ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4701/2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 17028 din 28

noiembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București a fost admisă excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu și a fost declinată competența spre

soluționare Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, Judecătoria Sectorului 3 a reținut că potrivit art. 3 alin.

(1) C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță procesele și

cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și

instituțiilor centrale.

Litigiul de fata are

ca obiect anularea Deciziei nr. 7 din 10 iulie 2008 a Consiliului U.N.B.R. și a

Deciziei nr. 62 din 10 iulie 2008 a Comisiei Permanente a U.N.B.R.

Instanța a apreciat că

deciziile emise de Consiliul U.N.B.R. sunt acte cu caracter administrativ deoarece

în conformitate cu dispozițiile art. 60 alin. (1) - (4) din Legea nr. 51/1995, - U.N.B.R. este formată din

toate barourile din România și are sediul în capitala țării, municipiul

București, este persoană juridică de interes public, are

patrimoniu și buget proprii, baroul de avocați se

constituie și funcționează numai în cadrul U.N.B.R., potrivit legii și

statutului profesiei. Instanța mai reține că U.N.B.R. este succesoarea de drept a U.A.R.

Chiar dacă din actele

de

constituire a Consiliul U.N.B.R. depuse la dosar, instanța retine ca aceasta a

fost înființata ca și asociație, din legea care reglementează organizarea și

funcționarea profesiei de avocat reiese cu claritate că U.N.B.R este o persoană

juridică de interes public. Or, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 255/2004

prin autoritate publică se înțeleg și persoanele juridice de drept privat care,

potrivit legii, în speță Legea nr. 51/1995, au obținut statut de utilitate

publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public.

Mai mult, în cauza

Buzescu contra României, Curtea a stabilit că U.A.R. „este legal constituită

prin Legea nr. 51/1995 și învestită cu prerogative administrative și de

reglementare. U.A.R. urmărește un scop de interes general cu privire la

profesia de avocat prin exercitarea unei forme de control public, de exemplu

asupra înscrierii în Barou, iar deciziile sale sunt supuse controlului

instanțelor administrative (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia Bota

împotriva României din 12 octombrie 2004, Cererea nr. 24.057/03). Curtea a

observat totodată, în subsidiar, că în jurisprudența internă U.A.R. a fost

considerată o autoritate publică ce execută acte administrative și are rol de serviciu

public”.

Așadar, actele emise

de Consiliul U.N.B.R. - succesoarea de drept a U.A.R. - sunt acte cu caracter

administrativ, iar soluționarea cererilor care au la bază astfel de acte sunt

de competența instanțelor de contencios administrative.

Instanța a apreciat

că în speță este incident art. 3 alin. (1) C. proc. civ. și nu art. 2 alin. (1)

lit. d) C. proc. civ., deoarece actele emise de U.N.B.R. sunt acte emise de o

instituție de interes public la nivel central, fiind formată din toate

barourile din România conform dispozițiilor Legii nr. 51/1995.

Cauza a fost

înregistrată la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, și prin Decizia civilă nr. 2726 din 25 iunie 2012 a admis excepția

necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, a constatat ivit conflictul

negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și

Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a motiva

această soluție, Curtea de Apel București a reținut că pârâta U.N.B.R. este

constituită în baza O.G. nr. 26/2000, conform înscrisurilor de la filele 60-64

din dosarul Tribunalului București nr. 31918/3/2009.

În speță nu s-a făcut

dovada că această asociație a obținut statutul de utilitate publică

ori că a fost autorizată să desfășoare un serviciu public în condițiile

art. 38-45 din O.G. nr. 26/2000, pentru a putea fi asimilata unei autorități

publice.

În acest context hotărârile

paratei se atacă în condițiile art. 23 și 25 din O.G. nr. 26/2000, adică

la judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul.

Nu au fost retinute susținerile

Judecătoriei sectorului 3 din sentința civila nr. 17028/2011 că ar fi

aplicabile dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ. și că ar fi

competentă să soluționeze cauza Curtea de Apel București, deoarece

din încheierea de la fila 60 din dosarul tribunalului reiese fără niciun dubiu

că asociația s-a constituit în baza O.G. nr. 26/2000 și nu în baza

prevederilor Legii nr. 51/1995.

Mai mult, în

conformitate cu dispozițiile art. 38-45 din același act normativ,

pentru a putea fi asimilată unei autorități publice, aceasta pârâtă ar fi

trebuit să obțină statut de utilitate publica sau sa fi fost autorizata să desfășoare

un serviciu public, nefiind depusă nicio atare autorizare.

În altă ordine de

idei, nici reclamantul nu invocă dispozițiile Legii nr. 51/1995 în ceea ce

privește competența de soluționare a prezentei cauze deoarece,

conform art. 88 alin. (4) din aceasta lege, calea de atac împotriva hotărârilor

pronunțate de către Consiliul U.N.B.R. și recursul formulat împotriva

deciziei disciplinare a Comisiei Centrale de Disciplina este recursul la secția

de contencios administrativ, a Curții de Apel București.

Așadar, pe de o

parte a constatat ca pârâtele nu au structura prevăzuta de Legea nr. 51/1995,

decizia disciplinara nu a fost emisă de o comisie centrală de disciplină, nu

s-a exercitat o cale de atac la Consiliul U.N.B.R. și, prin urmare, nu suntem în

prezența aplicării dispozițiilor legale mai sus invocate, respectiv art. 88

alin. (4) din lege pentru a fi competenta aceasta instanță, iar pe de altă

parte, nu suntem nici în prezenta unei autorități publice asimilate pentru a fi

competentă aceasta instanță ca instanță de fond, cum susține reclamantul.

Soluționând conflictul

negativ ivit, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea

Judecătoriei Sectorului 3 București.

Obiectul acțiunii

prezente îl constituie anularea unei decizii disciplinare emise de Comisia

Permanentă a U.N.B.R. și a tuturor actelor emise de către U.N.B.R. și toate

structurile acesteia, inclusiv de către Președintele U.N.B.R., B.P., în ceea ce

privește Baroul Timiș și pe reclamantul M.A. după data de 10 iulie 2008.

Autoritatea pârâtă, U.N.B.R.

este constituită în baza O.G. nr. 26/2000, însă nu orice autoritate constituită

în baza acestei ordonanțe poate avea calitate într-un litigiu de contencios

administrativ.

Potrivit art. 2 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, „autoritate

publică este orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale

care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes

public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi,

persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de

utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public”.

Cum în cauză nu s-a

făcut dovada că U.N.B.R., constituită în baza O.G. nr. 26/2000 cu privire la

asociații și fundații, a obținut statutul de utilitate publică sau că a fost

autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, nici nu

poate avea calitatea procesuală într-un litigiu aflat pe rolul unei instanțe de

contencios administrativ, ci numai într-un litigiu ce poate fi soluționat

potrivit actului normativ în baza căruia a fost înființată, respectiv O.G. nr. 24/2000.

Chiar dacă în actul

contestat se face trimitere la Legea nr. 51/ 1995 privind organizarea și

exercitarea profesiei de avocat, acesta nu poate constitui un temei pentru

soluționarea cauzei de către o instanță de contencios administrativ în lipsa

dovezilor privind îndeplinirea condițiilor cerute de art. 2 alin. (1) lit. b)

din Legea nr. 554/2004, respectiv că autoritatea pârâtă a obținut statutul de

utilitate publică sau că a fost autorizată să presteze un serviciu public.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.A. în contradictoriu cu

pârâții Consiliul U.N.B.R., Comisia Permanentă a U.N.B.R. și B.P. - președinte

al U.N.B.R., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2012.