ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4701/2012

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 17028 din 28 noiembrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a fost declinată competența spre soluționare Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Sectorului 3 a reținut că potrivit art. 3 alin. (1) C. proc. civ., curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. Litigiul de fata are ca obiect anularea Deciziei nr. 7 din 10 iulie 2008 a Consiliului U.N.B.R.

și a Deciziei nr. 62 din 10 iulie 2008 a Comisiei Permanente a U.N.B.R. Instanța a apreciat că deciziile emise de Consiliul U.N.B.R. sunt acte cu caracter administrativ deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 60 alin. (1) - (4) din Legea nr. 51/1995, - U.N.B.R. este formată din toate barourile din România și are sediul în capitala țării, municipiul București, este persoană juridică de interes public, are patrimoniu și buget proprii, baroul de avocați se constituie și funcționează numai în cadrul U.N.B.R., potrivit legii și statutului profesiei. Instanța mai reține că U.N.B.R. este succesoarea de drept a U.A.R. Chiar dacă din actele de constituire a Consiliul U.N.B.R. depuse la dosar, instanța retine ca aceasta a fost înființata ca și asociație, din legea care reglementează organizarea și funcționarea profesiei de avocat reiese cu claritate că U.N.B.R este o persoană juridică de interes public.

Or, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 255/2004 prin autoritate publică se înțeleg și persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, în speță Legea nr. 51/1995, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public. Mai mult, în cauza Buzescu contra României, Curtea a stabilit că U.A.R. „este legal constituită prin Legea nr. 51/1995 și învestită cu prerogative administrative și de reglementare. U.A.R. urmărește un scop de interes general cu privire la profesia de avocat prin exercitarea unei forme de control public, de exemplu asupra înscrierii în Barou, iar deciziile sale sunt supuse controlului instanțelor administrative (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia Bota împotriva României din 12 octombrie 2004, Cererea nr. 24.057/03).

Curtea a observat totodată, în subsidiar, că în jurisprudența internă U.A.R. a fost considerată o autoritate publică ce execută acte administrative și are rol de serviciu public”. Așadar, actele emise de Consiliul U.N.B.R. - succesoarea de drept a U.A.R. - sunt acte cu caracter administrativ, iar soluționarea cererilor care au la bază astfel de acte sunt de competența instanțelor de contencios administrative. Instanța a apreciat că în speță este incident art. 3 alin. (1) C. proc. civ. și nu art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., deoarece actele emise de U.N.B.R. sunt acte emise de o instituție de interes public la nivel central, fiind formată din toate barourile din România conform dispozițiilor Legii nr. 51/1995.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, și prin Decizia civilă nr. 2726 din 25 iunie 2012 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia. Pentru a motiva această soluție, Curtea de Apel București a reținut că pârâta U.N.B.R. este constituită în baza O.G. nr. 26/2000, conform înscrisurilor de la filele 60-64 din dosarul Tribunalului București nr. 31918/3/2009. În speță nu s-a făcut dovada că această asociație a obținut statutul de utilitate publică ori că a fost autorizată să desfășoare un serviciu public în condițiile art. 38-45 din O.G.

nr. 26/2000, pentru a putea fi asimilata unei autorități publice. În acest context hotărârile paratei se atacă în condițiile art. 23 și 25 din O.G. nr. 26/2000, adică la judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul. Nu au fost retinute susținerile Judecătoriei sectorului 3 din sentința civila nr. 17028/2011 că ar fi aplicabile dispozițiile art. 3 alin. (1) C. proc. civ. și că ar fi competentă să soluționeze cauza Curtea de Apel București, deoarece din încheierea de la fila 60 din dosarul tribunalului reiese fără niciun dubiu că asociația s-a constituit în baza O.G. nr. 26/2000 și nu în baza prevederilor Legii nr. 51/1995. Mai mult, în conformitate cu dispozițiile art. 38-45 din același act normativ, pentru a putea fi asimilată unei autorități publice, aceasta pârâtă ar fi trebuit să obțină statut de utilitate publica sau sa fi fost autorizata să desfășoare un serviciu public, nefiind depusă nicio atare autorizare.

În altă ordine de idei, nici reclamantul nu invocă dispozițiile Legii nr. 51/1995 în ceea ce privește competența de soluționare a prezentei cauze deoarece, conform art. 88 alin. (4) din aceasta lege, calea de atac împotriva hotărârilor pronunțate de către Consiliul U.N.B.R. și recursul formulat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei Centrale de Disciplina este recursul la secția de contencios administrativ, a Curții de Apel București. Așadar, pe de o parte a constatat ca pârâtele nu au structura prevăzuta de Legea nr. 51/1995, decizia disciplinara nu a fost emisă de o comisie centrală de disciplină, nu s-a exercitat o cale de atac la Consiliul U.N.B.R.

și, prin urmare, nu suntem în prezența aplicării dispozițiilor legale mai sus invocate, respectiv art. 88 alin. (4) din lege pentru a fi competenta aceasta instanță, iar pe de altă parte, nu suntem nici în prezenta unei autorități publice asimilate pentru a fi competentă aceasta instanță ca instanță de fond, cum susține reclamantul. Soluționând conflictul negativ ivit, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Obiectul acțiunii prezente îl constituie anularea unei decizii disciplinare emise de Comisia Permanentă a U.N.B.R. și a tuturor actelor emise de către U.N.B.R. și toate structurile acesteia, inclusiv de către Președintele U.N.B.R., B.P., în ceea ce privește Baroul Timiș și pe reclamantul M.A.

după data de 10 iulie 2008. Autoritatea pârâtă, U.N.B.R. este constituită în baza O.G. nr. 26/2000, însă nu orice autoritate constituită în baza acestei ordonanțe poate avea calitate într-un litigiu de contencios administrativ. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, „autoritate publică este orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public; sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public”. Cum în cauză nu s-a făcut dovada că U.N.B.R., constituită în baza O.G.

nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, a obținut statutul de utilitate publică sau că a fost autorizată să presteze un serviciu public, în regim de putere publică, nici nu poate avea calitatea procesuală într-un litigiu aflat pe rolul unei instanțe de contencios administrativ, ci numai într-un litigiu ce poate fi soluționat potrivit actului normativ în baza căruia a fost înființată, respectiv O.G. nr. 24/2000. Chiar dacă în actul contestat se face trimitere la Legea nr. 51/ 1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, acesta nu poate constitui un temei pentru soluționarea cauzei de către o instanță de contencios administrativ în lipsa dovezilor privind îndeplinirea condițiilor cerute de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, respectiv că autoritatea pârâtă a obținut statutul de utilitate publică sau că a fost autorizată să presteze un serviciu public.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul U.N.B.R., Comisia Permanentă a U.N.B.R. și B.P. - președinte al U.N.B.R., în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2012.