ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1424/2014

Asupra recursurilor de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91 din data de 23 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, în Dosarul nr. 6493/114/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), b), c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.M.M. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în semestru II 2010. În temeiul art. 81 C. pen., cu referire la art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate pe durată de 3 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării, respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neexecutării obligațiilor civile. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii. Conform art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.P.

SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, suma de 38.432 RON cu titlu de despăgubiri civile la care se vor adăuga majorările și penalitățile de întârziere de la data achitării efective a debitului. În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, o copie a dispozitivului prezentei sentințe se va comunica la data rămânerii definitive Oficiului Național al Registrului Comerțului. În temeiul art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, la plata sumei de 460 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin rechizitoriul nr. 894/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău înregistrat la data de 06 noiembrie 2012, sub nr. 6493/114, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului F.M.M. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În susținerea rechizitoriului s-a reținut în sarcina inculpatului că, în calitate de administrator al SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, nu a înregistrat în contabilitate o parte din veniturile obținute semestrul II 2010, sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații fiscale către stat în sumă totală de 40.966 RON.

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv: procesul-verbal de control, declarațiile inculpatului, raportul de inspecție fiscală și anexele aferente, rapoartele de expertiză contabilă de la filele, declarațiile martorului, documentele contabile, declarațiile fiscale, facturile, datele cu privire la firmă, precum și celelalte înscrisuri atașate la dosar, instanța de fond a reținut următoarele: SC R.P.

SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, are ca obiect de activitate comerțul cu blănuri, piei brute și piei prelucrate, societatea fiind înființată în anul 2009 de către inculpatul F.M.M., care i-a cesionat-o la data de 08 februarie 2010 lui S.F., de 47 de ani din Lunca Jariștei, județul Buzău, după cesionare, acesta din, urmă, care a achiziționat societatea pentru a obține un credit bancar (conform propriilor declarații), nemaiderulând nicio activitate, documentele contabile fiind aruncate de către concubina sa, în realitate, cesiunea fiind fictivă, pentru a se putea justifica ulterior lipsa documentelor contabile. În lipsa evidenței contabile, inspectorii fiscali au efectuat controlul pe baza declarațiilor fiscale, a unor documente predate de F.M.M., a balanțelor de verificare și a declarațiilor informative a tranzacțiilor pe teritoriul național D 394, prin metoda estimării, conform art. 67 alin. (1) din O.U.G.

nr. 92/2003, republicată. Astfel, organul de control fiscal a stabilit că în semestrul II 2009 și în semestrul I 2010, SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, nu a declarat venituri de 988.793 RON (710.130 RON - semestrul II 2009 și 278.663 RON - semestrul l 2010), acest aspect rezultând din raportările partenerilor comerciali SC B. SRL, SC S.A. SRL, SC H.S.I. SRL, SC C. SRL, SC P.C. SRL, SC S. SRL, SC T. SRL și SC I.C. SRL, care au declarat achiziții în valoare mai mare decât cele declarate de inculpat, pentru această sumă calculându-se un impozit pe profit de 151.757 RON (113.621 RON - semestrul II 2009 și 38.136 RON - semestrul I 2010) și o TVA de 187.871 RON (134.925 RON - semestrul II 2009 și 52.946 RON - semestrul I 2010), prejudiciul total fiind de 339.628 RON.

În declarația dată în faza de urmărire penală, inculpatul F.M.M. a recunoscut că este singurul responsabil de întreaga activitate a societății,martorul S.F. neavând nici o implicare în derularea afacerii cu piei de animale, marfă ce a făcut obiectul exclusiv al tuturor relațiilor comerciale derulate prin firmă, însă a apreciat că actul de control al organului fiscal nu reflectă realitatea, dat fiind că nu au fost luate în considerare două declarații rectificative depuse după demararea inspecției fiscale.

