ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4007/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 9 din 20 decembrie 2012 Curtea de Apel Târgu Mureș, în baza art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (modificată) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), b), c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.V.H.  la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 3 luni, termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a menținut sechestrul asigurător instituit, prin Ordonanța de aplicare a sechestrului asigurător din 22 iunie 2011 a D.N.A. – Serviciul teritorial Târgu Mureș, asupra sumei de 59.758,52 RON indisponibilizată în contul deschis pe numele inculpatului A.V.H. la C.B. Sucursala Târgu Mureș.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 59.758,52 RON cu titlu de despăgubiri către partea civilă A.P.I.A. (cu sediul în București, B-dul Carol I, nr. 17, sector 2).

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, din 22 iulie 2011 a fost trimis în judecată inculpatul A.V.H. pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea de documente sau declarații false inexacte sau incomplete care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri de la bugetul general al Comunităților Europene sau bugetele administrate de acestea ori în numele lor în formă continuată, faptă prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (modificată), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut că inculpatul, proprietar al suprafeței de 28 ha teren, în regim de pășune, a solicitat, folosindu-se de declarații false, inexacte sau incomplete, subvenții de la A.P.I.A., în calitate de proprietar, deși și-a înstrăinat dreptul de utilizare al acestui teren prin încheierea unor contracte de închiriere pentru anii 2008 - 2010 și a unei înțelegeri verbale pentru anul 2011, obținând astfel, pe nedrept, suma de 59.758,52 RON.

La stabilirea stării de fapt, instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de sesizare din oficiu, declarații inculpat, declarații martori, ordonanța de aplicare a sechestrului asigurător, cazier judiciar, copii chitanțe C.B. - Sucursala Târgu Mureș.

Din volumul II dosar urmărire penală instanța de fond a reținut următoarele mijloace de probă:

- Contractul de închiriere din 19 februarie 2007, în original, încheiat între A.V.H., în calitate de proprietar și B.E., în calitate de chiriaș;

- Contract de închiriere din 24 aprilie 2008, în original, dintre A.V.H. și B.I.S.;

- Dovadă de ridicare din 11 mai 2011 a contractelor de închiriere din 05 martie 2009 și 30 martie 2010, încheiate între A.V.H. și P.C.A., și cele două contracte, în original;

- Adresa D.N.A. - Serviciul teritorial Târgu Mureș către A.P.I.A. Mureș din 08 martie 2011 privind documentele pe anii 2008 - 2010 referitoare la subvențiile solicitate de A.V.H.;

- Cererea A.P.I.A. nr. 1800 din 05 mai 2008;

- harta ortofotoplan, datată 05 mai 2008;

- copie Decizie de plată din 12 iunie 2009;

- copie Decizie de plată în avans din 22 octombrie 2009;

- copie Decizie de plată din 10 mai 2010;

- Adeverința din 11 mai 2009 emisă de Primăria Vânători;

- Cererea A.P.I.A. din 08 mai 2009;

- harta ortofotoplan, datată 08 mai 2009;

- declarație de completare a formularului de cerere și a hărții;

- Cererea A.P.I.A. din 17 mai 2010;

- Adeverința din 17 mai 2010 emisă de Primăria Vânători;

- copie Decizie de plată în avans din 19 noiembrie 2010;

- copie Decizie de plată din 16 februarie 2011;

- cererea A.P.I.A. din 10 mai 2011;

- Adeverința din 09 mai 2011 emisă de Primăria Vânători;

- copie registru agricol 2007 - 2011 – partea I al loc. Archita, com. Vânători, jud. Mureș;

- copie registru agricol 2010 - 2014 - Archita - Străinași;

- adeverințele din 17 mai 2010, din 09 mai 2011;

- copie Contract de dare în folosință din 01 ianuarie 2011 dintre A.R.A. și A.V.H. cu nr. CF și nr. CI;

- Cererea din 09 mai 2011 de emitere a adeverinței A.P.I.A.;

- Declarația de impunere din 09 mai 2011;

- copii după cele două chitanțe de cumpărare teren, respectiv Contractul de dare în folosință din 01 ianuarie 2011 dintre A.R.A. și A.V.H., fără nr. CF și nr. CI ș.a.;

- Adresa D.N.A. - Serviciul teritorial Târgu Mureș, către O.C.P.I. Mureș din 22 iunie 2011 privind documentele în baza cărora s-au eliberat titlurile de proprietar numiților M.S. și D.V.D.;

- Răspunsul din 28 iunie 2011 și documentele solicitate în copie conforme cu originalul;

- Adresă de răspuns a A.P.I.A.

