ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1424/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1424/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de față;

În

baza actelor și lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 91 din data de 23 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția

penală, în Dosarul nr. 6493/114/2012, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1)

lit. a), b), c), art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul

F.M.M. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală în semestru II 2010.

În

temeiul art. 81 C. pen., cu referire la art. 82 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate pe durată

de 3 ani, ce constituie termen de încercare pentru inculpat.

Conform art. 359 C. proc. pen., s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea

suspendării, respectiv asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul

de încercare sau neexecutării obligațiilor civile.

În

baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate

a executării pedepsei închisorii, se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Conform art. 14 C. proc. pen., raportat

la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă

civilmente SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, să plătească părții civile

Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice

Buzău, suma de 38.432 RON cu titlu de despăgubiri civile la care se vor adăuga majorările

și penalitățile de întârziere de la data achitării efective a debitului.

În

baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, o copie a dispozitivului

prezentei sentințe se va comunica la data rămânerii definitive Oficiului Național

al Registrului Comerțului.

În

temeiul art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul

în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul

Buzău, la plata sumei de 460 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul

a reținut că prin rechizitoriul nr. 894/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Buzău înregistrat la data de 06 noiembrie 2012, sub nr. 6493/114, s-a dispus punerea

în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului F.M.M. pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută și pedepsită

de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

În

susținerea rechizitoriului s-a reținut în sarcina inculpatului

că, în calitate de administrator al SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, nu

a înregistrat în contabilitate o parte din veniturile obținute semestrul II 2010,

sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații fiscale către stat în sumă totală

de 40.966 RON.

Analizând actele și lucrările dosarului,

respectiv: procesul-verbal de control, declarațiile inculpatului, raportul de inspecție

fiscală și anexele aferente, rapoartele de expertiză contabilă de la filele, declarațiile

martorului, documentele contabile, declarațiile fiscale, facturile, datele cu privire

la firmă, precum și celelalte înscrisuri atașate la dosar, instanța de fond a reținut

următoarele:

SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul Buzău,

are ca obiect de activitate comerțul cu blănuri, piei brute și piei prelucrate,

societatea fiind înființată în anul 2009 de către inculpatul F.M.M., care i-a cesionat-o

la data de 08 februarie 2010 lui S.F., de 47 de ani din Lunca Jariștei, județul

Buzău, după cesionare, acesta din, urmă, care a achiziționat societatea pentru a

obține un credit bancar (conform propriilor declarații), nemaiderulând nicio activitate,

documentele contabile fiind aruncate de către concubina sa, în realitate, cesiunea

fiind fictivă, pentru a se putea justifica ulterior lipsa documentelor contabile.

În

lipsa evidenței contabile, inspectorii fiscali au efectuat

controlul pe baza declarațiilor fiscale, a unor documente predate de F.M.M., a balanțelor

de verificare și a declarațiilor informative a tranzacțiilor pe teritoriul național

D 394, prin metoda estimării, conform art. 67 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003,

republicată.

Astfel, organul de control fiscal a stabilit

că în semestrul II 2009 și în semestrul I 2010, SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul

Buzău, nu a declarat venituri de 988.793 RON (710.130 RON - semestrul II 2009 și

278.663 RON - semestrul l 2010), acest aspect rezultând din raportările partenerilor

comerciali SC B. SRL, SC S.A. SRL, SC H.S.I. SRL, SC C. SRL, SC P.C. SRL, SC S.

SRL, SC T. SRL și SC I.C. SRL, care au declarat achiziții în valoare mai mare decât

cele declarate de inculpat, pentru această sumă calculându-se un impozit pe profit

de 151.757 RON (113.621 RON - semestrul II 2009 și 38.136 RON - semestrul I 2010)

și o TVA de 187.871 RON (134.925 RON - semestrul II 2009 și 52.946 RON - semestrul

I 2010), prejudiciul total fiind de 339.628 RON.

