ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6193/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 6494/2/2011, reclamantul V.S. a solicitat in contradictoriu cu paratul M.M.P. anularea Ordinului M.M.P. nr. 1208 din 06 aprilie 2011, plata diferențelor salariale indexate si actualizate de la data emiterii ordinului atacat și plata cheltuielilor de judecata. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul contestat s-a dispus in urma evaluării performantelor profesionale individuale pe anul 2010 majorarea salariului de baza, de la 8 la 25 clase, urmare a obținerii calificativului" foarte bine" rezultând un salariu de baza in valoare de 5.031 lei.

Totodată, în cuprinsul cererii reclamantul a făcut referire la prevederile art. 20 alin. (5) din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, potrivit cărora personalul prevăzut la art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiara a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările si completările ulterioare, pe durata desfășurării activității in acest domeniu, in loc de majorarea de pana la 75% a salariului de baza, beneficiază de o majorare salariala de pana la 25 clase de salarizare succesive fata de clasa deținuta, fara a depăși in total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2) din Legea cadru.

Prin urmare, a susținut că salarizarea personalului din cadrul A.M.P.O.S. Mediu se face in conformitate cu prevederile Legii nr. 490/2004. Astfel, reclamantul a solicitat recalcularea salariului conform Legii nr. 490/2004 deoarece prin modul de calcul aplicat s-a creat o diferențiere de salarizare in raport cu personalul încadrat pe funcții echivalente, cu aceleași performante profesionale, care beneficiază de o majorare a salariului de baza cu 75%, conform Legii nr. 490/2004, lege speciala in raport cu Legea nr. 285/2010. A mai arătat reclamantul că la data de 10 mai 2011 a înregistrat la pârâta o Plângere prealabila în sensul rectificării Ordinului nr. 897/2011 prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 490/2004.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 7-8 din Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 490/2004. Ulterior reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost invocata in contradictoriu cu pârâții M.M.F.P.S. și M.F.P. În ceea ce privește excepția de nelegalitate reclamantul a arătat ca prin respectivul ordin s-a creat o diferențiere de salarizare in raport cu personalul încadrat pe funcții echivalente, cu aceleași performanțe în cadrul aceleiași instituții.

Prin întâmpinare pârâtul M.M.P. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând că ordinul contestat a fost emis în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare. Cu privire la excepția de nelegalitate invocată de reclamant, pârâtul a solicitat, de asemenea, respingerea acesteia, arătând că Ordinul comun nr. 42/77/2011 stabilește modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice precum și formula concretă de calcul a salariilor, indemnizațiilor și a soldelor pentru anul 2011, acest ordin neavând natura unui act de modificare a unor drepturi salariale ci, se limitează strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora a fost emis și nu conține soluții care să contravină prevederilor legale.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 949 din 13 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul V.S., în contradictoriu cu M.M.P., M.M.F.P.S. și M.F.P..

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut cu privire la excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 42/77/2011 care vizează aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, că acesta stabilește modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice precum și formula concretă de calcul a salariilor, indemnizațiilor și a soldelor pentru anul 2011. S-a reținut in sentința atacată că, potrivit pct. 3 din Anexa nr. 1 la Ordinul comun nr. 42/77/2011, persoana care, în luna decembrie 2010, era încadrată, conform anexei nr. 111/1 la Legea-cadru nr. 330/2009 pe funcția publică de stat de consilier, clasa I, grad profesional superior, treapta 1, 2 sau 3 de salarizare, gradația 3, și beneficia de prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare, va fi reîncadrată pe aceeași funcție, clasă, același grad și aceeași gradație, stabilindu-se clasa de salarizare 95, 87 sau 78, după caz, rezultată din adunarea clasei 63 prevăzute în anexa nr. I, cap. I lit. a) - c), la Legea-cadru nr. 284/2010 cu 7 clase corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă, conform art. 11 din legea mai sus menționată, și cu numărul de clase de salarizare suplimentare,

conform art. 20 alin. (5) din aceeași lege. S-a apreciat că ordinul comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost emis pe baza și în executarea art. 17 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

De asemenea, judecătorul fondului a constatat că în formula introductivă a acestui ordin s-au precizat toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4) din Legea mai sus menționată, reținându-se că reclamantul nu a probat elemente de nelegalitate a Ordinului, neprobând prin nici un mijloc faptul ca ordinul a cărui excepție de nelegalitate a invocat-o ar fi creat o diferențiere de salarizare in raport cu personalul încadrat pe funcții echivalente, acesta fiind emis in deplina concordanta cu dispozițiile actului normativ cu forță juridica superioara, respectiv a Legii nr. 285/2010. Pe fondul cererii de anulare a Ordinului nr. 1208 din 06 aprilie 2011 s-a reținut că, începând cu data de 01 ianuarie 2011, in urma evaluării performantelor profesionale individuale pe anul 2010 reclamantului - manager public, clasa I, grad profesional asistent, gradația 2 la clasa de salarizare 90 la S.E.P.D.P.E.

din cadrul D.G.A.M.P.O.S. Mediu i s-a aprobat o majorare a salariului de baza de la 8 la 25 clase, având clasa de salarizare 107. S-au avut în vedere dispozițiile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 284/2010, apreciindu-se de către prima instanță că salariul de bază al reclamantului a fost stabilit în conformitate cu Legea nr. 490/2004, coroborată cu dispozițiile Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 și ale dispozițiilor art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 42/77/2011. A constatat judecătorul fondului că, întrucât reclamantul se încadrează în situația avută in vedere de textele arătate, M.M.P. în mod corect a procedat la majorarea salarială a salariului de bază, in conformitate cu dispozițiile în vigoare.