În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:

În cursul anilor 2004, 2005, 2007 inculpatul A.V.H. a cumpărat mai multe terenuri agricole pe raza satului Archita, comuna Vânători, jud. Mureș.

Astfel, a cumpărat 13 ha de la numitul A.M., 10 ha de la numitul M.S. și 5 ha de la numitul D.V.D.

Aceste terenuri aveau regim de pășune și începând cu anul 2008 inculpatul a făcut demersuri la A.P.I.A. pentru a obține subvenții. În cadrul A.P.I.A., inculpatul a semnat un angajament de agro-mediu pentru o perioadă de 5 ani prin care se obliga să respecte condițiile de eco-condiționalitate pe toată suprafața de teren declarată la A.P.I.A., respectiv să nu schimbe destinația terenului și categoria de folosință.

La data de 05 mai 2008 inculpatul a depus cererea de acordare de subvenții pentru suprafața de 26 ha teren menționând că utilizează în calitate de proprietar această suprafață.

Prin Decizia din 12 iunie 2009 A.P.I.A. - Centrul Local Sighișoara a stabilit o plată față de A.V.H. în sumă totală de 23.524,58 RON, sumă care a fost virată direct în contul inculpatului. Anterior, depunerii cererii de plată pentru schemele de sprijin pentru anul 2008, A.V.H., a încheiat un contract de închiriere, în calitate de proprietar cu numitul B.I.S., din com. Vânători, sat Archita, în calitate de chiriaș, având ca obiect închirierea imobilului teren agricol pășunat, în suprafață de 26 ha, situat în localitatea Archita, locul numit Crucea Zoltanului – Tăul Pucios. Acest contract s-a încheiat la 24 aprilie 2008 în Sighișoara, prețul chiriei fiind stabilit la 1.000 lei plus valoarea impozitului pentru acel teren, impozit care a fost plătit tot de chiriaș. Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de 8 luni de zile. Obligațiile care îi reveneau chiriașului erau de a plăti anticipat chiria și impozitul pe teren până la 01 iulie 2008, să asigure pășunatul cu un număr de maxim 7 capete de ovine pe hectar și să asigure curățarea de mărăcini a întregii suprafețe de teren. De menționat că terenul închiriat era același cu terenul pentru care inculpatul a solicitat subvenții.

În anul 2009, inculpatul a formulat la data de 08 mai 2009, cererea unică de plată pe suprafața înregistrată la A.P.I.A. – Centrul Local Sighișoara, solicitând subvenții pentru suprafața de 26 ha pe schemele S.A.P.S. și măsuri de agro-mediu declarând că utilizează suprafața de 26 ha teren.

În cererea depusă la pct. III „Angajamente și declarații” inculpatul A.V.H. a luat cunoștință de prev. art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006, în care se prevede că: „arendatorul, concedentul și/sau locatorul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat și/sau închiriat”.

Anterior depunerii cererii la A.P.I.A., respectiv la data de 05 martie 2009, inculpatul a încheiat, în calitate de proprietar, contractul de închiriere cu martorul P.C.A., obiectul contractului fiind închirierea imobilului teren agricol-pășunat, în suprafață de 28 ha – situat în loc. Archita, locul numit Crucea Zoltanului – Tăul Pucios.

Acest contract a fost încheiat pentru perioada 05 martie 2009 până la 31 decembrie 2009. Obligațiile chiriașului au fost aceleași ca și cele prevăzute în contractul de închiriere încheiat în anul 2008. Prețul chiriei în acest contract încheiat în anul 2009 a fost de 2.000 lei sumă din care chiriașul a plătit impozitul pe teren, diferența revenind proprietarului.

Prin Decizia de plată în avans din 22 octombrie 2009 A.P.I.A. – Centrul Local Sighișoara i-a plătit lui A.V.H. suma de 5.459,69 RON pentru cele 26 ha teren, iar prin Decizia de plată din 10 mai 2010 i s-a mai plătit inculpatului suma de 21.753,49 RON pentru aceeași suprafață de teren.

