ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6193/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6193/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 6494/2/2011,

reclamantul V.S. a solicitat in contradictoriu cu paratul M.M.P. anularea

Ordinului M.M.P. nr. 1208 din 06 aprilie 2011, plata diferențelor salariale

indexate si actualizate de la data emiterii ordinului atacat și plata

cheltuielilor de judecata.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că

prin ordinul

contestat s-a dispus in urma evaluării performantelor profesionale individuale

pe anul 2010 majorarea salariului de baza, de la 8 la 25 clase, urmare a

obținerii calificativului" foarte bine" rezultând un salariu de baza

in valoare de 5.031 lei.

Totodată, în

cuprinsul cererii reclamantul a făcut referire la prevederile art. 20 alin. (5)

din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit

din fonduri publice, potrivit cărora personalul prevăzut la art. 1 din Legea nr.

490/2004 privind stimularea financiara a personalului care gestionează fonduri

comunitare, cu modificările si completările ulterioare, pe durata desfășurării activității

in acest domeniu, in loc de majorarea de pana la 75% a salariului de baza,

beneficiază de o majorare salariala de pana la 25 clase de salarizare succesive

fata de clasa deținuta, fara a depăși in total numărul maxim de clase de

salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2) din Legea cadru. Prin urmare, a

susținut că salarizarea personalului din cadrul A.M.P.O.S. Mediu se face in

conformitate cu prevederile Legii nr. 490/2004.

Astfel, reclamantul a

solicitat recalcularea salariului conform Legii nr. 490/2004 deoarece prin

modul de calcul aplicat s-a creat o diferențiere de salarizare in raport cu

personalul încadrat pe funcții echivalente, cu aceleași performante

profesionale, care beneficiază de o majorare a salariului de baza cu 75%,

conform Legii nr. 490/2004, lege speciala in raport cu Legea nr. 285/2010.

A mai arătat

reclamantul că la data de 10 mai 2011 a înregistrat la pârâta o Plângere

prealabila în sensul rectificării Ordinului nr. 897/2011 prin aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 490/2004.

În drept, reclamantul

și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 7-8 din Legea nr. 554/2004 și

Legea nr. 490/2004.

Ulterior reclamantul

a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului comun al ministrului muncii,

familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011

privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.

285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost invocata in contradictoriu cu pârâții M.M.F.P.S.

și M.F.P.

În ceea ce privește

excepția de nelegalitate reclamantul a arătat ca prin respectivul ordin s-a

creat o diferențiere de salarizare in raport cu personalul încadrat pe funcții

echivalente, cu aceleași performanțe în cadrul aceleiași instituții.

Prin întâmpinare pârâtul

M.M.P. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată,

arătând că ordinul contestat a fost emis în conformitate cu dispozițiile legale

în vigoare. Cu privire la excepția de nelegalitate invocată de reclamant,

pârâtul a solicitat, de asemenea, respingerea acesteia, arătând că Ordinul

comun nr. 42/77/2011 stabilește modalitatea de reîncadrare a personalului

plătit din fonduri publice precum și formula concretă de calcul a salariilor,

indemnizațiilor și a soldelor pentru anul 2011, acest ordin neavând natura unui

act de modificare a unor drepturi salariale ci, se limitează strict la cadrul

stabilit de actele pe baza și în executarea cărora a fost emis și nu conține

soluții care să contravină prevederilor legale.

Hotărârea instanței

de fond

Prin

sentința civilă nr.

949 din 13 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția de nelegalitate

și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul V.S., în

contradictoriu cu M.M.P., M.M.F.P.S. și M.F.P..

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut cu privire la excepția de

nelegalitate a Ordinului nr. 42/77/2011 care vizează aprobarea Normelor metodologice

pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, că acesta stabilește modalitatea de reîncadrare a

personalului plătit din fonduri publice precum și formula concretă de calcul a

salariilor, indemnizațiilor și a soldelor pentru anul 2011.