În ceea ce privește susținerea in sensul ca salarizarea personalului din cadrul A.M.P.O.S. Mediu se face in conformitate cu prevederile Legii nr. 490/2004, aceasta având caracter special fată de dispozițiile Legii nr. 285/2010, Curtea de apel a înlăturat-o, menționând în considerentele sentinței recurate că Legea nr. 284/2010 se aplică cu prioritate, astfel cum rezulta din prevederile art. 20 alin. (5) din Lege. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul V.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea cererii de recurs, a arătat că salarizarea personalului din cadrul A.M.P.O.S.

Mediu se face in conformitate cu prevederile Legii nr. 490/2004, solicitându-se recalcularea salariului conform acestei legi, apreciind că prin modul de calcul aplicat s-a creat o diferențiere de salarizare in raport cu personalul încadrat pe funcții echivalente, cu aceleași performanțe profesionale, care beneficiază de o creștere de 75%, conform Legii nr. 490/2004, Lege specială în raport cu Legea nr. 285/2010. S-a solicitat admiterea excepției de nelegalitate a Ordinului comun nr. 42/77/2011 prin care s-a creat o diferențiere de salarizare in raport cu personalul încadrat pe funcții echivalente, cu aceleași performanțe in cadrul aceleiași instituții. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Procedura în fața instanței de recurs Recurentul a depus în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în susținerea cererii de recurs. Intimații - pârâți au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: Prin Ordinul nr. 1208 din 06 aprilie 2011 emis de intimatul M.M.P. s-a aprobat majorarea salariului de bază al recurentului de la 8 la 25 de clase de salarizare, ca urmare a obținerii calificativului „foarte bine”, precum și acordarea unui spor pentru condiții vătămătoare.

Ordinul, supus cenzurii instanței de contencios administrativ în prezenta cauză, a fost emis în baza Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a Ordinului comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și a Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 633 din 22 aprilie 2010 privind aprobarea locurilor de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiții vătămătoare de muncă.

Înalta Curte constată că, așa cum a reținut și instanța de fond, salarizarea personalului bugetar se realizează, în situația dedusă judecății în speță, în baza Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și, referitor la perioada în discuție, a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, act normativ ce urmărește asigurarea, treptat, a atingerii coeficienților de ierarhizare prevăzuți în Legea cadru nr. 284/2010, în raport cu condițiile macroeconomice existente.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, dispozițiile legii se aplică: "a) personalului din autorități și instituții publice, respectiv Parlamentul, Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, autorități ale administrației publice locale, alte autorități publice, autorități administrative autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale." „Intră în categoria personalului din sectorul bugetar personalul încadrat pe baza contractului individual de muncă, personalul care ocupă funcții de demnitate publică și personalul care ocupă funcții asimilate funcțiilor de demnitate publică, precum și personalul care beneficiază de statute speciale, inclusiv funcționarii publici și funcționarii publici cu statut special." Conform prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi personalul prevăzut la art. 1 din Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare,

cu modificările și completările ulterioare, pe durata desfășurării activității în acest domeniu, în loc de majorarea de până la 75% a salariului de bază, beneficiază de o majorare salarială de până la 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută, fără a depăși în total numărul maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2)". Totodată, în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a H.G. nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea M.M.F.P.S., cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.F.P., cu modificările și completările ulterioare, M.M.F.P.S.

și M.F.P. au elaborat normele metodologice de aplicare a Legii nr. 285/2010, prin emiterea Ordinului comun nr. 42/77/2011. Ordinul comun nr. 42/77/2011 stabilește modalitatea de reîncadrare a personalului plătit din fonduri publice precum și formula concretă de calcul a salariilor, indemnizațiilor și a soldelor pentru anul 2011. Totodată, explicitează și clarifică unele prevederi din lege referitoare la reîncadrarea personalului, stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011, angajarea, promovarea și avansarea personalului, precum și unele reglementări specifice personalului din instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii. Înalta Curte apreciază că Ordinul în cauză se limitează strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora a fost emis și nu conține soluții care să contravină prevederilor legale, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică sub aspectul respingerii excepției de nelegalitate.

De asemenea, prin prisma dispozițiilor legale sus-citate, se mai apreciază că Ordinul nr. 1208 din 06 aprilie 2011 a fost emis în conformitate dispozițiile legii cadru de salarizare incidente în cauză, și anume ale Legii nr. 284/2010, eventualele diferențe între salarizarea recurentei și salarizarea altor funcționari publici, calculată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010, fiind consecința, legitimă, a aplicării unor dispoziții legale diferite, aflate în vigoare și aplicabile la momente diferite. În ceea ce privește criticile formulate de către recurentul - reclamant, se constată, astfel cum s-a reținut și de către prima instanță, că nu se invocă o neconcordanță a ordinului comun cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea cărora au fost emis, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, ci inaplicabilitatea respectivului ordin comun.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru aceste motive, neexistând motive de reformare a sentinței instanței de fond, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.S. împotriva sentinței nr. 949 din 13 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie 2013.