În anul 2010, inculpatul a mai înregistrat la A.P.I.A. – Centrul Local Sighișoara o cerere unică de plată prin care solicita subvenții pentru suprafața agricolă utilizată, de 28 ha.

Ca și în anii anteriori s-a solicitat subvenții pentru același teren situat pe raza localității Archita, la locul numit Crucea Zoltanului – Tăul Pucios, astfel cum rezultă, din adeverințele eliberate de Primăria com. Vânători.

Anterior depunerii acestei cereri la A.P.I.A., respectiv la 30 martie 2010, inculpatul a încheiat, în calitate de proprietar, un contract de închiriere cu martorul P.C.A., obiectul acestuia, fiind închirierea imobilului teren agricol - pășune în suprafață de 28 ha, aflat în proprietatea inculpatului situat în localitatea Archita, la locul numit Crucea Zoltanului – Tăul Pucios.

Contractul a fost încheiat pentru perioada 30 martie 2010 până la 31 decembrie 2010, obligațiile părților fiind aceleași ca și în contractul încheiat în anul 2009. Prețul chiriei a fost de 2.000 RON plătită, o parte proprietarului și o parte cu titlul de impozit pentru terenul respectiv.

Prin deciziile de plată în avans din 16 februarie 2011 și respectiv 19 noiembrie 2010 s-a plătit inculpatului de către A.P.I.A. suma totală de 9.020,76 RON.

La data de 10 mai 2011, inculpatul a depus la A.P.I.A. - Centrul Local Sighișoara „cererea unică de plată pentru anul 2011 prin care a solicitat subvenții pentru 28 ha teren agricol, respectiv pentru același teren pentru care a solicitat subvenții și în anii anteriori”.

În anul 2011, inculpatul nu a mai încheiat niciun fel de contract de închiriere sau de altă natură cu martorul P.C.A. care, deși a folosit în continuare pentru câteva luni terenul menționat, nu i-a mai plătit inculpatului niciun leu cu titlu de chirie și nici nu a mai plătit impozitul în numele inculpatului.

De asemenea, inculpatului nu i-au mai fost acordate pentru anul 2011 subvenții.

Inculpatul a recunoscut starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond, precizând că el, în calitatea sa de utilizator și administrator al terenului sus-menționat, avea dreptul să ceară subvenții, deoarece a încheiat contracte de închiriere pentru perioade determinate de timp, respectiv mai mici de un an de zile, iar contractele de închiriere nu au fost înregistrate la primărie, astfel încât, chiriașii să poată pretinde ei aceste subvenții și s-a comportat ca un administrator, în sensul că, în anii 2009 și 2010, a plătit oameni care să-i curețe pășunea. Contractele de închiriere, în accepțiunea inculpatului, nu reprezintă decât faptul că prin încheierea acestora, el, inculpatul, s-a supus obligațiilor de agro-mediu semnate pentru 5 ani. Astfel, pășunea a fost păstrată cu acest titlu și cum nu avea el însuși animale pe care să le pască pe acel teren l-a închiriat pentru pășunat tocmai pentru a respecta condițiile impuse de A.P.I.A.

Instanța a reținut că inculpatul A.V.H. prin cererile de acordare de subvenții pentru anii 2008 - 2010 a declarat în fals că este utilizatorul suprafeței de teren de 26 ha, respectiv 28 ha, deși pentru această suprafață de teren inculpatul și-a înstrăinat de fiecare dată acest drept de utilizare prin încheierea, anterior depunerii cererilor, de contracte de închiriere. Astfel, utilizatorii au devenit chiriași și puteau, conform art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, a art. 1 alin. (1) Ordinul M.A.D.R. nr. 67/2011, subvenții pentru acel teren în condițiile art. 7 alin. (1) O.U.G. nr. 125/2006.

S-a reținut că inculpatul a accesat pentru anii 2008 - 2010, cu titlu de subvenții, suma de 59.758,52 RON, sumă obținută pe nedrept, din bugetul general al Comunităților Europene.

Instanța a considerat că odată cu întocmirea cererilor, inculpatul a luat cunoștință de prevederile date de art. 6 alin. (2) O.U.G. nr. 125/2006, dar nu a specificat în acestea că a închiriat terenul, deși trebuia să asigure minimul de pășunat, dar într-o altă modalitate, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale).

