ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3658/2012

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele Prin Decizia nr. 2108 din 14 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 1808/59/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de petenta F.G. împotriva sentinței penale nr. 14/R din 26 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, și s-a dispus obligarea recurentei la cheltuieli judiciare către stat. Petru a se pronunța astfel s-a reținut, în esență, că soluția atacată cu recurs a fost soluționată în condițiile dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen. în condițiile în care art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen. nu permitea formularea nici unei căi de ataca în acest context procesual.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea F.G., criticând decizia atacată pentru greșita dispoziție de obligare a sa la cheltuieli judiciare către stat, solicitând anularea taxei stabilite. De asemenea a făcut referire la soluționarea greșită a cauzei pe fond de netrimitere în judecată a intimaților. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 4861/1/2012. Examinând cauza în raport de motivele invocate și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează: Prin urmare, pentru a fi însă admisibilă contestația în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc.

pen., respectiv, contestația să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în susținerea contestației să fie depuse ori să se invoce dovezi aflate la dosarul cauzei. Or, în speță, nu s-au invocat situații de felul celor prevăzute la art. 386 C. proc. pen., contestatoarea manifestându-și nemulțumirea atât cu privire la soluția, pe fondul cauzei, pronunțată de instanța de fond și ulterior de instanța de recurs, cât și față de dispoziția de obligare a petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul invocat de contestatoarea F.G., în sensul celor arătate, nu face parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac așa cum prevăd r cazurile de contestație enumerate expres și limitativ la art. 386 C. proc.

pen. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu au fost invocate nici măcar formal dispozițiile legale pe baza cărora își întemeiază motivele contestației în anulare. Așa fiind, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea F.G. împotriva Deciziei penale nr. 2108 din 14 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1808/59/2011. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va dispune obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea F.G. împotriva Deciziei penale nr. 2108 din 14 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1808/59/2011. Obligă contestatoarea la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2012.