Chiar și pentru veniturile neînregistrate în semestrul II 2010, cu luarea în considerare a declarațiilor rectificative, se poate constata că inculpatul datorează bugetului de stat sumele de 21.952 RON - impozit pe profit - și de 19.014 RON TVA, organul fiscal reținând pentru anul 2010, următoarele sume raportate de partenerii comerciali și neraportate de către inculpat: 158.610 RON - în relația cu SC S. SRL Șotînga; 724.444 RON - în relația cu SC T. SRL Amara; 37.130 RON - în relația cu SC I.E. SRL Buzău; 10.479 RON - în relația cu SC P.C. SRL Șotînga. Prin declarația rectificativă din 29 noiembrie 2011, inculpatul a declarat o parte din veniturile obținute în relația cu aceste firme, dar nu în totalitate, diferențele fiind reținute de expertul contabil desemnat de organul judiciar, care a stabilit sumele reținute în sarcina inculpatului.

Deși în art. 84 pct. 6 C. proc. fisc. se reglementează că „în situația în care în timpul inspecției fiscale contribuabilul depune sau corectează declarațiile fiscale aferente perioadelor și impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor venituri ce fac obiectul inspecției fiscale, acestea nu vor fi luate în considerare de organul fiscal”, în celelalte alineate ale aceluiași articol se prevede că declarațiile fiscale pot fi modificate de contribuabil oricând în interiorul termenului de prescripție, în consecință, deși organul fiscal nu este ținut de aceste declarații, în materie de răspundere penală stabilirea vinovăției se bazează pe alte criterii, de natură obiectivă și subiectivă și, în măsura în care nu a rezultat din probele administrate că operațiunile comerciale nu sunt reale și că nu au fost înregistrate în documentele contabile, declarațiile fiscale ulterioare se rețin în stabilirea prejudiciului.

Nu pot fi reținute concluziile expertului parte, care și-a întemeiat calculul doar pe datele înregistrate de inculpat în jurnalele contabile, în condițiile în care s-a stabilit că în semestrul I 2010, inculpatul nu a înregistrat o parte din veniturile obținute în contabilitate.

În faza de cercetare judecătorească, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău s-a constituit parte civilă cu suma de 531.145 RON (239.308 RON impozit pe profit și 291.837 RON TVA), fără a se avea în vedere faptul că aceste cheltuieli nedeductibile reținute de organele fiscale, s-au înregistrat în anul 2009, iar perioada pentru care s-a stabilit că inculpatul datorează impozite și taxe bugetului de stat, este semestrul 12010. În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză întocmit în faza de cercetare judecătorească de către expert contabil A.I., acestea nu pot fi reținute întrucât cheltuielile înregistrate în evidenta contabilă în baza unor documente emise de contribuabili inactivi sunt nedeductibile fiscal, conform dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, republicată.

De altfel, obligația organizării și conducerii contabilității proprii revine administratorului societății. Prin urmare, la momentul înregistrării documentelor justificative în evidența contabilă, administratorul societății, respectiv inculpatul, avea obligația verificării legalității acestor facturi. Astfel, în drept, faptele inculpatului F.M.M., care, în calitate de administrator al SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, nu a înregistrat în contabilitate o parte din veniturile obținute semestrul II 2010, sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații fiscale către stat în sumă totală de 40.966 RON, s-a reținut că întrunesc elemente constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere cele reținute mai sus, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), b), c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.M.M., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, în semestru II 2010. La individualizarea pedepsei aplicate, s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune, gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii (fără antecedente penale), stăruința depusă de acesta pentru a repara paguba pricinuită, precum și atitudinea relativ sinceră a inculpatului din faza de cercetare judecătorească.

S-a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție astfel încât, în baza art. 81 C. pen., cu referire la art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pe durată de 3 ani ce va constitui termen de încercare pentru inculpat. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării, respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau neexecutării obligațiilor civile. În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția, în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău suma de 38.432 RON, cu titlu de despăgubiri civile la care se vor adăuga majorările și penalitățile de întârziere de la data achitării efective a debitului. La stabilirea prejudiciului instanța a avut în vedere sumele achitate de inculpat în faza de urmărire penală, respectiv 1.608 RON și 926 RON.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca o copie a dispozitivului prezentei sentințe să se comunice, la data rămânerii definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului. Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și inculpatul F.M.M. În apelul declarat, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, a solicitat în esență, admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și majorarea despăgubirilor civile la care inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la 531.145 RON reprezentând impozit pe profit în sumă de 239.308 RON și taxă pe valoare adăugată în sumă de 291.837 RON.