S-a reținut in

sentința atacată că, potrivit pct. 3 din Anexa nr. 1 la Ordinul comun nr. 42/77/2011,

persoana care, în luna decembrie 2010, era încadrată, conform anexei nr. 111/1

la Legea-cadru nr. 330/2009 pe funcția publică de stat de consilier, clasa I,

grad profesional superior, treapta 1, 2 sau 3 de salarizare, gradația 3, și

beneficia de prevederile Legii nr. 490/2004 privind stimularea financiară a

personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și

completările ulterioare, va fi reîncadrată pe aceeași funcție, clasă, același

grad și aceeași gradație, stabilindu-se clasa de salarizare 95, 87 sau 78, după

caz, rezultată din adunarea clasei 63 prevăzute în anexa nr. I, cap. I lit. a)

- c), la Legea-cadru nr. 284/2010 cu 7 clase corespunzătoare tranșelor de

vechime în muncă, conform art. 11 din legea mai sus menționată, și cu numărul

de clase de salarizare suplimentare, conform art. 20 alin. (5) din aceeași

lege.

S-a apreciat că

ordinul comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al

ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011 privind aprobarea Normelor

metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind

salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost emis

pe baza și în executarea art. 17 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

De asemenea,

judecătorul fondului a constatat că în formula introductivă a acestui ordin

s-au precizat toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4) din Legea

mai sus menționată, reținându-se că reclamantul nu a probat elemente de

nelegalitate a Ordinului, neprobând prin nici un mijloc faptul ca ordinul a

cărui excepție de nelegalitate a invocat-o ar fi creat o diferențiere

de salarizare in raport cu personalul încadrat pe funcții echivalente,

acesta fiind emis in deplina concordanta cu dispozițiile actului normativ

cu forță juridica superioara, respectiv a Legii nr. 285/2010.

Pe fondul cererii de

anulare a Ordinului nr. 1208 din 06 aprilie 2011 s-a reținut că, începând cu

data de 01 ianuarie 2011, in urma evaluării performantelor profesionale

individuale pe anul 2010 reclamantului - manager public, clasa I, grad

profesional asistent, gradația 2 la clasa de salarizare 90 la S.E.P.D.P.E.

din cadrul D.G.A.M.P.O.S. Mediu i s-a aprobat o majorare a salariului de baza

de la 8 la 25 clase, având clasa de salarizare 107.

S-au avut în vedere dispozițiile

art. 20 alin. (5) din Legea nr. 284/2010, apreciindu-se de către prima instanță

că salariul de bază al reclamantului a fost stabilit în conformitate cu Legea nr.

490/2004, coroborată cu dispozițiile Legii nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010 și

ale dispozițiilor art. 1 pct. 4 din Ordinul nr. 42/77/2011.

A constatat

judecătorul fondului că, întrucât

reclamantul se încadrează în situația avută

in vedere de textele arătate, M.M.P. în mod corect a procedat la majorarea

salarială a salariului de bază, in conformitate cu dispozițiile în vigoare.

În ceea ce privește

susținerea in sensul ca salarizarea personalului din cadrul A.M.P.O.S.

Mediu se face in conformitate cu prevederile Legii nr. 490/2004, aceasta având

caracter special fată de dispozițiile Legii nr. 285/2010, Curtea de apel a

înlăturat-o, menționând în considerentele sentinței recurate că Legea nr. 284/2010

se aplică cu prioritate, astfel cum rezulta din prevederile art. 20 alin. (5) din

Lege.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul V.S., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, a arătat că salarizarea personalului din cadrul A.M.P.O.S. Mediu se

face in conformitate cu prevederile Legii nr. 490/2004, solicitându-se

recalcularea salariului conform acestei legi, apreciind că prin modul de calcul

aplicat s-a creat o diferențiere de salarizare in raport cu personalul încadrat

pe funcții echivalente, cu aceleași performanțe profesionale, care beneficiază

de o creștere de 75%, conform Legii nr. 490/2004, Lege specială în raport cu

Legea nr. 285/2010.

S-a solicitat

admiterea excepției de nelegalitate a Ordinului comun nr. 42/77/2011 prin care

s-a creat o diferențiere de salarizare in raport cu personalul încadrat pe

funcții echivalente, cu aceleași performanțe in cadrul aceleiași instituții.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304

1

și art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Procedura în

fața instanței de recurs

Recurentul a depus în

conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. înscrisuri în

susținerea cererii de recurs.

Intimații - pârâți au

formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin Ordinul nr. 1208

din 06 aprilie 2011 emis de intimatul M.M.P. s-a aprobat majorarea salariului

de bază al recurentului de la 8 la 25 de clase de salarizare, ca urmare a

obținerii calificativului „foarte bine”, precum și acordarea unui spor pentru

condiții vătămătoare.