În privința actului material din anul 2011 s-a considerat că acesta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 18

1

din Legea nr. 78/2000, deoarece, deși inculpatul a întocmit cererea de acordare de subvenții de la A.P.I.A., nu se poate considera că a menționat în fals că este utilizatorul terenului respectiv, întrucât nu a mai reînnoit contractul de închiriere cu martorul P.C., neîncasând nicio sumă de bani.

Mai mult, s-a considerat că nu este îndeplinită latura obiectivă a infracțiunii reținută, întrucât inculpatului nu i s-a acordat nicio sumă de bani cu titlu de subvenții pentru anul 2011. Or, rezultatul declarației în fals, trebuie să fie, în mod obligatoriu, urmat de obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunității Europene, motiv pentru care instanța de fond a înlăturat cel de-al patrulea act material reținut prin rechizitoriu, ca și componentă a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, în virtutea aplicării dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.

Cât privește cauza de nepedepsire prevăzută de art. 74

1

C. pen., invocată de inculpat, s-a apreciat că aceasta nu își găsește aplicabilitatea în cauză deoarece a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 573/2011 a Curții Constituționale și a intrat în vigoare la 23 mai 2011 dată la care s-a publicat în M. Of., iar inculpatul a pus la dispoziția D.N.A. suma de 59.758,52 RON, la 29 iunie 2011, astfel încât instanța a considerat că nu poate beneficia de dispozițiile legii mai favorabile.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., reținându-se în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b), c) C. pen.

S-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate.

S-a menținut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța de aplicare a sechestrului asigurator din 22 iunie 2011 a D.N.A. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș asupra sumei de 59.758,52 RON.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureș și inculpatul A.V.H.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureș a apreciat sentința ca fiind nelegală și netemeinică prin înlăturarea actului material privind anul 2011 ca și componentă a infracțiunii continuate, cât și sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În opinia Parchetului atâta timp cât locatarul a rămas în folosința lucrului după expirarea termenului fără ca locatorul să-l împiedice, locațiunea se consideră reînnoită prin tacita relocațiune.

Relevantă în acest sens a fost considerată declarația martorului P.C., care a arătat că în anul 2010 inculpatul i-a spus că poate să folosească în continuare terenul mai mulți ani. Faptul că pentru anul 2011 inculpatului nu i s-a acordat subvenția este lipsit de relevanță pentru existența infracțiunii, fiind în prezența infracțiunii prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în forma tentativei.

Având în vedere caracterul continuat al infracțiunii, funcția deținută de inculpat, Parchetul arată că se impune aplicarea unei pedepse într-un cuantum ridicat.

Inculpatul A.V.H. a solicitat prin recursul declarat, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Inculpatul s-a considerat utilizatorul acestui teren în sensul afirmat de către legile speciale A.P.I.A., buna sa credință rezultând din contractele încheiate din luna aprilie a anului, pe când subvențiile se acordau pe tot anul (scopul era asigurarea unui minim de pășunat).

Inculpatul, potrivit legislației, avea dreptul să asigure un nivel minim de pășunat, iar legea nu condiționa acordarea subvenției de deținerea animalelor. Prin încheierea contractului de închiriere inculpatul a asigurat acest nivel minim de pășunat.

Parchetul a arătat că în cererea unică de plată ar fi menționat în scris și în fals că utilizează suprafața în discuție, deși dreptul de utilizare fusese înstrăinat. Inculpatul a criticat această afirmație în sensul că procurorul nu a definit noțiunea de „utilizare”, iar el era proprietarul terenului, chiar dacă transferul proprietății nu a fost autentificat.

Inculpatul s-a comportat, de fapt și de drept, ca un adevărat proprietar având la îndemână toate atributele dreptului de proprietate: jus utendi, jus abutendi, jus fruendi.

În stabilirea exactă a stării de drept, procurorul folosește definiții diferite când se referă la aceeași noțiune ce privește folosința terenurilor, respectiv „utilizare”, „exploatare”, „administrare”.

Inculpatul s-a considerat „utilizator” în oricare variantă, considerându-se în perimetrul legii.

