ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2562/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2562/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 141 din 9

martie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art. 183 C. pen., cu

aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul C.M. la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare în condițiile art.

57, art. 71 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

reținerea și arestul preventiv, începând cu data de 11 octombrie 2011, la zi.

S-a luat act că partea civilă C.A.M.,

nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la 1500 lei

cheltuieli judiciare către stat, din 50 lei reprezentând V4 onorariu avocat

oficiu.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Argeș, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv,

inculpatul C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de

moarte, prevăzută și pedepsită de art. 183 C. pen., în fapt, s-a reținut că

inculpatul C.M. era angajat la o societate cu sediul în Pitești, dar cu punct

de lucru în localitatea Satu Mare, motiv pentru care acesta lipsea de la

domiciliu o perioadă mai lungă de timp.

În dimineața zilei de 10 octombrie 2011,

inculpatul se pregătea să plece la locul său de muncă. În jurul orelor 10,00,

acesta a primit un telefon mobil, de la un număr necunoscut, mai multe mesaje

scrise în care se susținea că soția sa C.I. ar avea relații cu anumiți bărbați

din comună. Pentru că inculpatul C.M. nu știa să utilizeze foarte bine

telefonul mobil,

i-a

solicitat șotiei

să-i citească mesajele primite, lucru pe care aceasta l-a și făcut. Conform

declarației inculpatului, după ce i-au fost citite mesajele, acesta și-a

continuat pregătirile pentru a pleca la serviciu, fără să angajeze vreo

discuție cu soția sa referitoare la mesaje, însă a plecat supărat de acasă.

Inculpatul a plecat împreună cu colegii săi de serviciu, martorii P.G. și M.I.,

cu autoturismul acestuia din urmă, spre Pitești, urmând ca apoi să continue

drumul spre Satu Mare. Pe drum, inculpatul a primit din nou mesaje pe telefonul

mobil, de la același număr necunoscut, având aceeași temă cu mesajele primite

la domiciliu, motiv pentru care a hotărât, când va ajunge în Pitești, să solicite

reprezentanților societății unde era angajat, să-i aprobe efectuarea unor zile

din concediul de odihnă, pentru a clarifica această situație. De asemenea,

inculpatul le-a povestit colegilor de serviciu despre mesajele primite, care

făceau referire la soția sa.

Întrucât inculpatul avea asupra sa un

pachet pe care trebuia să-l ducă unei rude din municipiul Râmnicu Vâlcea, a

continuat drumul de la Pitești la Râmnicu Vâlcea, împreună cu colegii

menționați mai sus. Din declarațiile martorilor menționați, rezultă faptul că

inculpatul și-a anunțat telefonic soția despre intenția sa de a se întoarce la

domiciliu, iar pe drum acesta nu a făcut nici o afirmație cu privire la

intenția de a-i face vreun rău soției sale, precizând că vrea să meargă la

operatorul de telefonie mobilă pentru a afla cine îi trimite mesajele. în

municipiul Râmnicu Vâlcea a predat pachetul rudei sale, după care s-a întors

spre localitatea de domiciliu, ajungând acasă in jurul orelor 21,00, conform

declarației acestuia. Ajuns la domiciliu, fiind și sub influența băuturilor

alcoolice, conform declarației acestuia, a purtat o discuție cu soția sa

referitoare la mesajele pe care acesta le-a primit pe telefonul mobil. În

timpul discuției, inculpatul a declarat că s-a enervat și a lovit-o pe soția sa

cu pumnul în zona feței, iar aceasta a căzut la pământ.

Când se afla căzută la pământ,

inculpatul a început să o lovească cu picioarele și cu un baston de cauciuc,

conform declarației acestuia, loviturile fiind aplicate pe spate, fese și

coapse. n timp ce era lovită, soția sa i-a spus că se simte rău și că vrea să

sune la ambulanță. Acesta nu a mai lovit-o și

i-a

dat telefonul mobil pentru a suna la ambulanță, lucru pe care soția sa la și

făcut. De asemenea, inculpatul a susținut că, văzând starea în care aceasta se află,

a încercat o ajute să-și revină, însă nu a mai putut să facă nimic, după care

și-a sunat fiica și pe fratele său, numitul C.B., cărora le-a spus că soția sa

a decedat, lucru confirmat și de aceștia în declarațiile date. În momentul

incidentului, în locuința soților C. nu se mai aflau alte persoane.

La sosirea ambulantei, cadrele

medicale au constatat că soția inculpatului a decedat, ulterior aceasta fiind

transportată la Prosectura Spitalului Județean.