În

declarația dată în faza de urmărire penală, inculpatul F.M.M.

a recunoscut că este singurul responsabil de întreaga activitate a societății,martorul

S.F. neavând nici o implicare în derularea afacerii cu piei de animale, marfă ce

a făcut obiectul exclusiv al tuturor relațiilor comerciale derulate prin firmă,

însă a apreciat că actul de control al organului fiscal nu reflectă realitatea,

dat fiind că nu au fost luate în considerare două declarații rectificative depuse

după demararea inspecției fiscale. Chiar și pentru veniturile neînregistrate în

semestrul II 2010, cu luarea în considerare a declarațiilor rectificative, se poate

constata că inculpatul datorează bugetului de stat sumele de 21.952 RON - impozit

pe profit - și de 19.014 RON TVA, organul fiscal reținând pentru anul 2010, următoarele

sume raportate de partenerii comerciali și neraportate de către inculpat: 158.610

RON - în relația cu SC S. SRL Șotînga; 724.444 RON - în relația cu SC T. SRL Amara;

37.130 RON - în relația cu SC I.E. SRL Buzău; 10.479 RON - în relația cu SC

P.C. SRL Șotînga.

Prin declarația rectificativă din 29

noiembrie 2011, inculpatul a declarat o parte din veniturile obținute în relația

cu aceste firme, dar nu în totalitate, diferențele fiind reținute de expertul contabil

desemnat de organul judiciar, care a stabilit sumele reținute în sarcina inculpatului.

Deși în art. 84 pct. 6 C. proc. fisc. se

reglementează că „în situația în care în timpul inspecției fiscale contribuabilul

depune sau corectează declarațiile fiscale aferente perioadelor și impozitelor,

taxelor, contribuțiilor și altor venituri ce fac obiectul inspecției fiscale, acestea

nu vor fi luate în considerare de organul fiscal”, în celelalte alineate ale aceluiași

articol se prevede că declarațiile fiscale pot fi modificate de contribuabil oricând

în interiorul termenului de prescripție, în consecință, deși organul fiscal nu este

ținut de aceste declarații, în materie de răspundere penală stabilirea vinovăției

se bazează pe alte criterii, de natură obiectivă și subiectivă și, în măsura în

care nu a rezultat din probele administrate că operațiunile comerciale nu sunt reale

și că nu au fost înregistrate în documentele contabile, declarațiile fiscale ulterioare

se rețin în stabilirea prejudiciului. Nu pot fi reținute concluziile expertului

parte, care și-a întemeiat calculul doar pe datele înregistrate de inculpat în jurnalele

contabile, în condițiile în care s-a stabilit că în semestrul I 2010, inculpatul

nu a înregistrat o parte din veniturile obținute în contabilitate.

În

faza de cercetare judecătorească, Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău s-a constituit parte civilă

cu suma de 531.145 RON (239.308 RON impozit pe profit și 291.837 RON TVA), fără

a se avea în vedere faptul că aceste cheltuieli nedeductibile reținute de organele

fiscale, s-au înregistrat în anul 2009, iar perioada pentru care s-a stabilit că

inculpatul datorează impozite și taxe bugetului de stat, este semestrul 12010.

În

ceea ce privește concluziile raportului de expertiză întocmit

în faza de cercetare judecătorească de către expert contabil A.I., acestea nu pot

fi reținute întrucât cheltuielile înregistrate în evidenta contabilă în baza unor

documente emise de contribuabili inactivi sunt nedeductibile fiscal, conform dispozițiilor

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, republicată.

De altfel, obligația organizării și conducerii

contabilității proprii revine administratorului societății. Prin urmare, la momentul

înregistrării documentelor justificative în evidența contabilă, administratorul

societății, respectiv inculpatul, avea obligația verificării legalității acestor

facturi.

Astfel, în drept, faptele inculpatului

F.M.M., care, în calitate de administrator al SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul

Buzău, nu a înregistrat în contabilitate o parte din veniturile obținute semestrul

II 2010, sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații fiscale către stat în

sumă totală de 40.966 RON, s-a reținut că întrunesc elemente constitutive ale infracțiunii

de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Având în vedere cele reținute mai sus,

în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), b), c), art. 76 alin. (1) lit.

d) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.M.M., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, în semestru II

2010.

La individualizarea pedepsei aplicate,

s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracțiune,

gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, conduita bună a inculpatului

înainte de săvârșirea infracțiunii (fără antecedente penale), stăruința depusă de

acesta pentru a repara paguba pricinuită, precum și atitudinea relativ sinceră a

inculpatului din faza de cercetare judecătorească.

