ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3658/2012

Asupra

contestației în anulare de față, constată următoarele

Prin Decizia nr. 2108 din

14 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1808/59/2011, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția penală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de

petenta F.G. împotriva sentinței penale nr. 14/R din 26 ianuarie 2012 a Curții

de Apel Timișoara, secția penală, și s-a dispus obligarea recurentei la

cheltuieli judiciare către stat.

Petru a

se pronunța astfel s-a reținut, în esență, că soluția atacată cu recurs a fost

soluționată în condițiile dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. în

condițiile în care art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. nu permitea

formularea nici unei căi de ataca în acest context procesual.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea F.G.,

criticând decizia atacată pentru greșita dispoziție de obligare a sa la

cheltuieli judiciare către stat, solicitând anularea taxei stabilite.

De

asemenea a făcut referire la soluționarea greșită a cauzei pe fond de

netrimitere în judecată a intimaților.

Cauza a

fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 4861/1/2012. Examinând cauza

în raport de motivele invocate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că cererea de contestație în anulare este

inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:

Prin

urmare, pentru a fi însă admisibilă contestația în anulare îndreptată împotriva

unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile

enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, contestația să fie

făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute

de art. 386 C. proc. pen., iar în susținerea contestației să fie depuse ori să

se invoce dovezi aflate la dosarul cauzei.

Or, în

speță, nu s-au invocat situații de felul celor prevăzute la art. 386 C. proc.

pen., contestatoarea manifestându-și nemulțumirea atât cu privire la soluția,

pe fondul cauzei, pronunțată de instanța de fond și ulterior de instanța de

recurs, cât și față de dispoziția de obligare a petentei la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru

aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul invocat de contestatoarea

F.G., în sensul celor arătate, nu face parte din textele incidente pentru a fi

admisibilă această cale extraordinară de atac așa cum prevăd r cazurile de

contestație enumerate expres și limitativ la art. 386 C. proc. pen.

Pe de

altă parte, Înalta Curte constată că nu au fost invocate nici măcar formal

dispozițiile legale pe baza cărora își întemeiază motivele contestației în

anulare.

Așa

fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația

în anulare formulată de contestatoarea F.G. împotriva Deciziei

penale

nr. 2108 din 14 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală, pronunțată în Dosarul nr. 1808/59/2011.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va dispune obligarea

contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului

prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea F.G.

împotriva Deciziei penale nr. 2108 din 14 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1808/59/2011.

Obligă

contestatoarea la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 8 noiembrie 2012.