Conform raportului de necropsie

(autopsie) nr. 234/B/2011, s-a reținut că moartea numitei C.I. a fost violentă,

între leziunile de violență și deces existând legătură directă de cauzalitate.

Cu ocazia audierii în cadrul

cercetării judecătorești, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, întocmai

cum a fost reținută în rechizitoriu, solicitând, totodată, aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., în această situație înțelegând să nu mai

solicite administrarea probelor, fiind de acord cu cele administrate în cadrul

urmăririi penale.

A constatat instanța de fond că fapta

inculpatului C.M., care în noaptea de 10 octombrie 2011, pe fondul unui

conflict generat de gelozie, i-a aplicat soției sale, C.I., mai multe leziuni

care au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptă prevăzută și pedepsită

de art. 183 C. pen., pentru care a fost condamnat la pedeapsa cu

închisoarea, cu executare în condițiile art. 57, art. 71 C. pen., raportat la art.

64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

La aplicarea și individualizarea

pedepsei, instanța de fond a avut în vedere atât gradul de pericol social al

faptei, cât și împrejurările în care s-a săvârșit și persoana inculpatului,

care este infractor primar, a regretat fapta o și a recunoscut-o în totalitate,

înțelegând să solicite aplicarea dispozițiilor art. 320

l

alin. (7) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul C.M.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș

a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 183 C. pen., în art.

174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. și confiscarea bastonului de cauciuc,

față de prevederile art. 118 C. pen.

Inculpatul a solicitat

reindividualizarea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C.

pen.

Prin decizia penală nr. 45/ A din 10

mai 2012, Curtea de Apel Pitești a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Argeș, împotriva sentinței penale nr. 141 din 9 martie 2012 a

Tribunalului Argeș. A desființat în parte sentința și în baza art. 334 C. proc.

pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 183 C.

pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C.

pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) – e) C.

pen.

A dispus ca pedeapsa principală să se

execute în condițiile art. 57 C. pen., cu aplicarea art. 71 C.

pen., în limitele prevăzute de art. 64 lit. a) – e) C. pen. Conform art. 118 alin.

(l) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a unui baston de

cauciuc cu lungimea de 43 cm., grosimea de circa 23-26 mm., de care s-a folosit

la comiterea faptei. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii și a

menținut starea de arest a inculpatului și a dedus la zi arestul preventiv.

A respins, ca nefondat, apelul

inculpatului C.M. împotriva aceleiași sentințe, pe care l-a obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța de apel a constatat că apelul

parchetului este întemeiat arătând că încadrarea juridică dată faptelor în

actul de sesizare s-a întemeiat pe o interpretare greșită a probelor dosarului.

A reținut instanța de apel că

distincția dintre infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte și omor,

trebuie să se efectueze pe teren subiectiv, pentru a se stabili în contextul

acțiunilor inculpatului, care a fost poziția acestuia față de faptă și urmările

sale, iar în cauză, este vorba de o activitate violentă îndreptată împotriva

soției sale, pe care inculpatul a întreprins-o o datorită unor mesaje

telefonice ce i-au stârnit gelozia. Consecința acestei activități a fost moartea

soției, o urmare, așadar, identică cu cea care se regăsește în cazul

infracțiunii de omor.

A constatat instanța de apel,

examinând planșele foto depuse la dosar, cât și raportul de necropsie al

cadavrului, că moartea numitei C.I., s-a datorat șocului traumatic survenit în

urma unui politraumatism cu multiple echimoze și hematoame, ce ocupă circa 80 %

din suprafața corpului, în alți termeni, decesul victimei a intervenit datorită

durerii consecutive leziunilor nenumărate ce au acoperit aproape toată suprafața

corpului.

Astfel, deși inculpatul nu și-a propus

să suprime viața victimei, a acționat totuși în această direcție, asumându-și

un asemenea deznodământ, ceea ce din punct de vedere subiectiv, se înscrie în

forma de vinovăție a intenției indirecte, specifică infracțiunii de omor, așa

cum corect a susținut parchetul în motivele de apel. Perseverența cu care

inculpatul a aplicat numeroase lovituri cu pumnii și cu un baston din cauciuc,

multitudinea loviturilor, locul aplicării lor, intensitatea acestora pe tot

corpul victimei, demonstrează, intenția indirectă de a ucide, ceea ce a dus la

schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea de lovituri

cauzatoare de moarte în infracțiunea de omor calificat, având în vedere

calitatea subiectului pasiv.