S-a apreciat că scopul pedepsei aplicate

poate fi atins chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție astfel încât,

în baza art. 81 C. pen., cu referire la art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pe durată de 3 ani ce va constitui termen de încercare

pentru inculpat.

În

baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca efect revocarea suspendării, respectiv

asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare sau

neexecutării obligațiilor civile.

În

temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen., iar în baza

art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei

închisorii, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

Fiind întrunite condițiile răspunderii

civile delictuale, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate

și vinovăția, în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost

obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.P. SRL Lunca

Jariștei, județul Buzău, să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare

Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău suma de 38.432 RON, cu titlu

de despăgubiri civile la care se vor adăuga majorările și penalitățile de întârziere

de la data achitării efective a debitului.

La stabilirea prejudiciului instanța a

avut în vedere sumele achitate de inculpat în faza de urmărire penală, respectiv

1.608 RON și 926 RON.

În

baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus

ca o copie a dispozitivului prezentei sentințe să se comunice, la data rămânerii

definitive, Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală

a Finanțelor Publice Buzău și inculpatul F.M.M.

În

apelul declarat, partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, a solicitat în esență,

admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și majorarea despăgubirilor

civile la care inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente

la 531.145 RON reprezentând impozit pe profit în sumă de 239.308 RON și taxă pe

valoare adăugată în sumă de 291.837 RON.

În

apelul său, inculpatul F.M.M., a solicitat, în esență, admiterea

apelului, desființarea sentinței și pe fond, achitarea întrucât, nu se face vinovat

de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost dedus judecății, așa cum s-a stabilit

prin expertiza efectuată în faza de cercetare judecătorească de expert contabil

A.I., expertiză ce se coroborează cu punctul de vedere exprimat de doamna expert

B.M., la expertiza efectuată în faza de urmărire penală.

Curtea examinând hotărârea apelată, în

raport de situația de fapt reținută, de probele administrate, de criticile formulate,

precum și din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin. (2) și art. 379

C. proc. pen., a constatat că apelurile sunt nefondate, așa cum a arătat în continuare:

Situația de fapt, a fost corect reținută

de prima instanță, în sensul că, inculpatul în calitate de administrator al SC R.P.

SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, nu a înregistrat în contabilitate o parte din

veniturile obținute pe semestrul II 2010, sustrăgându-se astfel de la plata unor

obligații fiscale către stat în sumă totală de 40.966 RON, sumă achitată parțial

pe timpul soluționării cauzei.

Probele administrate în cauză, respectiv

procesul-verbal de control, declarațiile inculpatului, raportul de inspecție fiscală

și anexele aferente, rapoartele de expertiză contabilă, declarațiile martorului,

documentele contabile, declarațiile fiscale, facturile, datele cu privire la firmă,

expertizele efectuate, declarațiile inculpatului și fișa de cazier judiciar ale

acestuia, au fost bine analizate și interpretate de prima instanță, astfel că,încadrarea

juridică stabilită corespunde faptelor săvârșite.

Pe parcursul procesului penal, inculpatul

nu a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat achitarea, în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achiesând în acest fel la

concluziile experților contabili B.M. și A.I.

Așa cum de altfel a reținut și prima instanță,

Curtea nu a putut primi acest punct de vedere față de împrejurarea că, în mod corect

inspectorii fiscali au efectuat controlul pe baza declarațiilor fiscale, a unor

documente predate de F.M.M., a balanțelor de verificare și a declarațiilor informative

a tranzacțiilor pe teritoriul național - D 394, prin metoda estimării conform

art. 67 alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003, republicată.

Pe de altă parte, s-a apreciat că nu pot

fi reținute concluziile expertului A.I., care și-a întemeiat calculul doar cu datele

înregistrate de inculpat în jurnalele contabile, în condițiile în care s-a stabilit

că, în semestrul I 2010, inculpatul nu a înregistrat o parte din veniturile obținute

în contabilitate.