Mai mult, locatarul pentru terenul închiriat pentru o durată de 7 - 8 luni pe an nu poate primi subvenții (Adresa A.P.I.A. din 13 ianuarie 2011), deoarece trebuia să aibă un contract de minim 1 an cu dovada ulterioară a prelungirii contractului. De asemenea, contractul de locațiune trebuia înregistrat ca o condiție ad validatem în termen de 15 zile de la încheiere, la Consiliul local în a cărei rază se află bunul arendat. Astfel, încheierea de către inculpat a așa-ziselor contracte de închiriere, nu putea să aibă drept scop decât utilizarea, exploatarea sau administrarea pădurilor, conform cerințelor GAEC, contractele de închiriere încheiate de inculpat nu produceau și nu puteau produce nici un efect juridic sub aspectul acordării subvențiilor, și prin urmare art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 125/2006 nu poate produce nici o consecință penală.

Inculpatul a arătat că îi lipsește infracțiunii latura subiectivă, în sensul că infracțiunea se săvârșește cu intenție directă, în cauză inculpatul nu a urmărit obținerea unui folos pe nedrept, întrucât era îndreptățit să obțină fonduri, fiind persoană care utiliza, exploata, administra terenul, chiar și după ce acesta a fost închiriat pentru minimul de pășunat.

Pentru toate aceste considerente, inculpatul a solicitat achitarea sa în baza art. 11 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respingerea acțiunii civile.

În subsidiar, inculpatul A.V.H. a solicitat, ca instanța să constate existența unei cauze de nepedepsire prev.de art. 74

1

C. pen. introdusă prin Legea nr. 202/2010 care a fost în vigoare până la 25 mai 2011 când a fost publicată în M. Of. Decizia Curții Constituționale. Dispozițiile art. 74

1

C. pen., în opinia inculpatului constituie în înțelesul art. 13 C. pen. o lege penală mai favorabilă, organele judiciare fiind obligate să-i dea eficiență și să aibă în vedere considerentele expuse de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, motiv pentru care a solicitat încetarea procesului penal, potrivit art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. i) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., le consideră fondate pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de recursul reglementat ca a doua cale ordinară de atac, care are o devoluțiune limitată, numai la motivele de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., pentru recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, legiuitorul prin art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., recunoaște un efect devolutiv integral cu privire la temeiurile pentru care poate fi criticată de recurenți hotărârea atacată, impunând totodată instanței obligația de a efectua controlul judiciar asupra cauzei în întregul ei, sub toate aspectele de fapt și de drept.

Se recunoaște astfel instanței de recurs – ca în cazul apelului - posibilitatea efectuării controlului judiciar atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei, fiind obligată să descopere și să înlăture viciile hotărârii atacate.

Verificarea legalității hotărârii impune examinarea atât a împrejurării dacă norma de drept procesual și substanțial a fost just interpretată și aplicată, dar și a împrejurării dacă concluzia juridică cuprinsă în soluția pronunțată constituie o adaptare precisă a împrejurărilor de fapt la norma juridică aplicabilă.

Verificarea temeiniciei hotărârii instanței de fond implică examinarea modului cum aceasta a apreciat materialul probator administrat în cauză, la care apoi a aplicat dispozițiile legale.

Analizând conținutul hotărârii recurate, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a analizat aspecte esențiale în aflarea adevărului, încălcând principiul prevăzut de art. 3 C. proc. pen. (în desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului, cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului). Respectarea acestui principiu este de natură să asigure realizarea scopului procesului penal, ca orice infractor să fie pedepsit numai în măsura vinovăției sale și că orice persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Apărările inculpatului A.V.H., formulate în scris și susținute oral (așa cum rezultă din practicaua Încheierii de ședință din 30 ianuarie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș), nu se regăsesc analizate în cuprinsul hotărârii judecătorești, instanța de fond reținând situația de fapt prezentată în rechizitoriu, însă fără a analiza și apărările inculpatului pentru ca instanța de control judiciar să poată face o verificare a legalității și temeiniciei acestora.