În apelul său, inculpatul F.M.M., a solicitat, în esență, admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond, achitarea întrucât, nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost dedus judecății, așa cum s-a stabilit prin expertiza efectuată în faza de cercetare judecătorească de expert contabil A.I., expertiză ce se coroborează cu punctul de vedere exprimat de doamna expert B.M., la expertiza efectuată în faza de urmărire penală. Curtea examinând hotărârea apelată, în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) și art. 379 C. proc. pen., a constatat că apelurile sunt nefondate, așa cum a arătat în continuare: Situația de fapt, a fost corect reținută de prima instanță, în sensul că, inculpatul în calitate de administrator al SC R.P.

SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, nu a înregistrat în contabilitate o parte din veniturile obținute pe semestrul II 2010, sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații fiscale către stat în sumă totală de 40.966 RON, sumă achitată parțial pe timpul soluționării cauzei. Probele administrate în cauză, respectiv procesul-verbal de control, declarațiile inculpatului, raportul de inspecție fiscală și anexele aferente, rapoartele de expertiză contabilă, declarațiile martorului, documentele contabile, declarațiile fiscale, facturile, datele cu privire la firmă, expertizele efectuate, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar ale acestuia, au fost bine analizate și interpretate de prima instanță, astfel că,încadrarea juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achiesând în acest fel la concluziile experților contabili B.M. și A.I. Așa cum de altfel a reținut și prima instanță, Curtea nu a putut primi acest punct de vedere față de împrejurarea că, în mod corect inspectorii fiscali au efectuat controlul pe baza declarațiilor fiscale, a unor documente predate de F.M.M., a balanțelor de verificare și a declarațiilor informative a tranzacțiilor pe teritoriul național - D 394, prin metoda estimării conform art. 67 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003, republicată.

Pe de altă parte, s-a apreciat că nu pot fi reținute concluziile expertului A.I., care și-a întemeiat calculul doar cu datele înregistrate de inculpat în jurnalele contabile, în condițiile în care s-a stabilit că, în semestrul I 2010, inculpatul nu a înregistrat o parte din veniturile obținute în contabilitate. Instanța a arătat că explicit, expertul contabil O.C.V., a arătat că și pentru veniturile neînregistrate în semestrul II 2010, cu luarea în considerare a declarațiilor rectificative, se poate constata că inculpatul datorează bugetului de stat suma de 21.952 RON - impozit pe profit - și de 19.014 RON TVA, organul fiscal reținând pentru anul 2010 următoarele sume raportate de partenerii comerciali și neraportate de către inculpat:158.610 RON - în relația cu SC S. SRL Șotânga; 724.444 RON - în relația cu SC T. SRL Amara; 37.130 RON - în relația cu SC I.E.

SRL Buzău; 10.479 RON - în relația cu SC P.C. SRL Șotânga. În acest context, prin declarația rectificativă din 29 noiembrie 2011, inculpatul a declarat o parte din veniturile obținute în relația cu aceste firme, dar nu în totalitate, diferențele fiind reținute de expertul contabil desemnat de organul judiciar, care a stabilit sumele reținute în sarcina inculpatului. Totodată, în ceea ce privește concluziile raportului de expertiză întocmit în faza de cercetare judecătorească de către expert contabil A.I., s-a apreciat că nu pot fi reținute de Curte, întrucât, cheltuielile înregistrate în evidența contabilă în baza unor documente emise de contribuabili inactivi sau nedeductibile fiscal, contravin dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 republicată, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Mai mult decât atât, la momentul înregistrării documentelor justificative în evidența contabilă, administratorul societății respectiv inculpatul avea obligația verificării legalității acestor facturi. Așadar, faptele inculpatului F.M.M., care în calitate de administrator al SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, nu a înregistrat în contabilitate o parte din veniturile obținute în semestrul II 2010, sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații fiscale către stat în sumă totală de 40.966 RON, s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului reținând circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prev. de art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate, prima instanță a avut în vedere dipoz. art. 72 C. pen., modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunii pericolul social creat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a încercat să recupereze prejudiciul nu a recunoscut săvârșirea faptei, deși, din întregul material probatoriu administrat în cauză rezultă cu certitudine săvârșirea acesteia. În raport de cele arătate mai sus, Curtea a apreciat că, nu se impune achitarea inculpatului astfel cum a solicitat acesta prin apelul declarat, scopul preventiv educativ al pedepsei în sensul dispoz. art. 52 C. pen., fiind atins în cuantumul și modalitatea de executare stabilite de prima instanță.