Instanța a arătat că explicit, expertul

contabil O.C.V., a arătat că și pentru veniturile neînregistrate în semestrul II

2010, cu luarea în considerare a declarațiilor rectificative, se poate constata

că inculpatul datorează bugetului de stat suma de 21.952 RON - impozit pe profit

- și de 19.014 RON TVA, organul fiscal reținând pentru anul 2010 următoarele sume

raportate de partenerii comerciali și neraportate de către inculpat:158.610 RON

- în relația cu SC S. SRL Șotânga; 724.444 RON - în relația cu SC T. SRL Amara;

37.130 RON - în relația cu SC I.E. SRL Buzău; 10.479 RON - în relația cu SC P.C.

SRL Șotânga.

În

acest context, prin declarația rectificativă din 29

noiembrie 2011, inculpatul a declarat o parte din veniturile obținute în relația

cu aceste firme, dar nu în totalitate, diferențele fiind reținute de expertul contabil

desemnat de organul judiciar, care a stabilit sumele reținute în sarcina inculpatului.

Totodată, în ceea ce privește concluziile

raportului de expertiză întocmit în faza de cercetare judecătorească de către expert

contabil A.I., s-a apreciat că nu pot fi reținute de Curte, întrucât, cheltuielile

înregistrate în evidența contabilă în baza unor documente emise de contribuabili

inactivi sau nedeductibile fiscal, contravin dispozițiilor art. 11 alin. (1) din

Legea nr. 571/2003 republicată, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Mai mult decât atât, la momentul înregistrării documentelor justificative în evidența

contabilă, administratorul societății respectiv inculpatul avea obligația verificării

legalității acestor facturi.

Așadar, faptele inculpatului F.M.M., care

în calitate de administrator al SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, nu a

înregistrat în contabilitate o parte din veniturile obținute în semestrul II 2010,

sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații fiscale către stat în sumă totală

de 40.966 RON, s-a reținut că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza

căruia, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului reținând circumstanțele

atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., cu consecința coborârii

pedepsei sub minimul special prev. de art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate,

prima instanță a avut în vedere dipoz. art. 72 C. pen., modalitatea concretă de

săvârșire a infracțiunii pericolul social creat, dar și circumstanțele personale

ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a încercat să recupereze

prejudiciul nu a recunoscut săvârșirea faptei, deși, din întregul material probatoriu

administrat în cauză rezultă cu certitudine săvârșirea acesteia.

În

raport de cele arătate mai sus, Curtea a apreciat că, nu se

impune achitarea inculpatului astfel cum a solicitat acesta prin apelul declarat,

scopul preventiv educativ al pedepsei în sensul dispoz. art. 52 C. pen., fiind atins

în cuantumul și modalitatea de executare stabilite de prima instanță.

Cu privire la apelul declarat de partea

civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Buzău, în sensul majorării despăgubirilor civile la 531.145 RON reprezentând

impozit pe profit în sumă de 239.308 RON și TVA de 291.837 RON, Curtea l-a respins

având în vedere că, o probă științifică respectiv expertiza contabilă efectuată

în faza de urmărire penală a concluzionat în condițiile mai sus arătate că prejudiciul

cauzat bugetului consolidat al statului este în sumă de 40.966 RON, compusă din

21.952 RON - impozit pe profit și de 19.014 TVA.

Așa fiind, pe cale de consecință, s-au

respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, și inculpatul F.M.M.

Împotriva deciziei penale nr. 235 din 28

noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie, au declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare

Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, și inculpatul F.M.M.

Recurenta parte civilă a criticat decizia

recurată prin prisma cazului de casare de la art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea deciziei

și sentinței și majorarea despăgubirilor civile la care inculpatul a fost obligat

în solidar cu partea responsabilă civilmente la 531.145 RON reprezentând impozit

pe profit în sumă de 239.308 RON și TVA în sumă de 291.837 RON.