A mai constatat instanța de apel că

prima instanță nu a dispus, în conformitate cu prevederile art. 118 alin. (l) lit.

b) C. proc. pen., confiscarea bastonului de cauciuc pe care inculpatul l-a

folosit la comiterea faptei, aspect de nelegalitate corect sesizat de către

parchet.

În ceea ce privește apelul

inculpatului, instanța de apel a reținut că, prima instanță, raportat la

încadrarea juridică pe care a reținut-o, s-a înscris, din punct de vedere

sancționator, în criteriile stabilite de legiuitor în art. 72 C. pen. și

datorită comportamentului sincer pe care inculpatul l-a adoptat în fața

instanței, recunoscându-și faptele, pedeapsa a fost coborâtă într-o măsură

semnificativă, ca o consecință a reținerii în favoarea acestuia a dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., cu toate acestea, însă, circumstanțele ce

caracterizează modul său de acțiune și urmărire deosebit de grave, susțin

alternativa executării pedepsei în regim de detenție și nu în altă modalitate,

astfel că din acest punct de vedere a apreciat inutilă orice fel de intervenție

în cadrul individualizării.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești criticând hotărârea sub

aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei susținând că în mod

greșit s-au aplicat ca pedeapsă accesorie și complementară interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) și e) C. pen.

Examinând decizia recurată în raport

de motivele de casare invocate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești,

dar și din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 385

6

alin. (l) și art. 385

7

din

același cod, înalta Curte constată că recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Pitești este întemeiat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., hotărârile o sunt supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit

individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât

cele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că în mod corect

s-a analizat întreg materialul probator și că pedeapsa astfel cum a fost

individualizată de instanța de apel, sub aspectul cuantumului aplicat, răspunde

atât principiului proporționalității între gravitatea faptei cât și scopului

prevăzut de art. 52 C. pen., având în vedere că pedeapsa este o măsură de

constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul acesteia fiind de

prevenirea săvârșirii de noi fapte penale.

Pe de altă parte însă, Înalta Curte

constată că recursul Parchetului este întemeiat în ceea ce privește greșita aplicare

a conținutului pedepsei accesorii și complementare a dispozițiilor prevăzute de

art. 64 lit. c) C. pen.

Instanța de apel a aplicat în mod

nejustificat pedeapsa accesorie și complementară prevăzută de dispozițiile art.

64

lit.

c) C. pen., referitoare la

interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de

a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul

pentru săvârșirea infracțiunii, întrucât în cauză nu se poate vorbi de o

profesie, funcție sau activitate de care s-a folosit inculpatul pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen., astfel că Înalta Curte

constată că se impune înlăturarea din cadrul pedepsei accesorii și

complementare aplicate inculpatului interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit.

c) C. pen.

Totodată, Înalta Curte constată că

potrivit dispozițiilor art. 3 și art. 7 din Legea nr. 76/2008, se impune

prelevarea de la inculpat a probelor necesare în vederea constituirii S.N.D.G.J.,

în raport de infracțiunea săvârșită, art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.

Astfel, infracțiunea de omor calificat

pentru care inculpatul a fost condamnat se regăsește printre cele prevăzute în

lista anexă a Legii nr. 76/2008 pentru care se poate dispune prelevarea de

probe biologice de la inculpat în vederea introducerii în S.N.D.G.J.

Înalta Curte apreciază că măsura

raportată la împrejurările concrete ale speței este proporțională și necesară

într-o societate democratică, violența cu care fapta a fost comisă conducând la

concluzia că inculpatul este predispus la comiterea unor astfel de infracțiuni.

Înalta Curte, ținând seama de aceste

împrejurări precum și de administrarea legală și completă a probelor de către

prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu există niciun alt

caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 45/ A din 10 mai 2012 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și rejudecând va înlătura din

conținutul pedepsei accesorii și complementare aplicată inculpatului C.M.,

interzicerea drepturilor prevăzute art. 64 lit. c) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr.

76/2008, va dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare, în

vederea constituirii S.N.D.G.J.

Va menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate. În baza art. 88 C. pen., va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata prevenției de la 11 octombrie 2011 la 16 august 2012.

În baza art. 192 alin. (6) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne

în sarcina statului.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 45/ A din 10

mai 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și

de familie, privind pe inculpatul C.M.

Casează, în parte, decizia penală

atacată și, rejudecând:

- înlătură din conținutul pedepsei

accesorii și complementare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c)

C. pen.

- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr.

76/2008, dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare, în

vederea constituirii S.N.D.G.J.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de 11

octombrie 2011 la 16 august 2012.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate de

soluționarea recursului rămân în sarcina statului.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

august 2012