Cu privire la apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, în sensul majorării despăgubirilor civile la 531.145 RON reprezentând impozit pe profit în sumă de 239.308 RON și TVA de 291.837 RON, Curtea l-a respins având în vedere că, o probă științifică respectiv expertiza contabilă efectuată în faza de urmărire penală a concluzionat în condițiile mai sus arătate că prejudiciul cauzat bugetului consolidat al statului este în sumă de 40.966 RON, compusă din 21.952 RON - impozit pe profit și de 19.014 TVA. Așa fiind, pe cale de consecință, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, și inculpatul F.M.M.

Împotriva deciziei penale nr. 235 din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, și inculpatul F.M.M. Recurenta parte civilă a criticat decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței și majorarea despăgubirilor civile la care inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente la 531.145 RON reprezentând impozit pe profit în sumă de 239.308 RON și TVA în sumă de 291.837 RON.

Recurentul inculpat a precizat prin apărătorul ales că înțelege să critice decizia recurată prin prisma cazului de casare de la art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, cu privire la nelegalitate și a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize sau achitarea întrucât nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat. Examinând recursurile declarate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 9 C. proc.

pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate în art. 385 9 C. proc. pen. Instituind, totodată, o altă limită a devolutiei recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede, în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol,cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 28 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță. Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat.însă o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc.

pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că recurenta parte civilă și-a motivat în scris recursul la data de 05 decembrie 2013, iar recurentul inculpat și-a motivat în scris recursul la data de 06 decembrie 2013, (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 23 aprilie 2014), respectându-și, astfel, obligația ce le revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii. În recursul părții civile, Înalta Curte apreciază că pe de-o parte motivele invocate vizează netemeinicia deciziei și nu nelegalitatea acesteia, iar pe de altă parte, se constată că prejudiciul a fost stabilit prin expertiza contabilă efectuată în faza de urmărire penală, iar concluziile acestei expertize nu au fost contestate de către partea civilă.

În recursul inculpatului se constată, de asemenea, că a fost invocat formal cazul de casare prev. la pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen. anterior, întrucât criticile vizează în principal netemeinicia și nu nelegalitatea hotărârii, inculpatul solicitând în fapt reevaluarea probatoriilor. Astfel, cu privire la critica inculpatului vizând lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care a fost cercetat, se constată că nu este susținută, întrucât în mod corect instanța de fond și instanța de apel au reținut că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală. În acest sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen. anterior, posibilitatea instanței de recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii. Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și care au fost detalitat relatate anterior, se constată că inculpatul F.M.M., în calitate de administrator al SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, nu a înregistrat în contabilitate o parte din veniturile obținute în semestrul II 2010, sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații fiscale către stat în sumă totală de 40.966 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia prima instanță a dispus condamnarea inculpatului reținând circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special prev. de art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. De altfel, instanța de recurs constată că aceleași critici au fost invocate de către inculpat și în fața instanțelor de fond și apel, instanțe care au analizat judicios criticile formulate de inculpat, argumentând respingerea acestora, motivarea instanțelor fiind însușită pe deplin de către instanța de recurs. În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, Înalta Curte constată că în cauză dispozițiile art. 5 C. pen.

nu au incidență în cauză întrucât pedepsele aplicate inculpatului sunt în limitele legale, modalitatea de executare a pedepsei aleasă, respectiv suspendarea condiționată, conform art. 81 C. pen. anterior, este mai favorabilă inculpatului; de asemenea se constată că instanțele nu au aplicat sporul de pedeapsă pentru infracțiunea continuată, astfel că nici din această perspectivă nu este reformabilă decizia recurată. Față de aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor rspinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, și inculpatul F.M.M. împotriva deciziei penale nr. 235 din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, și inculpatul F.M.M. împotriva deciziei penale nr. 235 din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2014.