Recurentul inculpat a precizat prin apărătorul

ales că înțelege să critice decizia recurată prin prisma cazului de casare de la

art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, cu privire la nelegalitate

și a solicitat, în esență, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea

cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei noi expertize sau achitarea întrucât

nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Examinând recursurile declarate prin prisma

cazului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate,

pentru următoarele considerente:

Consacrând efectul parțial devolutiv al

recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

9

C.

proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385

9

din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în

apel, nici recurentul și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care

se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege, neputând fi înlăturate pe

această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări

ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate

în art. 385

9

C. proc. pen.

Instituind, totodată, o altă limită a devolutiei

recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede, în alin. (2

1

),

că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile

prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., dacă motivul de recurs, deși se

încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin

5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al

aceluiași articol,cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În

cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

la data de 28 noiembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013)

a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești,

situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute

în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ

menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la

aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior

modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare

a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului,

ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat.însă

o nouă limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost

abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare

a motivului de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C.

proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare,

fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,

reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În

ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta

a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin

Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care se iau în

considerare din oficiu, fiind necesar, pentru a putea fi examinat de către instanța

de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea acestor cerințe,

se observă că recurenta parte civilă și-a motivat în scris recursul la data de 05

decembrie 2013, iar recurentul inculpat și-a motivat în scris recursul la data de

06 decembrie 2013, (primul termen de judecata acordat în cauză fiind 23 aprilie

2014), respectându-și, astfel, obligația ce le revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, când hotărârea este contrară legii sau

când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În

recursul părții civile,

Înalta Curte apreciază că pe de-o parte motivele invocate

vizează netemeinicia deciziei și nu nelegalitatea acesteia, iar pe de altă parte,

se constată că prejudiciul a fost stabilit prin expertiza contabilă efectuată în

faza de urmărire penală, iar concluziile acestei expertize nu au fost contestate

de către partea civilă.

În

recursul inculpatului se constată, de asemenea, că a fost

invocat formal cazul de casare prev. la pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen. anterior, întrucât criticile vizează în principal netemeinicia și

nu nelegalitatea hotărârii, inculpatul solicitând în fapt reevaluarea probatoriilor.

Astfel, cu privire la critica inculpatului vizând lipsa elementelor constitutive

ale infracțiunii pentru care a fost cercetat, se constată că nu este susținută,

întrucât în mod corect instanța de fond și instanța de apel au reținut că faptele

săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală.

În

acest sens, Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu abrogarea

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. anterior, posibilitatea instanței de

recurs de a reaprecia faptele.

Orice reformare a hotărârii pronunțate

în apel este în consecință strict legată de aplicarea legii.

Or, din înscrisurile aflate la dosarul

cauzei și care au fost detalitat relatate anterior, se constată că inculpatul F.M.M.,

în calitate de administrator al SC R.P. SRL Lunca Jariștei, județul Buzău, nu a

înregistrat în contabilitate o parte din veniturile obținute în semestrul II 2010,

sustrăgându-se astfel de la plata unor obligații fiscale către stat în sumă totală

de 40.966 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală

în formă continuată, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia prima instanță

a dispus condamnarea inculpatului reținând circumstanțele atenuante prev. de

art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub

minimul special prev. de art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen.

De altfel, instanța de recurs constată

că aceleași critici au fost invocate de către inculpat și în fața instanțelor de

fond și apel, instanțe care au analizat judicios criticile formulate de inculpat,

argumentând respingerea acestora, motivarea instanțelor fiind însușită pe deplin

de către instanța de recurs.

În

ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile, Înalta

Curte constată că în cauză dispozițiile art. 5 C. pen. nu au incidență în cauză

întrucât pedepsele aplicate inculpatului sunt în limitele legale, modalitatea de

executare a pedepsei aleasă, respectiv suspendarea condiționată, conform art. 81

C. pen. anterior, este mai favorabilă inculpatului; de asemenea se constată că instanțele

nu au aplicat sporul de pedeapsă pentru infracțiunea continuată, astfel că nici

din această perspectivă nu este reformabilă decizia recurată.

Față de aceste considerente, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor rspinge, ca nefondate,

recursurile declarate de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală,

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău, și inculpatul F.M.M. împotriva

deciziei penale nr. 235 din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va obliga recurenta parte civilă la plata

sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Va obliga recurentul inculpat la plata

sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală

a Finanțelor Publice Buzău, și inculpatul F.M.M. împotriva deciziei penale nr. 235

din 28 noiembrie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă recurenta parte civilă la plata

sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100

RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până

la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

aprilie 2014.