
Împotriva sus
menționatei decizii, la data de 25 martie 2008, a declarat recurs reclamanta,
solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,
desființarea deciziei recurate și constatarea nulității înscrisului intitulat
„cerere de cumpărare”.
Înalta Curte, în
conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în
examinare cu prioritate excepția tardivității declarării recursului, constată
următoarele:
Potrivit art. 301 C.
proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii
dacă legea nu dispune altfel (…)”, rezultând astfel că pentru exercițiul căii
de atac extraordinare a recursului, legiuitorul a instituit un termen legal de
15 zile, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia, partea
îndreptățită se poate adresa instanței.
Totodată, potrivit art.
129 C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în
condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, iar potrivit art.
103 același cod, neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea,
afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare
mai presus de voința ei.
Față de dispozițiile
sus citate, se constată că decizia recurată a fost comunicată la data de 27
februarie 2008, conform dovezii aflată la fila 23 dosar apel, iar recursul a
fost declarat la 25 martie 2008, cu depășirea intervalului de timp prevăzut de
lege.
Având în vedere că
termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale au ca scop asigurarea
disciplinei procesuale prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor,
Înalta Curte constată că recursul reclamantei B.C.C.C. București - prin Agenția
Oradea nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de dispozițiile art. 301
C. proc. civ. și că partea nu a făcut dovada că a fost împiedicată în
exercitarea în termen a dreptului de a declara recursul, printr-o împrejurare
mai presus de voința sa.
Față de
considerentele ce preced, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor
legale sus citate și va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanta B.C.C.C. București - prin Agenția Oradea, împotriva Deciziei
nr. 7/C/2008-A din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 decembrie 2008.