Ordinul, supus

cenzurii instanței de contencios administrativ în prezenta cauză, a fost emis

în baza Legii nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit

din fonduri publice, a Legii nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a Ordinului comun al ministrului muncii, familiei și

protecției sociale și al ministrului finanțelor publice nr. 42/77/2011 privind

aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și a

Ordinului ministrului mediului și pădurilor nr. 633 din 22 aprilie 2010 privind

aprobarea locurilor de muncă pentru care se acordă sporul pentru condiții

vătămătoare de muncă.

Înalta

Curte constată că, așa cum a reținut și instanța de fond, salarizarea

personalului bugetar se realizează, în situația dedusă judecății în speță, în

baza Legii cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit

din fonduri publice și, referitor la perioada în discuție, a Legii nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, act

normativ ce urmărește asigurarea, treptat, a atingerii coeficienților de

ierarhizare prevăzuți în Legea cadru nr. 284/2010, în raport cu condițiile

macroeconomice existente.

Potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (3) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind

salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, dispozițiile

legii se aplică:

"a)

personalului din autorități și instituții publice, respectiv Parlamentul,

Administrația Prezidențială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele,

celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale,

autorități ale administrației publice locale, alte autorități publice, autorități

administrative autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora,

finanțate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor

sociale de stat, bugetele fondurilor speciale."

„Intră

în categoria personalului din sectorul bugetar personalul încadrat pe baza

contractului individual de muncă, personalul care ocupă funcții de demnitate

publică și personalul care ocupă funcții asimilate funcțiilor de demnitate

publică, precum și personalul care beneficiază de statute speciale, inclusiv

funcționarii publici și funcționarii publici cu statut special."

Conform

prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea

unitară a personalului plătit din fonduri publice, „începând cu data intrării

în vigoare a prezentei legi personalul prevăzut la art. 1 din Legea nr. 490/2004

privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri

comunitare, cu modificările și completările ulterioare, pe durata desfășurării

activității în acest domeniu, în loc de majorarea de până la 75% a salariului

de bază, beneficiază de o majorare salarială de până la 25 de clase de

salarizare succesive față de clasa deținută, fără a depăși în total numărul

maxim de clase de salarizare prevăzut la art. 10 alin. (2)".

Totodată,

în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 285/2010 privind

salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a H.G. nr. 11/2009

privind organizarea și funcționarea M.M.F.P.S., cu modificările și completările

ulterioare, precum și a dispozițiilor H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și

funcționarea M.F.P., cu modificările și completările ulterioare, M.M.F.P.S. și

M.F.P. au elaborat normele metodologice de aplicare a Legii nr. 285/2010, prin

emiterea Ordinului comun nr. 42/77/2011.

Ordinul

comun nr. 42/77/2011 stabilește modalitatea de reîncadrare a personalului

plătit din fonduri publice precum și formula concretă de calcul a salariilor,

indemnizațiilor și a soldelor pentru anul 2011. Totodată, explicitează și

clarifică unele prevederi din lege referitoare la reîncadrarea personalului,

stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011, angajarea, promovarea și

avansarea personalului, precum și unele reglementări specifice personalului din

instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii.

Înalta

Curte apreciază că Ordinul în cauză se limitează strict la cadrul stabilit de

actele pe baza și în executarea cărora a fost emis și nu conține soluții care

să contravină prevederilor legale, hotărârea instanței de fond fiind legală și

temeinică sub aspectul respingerii excepției de nelegalitate.

De

asemenea, prin prisma dispozițiilor legale sus-citate, se mai apreciază că

Ordinul nr. 1208 din 06 aprilie 2011 a fost emis în conformitate dispozițiile

legii cadru de salarizare incidente în cauză, și anume ale Legii nr. 284/2010,

eventualele diferențe între salarizarea recurentei și salarizarea altor

funcționari publici, calculată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 284/2010,

fiind consecința, legitimă, a aplicării unor dispoziții legale diferite, aflate

în vigoare și aplicabile la momente diferite.

În ceea ce privește

criticile formulate de către recurentul - reclamant, se constată, astfel cum

s-a reținut și de către prima instanță, că nu se invocă o neconcordanță a ordinului

comun cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în

executarea cărora au fost emis, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004,

ci inaplicabilitatea respectivului ordin comun.

Temeiul legal al

soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste motive,

neexistând motive de reformare a sentinței instanței de fond, în temeiul

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de V.S. împotriva sentinței nr. 949 din 13 februarie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2013.