Astfel, inculpatul A.V.H. a solicitat ca instanța de fond să constate că nu sunt întrunite elementele de existență ale infracțiunii, pornind de la SCOPUL pe care l-a urmărit acesta, considerându-se faptic utilizatorul acestui teren, în toate variantele folosite de legiuitor, făcând trimitere la art. 5 din O.U.G. nr. 125/2006, art. 6 O.U.G. nr. 125/2005, Ordinul nr. 30/147 din 8 februarie 2010 care definesc noțiunea de „utilizator” și învederează obligațiile acestuia. De asemenea, din punct de vedere al laturii subiective a infracțiunii, inculpatul a supus atenției instanței, inexistența intenției directe în săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul a arătat în susținerea apărării sale că închirierea terenului s-a făcut cu efecte inter partes, nefiind înregistrat la consiliul local în registrul agricol (dacă ar fi fost înregistrat nu primea adeverință care să dovedească suprafața, calitatea față de teren), durata contractului a fost pe o perioadă de 7 - 8 luni, care, în conformitate cu legislația A.P.I.A. nu conferea locatarului dreptul de a solicita subvenții. (Inculpatul face trimitere la Adresa A.P.I.A. din 13 februarie 2011 instanța de fond neanalizând această apărare). Contractul trebuia încheiat pe 1 an de zile, prelungit pe o perioadă de până la 5 ani, pentru a se primi subvenția, în caz contrar tot ce primea trebuia să fie restituit ca plăți necuvenite.

Astfel, inculpatul a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale laturii obiective ale infracțiunii, față de percepția pe care a avut-o față de întreaga legislație A.P.I.A. Nu a urmărit obținerea pe nedrept a unor venituri, întrucât nu a folosit adeverința sau documente false, așa cum se arată în practica judiciară indicată de Parchet, care în opinia inculpatului nu are corespondent în speță. Se vorbește de documente false efectiv, adeverințe false efectiv, ceea ce în cazul inculpatului nu există. Inculpatul a completat o cerere ca utilizator, nu a înregistrat nici un contract, a asigurat minimul de pășunat, a făcut lucrări de întreținere, a respectat cerințele legii.

Toate aceste apărări ale inculpatului, consemnate și în practicaua încheierii de ședință, nu se regăsesc a fi analizate de către instanța de fond în cuprinsul hotărârii, astfel încât instanța de control judiciar să poată efectua un control de legalitate și temeinicie.

Dreptul inculpatului la un proces echitabil, așa cum e consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost încălcat, prin această omisiune a instanței de fond în analiza apărărilor inculpatului.

Instanța europeană pentru drepturile omului s-a pronunțat constant, în sensul că argumentele, atât ale apărării cât și ale acuzării, trebuie să fie analizate în hotărâre, pentru ca cei care sunt trimiși în judecată pentru diferite fapte să fie convinși că judecătorul le-a analizat apărările, și în acest sens să aprecieze și șansele de reușită ale unui recurs (Cauza Hadjianasta Ssiou c. Greciei).

Din cele expuse mai sus reiese că instanța de fond nu a supus analizei și interpretării logice toate apărările inculpatului cu referire la legislația A.P.I.A. care erau necesare a fi luate în considerare în soluționarea cauzei sub toate aspectele. Chiar dacă obligația impusă instanțelor naționale prin dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, de a-și motiva decizia (Cazul Boldea c. României) nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, Curtea a decis că trebuie să fie examinate, în mod real, problemele esențiale care au fost supuse analizei instanței, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia.

Curtea Europeană a arătat că una din funcțiile obligației instanței de a motiva hotărârea pronunțată este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (Cauza Tatishvili c. Rusiei).

Înalta Curte subliniază că specificul devolutiv al recursului de față, în virtutea căruia instanța de recurs ar putea suplini anumite omisiuni sau inadvertențe strecurate în hotărârea recurată nu justifică, totuși, efectuarea integrală a unei prime judecăți în fond în acest cadru și punerea, astfel, a inculpatului în imposibilitatea de a beneficia de un grad de jurisdicție.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a analizat apărările inculpatului A.V.H., practic a omis să se pronunțe pe acestea, apărări care vizau, în opinia inculpatului, pronunțarea unei soluții de achitare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureș și de recurentul inculpat A.V.H. împotriva Sentinței penale nr. 9 din 20 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Curtea de Apel Târgu Mureș.

În urma rejudecării cauzei vor fi avute în vedere și celelalte critici formulate de către Parchet, cât și de inculpat, instanța urmând a le analiza și a răspunde prin hotărârea pe care o va pronunța.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureș și de recurentul inculpat A.V.H. împotriva Sentinței penale nr. 9 din 20 februarie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A., Serviciul Teritorial Târgu Mureș, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2012.

Procesat de GGC - N