ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3681/2012

Asupra

admisibilității în principiu a contestației în anulare de fată; în baza actelor

de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 436 din

22 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul lași în Dosarul nr. 11628/2005 s-a

dispus condamnarea inculpatului M.M.l. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și 2 lit. b)

și c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. b) și art. 76 lit. b) C. pen.

l-au fost

interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În temeiul art.

88 C. pen. a fost dedusă perioada reținerii de o zi, respectiv din 28 martie 2005

până la 29 martie 2005.

S-a constatat

ca fiind recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate C.l.

împotriva

acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.M.l., criticând-o pentru motive de

nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia

penală nr. 86 din 7 decembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel lași s-a dispus

admiterea apelului declarat de inculpatul M.M.l. și în rejudecare a fost

înlăturată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) C. pen.

Împotriva ambelor

hotărâri a declarat recurs inculpatul M.M.l., solicitând casarea ambelor

hotărâri și reducerea pedeapsei, față de gradul de pericol social concret al

faptei săvârșite.

Prin Decizia penală

nr. 2636 din 16 mai 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 3955/45/2006, a fost respins, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.M.l. împotriva Deciziei penale nr. 86 din 7 decembrie

2006 pronunțată de Curtea de Apel lași, secția pentru minori și familie.

A fost obligat

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300

lei, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

decizii penale, la data de 28 aprilie 2012 contestatorul M.M.l. a formulat

contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen.,

susținând că la data de 16 mai 2007, când s-a judecat cauza în recurs, a fost

în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța de această

împiedicare.

Ulterior, la

data de 2 mai 2012, prin memoriul transmis Înaltei Curți de Casație și

Justiție, contestatorul a invocat și dispozițiile art. 386 lit. a) C. proc.

pen., susținând că nu a fost legal citat pentru termenul când s-a judecat

recursul, întrucât nu a primit citație la adresa unde locuia.

Examinând

admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulată de

contestatorul M.M.l., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia sunt remediate

erori ce nu pot fi înlăturate pe alte căi, fiind deci o cale de anulare pentru

vicii și nulități relativ la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în

cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, cu respectarea termenelor în

care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea

principiului stabilității hotărârilor judecătorești definitive.

Tocmai

caracterul de cale extraordinară a contestației în anulare, constituie o

garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate la îndemâna oricui

și oricând, de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile

judecătorești definitive.

Conform

dispozițiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a

contestației în anulare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a

cerințelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea

procesual-penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen.,

precum și invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac

exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.

Dispozițiile art.

388 C. proc. pen. prevăd că termenul în care poate fi introdusă contestația în

anulare pentru motivele prevăzute în art. 386 lit. a), c) și e), de către

persoana împotriva căreia se face executarea, este de 10 zile de la data

începerii executării.

În prezenta

cauză, cererea de contestație în anulare îndeplinește atât cerința respectării

termenului de introducere a acesteia, întrucât mandatul de executare a pedepsei

închisorii nr. 527/2006 din 15 mai 2007 emis de Tribunalul lași, privind pe

contestator, a fost pus în executare la data de 22 aprilie 2012 (conform

adresei I.G.P.R. din 23 aprilie 2012, existentă la fila 111 a Dosarului nr. 11628/99/2005

al Tribunalului lași), cât și cerința invocării de motive prevăzute în art. 386

C. proc. pen.

Însă,

contestatorul nu a invocat și nici nu a depus la dosar dovezi în sprijinul

cazului de contestație prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., pe care și-a

întemeiat cererea de contestație în anulare.

În ceea ce

privește cazul de contestație prevăzut de art. 386 lit. a) C. proc. pen.,

invocat de contestator, Înalta Curte constată că acesta nu mai poate fi luat în

discuție, existând autoritate de lucru judecat, întrucât prin Decizia penală nr.

1383 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 32/1/2008 a fost respinsă, ca nefondată, o altă cerere

de contestație în anulare formulată de contestator împotriva Deciziei penale nr.

2636 din 16 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în

temeiul acelorași dispoziții legale.

Astfel, nefiind

îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este

condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare, potrivit art. 391

alin. (2) C. proc. pen. , Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul M.M.l.

Totodată, în

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul M.M.l.

împotriva Deciziei penale nr. 2636 din 16 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 3955/45/2006.

Obligă

contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi, 13 noiembrie 2012.